Nesfarsita zi de ieri de George Arion-Editura Crime Scene Press

Nesfârşita zi de ieri de George Arion

Editura: Crime Scene Press
Număr pagini: 200
A aparut şi în limba franceză cu titlul „CIBLE ROYALE” în 2014

George Arion (n. 5 aprilie 1946, Tecuci) este un autor de romane mystery & thriller roman, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației „Premiile Flacăra”, președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler roman” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.

De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999)

Azi am să vă prezint o carte a unui autor de romane poliţiste şi nu numai, George Arion, după cum spune Dumitru Micu ”un virtuoz al epicului de sursă poliţistă”, unele din romane fiind traduse în engleză, franceză şi rusă.
“Nesfârşita zi de ieri” nu este numai un roman poliţist este şi un roman de spionaj şi o frescă a situaţiei politice interne şi internaţionale din anii 90.

Acţiunea se centrează în jurul vizitei regelui Mihai în România în anul 1992, prima vizită după căderea comunismului, vizită care în prima fază nu i-a fost permisă.
Preşedintele (de atunci) al Rusiei cere KGB-ului să pună la cale asasinarea regelui la vizita în România, să determine astfel căderea guvernului şi motivaţia ruşilor de-a intra în ţară şi de-a anexa România la imperiul rus. Cervenko, deşi şeful KGB, nu avea nici o siguranţă a funcţiei sau chiar a vieţii lui dacă nu îndeplinea cerinţa şefului statului, ca urmare angajează un asasin plătit care să îndeplinească sarcina.

Fred Coler supranumit ”omul cu o mie de feţe”, pentru că nimeni nu-i cunoştea înfăţişarea reală, asasin plătit, dar care nu acceptă orice comandă, se transformase datorită întâmplărilor din copilărie (părinţii îi sunt ucişi de nişte indivizi pentru furt, el ajunge într-un orfelinat) într-un robot uman. ”Era ca un mecanism bine pus la punct, care funcţiona ireproşabil, executând programul sau de viaţă, fără să se întrebe de ce acesta şi nu altul. Un soldat care din când în când primea o comandă şi o executa cu sânge rece”. Îşi luase măsuri de siguranţă, nimeni nu-l cunoştea (credea el), nimeni nu-l văzuse, primea comanda telefonic sau prin mesaj, banii erau viraţi într-un cont de unde dispăreau imediat.

Odată stabilit, asasinul urmează ca prin folosirea unor politicieni să fie determinat guvernul să accepte vizita regelui, ceea ce se şi întâmplă.

C.I.A. află printr-un spion infiltrat ceea ce au ruşii în plan şi avertizează S.R.I. şi preşedenţia. Pe lângă poliţie şi jandarmi, şeful S.R.I. supranumit şi “profesorul” îşi foloseşte trei dintre cei mai buni agenţi secreţi, pioni cum îi numea el, trei orfani crescuţi la acelaşi orfelinat, deveniţi prieteni apoi camarazi în taberele de instruire. Unul dintre ei este prieten cu Liviu, un ziarist, care primind la redacţie scrisori de ameninţare la adresa regelui, începe să cerceteze şi fără să vrea dă de urma complotului, vede ce se întâmplă, îl identifică pe “profesor”şi oamenii lui, ajunge prin zone ”fierbinţi” inaccesibile muritorilor de rând, află dedesubturi pe care nu trebuia să le ştie ceea îl transformă într-un inamic al statului. La un moment dat preşedintele rus se răzgândeşte cu privire la complot, dar este prea târziu, tăvălugul a pornit, asasinul neputând fi contactat.

Pe de altă parte doi terorişti arabi (fraţi gemeni-motiv pentru care nu fuseseră prinşi) sunt trimişi în România pentru a destabiliza ţara pe motiv că, cei care l-au înlocuit pe Ceauşescu trebuie să dispară, acesta fiind considerat un mare prieten al arabilor. Teroriştii sunt urmăriţi de Mossad, dar reuşesc totuşi să provoace câteva explozii cu bombă în Bucureşti.
Oamenii ‘profesorului’ Cantar, Conrad şi Dragomirescu sunt trimişi să-l găsească pe asasinul plătit. Drumurile lor se intersectează cu teroriştii, cu asasinul, au loc urmăriri, explozii cu bombe, încercarea de asasinat, toate îmbinate într-o poveste alertă (până la urmă e ficţiune), interesantă, fără descrieri inutile, culminând cu un final surprinzător, cu moartea câtorva protagonişti, ”pioni” pe harta istoriei, ”pioni” pe tabla de şah a serviciilor secrete şi a mai marilor lumii, aşa cum bine spune autorul în epilog:
“Undeva pe un astru cineva supraveghează zi şi noapte pe un ecran imens tot ce se întâmplă pe pământ…
Apasă pe butoane, mânuieşte manete…nimic nu se întâmplă fără voia sa. Ce se petrece pe pământ începe să-i scape de sub control.
Iar astrul ce se rostogoleşte…purtându-şi mii de ani singurul locatar supravegheat la rândul sau de cineva de pe un alt astru care la rândul lui…”

Sper că am reuşit puţin să vă tentez pentru că George Arion merită citit şi apreciat.

Autor: Arci