O mie noua sute optzeci si patru de George Orwell-Editura Polirom

O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell

Titlu original: Nineteen Eighty-Four
Traducere: Mihnea Gafița
Editura Polirom
Colecția Top 10+
Număr pagini: 348
Anul apariției: 2012
Nota mea 8/10

George Orwell (pseudonimul literar şi jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) s-a născut în 1903 în India şi a murit de tuberculoză, la Londra, in 1950. Orwell a studiat la Eton între 1917 si 1921, publicând în diferitele reviste ale colegiului, iar între 1922 şi 1927 s-a angajat în cadrul Poliţiei Imperiale Indiene din Birmania, experienţa pe care a reconstituit-o mai târziu în romanul Zile birmaneze (1934). Prima sa carte, Fluierând a pagubă prin Paris şi Londra (1933), este o relatare emoţionantă şi mai ales comică a celor câţiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. Printre roma­nele sale din anii ’30 se numără O fată de preot (1935),  Aspidistra să trăiască!(1936) şi O gură de aer (1939), dar adevărata recu­noaştere i-au adus-o alte două proze-repor­­taj: Drumul către Wigan Pier (1937) şi Omagiu Cataloniei (1938). Între 1943 şi 1945, ca director literar la Tribune, a publicat numeroase articole literare şi politice, colaborând în acelaşi timp la Observer şi la Manchester Evening News. Fabula politică Ferma Animalelor (1945) şi distopia O mie nouă sute optzeci şi patru (1949) sunt cele mai populare romane ale lui Orwell şi au fost traduse în intreaga lume.

Protagonistul acestei cărți este Winston Smith, unul din locuitorii Londrei, capitală a Oceaniei și sediu central al unui regim totalitar bazat pe cultul Fratelui cel Mare. Oamenii sunt în permanență spionați de tele-ecrane, de microfoane ascunse. Mâncarea este limitată, îmbrăcămintea la fel, condițiile de trai nu sunt printre cele mai bune. Nu ai voie să iubești, să gândești prea mult, căci astfel ai putea pune în pericol regimul politic. Cine nu respectă legea dispare și este torturat, de multe ori chiar omorât. Cele trei lozinci ale Partidului sunt:
,,RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANȚA ESTE PUTERE”
Winston ia decizia neînțeleaptă de a ține un jurnal în care scrie tot ce-l deranjează referitor la Partid. Și-ar dori să aibă libertatea de a gândi, de a-și exprima părerile, de a fi el însuși. De asemenea, este deranjat de permanentă modificare a trecutului, evident, după voia Partidului. Astfel multe persoane, despre care știe cu siguranță că au existat, sunt șterse din documente și din amintirile oamenilor, iar evenimente care practic au avut loc, teoretic nu s-au petrecut.

,,Nu-și poate reprima un sentiment asemănător cu panica. Este absurd, din moment ce scrierea acestor cuvinte anume nu e cu nimic mai primejdioasă decât actul în sine de a-și ține un jurnal; dar, în prima clipă, îi vine să smulgă paginile irosite și să renunțe cu totul la proiectul pe care și l-a propus. Și totuși, nu face așa ceva, fiindcă știe că nu are niciun sens. Fie că scrie JOS FRATELE CEL MARE, fie că nu scrie, este totuna. Fie că își ține jurnalul în continuare, fie că-l lasă baltă, este același lucru. Poliția Gândirii tot o să pună laba pe el. A comis deja – ar comite-o oricum, chiar dacă n-ar scrie niciodată pe hârtie – crima esențială care le conține în ea pe toate celelalte. Crimăgîndit, așa se numește. Crimăgînditul nu este ceva ce poți ascunde la infinit. Te poți eschiva cu succes o vreme, poate chiar câțiva ani, dar mai devreme sau mai târziu, tot pun ei laba pe tine.”
,,Dacă Partidul poate să-și bage mâinile până la coate în trecut și să afirme, despre cutare sau cutare eveniment: nu a avut loc niciodată – oare nu este chestia asta mai înfricoșătoare și decât tortura și chiar decât moartea?”

El crede că ,,dacă există vreo speranță, ea stă în proli”. Prolii reprezintă clasa socială cea mai de jos, a muncitorilor, a săracilor, a celor lipsiți de educație, cultură. Aceștia și animalele nu sunt nevoiți să respecte legea. Winston și-ar dori ca numeroșii proli să se revolte, însă aceștia nu au asemenea planuri, fiind mulțumiți de viața simplă pe care o duc.
Protagonistul nostru dorește să afle mai multe despre perioada dinainte de revoluție, de viața politică care a luat sfârșit în anii ’50. Încearcă să afle mai multe lucruri cutreierând mahalalele prolilor. Descoperă un anticariat care pare să ascundă o fărâmă a unui alt trecut. La etajul magazinului se află o încăpere mobilată, nelocuită, lipsită de tele-ecran, pe scurt: RAIUL PE PĂMÂNT.

,,Cum ține lampa în sus, ca să lumineze cât mai mult din cameră, și la lumina palidă și caldă, încăperea i se pare lui Winston ciudat de atrăgătoare. Prin minte îi trece un gând nebunesc – probabil că nu i-ar fi prea greu să închirieze camera asta pentru câțiva dolari pe săptămână, dacă îndrăznește să-și asume riscul. Dementă idee, imposibilă, care trebuie abandonată de cum ți-a venit; dar camera a trezit în el un fel de nostalgie, ceva atavic. I se pare că știe exact cum este să stai într-o cameră ca asta, pe un fotoliu, lângă foc, cu picioarele pe grătarul căminului și cu un ceainic pe trepied, cu totul singur, cu totul liniștit, fără să te supravegheze nimeni, fără o voce care să te urmărească, fără nici un zgomot, afară de fluieratul ceainicului și de ticăitul prietenos al ceasului.”

El suspectează o tânără brunetă, Julia, că l-ar urmări, crezând că aceasta lucrează în secret pentru Poliția Gândirii. Într-o zi cei doi se întâlnesc, ea se împiedică și cade. El o ajută să se ridice și îi este strecurat în palmă un bilețel pe care scrie: ,,Te iubesc!”. Smith e confuz și încetul cu încetul încep să se cunoască, stau de vorbă, având grijă să nu atragă suspiciunile celorlalți. Între cei doi se înfiripă, în taină, o poveste de iubire. Camera de la etajul anticariatului devine locul în care ei dau frâu liber sentimentelor.

,,Winston mai rămâne în pat câteva minute. S-a întunecat aproape de tot. Se întoarce către lumină și se uită la presse-papiers-ul de sticlă. Ce i se pare nemaipomenit la el nu este bucățica de coral dinăuntru, ci chiar interiorul sticlei. Are, așa, cumva, ca o adâncime a ei proprie, și totuși este transparentă ca aerul. Suprafața sticlei îi sugerează bolta cerului, care închide în ea o lume minusculă, dar un univers complet. Are sentimentul că ar putea încăpea în universul respectiv și el însuși, și patul de mahon, și măsuța, și ceasul demodat, și gravura de oțel – chiar și press-papiers-ul însuși. Bucata de sticlă simbolizează camera în care se află, iar bucățica de coral – viața Juliei și a lui, fixate în miezul cristalului ca într-o eternitate.”

Winston și Julia se alătură Frăției, o alianță secretă ce se opune Fratelui cel Mare. Însă sunt trași pe sfoară și ajung să fie despărțiți și torturați de Partid, altfel zis ,,vindecați” mintal, pentru a fi capabili să se supună, fără ezitare, ideilor acestuia. Julia se ,,vindecă” mai repede, însă Winston e mai încăpățânat, știe ce și cum, însă nu înțelege de ce. După ani întregi ajunge să renunțe la sentimentele față de Julia și să-l iubească pe Fratele cel Mare. Mai multe detalii nu vă dau, vă las pe voi să le descoperiți 

,,Deocamdată, ridică ochii tulburi către figura enormă. Patruzeci de ani i-au trebuit ca să priceapă ce fel de zâmbet se ascunde în spatele mustății negre, late de un metru. Ah, ce ticăloșie făcuse și ce pierdere fusese pentru el să nu înțeleagă atâta timp! Ah, cu câtă încăpățânare s-a exilat de unul singur de la pieptul iubitor! Două lacrimi cu iz de gin i se preling de o parte și de alta a nasului. Dar gata, totul este bine acum, lupta s-a sfârșit. A câștigat bătălia cu el însuși. Îl iubește pe Fratele cel Mare!”

Cu acest roman pe care l-aș încadra în categoria SF-ului anilor ’40-’50, Orwell mi–a făcut o impresie bună. La timpul respectiv, nazismul lua sfârșit, iar comunismul era în plină ascensiune și cred că a fost inspirat de aceste regimuri non-democratice. Scriitura mi s-a părut excelentă, ca și mesajul, de altfel. Lupți ce lupți împotriva sorții, însă spre binele tău, lasă lucrurile să-și urmeze cursul. Odată ș-odată va răsări soarele și pe strada ta!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Cosmin