Nerve: Adevar sau provocare de Jeanne Ryan

Nerve: Adevar sau provocare de Jeanne Ryan

by -
25

“…simt cum sufletul mi-e smuls din mine de sute de lentile atotvăzătoare…”

Nerve: Adevăr sau provocare, de Jeanne Ryan

Editura: Corint – Leda Edge

Data apariției: 2016

Traducător: Liviu Szoke

Număr de pagini: 304

    O nouă atracţie la modă acaparează atenţia adolescenţilor americani de la o coastă la alta a Statelor Unite. Combinaţie de reality show, candid camera, farse televizate şi vânătoare de pokemoni umani, noua senzaţie live online – Nerve, are reguli vagi spre variabile, dar premii irezistibile – adaptate după gusturile cele mai intime ale fiecăruia.

    Vee este fata din spatele scenei şi la propriu şi la figurat. O adolescentă timidă din Seattle care asigură scenografia pieselor de teatru şcolar unde strălucesc prietena sa Sydney şi băiatul vedetă de care e amorezată, Matthew. Dorinţa de a păşi mai înspre luminile rampei, o face să participe la una din probele preliminare ale jocului despre care vorbeşte toată lumea. Însoţită de propriul admirator empatic şi cu bun-simț, Tommy, ea preia una dintre provocările Nerve şi are un succes surprinzător după ce îşi toarnă apă rece în cap într-o cafenea şi bolboroseşte o frază penibilă prestabilită. Succes asigurat mai mult de mularea bluziţei ude şi a expresivităţii figurii sale naive, decât de vreun alt fel de merit.

   Din momentul în care e prinsă în colimatorul publicului avid de senzaţii tari, ritmul vieţii se accelerează pentru Vee. Relaţiile cu colegii  şi prietenii se modifică, are în sfârşit parte de atenţia tuturor şi online şi offline, dar nu chiar aşa cum şi-ar fi dorit. Însăşi cei ce stau în spatele Nerve par să o fi remarcat şi să se fi hotărât să investească în ea. I se fac cele mai tentante propuneri, croite special pentru jinduirile proprii, pentru a o face să răspundă unor noi provocări. Chiar mai mult decât fiecare încercare de joc, pe fată o îngrijorează precizia cu care Nerve îi ghiceşte cele mai ascunse dorinţe şi cele mai nemărturiste vise pe care ar vrea să şi le îndeplinească. Se simte ceva sinistru şi înspăimântător în felul cum i-au fost disecate şi înregistrate aspiraţiile exprimate pe reţelele de socializare, sau poate chiar prin alte părţi, în discuţii intime cu cei mai apropiaţi prieteni, ori la psiholog.nerve-1

 

    Cel mai important câştig pe care i-l aduce Nerve lui Vee, este însă partenerul de îndrăzneli, superbul Ian, de care se simte instantaneu atrasă într-atât încât uită total de Mattew şi de gelozia pe care i-o producea înclinaţia lui tot mai pronunţată către prietena sa, Syd cea perfectă. Alături de Ian trăieşte creşterea progresivă în intensitate a provocărilor de la ceva jenant pentru sine într-o cafenea, la ceva penibil pentru ambii în aceeaşi cafenea, spre un prim iz de pericol prin farsa în care vor cere virginilor de la adunarea de abstinenţi sexuali, prezervative; până la a solicita bani pentru sex în cel mai primejdios cartier al oraşului şi … aşa mai departe. Nu am să dezvălui mai mult, pentru că în progresia asta stă cea mai interesantă parte a acţiunii. În creşterea intensităţii provocărilor şi în mărirea mizei şi a valorii sentimentale şi pecuniare a premiilor oferite. Unde e limita? Unde vom pune punct? încearcă să hotărască ezitant întâmplătorii eroi ai unei manipulări perfect pregătite. De fiecare dată când cred că se apropie de final, presiunea psihică pusă asupra lor îi împinge şi mai departe şi mai în adâncul tunelului, încât orizontul salvator se îndepărtează, devenind luminița dintr-un capăt tot mai puţin accesibil.

   Toate provocările au o tentă sexuală sau un grad de pericol. Ceea ce e în perfectă concordanţă cu orice cifră de audienţă media, pentru că sexul şi violenţa vând cel mai bine. Eros şi Thanatos fiind reţeta supremă a interesului absolut. Paranoia jocului însăşi, se extinde în afara lui, infestează cu îndoială nu numai alegerile lui Vee de la provocări, dar şi încrederea pe care o are în prietena Syd, amicul credincios Tommy, sau chiar partenerul de aventuri, cvasi-iubitul Ian.

nerve2

 

   Povestea încearcă să rămână credibilă-nu transformă adolesceţii în eroi planetari- şi deocamdată personală (dacă nu va avea o continuare) – nu se generalizează pierzându-se prin intestinele fantomă ale organizaţiei ce a creat Nerve. Totuşi, dincolo de rezolvările acţiunii în desfăşurare, un indiciu despre ce ar putea fi Nerve şi cât de departe poate să meargă, ne e dat în capitolul de început, cel despre momentul de teroare al unei foste participante din joc: Abigail–cea care s-a retras şi acum e urmărită de Observatori (echivalenţii “canibali” ai vânătorilor de pokemoni). Prima oară n-am fost foarte atent la numele fetei (sau poate am fost manipulat să nu fiu atent!!!) şi credeam că e genul ăla de copertă narativă care reproduce ceva ce va repeta la sfârşit – şi tot aşteptam să ajungă Vee în stadiul respectiv. Dar nu, e altă fată, despre participarea căreia în joc veţi găsi indicii când va fi dată ca exemplu tragic  de personajele titulare, într-o discuţie.

    Există cârcoteli printre cititori dacă titlul secundar al traducerii în română, “Adevăr sau provocare”, a fost ales inspirat sau nu, prin prisma similarităţii cu denumirea celebrului joc în care trebuie să alegi între a rosti un adevăr (ce poate fi jenant) sau o provocare (ce precis va fi şi mai jenantă). Unii obiectând că romanul nu are legătură cu jocul respectiv şi posibilitatea alegerii adevărului nici măcar nu e oferită. … Eu unul, găsesc mai mult decât justificată prelungirea din titlu. Dincolo de a păstra varianta engleză a numelui companiei organizatoare de joc-spectacol, cu promisiunile sale de fiori psihologici incluse, partea în limba română surprinde esenţa cărţii. Pentru că dintre ce alte variante trebuie să aleagă Vee, dacă nu exact dintre acelea în care îşi dă acceptul pentru o provocare adolescentină (cu toată protecţia asigurată de societate tinerilor sub vârsta legală)  şi o pătrundere neprotejată în lumea reală (care ar însemna conştientizarea faptului că toate pericolele sunt majore, nu sunt limitate de vârsta participanţilor, bun-simț sau lege). Între o PROVOCARE funny, cel mult penibilă, după care să te simţi un pic ridicolă şi să te hlizeşti mai târziu, … şi ADEVĂRUL, că îţi poate fi afectată integritatea psihică sau corporală în reţeaua Nerve, că poţi pierde nu numai ce-ai câştigat până atunci, ci însăşi viaţa.

   De câte ori apare o carte sau un film de genul ăsta, se găsesc critici profunzi care să le categorisească drept … un comentariu asupra societăţii de astăzi în care viaţa a devenit spectacol şi cultura pop domină media … sau ceva de genu’. Eu nu cred că autoarea s-a gândit mult la astfel de chintesenţe existenţiale când a scris “Nerve”. Cred că a dorit (şi a reuşit) să creeze un roman electrizant, interesant şi alert, pe care să nu îl putem lăsa din mânuţe, cu acţiune galopantă şi zbârnăit de presiune psihică. Un joc al minţii şi un dans al dorinţelor. Dacă e să vă regăsiți în ceva din el, o să fie mai degrabă în umanitatea sa, în tentaţiile personajelor, decât în chestiile electronice ce ţin de difuzarea instantanee a informaţiilor pe care le cedezi vrând-nevrând curiozității tehnologizate înconjurătoare. Ori în felul în care s-ar schimba sau nu s-ar schimba societatea aşa. Cui îi pasă la vârsta asta? ar ricana pe bună dreptate publicul ţintă. Ne adaptăm. Show să fie! Shopping şi show. Panem et circenses / Pâine şi circ. Până la urmă, dacă suntem mai atenți, dincolo de accesorizarea cu smartphone-uri, societatea nu s-a schimbat prea mult de la Imperiul Romei încoace. Atâta vreme cât omenirea rămâne constantă, poveştile vor rămâne aceleaşi : de dragoste sau pasiune pentru cineva sau ceva şi circul pe care îl faci luptâd pentru ceea ce îţi doreşti.

Imagini din filmul “Nerve”, acum şi în cinematografele din RomâniaEditura Corint

Cartea Nerve: Adevăr sau provocare, de Jeanne Ryan a fost oferită pentru recenzie de Editura Corint-Colecţia Leda Edge. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

25 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie. Eu inca nu am achizitionat cartea, dar se afla in lista mea de dorinte.

    • Multumesc. :) Daca ar exista jocul Nerve, acum ar reactiona la expresia-cheie si ti-ar propune imediat o provocare pentru ceea ce ai cel mai sus in lista ta de dorinte. :)

  2. Eu zic pas. Cred ca are mult suspans sau adrenalina dar pe mine nu ma trage. Am stat, am cantarit dar in final verdictul a fost “nu” .

    • Pana la urma nimeresc eu si una destul de magnetizanta, incat sa iti dea peste cap cantarul ala. :)

  3. Felicitari si multumim pentru recenzie. Pe mine cartea m-a captat de cand am vazut-o prima oara!

  4. Eu am vrut să vizionez filmul, dar m-am răzgandit și am zis să aștept să citesc prima dată cartea. :) Felicitări pentru recenzie! ;)

    • Multumesc. :) Nici eu nu am vazut inca filmul. Nu ma supara ca se observa inca din trailer atatea diferente. Asa ai parte de ce e mai bun din carte, dar poate si de noi surprize, in poveste. :)

  5. Am citit cartea, dar filmul inca nu am apucat sa-l vad. Nu stiu de ce aman momentul. Poate de teama sa nu fiu dezamagita? Cert e ca romanul mi-a placut . Poate ca inceputul a fost mai lent ( pentru mine), dar ceea ce s-a intamplat spre sfarsit m-a indemnat sa ii dau o nota mare. Ce m-a facut sa trepidez de teama si emotie? Acea faza cand celor 7 li se cere sa ia fiecare cate un pistol in mana si sa… Gata! Nu mai spun nimic! :p
    Recenzia ta mi-a mers la suflet si sunt de acord cu tot ce ai scris in ultima parte! Apreciez faptul ca ti-ai spus parerea! ;) ;) FELICITARI!

    • Merci, Alina. :) Aha, progresia si agravarea provocarilor mi se pare ca au avut forta de absorbtie cea mai mare pentru oricine a patruns in universul Nerve. Nu cred ca m-ar dezamagi nicio noua viziune pe care o aduce filmul. Ecranizarile si remake-urile le privesc mereu cu seninatate necomparativa, din cauza ca fac paralela cu piesele de teatru. In cate regii nu am vazut unele piese clasice? Si tot nu ne saturam de ele, sau nu ne enervam pe noua scenografie, fiindca au dat-o spre modernism sau sunt actorii in pielea goala. :p

  6. Interesant subiect cărții. Nu e genul meu , dar….. niciodată sa nu spui niciodată. Felicitări Marius

    • Multumesc, Vero. :) Nu stii niciodata pana nu incerci, spune alta vorbulita la fel de inteleapta. :p Eu cred ca ti-ar placea, dar e drept ca atunci cand ai lista mare cu carti preferate care asteapta sa ajungi la ele, parca nu iti vine sa faci loc unui gen pe care nu esti sigura ca o sa il placi la fel de mult. Macar pune-o acolo, spre finalul listei, la posibilitati. :) Ii fac reclama. ;)

  7. Yay! Eu am citit cartea inainte de a fi publicata in romana. Imi starnise curiozitatea publicitatea din jurul ei. Pot spune ca ideea este una originala, provocarile sunt deopotriva amuzante si periculoase, iar actiunea pare cronometrata in permanenta. Personal, mi-a placut. Am devorat cartea rapid.

  8. felicitari Marius,o recenzie interesanta si frumoasa!nu stiu ce sa spun,adrenalina la maxim,pericol,o sa vad daca am curaj sa o citesc.Deocamdata sta cuminte pe raft!

    • Multumesc, Nicol. :) Nu sta ea linistita acolo. Reflecta neoanele alea de pe coperta, intr-o seara, lumina si tot o sa iti semnalizeze ca e momentul sa o incerci. :)

  9. frumoasa prezentare si mai interesante parerile,chiar am citit cu atentie desi nu e genul meu de carte,dar de curiozitatea.felicitari! ;)

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro