Lupta mea. Cartea a doua. Un bărbat îndrăgostit de Karl Ove Knausgard-recenzie

Titlu original: Min kamp. Andre bok
Autor: Karl Ove Knausgard
Editura: Litera
Anul apariției: 2016
Colecția: Clasici Contemporani Litera
Traducere: Simina Răchițeanu
Număr pagini: 688

     „Roman autobiografic de o forță literară neobișnuită, cartea a doua a seriei Lupta mea a dat naștere unei polemici virulente și a primit încă de la apariție numeroase premii. După ce a abordat în primul volum tema doliului, Knausgard descrie cu aceeași vigoare și exactitate îndrăgostirea, uniunea și separarea, toate etapele sentimentului de iubire. Experiența de a fi tată dă peste cap totul în jurul lui și se reflectă în încercările cotidiene ale vieții de familie, în vacanțele care sfârșesc prost, în disputele cu vecinii, în tensiunile apărute cu ocazia aniversărilor copiilor… în acțiunea de a plimba un cărucior prin Stockholm când singurul lucru pe care dorește să-l facă este să scrie. Viața scriitorului-narator se desfășoară sub ochii siderați ai cititorului cu toată furia și sinceritatea ei frustă: un om cu o dorință de neoprit de a scrie, pentru care arta este o nevoie fizică, un om care oscilează permanent între energia vitală și impulsurile morbide. O capodoperă.” (James Wood, New Yorker)

     Karl Ove Knausgard s-a născut la Oslo în anul 1968 și a copilărit în Arendal. A studiat artă și literatură la Universitatea din Bergen. În 1998 debutează cu romanul Ute av Verden, pentru care este răsplătit cu Premiul pentru Literatură al Criticilor Norvegieni. A fost un debut excepțional, fiind pentru prima dată când un premiu de o asemenea prestanță îi este acordat unui debutant. Romanele sale autobiografice sunt cele care îi aduc recunoaștere în lumea literară universală. Scrise în perioada 2009 – 2011, acestea s-au transformat într-un adevărat fenomen literar în Norvegia, unde s-au vândut 450 000 de exemplare. De altfel, „Lupta mea. Cartea a doua. Un bărbat îndrăgostit” a fost nominalizat la Independent Foreign Fiction Prize în 2014.

    În cele ce urmează, vă voi povesti despre „Lupta mea. Cartea a doua. Un bărbat îndrăgostit”. Trebuie să recunosc că nu auzisem despre acest scriitor, însă ce m-a atras încă de la început, a fost coperta cu fotografia autorului – o fotografie plină de realism, un bărbat care pare să fie în mijlocul celei mai devastatoare lupte – lupta cu sine, cu regăsirea propriilor valori și idealuri… lupta cu existența aceasta care se transformă dintr-un dar, într-o luptă.
    Întreaga carte este o traiectorie ascendentă a iubirii, în care tensiunea pare să crească gradat, dar sigur. Pagină cu pagină, descoperim iubirea, mai întâi sublimă, aproape imposibil de atins, cu frământări, așteptări; mai apoi iubirea împlinită, desăvârșită, al unui cuplu care ajunge în punctul de a avea copii. Din acel punct, viața se schimbă însă, iremediabil. Nimic din ceea ce era înainte, nu mai este simțit la fel. Nici o clipă de liniște nu mai poate fi trăită fără sentimentul ulterior de vinovăție. Existența se transformă într-un carusel al frustrărilor, al răbufnirilor nervoase, al cuvintelor aruncate pentru a răni.

   Primul beneficiu pe care l-am intuit încă înainte să citesc cartea, aflând că scriitorul este un norvegian care locuiește în Suedia, a fost acela de a cunoaște puțin din cultura țărilor nordice, obiceiurile, stilul de viață și concepțiile oamenilor… și nu m-am înșelat. Am aflat despre un sistem de educație care se axează pe copil și pe protecția sa, implicându-se activ în aceste demersuri. La un moment dat, autorul, împreună cu câțiva prieteni, povestesc despre cum au fost agresați în copilărie de către părinții lor. Se pare că în vremea aceea, măsurile de protecție a copilului nu erau atât de aspre precum în zilele noastre, iar norvegienii, cu caracterul lor dur de altădată, aveau un comportament cel puțin aspru cu proprii copii.
    Deși este o carte autobiografică (ador genul acesta de carte), expusă într-un stil realist… momentele de realitate autentică sunt uneori povestite în nuanțe lirice, semn că și realitatea poate căpăta culoare, în funcție de starea sufletească. „În spațiul acela ca un atriu, mesele și scaunele stăteau goale între planurile verzi pe care podeaua de beton și cerul cenușiu le făceau atât de frumoase”.
Există episoade încărcate de descrieri, autorul acordă detaliilor o atenție specială, abilitate despre care mărturisește că a dobândit-o încă din copilărie. „În copilărie am fost învățat să explic toate trăsăturile, acțiunile și fenomenele„.
     Cred că titlul „Lupta mea” a fost foarte bine ales, autorul aflându-se, indiferent de momentul existenței sale, într-o luptă. Fie că e vorba despre perioada în care vrea să o cucerească pe Linda (care ajunge să-i fie soție), fie că e vorba despre relația cu ea, devenită, cu timpul, toxică, Karl Ove Knausgard este mereu în mijlocul unui vulcan de emoții, încercând să păstreze echilibrul acestei existențe.
    „Niciodată nu-mi dorisem mai mult decât pe ea, și acum o aveam nu numai pe ea, ci și pe copilul ei. De ce nu mă puteam mulțumi cu asta?”.
     E un om în toată firea… acest Karl Ove Knausgard, dar viața de adult cu responsabilități îi debuseolează orizontul, mai ales că cea care i-a devenit soție, Linda, face o adevărată obsesie pentru el. Îl suprasolicită, îl supune unei extrem de mari presiuni psihice, îl umilește… face lucruri pe care numai un om instabil psihic le face. Cu toate acestea, cu toată povara care i-a picat neașteptat pe umeri, Karl vrea să păstreze familia, deși, de multe ori, cedează presiunii.
    Linda este un personaj straniu… îl iubește pe Karl, dar transformă această iubire într-o relație toxică, are nevoie de întreaga atenție a iubitului său. Deși acesta o asigură de toată dragostea sa, ea suferă de o perpetuă nesiguranță, reproșându-i mereu că nu o iubește. Karl ajunge să neglijeze pasiunea sa, aceea de a scrie, cea care îi aduce și un venit substanțial, însă Linda pare să îi minimalizeze valoarea oricărei acțiuni. Karl ajunge să scrie în timpul nopții, însă nu renunță la această pasiune.

    Tema abordată de Karl Ove Knausgard este de actualitate și nu descrie altceva decât realitatea secolului nostru, în care avem totul, dar parcă nu avem nimic. Nu ne regăsim liniștea pe care ne-o dorim atât de mult. În personajul Karl se regăsesc bărbații pentru care impactul cu apariția copiilor este o eternă perioadă de tranziție, de frământări, pe când Linda e genul de femeie care respiră numai dacă în fiecare clipă primește dovezi de iubire.

    Originalitatea stilului este, cel mai probabil, cea care i-a adus recunoaștere în plan literar lui Karl Ove Knausgard. Odată cu publicarea acestor cărți autobiografice, scriitorul și-a asumat și un risc… acela de a etala detalii din viața sa, tuturor cititorilor, iar aceasta poate fi, uneori, periculos. De altfel, după publicarea primei părți, cea în care descrie relația cu tatăl său, cea mai mare parte a familiei nu i-a mai vorbit.

    Fiind o carte destul de groasă (are 688 de pagini) și un format de 107/177, atunci când te apropii de final e destul de incomod de citit, însă nu suficient pentru a renunța… pentru că vrei să afli tot ceea ce are Karl de spus. E ca și cum ai fi cu el într-una din cafenelele din centrul orașului Malmo, iar el ți-ar povesti toate acestea.

editura-literaCartea Lupta mea. Cartea a doua. Un bărbat îndrăgostit, de Karl Ove Knausgard poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Rodica Puşcaşu
Review overview
5
***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

  1. felicitari rodica!imi locco_smiley_10 place desi sincer cartile autobiografice pe mine nu ma prea prind.
    asa ca citesc tot ce scrii si multumesc pentru informatii! locco_smiley_10 locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.