Maktub de Hayat Seviyor-Capitolul 4

Maktub de Hayat Seviyor-Capitolul 4

by -
11

Maktub de Hayat Seviyor

Prolog

Religia islamică își învață credincioșii să creadă în soartă. Soarta ne este aleasă de către Tatăl nostru, Allah pentru ei, Dumnezeu pentru noi creștinii.. Oamenii trăiesc viața aleasă de divinitate, iar destinul ne este oferit la venirea noastră pe lume..Nimeni nu-l poate schimba sau modifica..Trebuie să ne conformăm și să acceptăm ceea ce a fost scris! Și cele bune și cele rele fac parte din viața noastră..Orice-am păți e bine să conștientizăm că așa a trebuit..Știm că până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții! Astfel ne vom putea îndeplini misiunea ce o avem aici pe pământ..De asemenea trebuie să învățăm cât e de important să visezi, să te bucuri de prezent și de tot ce-ți oferă acesta..Fie bune, fie rele.. După iarnă vine întotdeauna primăvara..Cu siguranță vei renaște din propria cenușă asemenea păsării Phoenix..Lasă trecutul în urmă, nu te teme de viitor, trăiește prezentul.. Visează!.. Maktub!

Lista personajelor

Citeşte Capitolul 1

Capitolul 2 – În care familia se destramă

Capitolul 3- În care disperarea înlocuiește speranța

Capitolul 4

În care spiritele se calmează…

 

  • În sfârșit! Am ajuns!

  • Ce insulă e asta, doică? Nu știam de existența acestei insulițe…
  • Vei vedea…

După ce coboară din barcă, Esma intră într-o pădurice, iar Cemile și animalul de companie o urmează, lipsiți de curiozitate și indiferenți. Dau de o potecă și în scurt timp ajung în fața unei case micuțe, dar extrem de simpatice. Intră. De la prima vedere se observă că o persoană harnică și ordonată locuiește acolo, căci nu găsești cusur curățeniei. Nici nu-ți vine să crezi că te afli pe o insuliță uitată de lume. În prag apare o femeie cu chipul blând, care după părerea fetei nu are mai mult de 55 de ani.

  • Bine-ați venit în umila mea locuință! le spune femeia. Simțiți-vă ca acasă pe Latiffa Ada!
  • Insula mamei? întreabă mirată Cemile.
  • Da, fetițo! Tot ce vedeți aici îi aparține! Mă bucur să vă cunosc! Bănuiam că ați fost trimise de doamna Latiffa, dar nu-mi imaginam că va veni fiica dânsei, adaugă femeia făcând o plecăciune.
  • Eu sunt Cemile. Încântată de cunoștință! Ea este doica Esma, iar el este Buffo, cățelușul meu.
  • Eu și Esma ne cunoaștem de mult timp…
  • Da?
  • Da, puișor! De când timp oare?
  • De vreo patruzeci de ani… Numele meu este Hatice. Încântată să te cunosc, Cemile! Încă odată vă urez: bine-ați venit!
  • Bine v-am găsit!
  • Doamna Latiffa nu v-a însoțit? Nu am mai văzut-o de mult timp. Chiar mă gândeam ca după Bayram să-i fac o vizită… E bine, sănătoasă?

La această întrebare Cemile amuțește, se face albă la față.

  • Fetițo, ce se petrece?
  • Puișor, te simți bine?
  • Annem… Annem… Annem a murit! răspunde Cemile tremurând. Lacrimile îi inundă ochii.
  • Cemile, calmează-te! Fii liniștită! i se adresează Esma.
  • Așează-te aici! o îndeamnă Hatice indicându-i divanul elegant.

Cemile primește un pahar cu apă, după care, fără să o întrebe cineva, începe să povestească tot ce s-a întâmplat din seara de Ajun până în momentul de față.

  • Nu știam nimic. Aici pe insulă nu sunt la curent cu evenimentele… Săraca fată! Mașallah! rostește gazda ridicând privirea ca și cum s-ar asigura că Cel Atotputernic o aude. Apoi o privește pe Cemile.:
  • Nu te mai necăji! Totul va fi bine, vei trece peste această primă cumpănă a vieții tale! O să vezi! Nu se merită ca acest chip frumos să fie lipsit de zâmbet. Știu că este inutil s-o spun acum, după câte s-au întâmplat, însă vă urez: Bayram fericit!
  • Și dumneavoastră să aveți un Bayram binecuvântat! Apropo, Esma, de ce m-ai adus aici? Puteam rămâne în ascunzătoare, nu era necesar s-o deranjăm pe doamna Hatice.
  • Deranj? Nu e niciun deranj! Simțiți-vă ca acasă, puteți rămâne cât doriți! Și apropo, spune-mi Hatice.
  • Bine. Dacă nu sunt indiscretă, ce mâncați aici pe insulă ?
  • Am pregătit carne de miel, prăjituri însiropate și multe alte bunătăți.
  • De unde ați făcut rost de carne de miel? Creșteți miei pe insulița asta?
  • O, nu! zice amuzată Hatice. Doamna Latiffa, Allah s-o binecuvânteze, îmi trimitea mereu alimente prin intermediul unui slujitor, inclusiv înainte de această sărbătoare.

Poftiți la masă! Aduc acum bucatele!

Se așează toate trei la masă, încercând să dea un strop de culoare sărbătorii. Cemile se îndrăgostește de mâncarea preparată de solitara Hatice, despre care află că a fost una din slujnicele devotate ale bunicii sale materne. După moartea acesteia, Latiffa a lăsat-o să locuiască pe această insulă primită moștenire de la cea care i-a dat viață.

  • Allah, câte nu știam despre mama!
  • Draga mea, mama ta a fost o persoană minunată! Am văzut-o crescând, devenind dintr-o fetiță cuminte și ascultătoare o doamnă… Sunt sigură că Allah i-a oferit un loc în paradis, un loc pe care-l merită cu vârf și îndesat!
  • Sunt de aceeași părere, intervine doica.
  • Esma, Hatice, sinceră să fiu, acest Bayram nu a fost așa urât… Știu că viața mea s-a schimbat radical, însă, după cum a zis și mama de multe ori, tot răul spre bine!

Hatice și Esma zâmbesc. Buffo latră bucuros, observând că atmosfera nu mai este la fel de tensionată ca în momentul în care au ajuns acolo. Noaptea își intră în drepturi, așternându-se ca o pătură bătută în pietre strălucitoare asupra peticului de pământ numit insulă…

VA URMA…

Review overview
5

11 COMMENTS

  1. Felicitări, Cosmin! Multă inspirație pe viitor!

    Sper ca o editura să-ți publice cartea, după ce o termini :)

  2. Felicitari Cosmin
    Inca odata ma incanti cu un nou capitol la o poveste de viata intersanta
    Te pup

  3. Cos, astept si eu sa scrii mai mult. :) Imi place asa k pune mana si cheama Inspiratia mai des pe la tine!

  4. Vă mulțumesc tuturor :p Capitolul 5 e gata, zilele următoare va apărea :D De data asta va fi puțin mai lung :)

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro