Mostenirea de Katherine Webb-Editura ALLFA

Mostenirea de Katherine Webb-Editura ALLFA

by -
10

...mă aflu în sera de portocali, pe latura sudică a casei, de unde se vede o parte a peluzei înconjurate de pomi fructiferi noduroşi”

Moştenirea de Katherine Webb-recenzie

An apariţie: 2011

Editura: ALLFA

Număr de pagini: 428

Titlu original: „The Legacy”

Traducere: Anca Buja

     Fiecare carte îşi are propriile atuuri şi defecte, propriile caracteristici. Cel mai important rămâne faptul că orice volum lasă în sufletul cititorului un sentiment, ca o pală de vânt care ne zdruncină, ca o mireasmă ce se lipeşte de noi pentru câteva zile sau câteva săptămâni. Ne face să ne amintim din nou şi din nou o anumită imagine, o replică, un surâs al personajului atât de iubit. Cartea „Moştenirea” şi-a lăsat o amprentă asupra mea pentru mai bine de câteva zile şi m-a făcut să mă simt din nou mică; m-a dus în livada bunicilor în faţa acelui măr, dar ceva era schimbat de astă dată: jumătate era plin de fructe coapte, de un roşu aprins, iar cealaltă de un roşu stins, învechit. Oare de ce? Pentru că aşa este şi cartea de faţă, împărţit în două lumi: una prezentă şi zdruncinată de firele trecutului, alta trecută şi sfârşită de propriul prezent.

      Katherine Webb s-a născut în anul 1977 la Kent, în Marea Britanie. A studiat istoria la Durham University şi a locuit la Londra şi la Veneţia, unde a lucrat printre altele, ca bibliotecară, chelneriţă şi vânzătoare într-un magazin de costume. Câteva volume scrise de aceasta sunt: „The Unseen”, „The English Girl”, romanul de debut fiind „Moştenirea” care a primit premiul Book of the Year în anul 2009.

      Începutul operei este un prolog care descoperă povestea lui Caroline, personajul nostru din anul 1905, care se trezeşte tulburată şi se ridică „şovăielnic în picioare” pentru a constata că „copilul era tot acolo, în pat”. Se pare că tânăra nu este fericită de ceea ce se întâmplase, îi este ruşine că a adus acest micuţ pe lume „ruşinea era ca un nor…ca fumul, întuneca totul”. Caroline consideră că a făcut o greşeală şi găseşte soluţia în abandonarea copilaşului. Îl pune cu grijă într-o faţă de pernă şi pleacă în ploaia torenţială. Nu doreşte să îi facă rău acestuia şi hotărăşte să îl lase „între rădăcinile împletite ale unui fag” pentru a-l găsi o altă familie, dar va uita ea vreodată ce a făcut? „va purta asta înăuntru ca pe o cangrenă:Dar, aşa cum nu mai exista nicio cale de întoarcere, nici nu mai era sigură dacă era capabilă să înainteze”.mostenirea

       Suntem aduşi, mai apoi, în prezent. Le întâlnim pe cele două surori, Beth şi Erica. Ele se întorc la conacul bunicii lor Meredith pe care l-au primit drept moştenire. Beth şi Erica sunt destul de diferite: Beth este temătoare şi melancolică, zâmbind doar în momentele petrecute alături de fiul ei, Eddie;  Erica, pe de altă parte, este mai deschisă, curajoasă, dar mult prea dezordonată în viaţă – schimbă des locuinţele şi locurile de muncă. Una dintre ele e măcinată de trecut, iar cealaltă de prezent. Ele decid să locuiască o vreme în vechiul conac pentru a pune toate lucrurile la punct, să facă lumină în lumea lor şi în ceea ce a fost lumea lui Meredith. Punctul de cotitură este apariţia lui Dinny, un prieten din copilărie, care redeschide o rană pentru Beth şi o dragoste pentru Erica. Beth nu e deloc fericită să îl revadă deoarece o face să-şi aducă aminte de faptele din trecut şi, mai cu seamă, de diapariţia unui vărului său. Cu fiecare filă povestea se încurcă şi nu ştim ce are să urmeze: oare Beth şi Dinny au ucis o persoană, de ce Erica nu îşi aminteşte nimic şi ce legătură au toate acestea cu Caroline şi copilul abandonat în 1905? Uitaţi-vă în iaz! Cred că este în iaz! Eram toţi la iaz!…Unde este Henry, Erica?”.katherine Webb

       Casa la care s-au întors surorile a fost cândva a lui Caroline. O tânără zâmbitoare care s-a îndrăgostit, şi-a urmat soţul dincolo de New York,  pe teritoriile indienilor Cherokee, „După ce a părăsit regiunea familiară a statului New York, aşezările au devenit tot mai rare…au trecut prin păduri atât de dese şi de întunecoase…”. Viaţa dincolo de conac e dificilă pentru Caroline. Iubirea nu va putea înfrânge moartea şi îşi va pierde mult prea repede soţul.

     Copilul nu demult prezentat va reapărea în prezentul Ericăi şi al lui Beth sub diferite forme, cu indicii şi prea multe semne de întrebare. Nu voi dezvălui mai mult; vă invit să plonjaţi şi dumneavostră în lacul amintirilor creat cu atâta măiestrie de Katherine Webb.mostenirea webb

       Romanul este narat la persoana a III-a. Naratorul este obiectiv, omniprezent şi omniscient. Intriga nu lasă de dorit şi transmite cititorului informaţii, reliefând enigme care trebuie elucidate. Firele narative se întretaie într-un joc al cuvintelor, al anilor, trecut şi prezent. Personajele sunt bine conturate, iar autoarea se concentrează asupra trăirilor acestora, gesturilor, mimicii, gândurilor „nu se mai sprijină de maşină, se îndreaptă şi-şi încrucişează mâinile. Pare dintr-o dată defensiv, iar eu remarc că Beth n-a coborât din maşină ca să vorbească cu el. Evită să-l privească şi-şi tot aranjează capătul fularului”, „când i-am spus că Dinny este aici, a înmărmurit…părea să nu mai respire”, „să păstrez vorbele pe care mi le-a spus doar în capul meu. Să-mi aparţină”. Descrierile m-au atras de la primele pagini, pur şi simplu nu am mai dorit să îmi iau ochii de pe pagină de teamă să nu pierd ceva „măcar e iarnă. Întotdeauna venim aici pe timpul verii…conacul Storton, înspăimântător şi masiv, de culoarea norilor joşi de azi. Un imobil victorian în stil neogotic, cu ferestre cu lemnărie verde, scorojită şi plină de muşchi. Mormane de frunze uscate lângă pereţi şi muşchiul care se întinde în spatele lor, până la tocurile uşilor şi ferestrelor de la parter”, „mă aflu în sera de portocali, pe latura sudică a casei, de unde se vede o parte a peluzei înconjurate de pomi fructiferi noduroşi”, „la poalele dealului, acolo unde copacii dispar, pământul se surpă într-o groapă rotundă, ca o prăpastie. O groapă de excavator, plină de păducel, porumbar şi soc, înmănuncheate între ele de curpen”.

Lectură plăcută dragi cititori!!!

Notă: 9/10 stilouri

Autor: Crina Stanciu

Sursa imagini: pinterest.com

 

10 COMMENTS

  1. Frumoasa prezentarea ta Crina :)
    La prima vedere pare o carte interesanta :) . Inca nu m-am hotarat daca sa o trec sau nu pe lista :)

  2. felicitari crina!frumoasa prezentare,cartea e interesanta,mi-a placut si mie cand am citit-o. ;) ;) ;)

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro