Maktub de Hayat Seviyor-Capitolul 24

Maktub de Hayat Seviyor-Capitolul 24

by -
8
 Maktub de Hayat Seviyor-Capitolul 24
Prolog

   Religia islamică își învață credincioșii să creadă în soartă. Soarta ne este aleasă de către Tatăl nostru, Allah pentru ei, Dumnezeu pentru noi creștinii… Oamenii trăiesc viața aleasă de divinitate, iar destinul ne este oferit la venirea noastră pe lume…Nimeni nu-l poate schimba sau modifica…Trebuie să ne conformăm și să acceptăm ceea ce a fost scris! Și cele bune și cele rele fac parte din viața noastră…Orice-am păți e bine să conștientizăm că așa a trebuit…Știm că până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții! Astfel ne vom putea îndeplini misiunea ce o avem aici pe pământ…De asemenea trebuie să învățăm cât e de important să visezi, să te bucuri de prezent și de tot ce-ți oferă acesta… Fie bune, fie rele… După iarnă vine întotdeauna primăvara..Cu siguranță vei renaște din propria cenușă asemenea păsării Phoenix..Lasă trecutul în urmă, nu te teme de viitor, trăiește prezentul… Visează!.. Maktub!

Lista personajelor

Citeşte Capitolul 1

Capitolul 2 – În care familia se destramă

Capitolul 3- În care disperarea înlocuiește speranța

Capitolul 4-În care spiritele se calmează…

Capitolul 5-În care soarta pare să fie împotriva tinerei Nur

Capitolul 6-În care ne întoarcem la Izmir

Capitolul 7- În care nu te poți împotrivi sorții…

          Capitolul 8-În care viața trebuie să-și urmeze cursul…

  Capitolul 9- În care totul ia o întorsătură neașteptată…

     Capitolul 10-În care a fugi nu înseamnă a fi laș…    

               Capitolul 11-În care un strop de iubire îți face viața mai frumoasă

                 Capitolul 12- Hoș bulduk, canim Istanbul!

        Capitolul 13- În care regulile sunt făcute pentru a fi încălcate…

                   Capitolul 14-În care nu trebuie să te încrezi în aparențe…

  Capitolul 15- În care minciuna are picioare scurte…

                    Capitolul 16- În care se leagă o frumoasă poveste de dragoste…

Capitolul 17-În care visele încep a prinde contur…

    Capitolul 18-În care se face un prim pas înainte…

       Capitolul 19-În care călătoria ia sfârșit…

Capitolul 20-În care căsătoria e o etapă a vieții…

         Capitolul 21-În care ne întoarcem la Fes…

  Capitolul 22-În care Cemile și Hakan își unesc destinele… 

Capitolul 23-În care amintirile sunt scoase la iveală…

Capitolul 24

În care începutul e promițător…

   În dimineața de după nuntă, Cemile se trezește devreme, odată cu primele raze de soare ce se strecoară prin perdeaua de mătase. Își dă seama că prima zi a ei ca femeie măritată tocmai a început. Îi aruncă o privire lui Hakan, îl mângâie pe obraz, îi oferă o sărutare și luându-și halatul pe ea, iese din dormitor. Cu grijă, ca să nu-și trezească soțul. Se duce la baie, se spală pe față și își admiră lung chipul în oglindă. Face un tur al casei și este încântată să descopere pas cu pas ceea ce-i va fi cămin pentru mult timp de-acum încolo. Hakan s-a gândit la toate, nimic nu pare să lipsească din noua gospodărie, totul e bine pus la punct. Așa că ia hotărârea de a-i pregăti un mic-dejun pe care să i-l servească la pat. Coboară la bucătărie, pune ceainicul cu apă pe foc. Între timp, pregătește pe o tavă niște aperitive, un mic-dejun turcesc ca la carte. Toarnă ceaiul în pahăruțele de cristal. Apoi se îndreaptă cu grijă spre dormitorul lor, ducând tava încărcată cu a ei mireasmă ce-ți trezește stomacul la realitate. Deschide ușa, făcând zgomot. Hakan tresare și deschide ochii, fiind încă sub efectul somnului.

  • Gunaydin, canim! (Bună dimineața, dragule!)
  • Gunaydin, îi răspunde el somnoros.
  • Hai, trezirea! Ți-am adus micul-dejun!
  • Mmm, ce bine miroase!
  • Așa-i? Atunci să ai poftă!

Cemile îi așează tava în față și încep să mănânce, alternând înghițiturile cu câte o gură de ceai fierbinte, ceai capabil să te trezească și din cea mai profundă stare de amorțeală. La un moment, privirile celor doi se intersectează. Un zâmbet timid răsare pe chipurile lor.

  • Elinize saglik!
  • Să înțeleg că ți-a plăcut?
  • Evident, scumpa mea! A fost foarte bun! Ai ghicit că o să mă trezesc cu o foame de lup! Sărut-mâna pentru masă încă odată!
  • Afiyet olsun! Să-ți fie de bine!
  • Și ce facem azi?
  • Nu știu, dragul meu. Ia spune-mi, ce idei geniale pregătește mintea ta? îl întreabă ea, atingându-i delicat fruntea.
  • Păi… cred că ar trebui să ne aranjăm puțin, să ne îmbrăcăm frumos și să mergem să ne plimbăm prin cartierele selecte. Dacă vrei putem face cumpărături, vezi și tu ce-ți mai lipsește! Sunt sigur că nu m-am gândit la toate!
  • Ba dimpotrivă, nu m-aș fi așteptat ca un bărbat să știe așa bine de ce lucruri e nevoie într-o casă. Te felicit pentru asta!
  • Însă tot mai sunt lucruri pe care nu am reușit să le cumpăr… Trebuie să mergem să ne cumpărăm haine noi, dacă tot începem o viață nouă, s-o începem pe picior mare!
  • O, dar ce filosof avem noi aici! afirmă ea amuzată. Fie, mergem la cumpărături! Dar vreau să ne plimbăm și pe faleză!
  • Peki. S-a făcut!

După ce se îmbracă elegant, cei doi proaspăt însurăței ies din casă. Merg braț la braț, simțindu-se de parcă întreaga lume ce-i înconjoară este martoră a fericirii lor. Cemile se simte ca în al nouălea cer. Inima îi este plină de optimism, de voie bună. Și, cel mai important, flacăra speranței este mai aprinsă ca niciodată. Ochii ei reflectă beatitudinea ce i-a luat în stăpânire inima.

  • Cemile, rupe tăcerea Hakan.
  • Da, răspunde ea.
  • Mi-a spus mama că ți-ai dori să studiezi. Îți mai dorești asta, nu-i așa?
  • Da, Hakan. E un vis pe care aș fi tare bucuroasă să-l realizez.
  • Atunci, vei studia. Nu te voi împiedica să-ți construiești o carieră.
  • Ești sigur de asta?
  • Da. Nu am nimic împotrivă. Important e ca tu să fii fericită, mulțumită de tine, de noi.
  • Scumpule…
  • Și încă ceva. Cred că ar fi potrivit să-ți dai demisia de la restaurant.
  • De ce? întreabă ea uimită.
  • Nu are rost să mai muncești atât acolo. Chiar nu are rost. Banii pe care-i câștig eu sunt suficienți.
  • Ești sigur de asta?
  • Sigur că sunt sigur. În plus, studiul necesită timp. Ți-o spun din proprie experiență! Iar Facultatea de Medicină nu e nici pe departe cea mai ușoară!
  • Nu vreau să fac Medicina. Adică mi se pare extraordinar să fii medic, însă nu mă simt capabilă.
  • Eu cred că ești suficient de capabilă pentru asta!
  • Viața pacientului se află în mâinile tale. În funcție de cum și când reacționezi, va supraviețui sau va muri. Nu mă simt pregătită pentru asta!
  • Atunci ce ai vrea să studiezi?
  • Mă gândesc să mă înscriu la Facultatea de Biologie. Să studiez animalele, plantele și oamenii. Viața.
  • Decizia îți aparține! afirmă el cu zâmbetul pe buze.
  • Îți mulțumesc că mă susții, Hakan! Eram necăjită că odată cu părinții mei mi-am pierdut și sprijinul. Dar uite că am un înger păzitor. Tu ești acela!
  • Eu nu fac altceva decât să te iubesc. Restul vine de la sine!
  • Ce frumos spus! Seni seviyorum! (Te iubesc!)
  • Ben de, gulum. (Și eu, trandafirul meu.)

Se strâng în brațe. Ce plăcut e să simți căldura celuilalt în timp ce-ți oferă o îmbrățișare! Acea căldură vindecă orice rană. Acea căldură dărâmă orice punte care ar putea despărți două persoane. Acea căldură întărește legătura formată între două suflete. Acea căldură îți permite să zbori, să plutești deasupra vieții…

O pasăre de-aș fi,

M-aș ridica în zbor,

Aș pluti deasupra lumii,

Aș levita deasupra vieții.

O pasăre de-aș fi,

Aș zbura odată cu sufletul meu

Eliberat din temniță,

Din temnița necruțătoare a suferinței…

O pasăre de-aș fi,

Mi-aș înălța trupul,

L-aș lăsa purtat de adierea

Blândă și plăcută a fericirii.

Sunt o pasăre,

Sunt liberă să zbor unde văd cu ochii.

Sunt o pasăre,

Și-mi fâlfâi aripile neîncetat…

Bir kuș olsam,

Yukarı ucarım,

Ayiyin üstünde gezerim,

Hayatın üstüne gecerim.

Bir kuș olsam,

Yureiyimle beraber ucarim

Zindandan kurtulup,

Üzgün ve vicdansiz zindan…

Bir kuș olsam,

Yucugtumu yukarlara salarım,

Rüzgarla salarım

Sakın ve güzel mutluluğu.

Bir kușum,

Serbesiyim uçmaya gozüm gordüğü yere.

Bir kușum,

Ve kanatlarımı nereye istersem salarım…

**** *** **** *** **** *** **** *** **** *** ****

Sultana Cemile se plimbă prin odaia sa de colo-colo. Nu are stare. Acest loc, acest serai o sufocă. Ar da orice pentru a scăpa din acest loc. Ar renunța la originile nobile, ar renunța la avere. Ar renunța la viața asta blestemată. Câtă lume o invidiază pentru că este fata padișahului, pentru că este căsătorită cu una din pașalele ce decid soarta imperiului! Pentru traiul îndestulat. I-ar oferi toate astea primei persoane care i-ar ieși în cale, cu condiția de a-i lua și povara pe ca o poartă pe umeri, suferința ce-i macină inima.

Și cât îi este de dor! De mama pe care n-a cunoscut-o niciodată, de copilărie, de iubitul, de vechea ei viață. La o vârstă atât de fragedă e nevoită să facă sacrificii imense. A dat cu piciorul fericirii. A fost nevoită. Iubirea nu e pentru capetele încoronate. Iubirea nu e pentru femei. Iar o mică prințesă nu se poate împotrivi destinului. Nu e decât o marionetă politică. Mai sunt și excepții, dar nu are Cemile atât noroc…

A slăbit din cauza supărării, cearcănele îi eclipsează frumusețea ochilor. Pare să fi îmbătrânit cu douăzeci de ani. Poartă numai rochii negre, refuză orice podoabe, bijuterii. Dar oare când va lua sfârșit acest doliu?

Două bătăi în ușă.

  • Intră!
  • Sultanim! i se adresează slujnica făcând o plecăciune.
  • Ce e?
  • Ați primit un bilet. Nu știu cine este expeditorul.
  • Mulțumesc! îi spune Cemile, luând peticul de hârtie. Să nu știe nimeni!
  • Cum porunciți, sultanim!

Slujnica părăsește încăperea, iar Cemile deschide bilețelul. Citește cu voce tare: ,,Dans le jardin.”

Mesajul e de la negustorul evreu, scris special în franceză. O așteaptă în grădina seraiului. Din fericire, pașa e plecat cu treburi. Iese în grabă din odaie și din palat, fără a permite vreunei slujnice s-o însoțească. Se adâncește în grădina verde până când aude un fluierat scurt. Întoarce capul și-l zărește pe Abraham.

  • Sultanim…
  • Abraham bey, mi-ați adus vești?
  • Evident, sultanim! Eu îmi respect întotdeauna promisiunile și înțelegerile.
  • E bine?
  • Da, poetul nostru e foarte bine. Locuiește la Paris. În cele din urmă, nu s-a retras la mănăstire. Cu banii pe care i i-ați oferit și-a deschis o mică afacere. O afacere profitabilă din câte se pare.
  • Cok iyi. Foarte bine.
  • V-a trimis acest mesaj și un mic cadou.
  • Mulțumesc mult! Nu voi uita niciodată acest bine, Abraham bey!

Sultana ia bilețelul și cutiuța acoperită cu catifea, nu fără a-i oferi negustorului o punguță cu galbeni. Se întoarce în odaia sa, dând de înțeles tuturor că a fost pe afară pentru a lua o gură de aer proaspăt. Se așază în fața măsuței de scris. Despăturește foaia de hârtie legată cu o panglică roșie și o miroase. Parfumul lui ce-i face inima să tresalte. Câteva cuvinte scrise îngrijit în franceză. Și-a luat măsuri, pentru orice eventualitate.

,,Ma chérie, je vous écris ces mots. Je suis très bien ici, en France. Je fais des affaires pour recueillir beaucoup d’argents. Nous serons ensemble, je vous promets. Je t’aime, Cemile! Rien ne pourra nous séparer. Notre amour est très fort. Notre amour est éternel. Princesse, la vie sera belle pour nous. Bientôt. Je vous aime !”

O lacrimă de fericire îi răsare în ochii migdalați. O speranță. Deschide cutiuța și este uimită de ceea ce vede. O superbă bijuterie. O broșă încântătoare. Un trandafir din chihlimbar încrustat în argint. Și-l prinde pe caftanul de mătase și se privește în oglindă. Imaginea pare brusc însuflețită, la fel cum se simte și sultana Cemile. Vie…

VA URMA!!!

Review overview
5

8 COMMENTS

Leave a Reply