nymphette_dark99 şi Vicky, nu Victoria de Cristina Nemerovschi
Editura: Herg Benet
Am tot citit păreri controversate despre cărţile Cristinei Nemerovschi şi despre ea însăşi. Recunosc că am fost intrigată de multitudinea de subiecte abordate, dar şi de faptul că, citind diferite prezentări nu am fost tentată de cărţile ei (unele cărţi nu sunt genul meu). Apoi am descoperit puţin din omul Cristina în interviul pe care mi l-a acordat, şi m-am hotărât să citesc ceva din scrierile ei.
Şi pentru că erau atât de multe păreri pro şi contra am citit: nymphette _dark99 şi Vicky, nu Victoria, cărţi care sincer mi-au dat foarte mult de gândit. Nu am să fac o prezentare a cărţilor pentru că au făcut-o alţii, dar am să vă spun câteva păreri.
Cristina scrie simplu tocmai pentru ca scrierile ei să fie accesibile unui număr mai mare de cititori de diferite vârste, fără cuvinte elevate sau din dicţionar. Citind ai impresia că vezi un film, atât de puternice sunt întâmplările şi personajele.
Pe parcursul celor două cărţi personajul principal este o adolescentă de 13 ani Vicky, în jurul căreia gravitează un grup de prieteni: Dev, Coco, Radu şi fratele ei Tedy, care cu toţii se droghează, beau, fumează, se culcă unul cu altul, sfidează toate regulile şi cutumele impuse de şcoală şi societate, dar paradoxal sunt foarte inteligenţi şi atunci când vor şi iau lucrurile în serios au rezultate excepţionale la şcoală.
Sigur acum voi auzi sintagma”pe vremea mea” (expresie pe care chiar o urăsc), e simplu să spunem asta şi “tinerii din ziua de azi”, dar hai să fim corecţi. Şi când eram eu adolescentă (acum fff mulţi ani), adevărat adolescenţa parcă era puţin mai târziu ca acum, dar şi vremurile erau altele, erau şi copii care beau, fumau, făceau sex, fete gravide, copii recalcitranţi. Poate nu atât de mulţi, dar nici nu se făcea atâta“reclamă”. Şi poate ar trebui să ne întrebăm “de ce” au ajuns aşa.
Părinţii din cartea Cristinei sunt teribil de tipici majorităţii părinţilor din ziua de azi (şi asta o spun cu regret privind în jurul meu). Cum te poate interesa doar persoana ta (cum e tatăl lui Vicky, atât de detaşat de familie că atunci când vine acasă şi doi tipi se bat în sufragerie cu nevasta de faţă întreabă retoric-de ce nu mi-ai spus că avem musafiri? sau ce spun vecinii? (cum e mama care evita discuţiile cu copiii ei chiar dacă vede lucruri nepotrivite, sau nu-i caută când nu vin noaptea, de grijă de a nu afla vecinii). Cum poţi avea pretenţii la respectul şi dragostea lor dacă grijă ta principală (ca mamă) e întâlnirea cu alte mame la cafele, mersul la cumpărături oricât de scumpe, dar doar pentru tine, întâlniri amoroase, totală indiferenţă faţă de partener şi copii?
Cum să poţi înţelege (că un părinte normal) atitudinea mamei lui Radu (profesorul de engleză), care vede cum copilul ei de 8 ani este răpit de la colţul blocului, anunţă poliţia, dar când copilul reuşeşte să scape şi să ajungă acasă îl ia la întrebări, de ce n-a venit mai repede, unde a stat, şi-i trage o palmă, şi în loc s-o intereseze trauma lui “bagă totul sub preş”cum se spune refuzând să mai vorbească despre asta. Şi este doar meritul lui Radu că la un moment dat “se trezeşte” şi hotărăşte să facă ceva în viaţă.
Şi-atunci nu te mai miră atitudinea acelor adolescenţi care s-au crescut unul pe altul, care plutesc în voia vântului uneori, dar care totuşi îşi stabilesc nişte coduri ale lor, ci te întrebi: ”de ce or mai fi făcut asemenea oameni copii? doar fiindcă dă bine şi e cum cere lumea?” Adolescenţi care sunt inteligenţi, citesc mult şi discută mult între ei contrar aparenţelor, care fără îndrumarea unui matur îşi fac propriile lor idei despre viaţă şi lume (nu-i de mirare că Vicky îl consideră pe Tedy un erou-el a crescut-o, el a avut şi are grijă de ea, el e stâlpul ei stabil).
Iar şcoala (da, sunt de acord că numai profesorii fără familie nu pot face nimic) nici măcar nu încearcă să facă ceva, îi cataloghează pe elevi după criterii de suprafaţă, fără să încerce măcar să-i înţeleagă (nu generalizez dar din păcate e adevărat în multe cazuri).
Şi din nou mă întreb unde sunt dascălii de altădată (eu şi acum mă plec cu respect în faţa memoriei dascălilor mei) care au ştiut să fie apropiaţi de noi, să ne înţeleagă, să ne respecte pe noi elevii impunându-ne astfel respectul faţă de ei, şi mai ales unde sunt părinţii acestor copii (îmi e şi mai greu să înţeleg pentru că aud şi văd diverse situaţii şi întâmplări) şi am să fiu toată viaţa recunoscătoare părinţilor mei.
De aceea cred că mulţi părinţi de adolescenţi ar trebui să citească cărţile Cristinei şi trecând de prima impresie a limbajului frust şi a unor adolescenţi debusolaţi să vadă de fapt “de ce?”
Autor: Arci
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
10 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Am pe lista si aceste carti scrise de Cristina Nemerovschi si chiar im doresc sa le citesc. Imi doresc mult pentru ca stiu ca voi avea ce invata sau macar voi ramane cu o parere despre viata (nu despre Cristina, caci asa cum am spus parerea mea despre autoare este una si nu mi-o poate schimba nimeni). Am citit o singura carte scrisa de Cristina – Papusile si vreau sa continui sa citesc pentru simplu fapt ca.. aduce in prim plan probleme din viata de zi cu zi, descreteste frunti, te forteaza sa-ti pui intrebari si sa privesti realitatea in ochi.
Felicitari pentru recenzie, Arci. M-ai facut si mai curioasa acum!
Am cartile pe lista, Arci! Autoarea abordeaza in povestile scrise niste teme cu substrat foarte interesant si intrigant , fapt care pe mine ma tenteaza sa le citesc.
Felicitari Arci!!
Mi-ai dat de gandit Arci! Si tocmai pentru asta ma faci sa citesc cartile.
Arci, sa stii ca iti asteptam cu mare interes impresiile despre cartile acestei autoare. Eu pana acum am citit atat de multe controverse in ceea ce o priveste pe autoare cat si creatiile sale, incat usor, usor parca mi-a scazut interesul. Multumim pentru ca ai impartasit cu noi parerile tale.
Felicitări, Arci locco_smiley_10 Pe mine sincer nu mă atrag deloc 😀
Interesant punct de vedere Arci . M-ai convins.
Sunt parinte asa ca o să-mi prindă bine.
Felicitari
Felicitari, Arci ! Ai punctat extrem de bine multe dintre problemele legate de modul cum acesti parinti aleg sa-si educe copii! Eu as numi-o nepasare, prioritati gresite, iresponsabilitate si lista poate continua! Imi place dna Cristina, interesul meu pentru dansa a crescut mult dupa ce am citit interviul postat pe sitte-ul d-voastra ! Cateva dintre romanele dansei sunt si pe lista mea ! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
multumesc fetelor!
daniela nu am ales vrajitoarele ca le-a prezentat mara,si unele titluri nu m-au atras,dar ma bucur ca le-am citit,merita si e de invatat si ca tanar(deci cosmine…)si ca adult
iubesc cartile cristinei! pur si simplu ma regasesc in multe pasaje si chiar cred ca abordeaza teme actuale, ale adolescentilor de azi. e o tipa care scrie fenomenal!