Mulțumim, Doamne, c-ai creat-o pe Zenia! Dar nu te mai obosi și data viitoare!

Mireasa hoțomană, de Margaret Atwood-recenzie

Grupul Editorial Corint (Leda), 2013

Colecția Maeștrii, 636 de pagini

Titlu original: The Robber Bride, 1993

Traducere de Gabriela Nedelea

Mulțumim, Doamne, c-ai creat-o pe Zenia! Dar nu te mai obosi și data viitoare!

    Ce te faci când cel mai mare coșmar al tău prinde viață? Încerci să scapi de el, evident. Și, dacă reușești, te asiguri că nu se mai întoarce niciodată.

   Scrisă cu mult umor, pe fundalul unor povești ce se întrepătrund la un moment dat, Mireasa hoțomană pune în discuție probleme vechi, dar încă actuale: războiul dintre sexe, dinamica cuplului și nevroza conjugală, conflictul dintre generații, traumele suferite în copilărie etc. Ideea centrală este anticipată de o poveste, subtil introdusă:

   „Mirele hoțoman”, citește Tony, într-un trecut îndepărtat, între cele două gemene. Fecioara cea frumoasă, căutarea unui soț, sosirea străinului bogat și chipeș care momește fetele nevinovate în codru, după care le taie în bucăți și le mănâncă. „Într-o bună zi apare un pețitor. El era…” „Ea! Ea!” țipă gemenele într-un glas.

   „Ei, hai să te văd, Tony, cum ieși din asta”, zice Roz, uitându-se din cadrul ușii la ele.

   „Am putea schimba titlul în Mireasa hoțomană”, zice Tony. „Așa vă place?”

   Până și obiceiurile copilelor prevestesc sfârșitul veșnicei mirese, o femme fatale fără scrupule:

   Gemenele se gândesc un pic, apoi ajung la concluzia că merge. Sunt înnebunite după rochiile de mireasă, își tot gătesc păpușile Barbie în ele; după care le aruncă peste balustrada scărilor sau le îneacă în cadă.

   „În cazul ăsta”, zice  Tony, „pe cine vreți să ucidă? Bărbați? Femei? Sau și una, și alta?”

   Gemenele rămân fidele principiilor lor, nu se clintesc. Optează pentru femei, chiar și în rolul de victimă. […]

  Mireasa hoțomană, reflectează Roz. De ce nu? S-o ia și mirele o dată pe cocoașă! Mireasa hoțomană pândind în conacul din pădurea întunecoasă, prădând tinerii nevinovați și fermecători și ducându-i la pieire, în cazanul ei diavolesc. Așa, ca Zenia.

    Trei femei, Tony, Charis și Roz, se cunosc puțin din vremea studenției, până când apariția Zeniei în viața fiecăreia le face să devină foarte apropiate. Toate trei devin, pe rând, victime ale acestei femei cu trecut inventat, o superbă devoratoare de suflete, care le exploatează slăbiciunile, le fură bărbații, le șantajează, apoi dispare.

   Cu toate că, aparent, Zenia a fost ucisă, cele trei nu o lasă să plece cu adevărat, iar apariția acesteia la restaurantul unde obișnuiau să se întâlnească devine factorul declanșator pentru rememorarea vieții fiecăreia, din copilărie, până în momentul Zenia.

  Miniona Tony (Antonia), profesor universitar specializat în războaie, colecționează flori culese de pe câmpurile unde au avut loc mari bătălii, construiește machete ale luptelor de pe front și duce o viață liniștită alături de West. Copilăria i-a fost marcată de absența mamei, care a părăsit-o, plictisită de viața conjugală și de răceala tatălui, care se sinucide în ziua absolvirii liceului. Inteligentă și calculată, are capacitatea de a rosti cuvintele invers, în oglindă. Astfel, își construiește un alter ego – Ynot – în care se refugiază.

   „West” – repetă Tony în sinea ei. Îi rostește, din când în când, numele în gând, ca pe o incantație. Cândva – cu treizeci-treizeci și doi de ani în urmă – era Stewart, până când el îi mărturisise cât de mult îi displăcea să i se spună Stew; așa că îl inversase și de atunci e West. Trișase un pic, totuși; dacă ar fi respectat procedeul întocmai, ar fi fost Wets. Dar așa se întâmplă când iubești, reflectează Tony. Trișezi un pic.

   Charis (Karen) este o vegetariană convinsă, preocupată până la obsesie de salvarea planetei și de viața interioară. Își crește singură fiica, ultima dată văzându-și iubitul plecând, împreună cu Zenia, nepăsându-i că își părăsește viitorul copil.Traumele suferite în copilărie (bătăile mamei și moartea ei, violurile unchiului) o determină să își construiască o altă personalitate; Karen cea brutalizată a devenit Charis cea mistică. Totodată, impactul Zeniei asupra ei este și cel mai dur.

   Stă sprijinită de balustrada feribotului, uitându-se în urmă, la dâra învolburată monoton de pe lacul acesta otrăvit până-n adâncuri. Lumina care strălucește pe apă nu mai e albă, ci gălbuie; e după-amiază și soarele scapătă, scapătă și ziua, către locul în care s-au dus toate celelalte zile, fiecare răpindu-i câte ceva.

   Roz (Rosie), plinuță și cochetă, este o femeie de afaceri bogată și cea mai hotărâtă dintre cele trei; este singura care are puterea să nu-și ierte bărbatul infidel. Provenită dintr-o familie în care tatăl își face apariția destul de târziu, se lasă sedusă de șarmul Zeniei, o primește în viața ei, pentru ca, ceva mai târziu, aceasta să plece cu o sumă bunicică de bani și cu Mitch, soțul ei.

    Cu toate că, aparent, personajele nu au nimic în comun, descoperim că sunt și alte aspecte asemănătoare în viața lor, în afara momentului Zenia. Toate trei au avut o copilărie nefericită, nu s-au înțeles cu mamele, iar nașterea lor a fost accidentală. În tinerețe, s-au cunoscut vag, ca studente ale aceleeași universități, când au cunoscut-o prima oară și pe Ea, pe Zenia.

    Zenia este omniprezentă în viața lor, chiar dacă au participat la înmormântarea urnei cu presupusa cenușă a acesteia. Duplicitară și puternic mitologizată, colecționară de bărbați, de care se folosește, reprezintă materializarea fricii celor trei femei, în viața cărora intră pe ușa din față, cu o poveste siropoasă inventată, parcă, pentru fiecare. Pornind de la acest aspect, s-a pus în discuție inteligența nativă a personajului, pe care eu țin să o contest. Consider că e, mai degrabă, șireată, isteață, narcisistă – acestea sunt trăsături care îi reflectă faptele.

   Cine a fost Zenia? Nici autoritățile nu știu să răspundă. Își inventează trecutul și viața și este sinceră atunci când te aștepți mai puțin. O primă variantă ar fi că mama sa a fost o țigancă româncă ucisă de săteni cu pietre (varianta spusă lui Tony), apoi că provine din Berlinul bombardat în cel de Al Doilea Război Mondial (lui Roz, despre care știa că are sânge de evreu), că a fost exploatată sexual de mică, vândută de mama sa unor ruși (lui Charis). Zenia are capacitatea de a se adapta și de a se reinventa, în funcție de situație.

   Revenirea Zeniei după cinci ani de la presupusa moarte le determină pe cele trei să ia atitudine. De această dată, ele își scot armele.

   Ar fi păcat să o privim doar ca pe un superb personaj malefic. Așa cum se întâmplă în basme, unde personajul negativ are rolul de a-l evidenția pe cel pozitiv, Zenia reprezintă tot ce fiecare nu poate avea: frumusețe, încredere în propria persoană, putere. Toate trei își recunosc admirația pentru ea. Tot Zenia este cea care le învață să lupte pentru ceea ce iubesc cel mai mult și spune adevăruri crude privindu-le în ochi. Prin urmare, este Zenia prieten sau dușman?

   Zenia râde. „Hai, doar nu ești un copil! E îndrăgostit de fundul tău. Sau de o altă parte a trupului, de unde să știu eu? În orice caz, nu-ți iubește sufletul, nu te iubește pe tine. Și-și ia ce-i place, chiar fără voia ta. L-am urmărit cu atenție, e un rahat nesătul; în esență, sunt cu toții niște violatori. Ești o naivă, Karen. Crede-mă, un bărbat vreau un singur lucru de la o femeie: sexul. Ceea ce contează e cât îi faci să-ți plătească pentru asta.”

    Mireasa hoțomană e scrisă de mâna unui maestru în analiza psihologică a femeii, surprinsă în diverse epoci și ipostaze. Bărbații se află într-o lume a femeilor cuminți, ce doresc să le facă pe plac și le iartă infidelitățile, iar Zenia este excepția ce vine să le dărâme castelul de cărți de joc, mizând pe fragilitatea lor.

  Un șarpe cu clopoței care nu te mușcă nu te învață nimic, avertizează autoarea, în debutul romanului, citând-o pe Jessamyn West.

Cartea Mireasa hoțomană de Margaret Atwood a fost oferită de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

16 COMMENTS

  1. locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  2. Pare să aibă toate elementele unei cărți super! Felicitări pentru recenzie!

  3. Ce îmi place această recenzie! Nu știu dacă această poveste chiar e pe gustul meu, dar să știi că m-ai ispitit!

    Te felicit!

    • Am facut cunostinta cu autoarea citind Povestea slujitoarei, carte ce m-a socat de-a dreptul. Insa, cartea de fata este mult mai cuminte, v-o recomand!

  4. felicitari andreea!reusita prezentare! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.