Lupii trecutului. Sofia de Natasa Alina Culea

Lupii trecutului. Sofia de Natasa Alina Culea

 Lupii trecutului. Sofia de Nataşa Alina Culea

     Nataşa Alina Culea a devenit una dintre autoarele mele preferate după lecturarea cărţii „Marat. Iubirea are spini”. „Lupii trecutului. Sofia” este un roman pe care l-am aşteptat cu nerăbdare şi am avut siguranţă că autoarea mă va impresiona cu o nouă poveste incredibilă. Nu m-am înşelat. Mi-a plăcut de la început până la sfârşit, a reuşit să mă sfâşie, să mă dezintegreze în cioburi dureroase şi să mă surprindă în acelaşi stil inconfundabil. Felicitări, Nataşa, nu doar pentru carte şi pentru inspiraţie ci şi pentru faptul că reuşeşti să aşterni pe hârtie bucăţi de realitate interioară. „Lupii trecutului” este încă o dovadă palpabilă a talentului tău remarcabil.

    Personajul lui Fabian Adameşteanu este fiecare dintre noi atunci când am făcut alegeri greşite, atunci când n-am avut curaj, când am preferat să ne plafonăm în nefericire şi să înghiţim gustul amar mai degrabă decât să riscăm. Regretele lui, dorinţa de a simţi că trăieşte, că e viu şi nu doar o păpuşă de cârpă manevrată de destin … le regăsim pe toate în gândurile pe care adesea încercăm să le ignorăm, să le înăbuşim, să le înecăm.

    În inconştient, acolo unde „lupii trecutului” îşi fac de cap cu sălbăticia caracteristică, furia împotriva propriilor acţiuni dar şi dorinţa de a rupe îngrădirile cresc cu fiecare moment, clocotesc şi riscă să transforme viaţa într-o bătălie crâncenă cu final imprevizibil.

    Nu ştim? Nu putem? Nu vrem să fim fericiţi sau ne este prea teamă de glumele macabre ale unui Dumnezeu bolnav psihic care consideră că fiecare strop de fericire trebuie plătit la suprapreţ?  Întrebări pe care le lăsăm să plutească fără a încerca vreodată să le aflăm răspunsul. Şi mergem înainte. Păpuşi mecanice fără ţel, fără determinare şi fără curajul de a schimba traseul şi de a încălca regulile … până când ceva se întâmplă. O clipă fatidică în care creierul se opune jocului vieţii spunând„ Life sucks. A lot.” Şi atunci mecanismul se opreşte brusc. Lupii trecutului nu mai par atât de înspăimântători şi îi poţi înfrunta. Şi parcă nici Dumnezeul suprem nu mai este atât de măreţ. Este vorba despre acel moment unic în care avem suficientă forţă pentru a ne decide propriul destin.

     La prima vedere, Fabian Adameşteanu pare să aibă o căsnicie model, o carieră strălucită şi o situaţie financiară de invidiat. Bineînţeles însă că aparenţele se dovedesc adesea înşelătoare. Ne-am obişnuit atât de mult să purtăm măşti încât realitatea e ascunsă undeva adânc în unghere ale minţii şi în cotloane ale sufletului. Iar realitatea lui Fabian este că s-a autopedepsit să trăiască o viaţă căreia îi lipseşte ingredientul principal: pasiunea. Tot ce face e pentru că trebuie, iar ceea ce vrea se pierde cumva în neant. Căsnicia lui de fapt este o „prietenie durabilă asezonată cu sex ocazional , banii au încetat să-i mai trezească interesul, iar lumea din jur pare să fie total incompatibilă cu el. Toate promisiunile în care cândva crezuse se prăbuşesc asemeni unor castele de nisip suflate de furtună, iar visurile par să i se fi sfărâmat de mult prea mult timp. Singurele care îl mai îmboldesc sunt propriile gânduri şi o dorinţă mai presus de înţelegere, aceea de a se simţi viu – „să simt ceva, orice, măcar pentru o clipă.”

   Totul pare anost, strălucirea din ochi îi dispare în timp ce îşi joacă rolul de soţ fericit, amorţeala se instalează şi nu se lasă dusă, rutina obositoare pune stăpânire pe decizii şi … ŞI NU. Nu renunţăm nici de-afurisiţi la confortul siguranţei, nu riscăm să ne luăm viaţa în propriile mâini şi urmăm conştiincioşi traseul ca nişte retardaţi ce au nevoie să fie conduşi pentru că singuri nu se pot descurca. Asta face şi Fabian. Se plafonează în rutină deşi n-o acceptă, înghite pilula zilnică de viaţă deşi e amară şi e conştient că îi face rău. Dar gândurile, acei demoni necruţători de care nu poţi fugi, se trezesc uneori parcă pentru a-i tortura mintea căzută în letargie.

    „Asta este viaţa? Asta este fericirea? Asta-i tot? Pentru asta am ajuns să trăiesc 40 de ani? Pentru încă o aniversare, încă o maşină, încă o firmă achiziţionată? Nu mă aştept să mă caţăr pe muntele fericirii şi să rămân acolo, utopia asta este pentru creduli, dar nu se poate ca asta să fie tot, amorţeala asta care picură din gânduri în membre şi mi le îngreunează; nu, trebuie să fie ceva mai mult, trebuie să fie!”

   „Universul a uitat de mine pentru că eu am uitat de mine. Iar gândurile … Cine mă va salva de ele?”lupii trecutului.Sofia

    Şi banalitatea pare să dureze la nesfârşit, iar resemnarea ia locul dorinţei, visului, speranţei. Resemnare – cuvântul care aduce cu sine un val uriaş de furie dar care totodată sufocă şi ultimul strop de energie. Resemnare – soluţia cea mai la îndemână asociată adesea cu „fii recunoscător pentru ceea ce ai”, dar care îţi omoară lent personalitatea. Acea resemnare care nu mai lasă din tine decât o marionetă fără aşteptări în timp ce eşti prea ocupat să fii recunoscător.

    Se pare însă că viaţa lui Fabian nu e sortită să se sfârşească sub semnul resemnării. Clipa după care tânjea, sentimentul de „vreau să simt că trăiesc” apare când nici măcar nu-l aştepta şi îi zdruncină viaţa la propriu cu forţa unui uragan ce-şi trage forţele din infinit. O nuntă văzută drept o altă obligaţie plictisitoare, un eveniment banal ca multe altele pe care trebuia să le îndure, se transformă în intriga romanului şi viaţa capătă valenţe noi.

     În timp ce soţia lui, Carina, pare să se simtă în largul ei în societatea încorsetată de reguli, bărbatul preferă să îşi gonească propriile gânduri cu fumul ţigării.  Atunci se produce acel declic. E ca şi cum cineva ar apăsa puternic pe butonul on şi întreaga instalaţie prinde viaţă. Atunci o vede pe Sofia şi pot să afirm că e genul de „dragoste la prima vedere”, deşi pentru mine acest tip de coup de foudre e o noţiune cam abstractă. Se declanşează haosul. Rutina e înlăturată. Inima bate. Sângele o ia la goană prin vene şi artere. Pulsul creşte. Simte că e viu. Că trăieşte. Că respiră.

   „Nu mă trezi din somn dacă nu ai de gând să mă săruţi şi să mă readuci la viaţă, frumoaso! Nu vreau speranţe goale, am mormântul plin cu ele.”

     „Nu mă mai recunosc, vreau totul sau nimic, alb sau negru, yin şi yang.”

    Bruneta misterioasă reuşeşte să insufle viaţă şi să alunge amorţeala. Totodată crează o dependenţă dulce la care Fabian nu poate şi nu vrea să renunţe deşi sentimentul de vinovăţie îl nelinişteşte adesea. Sofia devine sursa de oxigen şi ce nebun ar renunţa de bunăvoie la un element vital? Şi totuşi cine e Sofia? Ce taine se ascund în spatele chipului fără cusur şi comportamentului sălbatic? E oare un înger coborât pentru a-i arăta că fericirea există sau e un demon care vinde iluzii şi abia aşteaptă să-l tortureze?

    „Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poţi fi tu lângă mine?”

    „În ochii ei m-am văzut pentru prima oară aşa cum sunt, nu aşa cum am pretins până acum că sunt.”

    Adevărul este dincolo de imaginaţie, iar povestea este o combinaţie sălbatică de erotism, durere, luptă şi mister.

   „Știu că mă vrei astăzi, dar mâine? Dacă ai afla ceva îngrozitor despre mine, m-ai iubi mâine cum mă iubeşti azi?”

   „Viaţa se trăieşte într-un singur fel, cu pasiune, altfel nu este viaţă, ci supravieţuire.”

   Vă las să descoperiţi misterele Sofiei şi să vă muşcaţi pumnul până la sânge într-un deznodământ care cere imperios consumul unei cantităţi considerabile de vodkă.

   Citate:

„Nu ştiu dacă vom reuşi să fim împreună, deşi eu sunt pregătit pentru asta, iar dacă nu sunt pregătit pentru ceea ce va veni, o să învăţ să fiu pentru că te vreau în viaţa mea cu toate implicaţiile acestui fapt.”

 „Copilă sălbatică, în jocurile tale o să-mi pierd sufletul!”

 „Faţă de Sofia poţi simţi doar iubire sau doar ură, fără jumătăţi de măsură.”

 „Sunt atât de fericită, încât mi-e o frică imensă. Acum am ce să pierd. Nu ştiu cum să trăiesc cu sentimentul ăsta, nu responsabilitatea lui mă sperie, ci amploarea acestei iubiri, mai mare decât mine. Fericirea este greu de dus, îi simţi povara? Are aripi de plumb!”

             „Corpul ei spune poveşti despre serafimi decăzuţi care ţipă în clinchetul brăţărilor ei metalice.”

     Cartea va fi disponibilă în curând și în librării. Primele 100 de precomenzi vor primi cartea cu autograful autoarei.
                                                    Autor: Maryliyn

Surse foto: pinterest.com

Review overview
5

26 COMMENTS

  1. Frumoasa recenzia :) . Din pacate nu am citit nimic de Natasa Alina Culea dar este o autoare trecuta pe lista mea. Ca si celelalte carti ale ei, si aceasta imi pare interesanta si mi-o doresc. e chestie de timp, dar o voi citit pe aceasta autoare :)

  2. O carte pe care abia astept sa o citesc. Suna foarte bine ca este scrisa din perspectiva unui barbat, o noutate care o face de-a dreptul intriganta.
    Mara, ai harul de a tine omul in suspans si de a nuanta o carte intr-un anume fel. Aici trebuie sa recunosc, sunt in dezavantaj, mereu ma provoci cu cate ceva.

    • Pai uite asa te mai las si eu fara buget ca si tu m-ai ispitit de atatea si atatea ori. :) Multumesc pt apreciere, Mili.

  3. Felicitari Belle
    Abia aștept cartea. Sunt sigura ca îmi va intra la inima .asemeni celorlalte doua apariții ale autoarei.

  4. felicitari mara!super ispita!abia astept s-o citesc,m-a intrigat inca din fragmentele postate de natasa pe blog.
    si iata autoarea a facut-o din nou,fiecare carte a ei e unica prin subiect,prin modul de a pune problemele si de a scrie.felicitari mara pentru prezentare!si mii de felicitari natasa pentru roman! ;) ;) ;)

  5. Astept cu sufletul la gura acest roman. Am citit pana acum cateva fragmente si sunt convinsa ca povestea nu ma va dezamagi. Recenzia ta e frumoasa, bravo!

  6. Mara, in momentul de fata sunt posesoarea unui ten impecabil..si verde! De invidie! Bine, bine, recunosc ca m-ai tentat maxim cu recenzia ta! :( FELICITARI!

    • Oh! Cat de mult ma pot bucura! :) Eu deja m-am luminat de fericire k am reusit sa iti dau tenta de verde! Era si cazul! :)

  7. Mulțumesc Literatura pe tocuri, mulțumesc Mara, mulțumesc cititoare dragi!
    Îmbrățișări <3

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro