Omul-de-artificii de Cristina Winters-recenzie

Omul-de-artificii de Cristina Winters-recenzie

by -
16

Omul-de-artificii, de Cristina Winters-recenzie

Editura Eagle, 2016
Colecția Sintaxe
Genul: dramă psihologică
Nr. pagini: 114

Pentru că esența mea e un zid de cărămizi roșii care, pe alocuri, sângerează,
Pentru că părintele meu a uitat să închidă ușa atunci când s-a făcut vinovat de propria-i moarte,
Pentru că am învățat că iubirea de adevăr și ochii verzi-cenușii sunt o combinație stânjenitoare,
Pentru că soarele nici măcar în deșert nu e superfluu,
Pentru că mi-a fost frică să nu mă confund cu mulțimea și să nu însemn, niciodată, nimic pentru nimeni,
Scriu.

  Nu, nu vreau să scriu despre ce am simțit eu citind omul-de-artificii, ar fi egoist! Nu este despre mine, despre suferința mea provocată de empatie, ci despre Effi, naratoarea romanului.
   Când lumea din Orașul-zăpadă devine prea apăsătoare, Effi își crează alta, în care se refugiază. Duce povara de a fi copilul normal al familiei, căruia nu i se explică nimic și care se descurcă singur. Effi supraviețuiește datorită acestei lumi din care fac parte Lotusul-din-Mlaștină, Femeia-în-Mov, Bunica, Fetița-de-la-Parter și mai mult absentul tată.

   Pe fiecare îl percepe în mod diferit:

Pe Femeia-în-Mov o simțeam în stomac. Tot ce spunea îmi provoca o reacție care se localiza în burtă, fie ea plăcută sau neplăcută. Pe tata îl simțeam în piept. Era ca o armură care îți îngreunează respirația, dar fără de care vei fi ucis. Pe Bunica o simțeam în frunte. Fusese învățătoare la o școală primară și acum se ocupa în mare parte de educația noastră.

   Clipele cele mai fericite le trăiește în casa străbunicii, vara, alături de fratele ei cu doi ani mai mare, Lotusul-din-Mlaștină. Casa țărănească, pârâul, ulița, dealurile prind viață în ochii copilului, care le oferă definiții noi, necesare în lumea ei naivă și mică:
  

Cerdacul e un pod între două lumi, care îți oferă o perspectivă cvadruplă asupra vieții. Având patru laturi, perspectiva se schimbă în funcție de locația în care te afli.
   Fundul pârâului e inima unei lumi create pentru cei care au nevoie de un alt univers.

    Sfârșitul verii nu poate prevesti nimic bun.
  

Bruma e un fel de zăpadă timpurie. O prezicere care se așază pe iarba rămasă pe câmp după ce fânul a fost făcut și așezat în fânar. Bruma e certitudinea că vara urmează să apună. Bruma e neputința de a mai fi copil.


   Apartamentul din Orașul-zăpadă este prea mic și rece. Effi numără de fiecare dată treptele când pătrunde în holul mereu înșelător, anticipând evenimente tragice. O amânare a ceea ce urma să se întâmple.

   Tema centrală a romanului o reprezintă consecințele absenței comunicării afective dintre părinți și copil. Primul șoc la care este supusă Effi este alegerea unui părinte, fără a i se explica înainte ce urmează să se întâmple: Cu mama sau cu tata, a continuat Femeia-în-Mov. Nu trebuie să spuneți decât că vreți să rămâneți cu mama, pentru că ea poate să aibă grijă de voi. Atât. […]
   Nu am priceput de ce trebuia să alegem între mama și tata. […] Nu am înțeles nimic.

   Nu a înțeles nici de ce trebuia să încuie noaptea ușa dormitorului cu foraibărul și nici de ce tatăl trebuia să plece. Sau de ce acesta dormea în picioare în magazia de lemne, în acea dimineață geroasă. Ultima dramă, cea a sinuciderii tatălui, este resimțită cel mai violent și o va urmări pe tot parcursul vieții. Ca adult, Effi încearcă să își ierte tatăl, acest om-de-artificii care a ars intens pentru o scurtă perioadă și care s-a stins violent. Pentru acesta, ea încearcă să construiască o punte între iad și Rai, dar încă nu are curajul să îi scrie celui plecat apelativul cu majusculă. De aici, justificarea titlului scris cu literă mică.

    Pe măsură ce Effi se maturizează și este nevoită să se desprindă de universul său protector, începe să perceapă realitatea; oamenii din jurul ei primesc nume (Lotusul-din-Mlaștină este Christopher, Fetița-de-la-Parter – Ana Maria), însă mama rămâne de cele mai multe ori Femeia-în-Mov, semn că relația cu aceasta este una mai mult decât precară. Un moment în care se gândește la ea ca la cea care i-a dat viață este unul de o mare încărcătură emoțională: descoperirea trupului tatălui, însă reacția acesteia lasă enorm de dorit.

Mama s-a uitat la mine, așa cum o făcea mereu. Cu o ușoară asprime, și totuși, cu o blândețe ascunsă pe care o nega și a cărei existență trebuia să o ghicești.
–Să nu plângi, mi-a spus. Acum nu mai are niciun rost.[/quote_box_center]

   Orașul-zăpadă pare a fi localitatea unde s-a născut autoarea. Ceasul din turnul primăriei, podul, pârtia pe care se dădea cu sania, cazinoul părăsit, toate m-au dus cu gândul la Vatra Dornei și m-au făcut să mă întreb dacă romanul se bazează pe propria experiență de viață a Cristinei.
  [quote_box_center] Încerc să îmi ascund existența în spatele literelor. Să scriu o carte care nu este despre mine. Însă nu știu cum să mint. Cum să seduc. Să amăgesc. Să ademenesc. Să dispar. Moartea nu e literatură. E un fapt.


  

   O carte în care este zugrăvit universul unui copil căruia nu-i este permis să fie copil. Un roman cutremurător despre ce înseamnă să îți vezi tatăl mort și să nu ți se ofere umărul pe care să plângi. O lecție de viață despre comunicarea defectuoasă dintre părinți și copii. Toate acestea și multe altele sunt omul-de-artificii, o scriitură de nota 10.

 

Cartea Omul-de-artificii de Cristina Winters a fost oferită de Editura Eagle. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Eagle.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

16 COMMENTS

  1. Niciodata nu mi s-a mai intamplat pana acum sa se zburleasca pielea pe mine citind o recenzie. Probabil ca si subiectul se vinovat de asta, dar si modul cum ai prezentat cu cartea. Ma regasesc putin in povestea lui Effi. Ea macar si-a creat ajutoarele astea…pentru asta o invidiez.

    • Ma simt flatata, multumesc! Trebuie sa recunosc ca si mie mi s-a facut pielea de gaina citind romanul. Ma intreb de ce nu sunt promovati autorii romani? Avem romancieri valorosi, iar Cristina Winters se numara printre ei. Multumesc hazardului ca mi-a pus cartea ei in mana!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro