Ma pierd in tine … de Jasinda Wilder-Editura Epica

Ma pierd in tine … de Jasinda Wilder-Editura Epica

Ma pierd in tine … de Jasinda Wilder

Titlul original: Falling Into You

Traducerea: Adrian Deliu

Editura: Epica

Numar pagini: 315

An aparitie editura: 2014

Seria Falling: 1.Ma pierd in tine … (Falling Into You-2013) 2. Ma regasesc in noi (Falling Into Us-2013), 3.Falling Under-2014 4.Falling Away

Gen: fictiune pentru tineri


Cartea aceasta este pentru toti cei care au pierdut vreodata pe cineva drag, pentru toti care s-au trezit plangand si au adormit tot asa, pentru toti cei care au fost nevoiti sa invete ca nu e rau sa nu le fie bine. Supravietuirea nu tine de putere, ci de taria de a continua sa respire zi dupa zi; puterea tine de a invata sa traiesti, in pofida suferintei.

Prima dragoste a mea a fost Kyle: era fratele mai mic al lui Colton Calloway.

Kyle a fost primul din toate punctele de vedere. Apoi, intr-o furtunoasa seara de august, a murit, si odata cu el a murit si cea care am fost eu. Colton nu m-a invatat cum sa traiesc. Nu mi-a vindecat suferinta. Nu m-a facut sa-mi revin. M-a invatat cum sa sufar mai mult, cum sa indur totul si, in cele din urma, CUM SA MA VINDEC.

Nell Hawthorne e indragostita de cel mai bun prieten al ei de-o viata, Kyle Calloway. Proaspata lor iubire e indistructibila, si viata e plina de promisiuni; dar, intr-o seara, Kyle moare subit intr-un tragic accident, iar Nell se schimba pentru totdeauna. Il intalneste pe Colton, fratele mai mare al lui Kyle, prima data la inmormantare. Amandoi se lupta sa-si duca propria viata mai departe cat pot de bine; se intalnesc din nou in New York, iar Colton isi da seama ca Nell n-a reusit inca sa treaca cu adevarat peste socul mortii lui Kyle. Ea pare sa adaposteasca in suflet o durere adanc inradacinata, o povara grea de remuscari si regret. El stie ca n-ar trebui sa se amestece, dar nu se poate stapani. Increderea nu apare cu usurinta pentru niciunul dintre ei, si amandoi isi au demonii lor. Impreuna, ei descopera rostul suferintei si semnificatia tamaduirii, ca si IMPORTANTA IERTARII.


M-a impresionat aceasta carte prin povestea pe care am descoperit-o. Povestea de dragoste dintre doi tineri, o dragoste adolescentina, inocenta, dar extrem de puternica. Citind esti cuprins de emotie si tristete, iar suferinta prezenta incepe sa se faca simtita si in propria ta persoana. Viata unui baiat este curmata mult prea repede, neajungand sa inteleaga cu adevarat sensul ei si sa se bucure de dragostea profunda de care este capabil. O tanara a carei viata plina de fericire si inocenta se schimba peste noapte ajungand sa poarte o cruce la care nici nu visase. Bantuie prin viata ascunzandu-si suferinta, stiind ca daca o va lasa sa iasa la suprafata va fi si mai distructiva.

Un frate mai mare a carui poveste m-a impresionat poate mai mult decat a celor doi prieteni, pentru ca am descoperit un barbat care a reusit sa-si depasesca conditia, a luptat de unul singur fara sa fie inteles nici macar de proprii parinti. Cartea este structurata in doua parti. Prima parte ne prezinta cum se infiripa dragostea celor doi tineri, parcursul lor prin adolescenta,si viata curmata a unuia dintre ei. Cea de-a doua parte ne prezinta viata de dupa moartea lui Kyle, o perpetua suferinta a fetei, dar intalneste salvarea in persoana lui Colton.

Recenzia mea de astazi vreau sa fie atipica fata de ceea ce v-am obisnuit. Voi incerca sa schimb stilul povestirii deoarece cred ca ati putea sa intelegeti mai bine, sa traiti emotia, sa simtiti tristetea, sa vedeti si voi dincolo de cuvinte. Din aceasta cauza astazi voi povesti la persoana intai si ma voi transpune rand pe rand in personajele principale. Am sa va relatez povestea lui Nell cuvintele mele, dar prin vocea ei, la fel si pentru Colton. Deci ma voi transforma rand pe rand in personajele principale ale cartii si sper sa traiti alaturi de mine povestea. Sper sa-mi iasa!


Asa ca, Iasmy se transforma pentru inceput in Nell.

1 (2)Numele meu este Nell Hawthorne, sunt o fata obisnuita, ce a avut o copilarie frumoasa si zburdalnica ca orice copil. Singura diferenta fata de alti copii este ca, eu am avut un prieten din ziua in care m-am nascut -Kyle Calloway. Ne-am nascut in aceeasi zi, in acelasi spital cu o diferenta de cateva ore si de cateva saloane (eu eram mai mare). Parintii nostrii au fost si sunt vecini si prieteni, tatal lui Kyle fiind congresman, iar al meu om de afaceri. Nu tin minte ca eu si Kyle sa fi fost despartiti vreodata. Ne jucam impreuna copii fiind, alergam, ne ascundeam, faceam boacane, ne scaldam, mergeam impreuna la scoala, ne povesteam, radeam, ne sfatuiam, plangeam cand unul dintre noi avea genunchii juliti sau daca ne certau parintii-toate le faceam impreuna. Eram nedespartiti si din aceasta cauza toata lumea din jur inclusiv parintii nostrii ne numeau inseparabilii. Toti se obisnuise ca sa ne vada impreuna, iar daca vreodata unul din noi lipsea era intrebat unde este celalalt. Nu imi imaginam viata fara prietenul meu Kyle. Dar am inceput sa crestem si mama natura a inceput sa-si spuna cuvantul. La 16 ani, toate fetele de la scoala aveau cate un iubit, unele isi incepusera chiar viata sexuala, mergeau la intalniri, si discutiile erau altele. Cei mai vanati baieti din scoala erau Kyle si Jason, care jucau si in echipa de fotbal, dar erau si cei mai frumosi. Multe fete erau innebunite sa iasa cu ei, fiind baietii populari. Nici nu ma gandeam la Kyle stiindu-l prietenul meu, dar eram mandra ca il vaneaza fetele. Eram considerata cea mai sexy fata, avand un poponet foarte atragator, dar baietii nu se prea inchesuiau avand in vedere ca eu eram tot timpul mana in mana cu Kyle. Am fost extrem de bucuroasa si emotionata cand Jason cel de-al doilea vanat de soi al scolii mi-a dat o intalnire. Doamne eram surescitata ca voi iesi cu un alt baiat care sa nu fie Kyle. Atat de bucuroasa eram ca evident in drumul catre casa i-am povestit lui Kyle. Nu mi-am dat seama pe moment ca in acel moment atitudinea lui s-a schimbat, devenind furios si parca il vedeam suparat. Mereu ne bucuram de bucuria celuilalt, dar de data aceasta Kyle era schimbat. Cand m-am uitat in ochii lui am inteles: nu vroia sa ies cu alt baiat in afara de el, deoarece eu eram a lui, si gandindu-ma bine asa era, dar nu dadusem importanta semnalelor subtile pe care le traiam si care veneau si din partea lui. La inceput nu-mi venea sa cred, am fost bulversata de adevarul care se contura in fata mea. Imi imaginam ca este posibil sa pierd prietenia lui daca voi accepta iubirea, dar este posibil sa pierd si iubirea daca accept doar prietenia. Ceva in noi amandoi era cu mult mai puternic si cu mult mai dezvoltat incat sa lasam ca totul sa treaca. Din acel moment cand am realizat ca putem fi si prieteni si iubiti, a inceput povestea noastra adevarata. Ne cunosteam gandurile, ce ne reprezinta, stiam totul unul despre celalalt asa ca nu a fost greu. Ba da, a fost oarecum greu, deoarece sentimentele de data aceasta erau mai profunde si parca ne copleseau mai mult. Toti se asteptau la o relatie intre noi, inclusiv parintii nostrii, deci nu era o surpriza pentru nimeni. Dupa ce parintii ne-au facut instructajul sa avem grija mai ales la partea sexuala, ne-au dat binecunvantarea si ce am fost noi nedespartiti inainte acum eram si mai rau. Ne-am dat seama ca vrem mai mult decat atingeri si sarutari, dar niciunul nu aveam experienta si parca ne era frica sa incercam. Ne simteam nepregatiti pentru o asa forta de iubire. Dar ne-am invatat unul pe altul din ceea ce vazusem prin filme si auzisem pe la prieteni. Am fost extrem de emotionati in acea noapte cand ne-am hotarat sa avem prima noapte de iubire. Era pentru prima data si Kyle a vrut sa fie minunat, nestiind nici el ce inseamna mai exact asta. Inainte de noaptea noastra Kyle mi-a scris un bilet deoarece era prea emotionat sa-mi spuna in cuvinte ce gandeste.


Stiu ca suntem foarte tineri, scria. Si stiu ca majoritatea oamenilor ar zice ca suntem doar copii, sau prea mici ca sa stim ce inseamna dragostea. Dar, da-i in ma-sa. Te cunosc de-o viata. Am impartit totul. Toate momentele importante din vietile noastre le-am trait impreuna. Impreuna am invatat sa mergem pe bicicleta, impreuna am invatat sa inotam, impreuna am invatat sa conducem masinile. Impreuna am picat la algebra intr-a opta. (Ti-aduci aminte cat de uracios era domnul Jenkins? De cate ori ne-a trimis la cancelarie in semestrul ala?) Iar acum invatam impreuna sa ne indragostim. Nu-mi pasa de ce-ar spune altcineva. Te iubesc. O sa te iubesc intotdeauna, indiferent ce s-ar intampla in viitor. Te iubesc, si acum si pururi.

Al tau iubit iubitor, Kyle.

Citeam biletul si nu mi-am dat seama ca plangeam, iar o lacrima a cazut pe cerneala de pe bilet. Emotia mea era atat de mare incat nu am putut sa ingan decat ca-l iubesc si eu cu aceeasi intersitate cu care ma iubeste el. Nu stiam atunci ca acest bilet va deveni poate cea mai mare alinare a mea, dar si amintirea unei profunde suferinte.


Timp de doi ani relatia noastra de prietenie si iubire a fost minunata, am invatat sa iubim sa experimentam, am invata sa incercam sa intelegem dragostea chiar daca eram prea mici, ne-am maturizat in privinta sentimentelor. Era atat de minunat sa iubesti si sa fii iubit, incat imi era frica cateodata. Visam cu ochii deschisi la un viitor al nostru. Am ajuns si la superba varsta de 18 ani si fiecare trebuia sa vedem cam ce cale urmam, spre ce facultate ne indreptam. Eu eram innebunita sa urmez o facultate cu specific finaciar, iar Kyle mergea spre Stanford deoarece era as la fotbal. Stiam ca poate va fi grea despartirea noastra, dar puteam face naveta sau eu ma puteam muta la o facultate alaturi de el. Era bine oricum, asta pana in acea seara fatidica de august.


De multa vreme parintii ne dadea voie sa petrecem weekend-urile impreuna. De aceasta data Kyle, vrea sa mergem la o cabanuta pe care o are partintii sai. Totul este frumos si scanteiam de fericire. Mai aveam putin si trebuia sa ne indreptam si catre facultati si din aceasta cauza atunci in acea sera ne-am hoatarat sa vorbim si sa ne aranjam viitorul. Nicio clipa nu ma asteptam la ce se va intampla. Kyle nu vroia sa renunte nicio secunda la mine, nu suporta sa fim despartiti si din aceasta cauza m-a cerut in casatorie. Doamne, inima imi trepida, ochii mei au inceput sa ma intepe din cauza lacrimilor, sufletul meu era asa de incarcat de emotie, incat mi s-a pus un nod in gat si nu mai puteam vorbi. Il iubeam pe Kyle cu cea mai mare intensitate, era viata mea, nu ma vedeam fara el, dar nu eram pregatita sa ma casatoresc. Ceva parca ma facea sa-mi fie teama, sa nu pot sa respir, numai gandindu-ma. Innebunita si cu lacrimi in ochi i-am spus ca nu ma casatoresc cu el, ca este mult prea devreme, vom fi impreuna, dar sa mai asteptam, aveam doar 18 ani. Cu lacrimile curgandu-mi pe obraji am iesit ca buimaca din cabana si am inceput sa fug nestiind unde ma indrept. Parca si timpul era impotriva noastra, sau soarta isi spunea cuvantul, poate destinul venise sa-si ceara drepturile! In acel moment s-a dezlantuit o furtuna-era iadul pe pamant. Vantul batea cu putere, un muget necunoscut urla din intunericul noptii, cerul parca se uita incruntat, ploaia incepea sa biciueasca din toate partile. Tunetele, parca erau ceva prevestitor de rau infiorandu-te. Fugeam catre nicaieri, cu Kyle pe urmele mele care ma striga innebunit. Nu am vazut copacul care parca s-a desprins din radacini, nu am auzit bubuitura, dar am simtit ceva tare lovindu-ma in spate. Eram cazuta intr-o parte cu un brat rasucit sub mine si atunci am simtit si durerea sfasietoare care m-a sagetat. Mi-am vazut bratul plin de sange si parca oasele imi ieseau prin piele. Asta m-a facut sa-mi vina rau si m-am rostogolit intr-o parte intrebandu-ma ce s-a intamplat mai exact. Atunci am realizat! Kyle !!!!!!!!


M-am uitat in jur si am vazut casuta distrusa, masina cu care venisem era facuta tandari de uriasul copac. Vantul urla cu si mai mare putere parca avertizandu-ma, ploaia cadea mai abundent parca se rostogoleau niste lacrimi, tunetul parca se tanguia si paca imi spunea sa ma uit. Si atunci am vazut. Am vazut, intai un pantof, pantoful lui Kyle, si dupa aceea pe el. Era sub copac agitandu-si picioarele incercand sa-si gaseasca un sprijin. Am tipat si parca tipatul meu era al unui monstru. Am alergat spre el incercand sa ridic copacul, bratele mele erau numai rani, unghiile mele nu mai le simteam, imi jupuisem pielea, dar copacul era prea greu. Uitasem de durerea care ma sageta din bratul rupt si trageam disperata de copacul urias. Eram plina de rani, dar trebuia sa-l scot de acolo. Atunci l-am vazut mai bine pe Kyle. Era lungit pe burta, avea obrazul naclait de noroi, iar fruntea lui era plina de sange, iar un firicel incepea sa se prelinga din gura. Nu era doar greutatea copacului cazut, o creanga ii stapunsese trupul ca o tepusa. Nu am sa uit privirea lui, plina de iubire, nu am sa uit cum il tinem de mana plangand fiind neputincioasa sa fac ceva. Nu am sa uit ultimele lui cuvinte: TE IUBESC. Nu am sa uit cum tinandu-l de mana in palma mea s-a strecurat inelul care trebuia sa ne uneasca. Am vazut cum viata se scurge in bratele mele, cum iubirea mea pleaca fara mine lasandu-ma prada unui viitor pe care nu-l vroiam asa. L-am sarutat in nestire, credeam ca sarutarea mea il va trezi, vroiam sa vad privirea aceea plina de iubire inca odata, vroam sa ma ierte. Strigam ca o nebuna cu ploaia care cadea cu si mai mare furie, cu vantul care suiera, si tunetele care dadeau binete unui nou venit in imparatia cerului. Nu mai stiu decat ca, de durere m-a cuprins intunericul si odata cu el si vinovatia mea. Nu stiu ce s-a mai intamplat, parca pluteam printre oameni, parca durerea mea nu o mai simteam, nu ma interesa nimic din viata. La inmormantarea iubitului, prietenului meu, dragostei mele, n-am putut sa spun decat : Iarta-ma, si sa strang in palma inelul, iar in buzunar parca ma frigea biletul lui care mi-l scrise inainte de prima noastra noapte de dragoste. Bilet ce va deveni icoana mea! Iarta-ma, Kyle!


Acum incepe adevarat mea suferinta, ma simteam vinovata. Credeam ca poate daca as fi acceptat cererea lui in casatorie nimic din toate astea nu s-a fi intamplat. Eu il omorasem! Toti din jur intelegeau suferinta pierderii mele, dar nimeni nu stia adevarul. Pluteam printr-o lume care nu o mai consideram a mea, nu ma interesa mare lucru decat cum sa fac sa opresc durerea. Asa ca m-am apucat de baut, am crezut ca bautura ma va face sa uit, si nu va mai fie asa de dureros. Da, dar cand ma trezeam durerea era si mai mare, dar o luam de la capat. Nu vroiam sa las suferinta sa iasa din mine, crezand ca odata iesita nu se va mai opri. Atunci cand imi aminteam iarasi suferinta revenea si ca sa o opresc ma raneam. Ma taiam bucatica cu bucatica crezand ca prin durerea mea pot opri suferinta care ma invaluia. Nu imi dadeam voie sa plang stiind ca nu ma mai pot opri. Asta era viata mea, care nu stiam cat va mai dura in asemenea conditii, nu stiam cat voi mai putea suporta suferinta care ma inabusa. Renuntasem la multe, dar imi descoperisem o alinare, biletul lui Kyle si sa cant la chitara. La inmormatare singura persoana care m-a inteles a fost fratele mai mare al ui Kyle-Colton, stiam atatea despre el, dar nu il prea vazusem, deoarece el plecase de acasa pe la 15 ani. Dupa cate am inteles nu prea era bine primit. El a fost cel care am avut senzatia ca imi intelege durerea cel mai bine. Isi aducea foarte mult cu Kyle doar ca era mai masiv, iar ochiilui albastrii mult mai intunecati, in care durerea se reflecta din abundenta. Prin camasa subtire se vedea un tatuaj pe care nu il distingeam, mainile lui pareau mainile unui om obisnuit cu munca, dar acele maini puse pe umarul meu imi atenuau durerea. Dupa doi ani, dupa ce am bantuit prin viata ducandu-mi crucea in spate, l-am intalnit intr-un parc unde statea pe o banca si canta la chitara. Lumea se adunase in jurul lui, iar cativa trecatori ii aruncau bani in cutia chitarei. Ceva m-a facut sa ma alatur muzicii lui si amandoi ca doi oropsiti ne exprimam suferinta prin acordurile melancolice ale sunetului chitarelor. Din acel moment chiar daca nu vroiam, Colton se materializa mereu in preajma mea. Stiam ca si el poarta o suferinta pe umeri si in suflet, stiam ca ma intelege, dar simteam ca il tradez pe Kyle, daca lasam pe cineva sa se apropie de mine. Nu vroiam ca mie sa-mi fie bine fara el. Mai stiam ca nici nu ma intelege nimeni si ca nu vreau decat sa starui in betia, si durerea pe care mi-o provocam. Colton nu a facut altceva decat sa fie alaturi de mine, sa ma lase sa sufar, dar mi-a demonstrat ca pot suferi si in exterior nu numai in interior. Ca el va fi alaturi de mine daca voi lasa suferinta sa se exteriorizeze si ma va prinde. Pot sa plang (ceea ce nu mai facusem de cand murise Kyle), pot sa-mi aduc aminte, pot sa sper, dar sa nu ma mai ranesc. Atractia mea pentru Colton a inceput sa se contureze si mi-am dat seama ca ma simt bine in preajma lui, ca sunt in siguranta, ca pot plange cat vreau si el este acolo sa-mi stranga lacrimile in causul palmelor. Incet, incet mi-a spus ca va trebui sa ma iert pe mine intai si apoi sa iert soarta. Ca poate Kyle si-ar fi dorit sa fiu puternica si sa merg mai departe. Sentimentele mele pentru Colton nu semanau deloc cu cele pe care le avusesem pentru Kyle. Simteam ca de data aceasta ceva cu mult mai puternic si diferit ma invaluie. Ceva matur, ceva profund, dar pe care eu il consideram tradare. Nu trebuie decat sa ma iert si sa realizez ca pot suferi, pot sa am o viata fara sa tradez dragostea mea pentru Kyle. Dragoste care mereu va ramane in amintirea mea, va fi o parte din viata mea.


Acum vom afla si povestea lui Colton Calloway, deci ma voi transforma: Iasmy devine Colton

1 (1)Numele meu este Colton, si toata viata mea am fost un neinteles. Nimeni nu m-a inteles nici macar nu au incercat. M-am nascut cu un handicap, dar pe care nici parintii mei nu l-au depistat. Sunt dislexic. Ce inseamna: Incapacitatea de putea citi si scrie. Stiu alfabetul, dar ca sa pot scrie sau citi o fraza imi trebuie o putere de concentrare foarte mare. Se schimba situatia cu cifrele, fac totul in memorie, pot chiar sa si memorez fraze intregi daca aud. Poti sa-mi spui o poezie si imediat o recit cu punct si virgule. Totul il pot face doar cu memoria, mai putin sa scriu si sa citesc. Parintii si profesorii m-au considerat lenes, un baiat caruia nu ii place sa invete care nu vrea dacat joaca, mai tarziu distractie. Care se tine de incaierari, de jigniri, in concluzie un rebel si un iresponsabil. Dar eu ca sa pot lua nota de trecere invatam nopti intregi. O pagina eu trebuia sa o invat in ore intregi fata de copii normali. Pentru mine sa ma mentin pe linia de plutire insemna de 100 de ori munca unui copil normal. Dar dispretul celor din jur si mai ales al tatalui meu care m-a crezut mereu un lenes si un cretin m-a facut sa devin rebel. Mi-am ascuns slabiciunea si handicapul in spatele unei masti. Nimeni nu a incercat sa-mi afle problema. Copil fiind nu stiam cum sa ma exprim ca cei din jur sa ma intelega, iar mai tarziu mi-a fost rusine sa recunosc. La 16 ani cand trebuia sa merg la colegiu, dupa un examen care il trecusem la limita, dar pentru care muncisem nopti intregi, mi-am dat seama ca nu voi face fata. Am incercat sa vorbesc cu parintii mei, dar tatal meu tinea mortis ca vrea sa merg pe linia politica, sa-l urmez, si ca eu sunt un nenorocit de rebel care nu vrea decat sa faca familia de ras. I-am spus nu in fata si atunci m-a renegat, mi-a spus sa plec, dar fara sa iau nimic, fara niciun ban, fara niciun bun, sa merg spre ticalosia mea pentru ca eram incapatanat. Nu am avut puterea sa-i spun ca nu pot deoarece am o problema, ci am spus ca nu vreau. Am plecat de acasa cu 5 dolari in buzunar si cu rucsacul pe umar. M-am trezit intr-un oras mare, fara bani, fara sa cunosc pe nimeni, am dormit pe bancutele din parcuri, mancam resturile de prin gunoaie, asta pana cand m-a adoptat o banda. De mic sa ma apar de cei care radeau de mine invatasem sa ma bat si asta m-a ajutat acum. O banda care m-a adoptat si pe care am considerat-o familia mea, ocupatia mea era un fel de recuperator si bataus. Am omorat oameni, am facut lucruri urate, m-am taiat sa imi opresc durerea ca cei dragi m-au respins si nu m-au inteles. Am facut de toate, chiar devenisem un ticalos. Asa cum eram eu un ticalos am cunoscut o fata-India. Frecventa din cand in cand banda, dar era o fata serioasa si cumsecade de care m-am indragostit. Am iubit-o pe India, si devenise cumva alintul meu si ma facea sa fiu altfel. Dar soarta care mi-a fost mereu potrivnica isi arata coltii si de aceasta data. In plina zi, la un restaurant, una din bandele rivale ne ataca si dupa un schimb de focuri din care majoritatea am iesim teferi, un glont ratacit se implementeaza direct in craniul Indiei.


N-am sa uit niciodata cum India statea in usa restaurantului si ma privea cu un zambet larg stralucitor, cu privirea ei plina de iubire si bunatate, niciodata. Ce este mai grav, este faptul ca odata cu ea moare si copilul nostru nenascut. Era insarcinata, iar eu nici macar nu apucasem sa aflu sa ma pot bucura prea mult de noul meu statut. Odata cu ea a murit si o parte din viata mea. Din acel moment mi-am dat seama ca viata mea merge pe un drum gresit! Viata mea chiar daca era asa cum era, cu handicap sau fara trebuia sa urmeze un alt curs. Din copilarie un refugiu il gasisem in sunetele chitarei. Compunem cantece pe care le scriam in jurnalul meu-memoria, sau interpretam cantecele altor trupe. Cantam intr-un bar pentru ca acolo pe scena, ma simteam detasat de tot si de toate. Tot de mic bazandu-ma pe memoria si ambitia mea imi placea sa repar motoare de masini vechi. Dezmembram piesa cu piesa, dar culmea era ca stiam cum sa le pun la loc fara sa am nevoie de vreun manual. Asta m-a slavat! Mi-am deschis un atelier auto, unde reparam motoare de masini vechi si scumpe. Acolo in atelierul meu, unde deasupra aveam si o camaruta-era casa mea, teritoriul meu. Acolo printre piese, ulei si rable ma simteam in elementul meu, ma simteam inteles de acele lucruri reci si fara voce. Ramasesem prieten cu cei din banda deoarece unii chiar au fost oameni cumsecade, dar viata grea ii facuse sa gaseasca o cale sa supravietuiasca- dar nu mai activam. Cand fratele meu a murit am fost invaluit de o durere foarte mare, era singurul din familie cu care mai tinem legatura.


Cand el s-a dus am simtit ca si radacinile mele s-au rupt. O cunosteam pe prietena lui Nell, din ceea ce-mi povestise despre ea, iar la inmormantare i-am inteles durerea. Cumva si ea isi pierduse radacinile la fel ca mine. Cand am intalnit-o dupa cativa ani in parcul unde cantam, nu pentru bani ci pentru ca vroiam sa las muzica sa ma invaluie, mi-am dat seama ca nu se vindecase, ca suferea poate mai mult decat la inceput. Ceva m-a facut sa nu pot sta departe de ea. Am inceput sa incerc sa o protejez, sa fiu alaturi de ea. Dar la scurt timp mi-am dat seama ca simt pentru ea mai mult decat protectie, ma simteam atras de fata asta care trecea prin ceea ce poate trecusem si eu. Ma simteam apropiat de ea, cum poate nu am fost nici fata de India. Dar cum as putea eu sa-i tradeaz memoria lui Kyle. Cum as putea eu sa o fac pe aceasta fata sa ma accepte, eu un idiot, un analfabet, care nu are ce sa-I ofere decat maini batatorite de munca; eu, un bataus, unul care omorase-o bruta. Dar m-am indragostit de ea, si am vrut sa o fac sa isi accepte suferinta, sa isi accepte amintirile, sa mearga mai departe, cu mine sau fara mine, dar sa se ierte, asa cum facusem si eu. Era singura cale daca vroia ca viata sa fie nu roz, dar macar gri. Intre noi ceea ce a urmat a fost ceva care parca Dumnezeu ne-a indrumat. Am inceput sa ne acceptam, sa ne plangem durerea, sa ne bucuram de ceea ce avem impreuna, sa ne amintim, sa suferim, sa cantam amandoi in acelasi bar. M-am indragostit de Nell si pentru ea as fi in stare sa fac orice. Asa idiot cum sunt, criminal cum am fost, pot iubi curat si profund si imi doresc sa am un viitor alaturi de Nell. Imi doresc ca si ea sa realizeze ca ne putem ierta si ca putem sa ne pierdem unul in altul, si ca impreuna putem sa invingem viata si sa ne amintim suferinta si prima dragoste. Putem sa facem din dragostea noastra una puternica deoarece aceasta are la baza dragostea din trecut care ne ajuta sa intelegem dragostea din viitor. Nu exista inceput, nu exista sfarsit, nici eu, nici ea, doar noi, numai perfectiune, suflete ingemanate, trupuri unite, amintiri comune, si un viitor in care sa te pierzi in el.

Numai ca … vreau sa-mi promiti ca n-ai sa mai fugi niciodata de mine. Trebuie sa-mi promiti…

Stiu ca sunt…stiu ca nu sunt decat un mecanic analfabet, dar sunt capabil sa am grija de tine. Sunt capabil sa te iubesc, si daca tu…daca noi…daca….O sa am grija de tine orice-ar fi.

Aceasta este povestea care pe mine m-a emotionat si pe care am vrut sa o cunoasteti si voi intr-o alta abordare, pe care am vrut sa o tramsmit asa cum am simtit-o si eu. Sper ca am reusit, daca nu, ma voi revansa data viitoare.


Nell a realizat in final ca povestea ei este dureroasa si plina de suferinta, dar cel putin a avut amintiri frumoase si o dragoste pe masura, si cei dragi i-au fost alaturi. Ea avut parte de ceva frumos de care isi va aminti cu durere, dar si placere pe cand Colton nu a avut parte decat de respingere, neintelegere, chin, si a fost singur fara ca cineva sa-i fie alaturi. Doua suflete chinuite de suferinta reusesc sa se gaseasca si sa mearga mai departe prin hatisul vietii. Doi oameni care au pierdut pe cineva drag, dar care si-a gasit poate adevarata jumatate. Fiecare avem un destin care ne este harazit, fiecare am suferit pentru ceva sau cineva, important este cum sa mergi mai departe. Cat de puternic poti fi sa invingi, sa ierti, sa iubesti, sa suferi, sa iti amintesti, sa uiti, si sa te pierzi in vartejul vietii pe care trebuie sa o privesti in ochi si sa-i spui: exist, traiesc, in ciuda a tot ceea ce mi-ai rezervat. In tine viata nu ma pierd,ci ma regasesc!1 (3)

9 puncte/10

Autor: Iasmy
Review overview
5
****Coman Iasmina (Iasmy/Elis Ntco fb)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri**** Esenţele tari se ţin în sticluţe mici! Orientată spre prezent, dar şi viitor, cu picioarele pe pământ, dar şi idealistă. Optimistă până la extrem. Îmi place să dezvolt o idee prin intermediul discuţiilor, văd timpul ca pe o resursă finită şi iau în serios termenele limită. Pasionată de cărţi, muzică şi călătorii, ador stilul romance (contemporan, historical) thriller, istoric romanţat, YA, şi în general cărţile scrise bine. Mai nou, începe să îmi placă stilul fantasy, deşi nu am crezut că mă poate "prinde". Învăluită în mister, iubitoare de ciocolată cu piper. Îmi plac provocările! Şi aşa cum spune Octavian Paler: "Pasiunea n-are nevoie de motivări, ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă, dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri." Vă aşteptăm alaturi de noi!

18 COMMENTS

  1. O recenzie complexa facuta cu mare maiestrie, o recenzie cum nu am mai citit pana acum ;) .

    .. abia astept sa citesc aceasta carte.

    Felicitari, Iasmy! ;)

    • Cu siguranta voi citi aceasta carte. Te-am laudat personal, dar o voi face si in scris pentru ca meriti.
      Felicitarile mele Iasmy. Imi place noua metoda de abordare.

  2. Nu imi amintesc sa mai fi lacrimat atat de mult citind o recenzie.Stiu ca m-a emotionat foarte mult cele descrise la Niciodata impreuna.Stiu ca am mai lacrimat si la o recenzie a lui Mili,dar recenzia la Ma pierd in tine,m-a facut sa nu ma pot oprit din a lacrima.Nu gasesc cuvinte potrivite.Nu stiu ce sa spun.Iasmy,ai atat de mult talent.Foloseste-l ,rasfata-ne cu el.E o bucurie sa citim recenziile tale.De fapt,nu sunt recenzii..sunt povesti.Stam cu sufletul la gura pana la finalul lecturii.
    Cat despre carte…a stat pe raft.Cat de curand am sa o citesc.Promit.
    Multumesc pentru ca ai ales sa te pui in pielea personajelor.Ai reusit sa transmiti ce era de transmis.
    Felicitari ! Continua sa iti folosesti talentul ! Bravo ! ;)

  3. Yasmy, 10 cu multe ;) ;) ;) !!!!!! Eu am citit cartea, si țin sa iti spun ca m-au impresionat cei doi. Durerea lor era atât de reala ca pur si simplu plângi oricât de mult ai vrea sa nu o faci. Acum ce mai pot spune? Este o recenzie deosebita din toate punctele de vedere.

  4. Wooowww!Iasmy, jos pălăria! :* N-am citit cartea, dar mă faci tu să vreau să o citesc! :)) Am de luat lecţii serioase de la tine în ceea ce priveşte realizarea unei recenzii! Felicitările mele! ;) :D ;)

  5. Felicitarile mele Iasmy ;)
    eu nu mai am nevoie de carte deja stiu tot ce trebuie de la tine din recenzie,unde mai pui ca tristetea ei este molipsitoare. :o

  6. Yasmi m-ai lasat din nou fara cuvinte…desi am citit cartea care m-a emotionat pana la lacrimi,citind recenzia parca citeam despre o alta carte …ai un dar minunat sa nu il lasi sa se iroseasca…

  7. Ti-a iesit super!! N-am mai intalnit abordarea aceasta intr-o recenzie, dar imi place foarte mult cum ai transpus sentimentele personajelor. Foarte frumos! :D

  8. Va multunesc, tuturor! Ma bucur extrem ca stilul pe care l-am abordat la aceasta recenzie va placut.Nu am sa renunt si daca mai am ocazia sa citesc o carte la care sa se plieze un astfel de stil, fiti sigure ca am sa o fac.
    Despre cartea prezenta pot sa va spun ca iti transmite emotie si o oarecare tristete cand o citesti si poate ca ati simtit si voi din cele scrise de mine.Si asta am vrut sa impartasesc cu voi.

  9. Foarte, Foarte, Foarte, Foarte, Foarte TARE!!! Atat cartea, cat si recenzia ta! :* O am deja de ceva timp in biblioteca, dar nu am citit-o inca.. nu stiu.. cred ca am asteptat sa apara si celelalte carti din serie! Dar promit sa nu mai astept! Termin acum cu provocarile pe care le am de la fete, si urmatoarea carte citita va fi asta!!

  10. Wow!. Asta da rcenzie :). Felicitari. Pur si simplu m-ai lasat fara cuvinte. Am trecut-o in agenda mea cu carti pentru achizitie. Nu stiu cand dar, cu siguranta o voi lua. Multumesc din suflet. Este a doua carte pe care mi-a doresc foarte mult (prima a fost Ugly Love). ;)

  11. Yasmy, datorita tie mi-am luat cartea (recunosc ca o am din mai luata dar nu am apucat sa o citesc ).
    Acum, in concediu am luat aceasta carte impreuna cu “Mandrie si prejudecata” cu mine, poate, poate am timp (de, cand plec la munte nu prea am timp ;) ) de citit.
    Am citit cartea si, sincer, nu imi gasesc cuvintele ca sa imi pot exprima sentimentele. Pe parcursul lecturii emotiile mele au fost diferite: gingasie, nostagie (perioada adolescentei isi spune cuvantul), tristete, furie, fericire.
    M-a captivat povestea si acest lucru, clar, se datoreaza scriitoarei. A reusit sa transmita totul, a reusit sa contureze doua personaje frumoase si urate in acelasi timp (uratul vine din durere, din suferinta si nicidecum din caracter), a reusit sa uneasca doua suflete asemanatoare si, totusi, atat de diferite. Practic Nell si Collton sunt una si aceeasi persoana pentru ca, de la inceput pana la sfarsit, durerea si iubirea i-a unit ( durerea pierderii lui Kyle si iubirea pentru el)

    Se

Leave a Reply