La o cafea virtuala cu Marius Oliviu Iacob

La o cafea virtuală cu Marius Oliviu Iacob

Arci: Spune-ne câteva cuvinte despre tine că să ne cunoaştem.

Marius: Sunt omul care am fost – şi o vreme încă voi mai fi: un publicitar albanez (=din Alba Iulia) debarcat de pe Mureş pe Someş, în căutarea homo sapiens culturalis. Iar pentru că viaţa bate filmul, reprezint aici cu mândrie firma Xerox

Arci: Când ai început să scrii şi de ce?

Marius: Cred că am început să scriu în gând, în timp ce citeam. Apoi, de la o vreme, simţi că ar fi cazul să dai înapoi câte ceva din ceea ce ţi s-a dăruit. Cred că scrisul dă sens lumii trăite, acolo unde el pare ascuns. Sunt conştient, în acelaşi timp, că-i o îndeletnicire nerentabilă – şi paradoxal, aproape absurdă. Totuşi, există persoane pasionate de scris – se miră Lytton Strachey, subliniind: „Atâta zdroabă, pentru că la final să te alegi cu un volum subţire!”.

Arci: Ce anume scrii, proză sau poezie?

Marius: Am început să scriu poezii, prin anul I de studenţie. Spre norocul meu, m-a prins un coleg: Ce faci acolo? Scriu poezii, am recunoscut eu, ruşinat (erau pentru o colegă). Ce interesant, şi eu scriu! mi-a mărturisit el, apoi s-a prezentat. Era poetul Adrian Bodnaru – azi directorul Editurii Diacritica din Timişoara. Când am văzut ce frumos scrie, mi-am dat seama, brusc, că sunt făcut pentru proză 

Arci: Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Marius: Cărţile citite (doar cărţile din cărţi se scriu, vorba lui Călinescu) şi întâmplările trăite (nu poţi să scrii despre ce nu cunoşti nemijlocit). Şi cel mai important element – visele. Visele visate cu ochii deschişi.

Arci; Cine a fost primul cititor al scrierilor tale? Dar cel mai mare critic?

Marius: Primul, iubitele. Şi cel mai mare critic, tot ele (după despărţire)! Nu am publicat prea mult până acum, sunt abia la a doua carte; mai am câteva scurte povestiri publicate online pe RaftulCuIdei şi Catchy, apoi cronici de film pe LaRevista.ro, ClujulCultural.ro şi CeFilmeVad.eu

Arci: Ce părere au prietenii,colegii,familia despre faptul că publici?

Marius: Părinţii (profesori de română) spun că era cazul să fac asta de mai demult. Se bucură, desigur. Colegii – hm, aici e ceva mai complicat. Şefii se bucură că eşti cunoscut, dar chestia asta nu-ţi ia cumva prea mult timp? Şi apoi, nu mai dai randament – să o faci în timpul liber… aşa ca hobby? Bun, se aprobă!

Arci: Ce părere ai despre piaţa de carte din România şi despre modul de promovare al cărţilor?

Marius: Cum, necum, piaţă rezistă. Dar nu după legile pieţei – cartea nu e o marfă. Din câte mi-am date eu seama, piaţa este susţinută şi formată de editori: ei o educă, prin titlurile selecţionate în planul lor editorial. Tirajele sunt foarte mici, după cum îşi amintea Dan Lungu: acum 25 de ani îţi puteai lua un apartament după ce publicai o carte, azi abia îţi iei o bicicletă. Promovarea, superbă – dar lipseşte cu desăvârşire. Autorul şi-o face singur cum ştie, pe facebook, prin ceainării… Noroc că mai există bloguri de cărţi, site-uri culturale şi oameni ca voi 

Arci: Spune-ne câteva cuvinte despre ce ai scris şi mai ales despre cartea care urmează a fi publicată.

Marius: Sunt abia la al doilea volum. În primul am adunat câteva povestiri din perioada Revoluţiei arădene: Revoluţia trăită de O. Ţâră, publicat la Editura Bălgrad din Alba Iulia în 2011 (şi semnalat în presa locală – Ziarul Unirea )

În cel de-al doilea, Chiriaş la Cluj, în curs de apariţie la Editura Şcoala Ardeleană cu ocazia FICT, puteţi descoperi câteva peripluri citadine inspirate de Balada chiriaşului grăbit de George Topârceanu – tot sub forma unor povestiri amuzante. Cred că este un defect al meu, oricât ar fi de crudă realitatea, reuşesc să găsesc în ea ceva de râs şi de scris.

Arci: Ce planuri de viitor ai? Ce cărţi urmează?

Marius: Mai am Recuperatorul de iepuri – o nuvela asemeni celorlalte două publicate, la graniţa între proză scurtă şi roman. A fost scrisă anul trecut, dar nu i-am găsit încă un final. Poate finalul de an şi lansările să mă inspire.

Apoi, vreau neapărat să relansez la Cluj în decembrie volumul meu dedicat Revoluţiei. Am încercat s-o fac anul trecut dar m-am răcit. Anul acesta o să beau din timp ceaiuri cu lămâie!

Mai am în sertar un roman distopic şi cinefil – Odiseea spaţială 2021 şi unul istoric Gáborfehérvár (istoria Cetăţii lui Gabriel Bethlen)
început în 2013, abandonat din lipsa de izvoare. Recent l-am cunoscut la BCU pe Felix Ostrovschi, un istoric care mi-a promis că mă va ajuta cu documentarea, aşa că am să-l reiau

Mai am în plan şi o Istorie a cinematografiei clujene… plus un Ghid pentru tinerii cinefili cu 101 filme care chiar merită văzute.

Arci: Cu ce editură colaborezi?

Marius: Am început la Cluj cu Şcoala Ardeleană (urmaşa Eikon-ului) şi sper să continui tot cu ei. De la alţi autori am aflat că a te mută la altă editura decât cea care te-a publicat e considerat un act de trădare în acest cerc 

Arci: Ce scriitor preferat ai, sau care te-a influenţat în vreun fel?

Marius: Îmi plac dintre americani – Philip Roth iar dintre europeni – Michel Houellebecq dar sper să nu mă influenţeze decât ca nivel literar. Nu vreau să ajung un cinic existenţialist. A, şi italienii: Umberto Eco şi Alessandro Baricco. Dintre scriitorii români contemporani îi citesc şi apreciez pe Dan Lungu, Radu Pavel Gheo,T.O. Bobe, Andrei Codrescu şi Cătălin Pavel, dar sunt departe de rafinamentul lor.

Arci: Ce muzică asculţi când scrii sau când te relaxezi? Ai vreun gen de muzică sau vreun compozitor preferat, o melodie?

Marius: Muzică ascult la TV, pe canalul Mezzo – de relaxare, sau la radio, în maşină – când conduc. Nu şi când scriu, atunci mă distrage.

Arci: Ai un motto care crezi că te reprezintă?

Marius: Menden agan.(=moderaţie-inscripţia de pe templul lui Apollo din Delphi)

Arci: Pentru că mi-ai spus că urmăreşti site-ul nostru te rog să-mi spui sincer dacă îţi plac subiectele pe care le abordăm? Sau despre ce crezi că ar trebui să mai scriem?

Marius: Urmăresc grupul de facebook, de unde aleg articolele. Îmi place Campania Promovăm Literatura. Cred că faceţi o treabă remarcabilă, acoperiţi multe domenii, nu-mi dau seama cum reuşiţi. Am încercat să ţin şi eu un blog de cărţi, dar este foarte greu, o operaţie la fel de mâncătoare de timp ca toate cele legate de scris. Ţineţi-o tot aşa!

Arci: Şi-acum câteva cuvinte pentru cititorii Literaturii pe Tocuri şi dacă vrei şi pentru noi echipa.

Marius: Mulţumesc pentru acest interviu, sper să ne „citim” tot mai des!

 Mulţumesc, Marius! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!