Mireasa Printului de William Goldman-Editura Young Art

Mireasa Printului de William Goldman-Editura Young Art

by -
25

Mireasa Prinţului de William Goldman

Titlul original: The Princess Bride

Autor: William Goldman

Editura: Young Art / Grupul editorial Art

An publicaţie: 2014

Număr pagini: 462

Traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea

     „Aceasta este cartea care-mi place cel mai mult, dintre toate cărţile din lume deşi n-am citit-o niciodată.”

     Există care îţi pot schimba lumea, poveşti care îţi pot modifica întregul univers, cuvinte care îţi deschid ochii ridicând parcă un văl invizibil care până atunci te-a împiedicat să vezi.

    Pentru micul Billy, care până atunci fusese ahtiat după fotbal, jocuri şi joculeţe, povestea lui S. Morgenstern are forţa de a-l schimba.

     „Cine-ar fi putut bănui că în dimineaţa următoare avea să se trezească un copil diferit?”

      O pneumonie urâtă îl aruncă pe băiat într-o convalescenţă lungă de aproape o lună. În tot acest timp tatăl îi citeşte capitol cu capitol, „Mireasa Prinţului”, care îl captivează atât de mult înât cititul devine o pasiune mai presus de înţelegere. Billy care nu obişnuia să deschidă cărţi, se transformă rapid într-un „devorator” de literatură, găsind între pagini aventura după care tânjea.

     „Viaţa mea a început cu adevărat când tata a început să-mi citească din Morgenstern pe când aveam zece ani.”

    Trecerea timpului îşi pune amprenta pe viaţa lui Billy care se trezeşte într-o bună zi adult, cochetând cu cariera de scriitor, însurat cu o femeie inteligentă şi având la rândul lui un băiat nu tocmai pasionat de lectură. Dorind ca fiul său să cunoască povestea care lui i-a schimbat viaţa, realizează cu stupoare că băiatul nu a agreat cartea aproape deloc. Unde era aşadar problema?

     „Morgenstern n-a scris o carte pentru copii, ci un soi de istorie satirică a ţării sale şi a declinului monarhiei din civilizaţia occidentală.

     Dar tata mi-a citit numai ce ţinea de acţiune, numai părţile captivante. Nu s-a ostenit niciodată să dea atenţie laturii serioase a volumului.”

      Revelaţia îl loveşte şi hotărăşte să rescrie cartea lui Morgenstern într-o variantă captivantă, acea variantă care i-a fost oferită de tatăl său atunci când era doar un băieţel pasionat peste măsură de sport şi care nu avea nici cea mai mică legătură cu literatura.

    „Nu mă aştept ca povestea asta să schimbe viaţa cuiva aşa cum a schimbat-o pe a mea.” – dar eu, personal, ţin să precizez d-le autor, că după aproape 80 de pagini de introducere, mă aştept să am parte de o poveste incredibilă şi fascinantă.

     Buttercup este o adolescentă de 17 ani, înzestrată cu o frumuseţe naturală neobişnuită. Fiica unor fermieri simpli şi nu prea inteligenţi, ea nu îşi apreciază însă frumuseţea şi nici nu le dă atenţie tinerilor care roiesc în jurul ei. Singurul care reuşeşte să îi atragă atenţia este Westley, argatul care caută întotdeauna să-i îndeplinească ordinele, băiatul care îi ia apărarea şi pe care munca la fermă l-a făcut să arate ispititor de bine.

      Westley nu este nici el indiferent la farmecele lui Buttercup, dar îşi dă seama că nu are nimic să îi ofere fetei şi decide să plece în America pentru a munci şi a-şi făuri un viitor. În aşteptarea lui, Buttercup începe să îşi pună în valoare naturaleţea de care până atunci fusese inconştientă, numai că, vestea cutremurătoare a morţii iubitului ei îi distruge orice urmă de sentiment şi speranţă.

     „Când intrase în camera ei, fusese o fată incredibil de încântătoare. Femeia care ieşise era o idee mai slabă, mult mai înţeleaptă, cu un ocean de tristeţe în plus în suflet.”

     „Dar nu trebuie să mă mai îndrăgostesc şi altădată.

     Şi n-o mai făcu. Niciodată.”

     Boala avansată a regelui Lotharon îl obligă pe prinţul Humperdinck să-şi găsească rapid o soţie. Deşi acesta nu e câtuşi de puţin încântat de idee, obligaţiile regale sunt mai presus de dorinţele sale.

    „– Tatăl vostru e pe moarte.

     – Fir-ar să fie! Exclamă Prinţul. Asta-nseamnă că trebuie să mă-nsor. „

      După ce este de-a dreptul oripilat de prinţesa Noreena care ascundea sub pălarii lipsa totală a podoabei capilare, Humperdinck decide să se însoare cu o femeie de rând dar frumoasă, iar Buttercup pare alegerea ideală. După un schimb de replici deopotrivă acid şi comic, cei doi stabilesc de comun acord să se căsătorească.

     „– Dragoste? Se miră Prinţul Humperdinck. Cine-a pomenit de dragoste? Nu eu, crede-mă. Uite cum stau lucrurile: trebuie să existe, în permanenţă, un moştenitor de parte bărbătească al tronului din Florin. Eu sunt acum moştenitorul. După ce moare tata, n-o să mai fie niciun moştenitor, ci doar un rege. Adică tot eu. Când se va întâmpla, o să mă-nsor şi-o să fac copii, până când o s-apară un fiu. Aşa că poţi fie să te măriţi cu mine şi să fii cea mai bogată şi cea mai puternică femeie de pe o rază de o mie de kilometri, să-mparţi curcani de Crăciun şi să-mi oferi un fiu, fie să mori în chinuri cumplite , în viitorul apropiat. Hotărăşte-te.

     -N-o să vă iubesc niciodată.

     -N-aş vrea dragostea ta nici dacă mi-ai oferi-o.

     – Atunci să ne căsătorim, fireşte.”

      Din acest punct începe aventura deoarece, după anunţul oficial de logodnă cu Prinţul Florinului, Buttercup este răpită de nişte asasini plătiţi, care plănuiau să o ucidă pentru a provoca războiul între ţinutul Florin şi ţinutul Guilder.

      „Legată fedeleş şi atât de speriată încât i se făcuse greaţă, Buttercup nu ştia ce-şi dorea să se-ntâmple. În afară de un singur lucru: nu voia să mai treacă niciodată prin aşa ceva.”

      Din mâinile acestora este salvată de Omul în Negru, un personaj misterios care se dovedeşte a fi nimeni altul decât singura fiinţă pe care Buttercup a fost capabilă să o iubească vreodată – Westley. Acesta se dovedeşte a fi devenit un foarte bun spadasin şi luptător dar şi un om cu o minte ascuţită care nu ezită atunci când în joc este viaţa femeii pe care o iubeşte. Bineînţeles că dincolo de emoţia regăsirii, dialogurile amuzante şi acidulate dintre Westley şi Buttercup nu pot lipsi.

     „ -Dă-mi voie să-ţi spun că şi urcuşul ăla mi-a luat ceva timp. Şi că, după acel neînsemnat efort, am intrat într-o încurcătură, cu un tip care ştia câte ceva despre lupta cu sabia. După care am petrecut câteva clipe fericite luându-mă la trântă cu un uriaş. După care am fost nevoit să-ntrec în viclenie un sicilian, aducându-i moartea, când o greşeală ar fi însemnat o tăietură de cuţit pe gâtul tău. După care am alergat vreo două ore, storcându-mi plămânii de aer. După care am fost împins în josul unei râpe de şaizeci de metri plină de pietroaie. Sunt obosit, Buttercup. Ştii ce-nseamnă asta? Am tras din greu toată noaptea, iată ce-ncerc să te fac să-nţelegi.

     – Nu sunt proastă, să ştii.

     -Nu te mai lăuda.

     -Nu mai fi necioplit.”

     Aventura nu se sfârşeşte aici, odată cu întâlnirea emoţionantă a celor doi îndrăgostiţi ,ci din contră, capătă amploare deoarece Humperdinck îşi doreşte mireasa promisă şi nu se va da în lături de la nimic pentru a o obţine. Cum vor supravieţui Westley şi Buttercup furiei Prinţului? Cine le va fi alături în drumul lor către libertate? Care este secretul lui Westley şi ce s-a întâmplat cu el tot timpul cât a fost crezut mort? Vă invit să păşiţi în minunata lume de basm şi să luaţi parte la întâmplările care mai de care mai excepţionale şi să ajungeţi la final pe cont propriu.

     Goldman reuşeşte să povestească romanul lui Morgenstern într-o variantă proprie, plină de umor şi intervenţii personale pe care le veţi gusta din plin. Nu pot decât să apreciez felul original în care autorul ne scuteşte de pasaje plictisitoare sau de pagini încărcate de istorie florineză care nu aveau legătură cu acţiunea.

Mireasa Printului de William Goldman

      „Aşa cum capitolele despre vânătoarea de balene din Moby-Dick pot fi omise de toată lumea, cu excepţia cititorilor cărora le place să se autopedepsească, e de preferat să fie lăsate deoparte şi scenele în care Morgenstern descrie aici în detaliu pregătirile de plecare. Asta se petrece în următoarele cincizeci şi şase de pagini şi jumătate din Mireasa Prinţului : se fac bagaje.”

     „ … dacă aveţi vreodată o insomnie de neînfrânt, făceţi-vă o favoare şi începeţi să citiţi Capitolul Trei din versiunea neprescurtată.”

    „Mireasa Prinţului” în varianta lui Goldman este aşadar o poveste savuroasă, un basm modern care te poartă printr-o lume fascinantă dar care are acea aciditate care te face să râzi şi să percepi acţiunea drept una spumoasă şi antrenantă.

    Nu pot să spun acum că povestea aceasta mi-a schimbat viaţa, dar cu siguranţă este o istorisire originală care m-a captivat, pe care am lecturat-o cu plăcere şi care mi-a oferit momente de umor împletite cu fantastic şi romance.

   Citate:

    „– În carte este vorba despre vreun sport?

    – Scrimă. Lupte corp la corp. Tortură. Otravă. Dragoste adevărată. Ură. Răzbunare. Uriaşi. Vânători. Oameni răi. Oameni buni. Femei frumoase. Şerpi. Păianjeni. Animale de toate soiurile, care mai de care mai diferite. Durere. Moarte. Oameni curajoşi. Laşi. Cei mai puternici bărbaţi. Urmăriri. Evadări. Minciuni. Adevăruri. Pasiuni. Miracole.”

     „Pur şi simplu am fost captivat de poveste. Pentru prima oară în viaţa mea am devenit interesat, la modul serios, de o carte. Eu, fanaticul iubitor de sporturi, monstruos de îndrăgostit de jocuri, singurul copil de zece ani din Illinois care ura alfabetul, abia aşteptam să aflu ce-o să se-ntâmple în continuare.”

logo Editura Art

Cartea Mireasa Prinţului de William Goldman este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Maryliyn

Surse imagini: 1,2, 3, 4

25 COMMENTS

  1. felicitari Mara,superba recenzia! ;) am cartea,dar nu am timpul necesar pentru a o citi,sper curand! ;) ;)

  2. Multumesc Mara! Trebuie sa citesc si eu cartea. Filmul(realizat in 1987 daca nu ma insel) l-am vazut cu ani in urma. Imi amintesc ca ma hlizeam de la inceputul vizionari.. De ce? Imi tot spuneam: ha, cine joaca …Kelly din Santa barbara si tipul din Robin Hood barbati in izmene =)) Iar batranul era jucat de actorul din Colombo :))

  3. E un fel de basm pt adulti si copii deopotriva, iar Goldman are un stil inconfundabil de a relata si de a-si face simtita prezenta. Multumesc pt aprecieri. Cartea merita. E relaxanta, amuzanta si captivanta.

  4. “Mireasa prinţului” nu există DECÂT în varianta lui Goldman. “Pasajele plictisitoare” şi “paginile încărcate de istorie florineză” nu există în realitate, aşa cum nu există (şi nici n-a existat vreodată) un regat numit Florin şi nici un scriitor pe nume Simon Morgenstern. “Mireasa prinţului” e o poveste în altă poveste,
    Nu ştiu dacă, în urma lecturii, ai ajuns într-adevăr la bizara concluzie că S. Morgerstern e un personaj real, dar din ceea ce ai scris aici aşa reiese, şi e păcat să-ţi induci în eroare cititorii.
    https://en.wikipedia.org/wiki/William_Goldman#Autobiographical_fiction

    • “Oricum, aveti in fata versiunea Parti captivante. S. Morgenstern a scris-o. Si tata mi-a citit-o mie. Iar eu v-o ofer acum dumneavoastra. Ce anume veti face mai departe cu ea nu starneste nimanui nimic mai mult decat un interes trecator.”

      “Va vine sa credeti ca in versiunea originala a lui Morgenstern acesta e cel mai lung capitol al cartii? (…;) Alte saptezeci si doua de pagini -le-am numarat- sunt dedicate instruirii Printesei. ”
      “E un fragment derutant. Am stat de vorba cu profesorul Bongiorno de la Universitatea Columbia, seful catedrei de studiul al florinezilor, care mi-a spus ca este vorba de cel mai delicios capitol satiric din intreaga carte, in care, dupa toate aparentele, Morgenstern a intentionat pur si simplu sa arate ca, desi Florinul se considera mult mai civilizat decat Guilderul …”
      Ce spuneti? Doriti sa va documentati si sa trimiteti o scrisoare/ mail/ mesaj la Universitatea Columbia? Poate ca acolo va vor lamuri despre istoria Florinului sau despre existenta lui Morgenstern. Din ce imi spune mie cartea, Morgenstern nu este un personaj ci autorul unei alte variante al acestei carti. Nu am citit varianta originala, dar daca ar trebui sa alerg dupa ea cum a alergat Goldman … ma las pagubasa, mai ales ca nu a fost deloc ieftina. :) Nu contest rama povestirii si nici nu pot afirma ca mi-am baut cafeaua cu Morgenstern in fiecare dimineata. Dar, din carte reiese ca Glodman a recreat povestea lui Morgenstern, ca a rescris cartea acestuia intr-o maniera proprie, captivanta dupa parerea lui si a mea. Cat este adevar si cat este fictiune va poate spune mai clar autorul, editura sau arhivele de istorie. Sau, de ce nu, chiar wikipedia pe care eu nu am citit-o inainte de a recenza. De ce? Pentru ca in recenzii imi spun parerea proprie fara sa fiu influentata in vreun fel sau altul de articolele de pe alte site-uri. Personal, nu am de gand sa ma avant intr-o investigare a realitatii celor prezentate in cartea lui Goldman. Pot sa dorm si fara sa stiu daca omul a avut vreo fantezie sau daca intr-adevar i-a fost citita povestea de catre tatal sau. In speranta ca acum veti avea un somn mai linistit, va doresc o noapte cat mai placuta si plina de vise … florineze.

      • Poate ca nu vrei sa faci investigatii in legatura cu informatiile din carte, dar puteai sa dai macar un clic pe numele lui Vero. Ai fi aflat ca stai de vorba cu persoana care a tradus aceasta carte. :D

        • Felicitari traducatorului pt cunostintele de limba engleza. :) Stii, in orice tip de dialog, nu ma las influentata de numele cuiva. Adica … fie ca vorbesc cu Papa de la Roma, fie ca stau de vorba cu cizmarul de la coltul strazii, in afara de faptul ca imi adaptez limbajul, nu imi schimb punctul de vedere. Si sa stii ca la traducere nu am ce sa comentez. E chiar ok.

        • Nu cred ca Mara, in calitate de recenzor al cartii, era obligata sa dea click pe numele cuiva care comenteaza la recenzia ei. Daca am sta sa dam click pe toate numele celor ce comenteaza, eheeee! Si daca este traducatoarea cartii, care este problema? Schimba cu ceva atitudinea dansei?

    • Pai tocmai asta spune si Mara, ne-a scutit de pasaje plictisitoare. Ca nu exista regatul Florin in realitate e o treaba, dar exista tinutul Florin in carte. Este un basm, nu? Daca ar fi vrut autorul, ne-ar fi bagat pe gat “istorie florineza” si ce “istorie” ar fi vrut el. Daca cititorii cred ca exista o tara numita “Florin” este strict problema lor.

  5. S-A format o confuzie . Suntem 2 Vero și nu e în regula. Probabil ca îmi schimb numele de utilizator

  6. Mara dragă, am dat linkul către wikipedia ca să nu mă întnd la vorbă. Nu fiindcă ar fi nevoie de el ca să pricepi cum stau lucrurile.
    Dacă tu, citind cartea, nu ţi-ai dat seama că e vorba de o poveste în altă poveste… Dacă tu crezi că există o ţară numită Florin… Dacă ai nevoie să faci investigaţii ca să descoperi că nu există…
    Ce să mai zic…
    Să pui pe-aici nişte poze din Florin când ajungi pe-acolo

    • Uf! Iti place, nu??? :) In fine … parca am spus ca nu contest rama povestirii (povestirea in rama asta inseamna: poveste in poveste) si nici nu am spus ca sufar EU dupa investigatii suplimentare. Eu am recenzat strict cartea unde NU sunt oferite informatii suplimentare despre fantezia lui Goldman si , asa cum spus deja( dar repet) nu citesc wiki inainte sa recenzez. Tu da??? Asadar, conform cartii citite, nu am de unde sa stiu daca a existat sau nu acea perioada istorica sau acel spatiu. Dar, iti promit ca daca intr-o zi ajung in Florin, iti fac un intreg album de pozici exotice. Iti trimit si niste suveniruri ca bonus. :) Si acum poti sa zambesti ca e weekend.

      • Într-adevăr nu-mi place. Nu-mi place că rămâne lumea pe mâinile unora ca tine.
        Şi ţin să menţionez că nu-i nicio ruşine să te documentezi. Ruşine e să rămâi în “inocenţa” ta, strângându-l în braţe pe “eu nu am de unde să ştiu”. (E ruşine şi când îţi lipsesc nişte cunoştinţe elementare de istorie şi geografie şi ţi-e lene să-ţi completezi lacunele.)

        Nu e nevoie să mai răspunzi, nu mai trec pe aici.

        • Aoleu. Mor. Cand am zis eu ca “e rusine sa te documentezi” ??? Ce spun eu si ce cuvinte imi pui in gura? Ca sa nu mai adaug jignirile suplimentare de “chioara” , “proasta”, “fraiera”. Asa obisnuiesti sa comunici??? Ce noroc pe tine ca respect oamenii in varsta. Eu am scris o recenzie. Ok? Nu e comentariu literar. E parerea mea personala. Dar, vii tu, cu un aer de Dumnezeu, cu nasul pe sus de trebuie sa tzopai sa ajung la el si ma faci in fel si chip ca nu m-am documentat suplimentar ca sa spun daca imi place sau nu ceva. Si nu era o chestie. DAR M-AI JIGNIT desi eu nu-mi amintesc sa te fi lezat in vreun fel. Asa ca, fa un bine umanitatii si nu folosi cuvinte pe care nu le poti sustine. Nu sunt adepta circului, dar daca tie iti place atat de mult, iti cumpar de Craciun bilet la Globus. Promit.

  7. Stai calma, fata ca d-na traducator asa obisnuieste sa isi faca reclama. Tinand nasul pe sus, afisand superioritate si jignind ca la usa cortului. Nu vrei sa intri in gura ei ca nu te mai spala nici Mediterana. Oricum, am citit si eu cartea si nu scrie nicaieri ca Morgenstern ala a fost ori n-a fost real. Cred ca asta a uitat sa traduca… =)) asa cum a tradus si alte chestii naspa pe care le stii si tu prea bine. Deci nu te complica. Nu-ti ajunge scara sa ajungi acolo sus unde s-a catarat duduia. Stii ce fac cainii cand latra ursul? :(

    • Despre Baba Cloanţa scrie prin poveşti dacă a fost sau nu reală? :(
      Scuze, am văzut cometariul înainte de a pleca de-aici şi nu m-am putut abţine.
      Cât despre chestiile naşpa din traducerile mele, îmi faceţi un serviciu dacă le menţionaţi. Mulţumesc anticipat. Şi scuze pentru deranj. N-o să se mai repete.

  8. Nu inteleg de ce atata tam-tam pentru o chestie care nu este specificata in carte. In ziua de azi aviditatea dupa publicitate e maaaare si e urat atunci cand altii incearca sa se afirme pe spatele altora. Felicitari pt recenzie Mara. Imi place felul in care prezinti tu cartile. Si acum poate ca ar fi cazul sa ne bucuram si noi de concediu.

  9. Aoleu! Gata! :) Eu nu le am cu publicitatea negativa. Hai sa ne potolim ca o dam in diverse. Multumesc pt sustinere, dar nu sunt interesata de show. Am chef de vacanta si nu intentionez sa ajung prin Florin. :) Cartea e chiar buna si nu are rost sa facem spectacol negativ asupra ei. Kisses!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro