Omul pictat de Peter V. Brett – Editura Nemira

Omul pictat de Peter V. Brett – Editura Nemira

by -
12

Omul pictat de Peter V. Bret-recenzie

Titlul original: The Painted Man
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Editura: Nemira
Colectia Nautilus
Anul apariţiei: octombrie 2014
Nr. de pagini: 640
Gen: Fantasy
Seria The Demon Cycle: 1. Omul pictat – The Painted Man ( 2008); 2. Sulița deșertului – The Desert Spear (2010) ; 3.The Daylight War (2013); 4. The Skull Throne (2015) ; 5. The Core

Omenirea a ajuns prizoniera unor creaturi ivite din adâncurile pământului când apune soarele, care distrug tot ce le iese în cale până în zori. Atunci soarele le alungă în văgăunile din care au apărut.
Se întunecă și cei câțiva supraviețuitori se ascund în spatele unor simboluri magice, a căror putere se pierde în negura timpurilor. Anii trec, satele sunt din ce în ce mai departe unul de altul și demonii își continuă atacurile. Un mesager îl învață pe Arlen că frica e cel mai mare rău din lume. Leesha e distrusă din cauza unei minciuni. Destinul lui Rojer se schimbă pentru totdeauna grație unui drumeț care poposește în oraș. Dar toți trei visează la o lume în care oamenii nu se vor mai ascunde în spatele zidurilor și simbolurilor magice.

Peter V. Brett s-a născut pe 8 februarie 1973 şi a crescut, după cum el însuşi povesteşte, cu o dietă neîntreruptă de romane fantasy şi benzi desenate. A scris povestiri fantasy de când se știe. În 1995 a primit de la Buffalo University o diplomă de licențiat în literatură engleză și istoria artei, apoi și-a petrecut un deceniu activând în domeniul farmaceutic, înainte de-a se întoarce la pasiunea lui. Locuiește în Brooklyn, împreună cu soția, fiica și două pisici. În 2008 a publicat The Painted Man (Omul pictat, Nemira, 2014), primul volum din seria The Demon Cycle, care cuprinde cinci volume.

De scriitorul Peter V. Brett am aflat acum un an, dar fără nici un motiv anume am evitat să îi citesc cartea. E drept că o adăugasem în lista de cărți pe care voiam să le cumpăr sau să le citesc cândva, însă amânam momentul. Până la urmă, a ajuns la mine un exemplar. Mă credeți că am început lectura parcă montată să nu-mi placă cartea, decisă să-i găsesc defecte? Eram sceptică tocmai din cauza prea multor păreri pozitive. Așa că am încercat să îi vânez punctele slabe. Eram puțin nemulțumită că nu există o hartă sau un index să mă ajute mai bine să vizualizez întregul ținut sau să mi se explice ce înseamnă anumiți termini. Începutul mi se părea puțin cam greoi și așteptăm să văd o acțiune ceva mai alertă. Dar încercările mele au eșuat! Până la urmă, am fost prinsă în mrejele Omului pictat!
Mi-a fost foarte ușor să mă atașez de personajele principale – Arlen, Leesha și Rojer. Având în vedere că acțiunea romanului se desfășoară pe o perioadă lungă de timp ( 318-333 DÎ – După întoarcere), am văzut cum au evoluat de la niște copii vulnerabili, maturizați mult prea devreme, la niște tineri curajoși, dornici să își ajute semenii. M-am trezit că-mi place intriga cărții, stilul lejer al autorului, pasiunea acestuia pentru descrierile ample. Iar faptul că povestea a fost pigmentată cu puțin romantism nu a făcut decât să dea un plus de savoare acestei cărți.

Romanul “Omul pictat” este structurat în patru părți, acțiunea având loc într-o lume parcă desprinsă din perioada medievală, povestea fiind spusă din perspectiva a trei personaje: Arlen Bales din Pârâul lui Tibbet, Leesha din Văiuga Tăietorului de Lemne și Rojer din Podul Peste Fluviu.
Omenirea se confruntă de foarte mulți ani cu niște creaturi malefic – miezingi – demoni ai focului, lemnului, pietrei, nisipului, apei și vântului. Aceștia ies din pământ (Miez) la apusul soarelui, atacă oamenii, se hrănesc cu ei și distrug tot ce le ies în cale. Nu există armă care să-i omoare, doar razele soarelui îi alungă în văgăunile din care au apărut. Sunt ținuți la distanță de niște simboluri magice numite glife. Oamenii sunt atât de înspăimântați de miezingi încât nu mai au curajul să lupte contra lor, preferând să se baricadeze în case sau adăposturi protejate de glife. Singurii care mai luptă împotrivă lor sunt Mesagerii, cei care călătoresc dint-o localitate în alta ducând mesaje și tot felul de produse.
omul pictat 1Înainte de a intra în subiectul cărții, am să vă povestesc începutul conflictului dintre oameni și demoni. A existat o vreme în care oamenii trăiau în echilibru cu aceștia. Acei ani timpurii sunt numiți Epoca Ignoranței. Pe atunci nu existau atât de mulți demoni și nu puteau să ucidă pe toate lumea. Oamenii au învățat cum să ascundă de ei hrana și animalele și cum să se ferească din calea lor. Au trăit cum au putut până a apărut scrisul și nu peste mult timp au descoperit că unele scrieri, glifele, îi țineau pe miezingi la distanță. Când oamenii au ajuns să-i atace, aceștia au ripostat în forță și astfel a început Primul Război cu Demonii și odată cu el a început Epoca Izbăvirii. Izbăvitorul era un bărbat împuternicit de Ziditor să conducă armatele și cu el în frunte, oamenii au câștigat.
Pe măsură ce și-au îmbunătățit magia și tactica, oamenii au început să trăiască mai mult și numărul lor a crescut în timp ce demonii și-au încetat aparițiile. Nopțile se scurgeau una după alta, fără niciun semn din partea lor. Mulți credeau că aceștia au renunțat la luptă, așa că armatele au început să se împrăștie. Dar odată cu dispariția dușmanului comun, oamenii au început să se lupte între ei. A izbucnit războiul și ambele părți l-au chemat pe Izbăvitor să le conducă. Însă acesta a preferat să le întoarcă spatele și a părăsit ținutul, în vreme ce armatele mărșăluiau una împotrivă alteia și pământul cădea pradă haosului.
Epoca Izbăvirii a luat sfârșit și a început Epoca științei. Oamenii au uitat de magie. Au uitat de miezingi. Aceștia ajunseseră între timp să se înmulțească și într-o noapte s-au înălțat din Miez și au nimicit orașe întregi. Si așa a început Epoca Distrugerii și odată cu ea a început Al Doilea Război cu Demonii care a durat mulți ani. Fără Izbăvitor oamenii nu se puteau măsura cu miezingii și au fost măcelăriți. Vechea știință nu le-a mai fost de niciun folos. Dar au găsit salvarea în poveștile considerate cândva fantezii și superstiții. Au început să deseneze în țărână simboluri, împiedicând demonii să se apropie. Glifele străvechi încă mai aveau putere, dar numai Mesagerii se mai încumetau să țină piept demonilor. Însă toți asteaptau reapariția Izbăvitorului.
Revenind la povestea din prezent, facem cunoștință cu Arlen, un băiat care locuiește împreună cu părinții în Pârâului lui Tibbet. Deși înspăimântați de desele apariții ale demonilor, aceștia s-au decis să plece la Pârâul din Pădure, alt sat distrus de miezingi, ca să le dea satenilor o mână de ajutor. Ajunși în respectivul loc, asistă la o scenă parcă apocaliptică – case mistuite de flăcări, cadavre peste tot, iar supraviețuitorii s-au ascuns pe unde au apucat, așteptând și ei sfârșitul.
„Supraviețuitorii unui atac al demonilor aveau un fel al lor de a muri la scurt timp după aceea. Nu toți, și nici cei mai mulți, dar destul de mulți. Unii își luau singuri viața, iar ceilalți priveau pur și simplu în gol și refuzau să mănânce și să bea până când se prăpădeau. Se spunea că unui atac al demonilor nu-i supraviețuiai cu adevărat decât dacă trecea un an și-o zi.”

omul pictat 3Aici ajunge să facă cunoștință cu Mesagerul Ragen care îi povestește despre cele cinci Orașe Libere (Miln, Angiers, Lakton, Rizon și Krasia) și despre modul cum numeroși Mesageri își petrec întregul timp al uceniciei străduindu-se să stăpânească meșteșugul glifelor. Arlen se simte din ce în ce mai atras de ideea să ajungă și el într-o zi Mesager, să lupte contra demonilor. Este sătul să vadă lașitatea atâtor oameni speriați care nu vor să mai riposteze.
Dar vine noaptea în care satul este din nou atacat de miezingi, iar mama băiatului este prinsă în gherele unui demon al focului. Cum tatăl stătea ca împietrit privind scena, Arlen își face curaj și fuge în curte ca să-și salveze mama. Reușește, dar rănile acesteia s-au infectat extrem de mult, iar singura salvare ar putea veni numai din partea unei Culegătoare de Ierburi, bătrâna Mey Friman. Însă acesta locuiește la marginea Pășunii însorite, la două zile distranta de satul atacat.
Ajung la un moment dat să stea peste noapte în casa unui bărbat pe nume Harl, iar aici Arlen descoperă că tatăl lui i-a decis deja viitorul, mai precis, Renna, fiica mai mică a lui Harl îi este promisă. Mai rău este că Ilain, fiică cea mare a lui Harl, încearcă să-i ademenească părintele, spunându-i că în caz că îi moare soția, ea o poate înlocui. Din păcate, mama băiatului moare în acea noapte, iar în urma celor descoperite mai devreme, Arlen fuge în lume.
Salvat din calea demonilor de Mesagerul Ragen, băiatul ajunge în Miln, unul dintre Orașele Libere și să angazeaza pentru următorii șapte ani că ucenic la un Glifar, Maestrul Cob. Leagă o relație de prietenie cu Mery, fiica Veghetorului Ronnell, iar când ajunge la vârsta de 16 ani, își dă seama că este îndrăgostit de fată. Deși Mery are gânduri de măritiș cu Arlen, băiatul este decis să ajungă Mesager, lucru pe care nu-l dorește și Mery, așa că ei ajung să se certe.

„-Am crezut că te poți schimba. Am crezut că poți scăpa de iluzia că ești cumva prins în cursă, că trebuie să-ți riști viața ca să te eliberezi. Am crezut că mă iubești!
– Te iubesc, zise el.
– Dar nu destul de mult ca să renunți la ideea asta, ripostă ea atunci (…;) La asta vrei să mă condamni? Nopți fără somn, de una singură, neștiind dac-o să te mai întorci vreodată intrebandu-mă dacă ești cumva mort sau dacă n-ai întâlnit vreo curtezană în alt oraș?”

Nimic nu-l poate opri pe Arlen să plece în lume, cu hotărârea nestrămutată de a fi Mesager.

Între timp, în Văiuga Tăietorului de Lemne, își duce traiul Leesha, o tânără foarte frumoasă care îi este promisă lui Gared Cutter, cel mai chipeș băiat din sat. Din păcate, băiatul răspândește minciuna că s-ar fi culcat cu ea și în felul acesta ajunge să fie bârfită de săteni. La aflarea veștii că Leesha s-a decis să nu se mai căsătorească cu Gared, mama ei (o femeia care își înșeală soțul chiar cu tatăl lui Gared și care în trecut s-a culcat cu o mare parte dintre bărbații din sat) îi aplică o corecție care pe mine m-a îngrozit!

„-Nu mă mărit cu el, spuse. E-un mincinos, și n-o să-l iau de bărbat.
-Asta rămâne de văzut, zise Elona, scoțându-și cingătoarea. Era o fâșie groasă de piele, cu catarama de metal, pe care o purta întotdeauna lăsând-o să-i atârne în jurul taliei. Leeeha se gândea că și-o punea numai ca să-i fie la-ndemana când voia s-o bată.Urlă când catarama îi sfâșie rochia și spatele. Elona își roti din nou brațul, și Leesha, disperată, se aruncă asupra ei. Când se rostogoleau amândouă pe podea, auzi ușa deschizându-se apoi glasul lui Steave. Elona profită de distragerea atenției, trăgându-i fiicei ei un pumn în plină față. Apoi sări cât ai clipi în picioare, și cureaua căzu din nou ca un bici asupra lui Leesha, smulgându-i de pe buze alt țipat.”

Dorind să scape de bătăile mamei, Leesha fuge la singura femeie care ar putea s-o ajute, bătrâna Culegătoare de Ierburi, Bruna. Aceasta acceptă să o ia ca ucenică pentru următorii șapte ani și astfel i se împlinește dorința cea mai aprigă, aceea de a-și ajuta semenii. Imediat de cum își termină anii de ucenicie pleacă într-un dintre Orașele Libere, Fortul Angiers, ca să-i de-a o mână de ajutor Maestrei Jinzell, o fostă ucenică a Brunei. Iar peste câtva timp ajunge să-l cunoască pe Rojer, un băiat care și-a pierdut părinții pe când avea doar trei ani, omorâți de miezingi. Crescut de cel care l-a salvat de la moarte, Saltimbancul Arrick, băiatul ajunge extrem de apreciat pentru talentul lui de a cânta la scripcă.

Destinele celor trei tineri, Arlen, Leesha și Rojer se vor intersecta la un moment dat, dar care să fie motivul pentru care ei ies în evidență față de alți oameni? Cine este de fapt Grifatul – Omul pictat? Vă las pe voi să aflați.

“Omul pictat” s-a dovedit o lectură palpitantă și interesantă, plină de acțiune. Recomand cartea tuturor celor care indrăgesc genul fantasy. Aveți ocazia să întâlniți personaje de neuitat, scene palpitante, unele chiar șocante, multe intrigi, trădări, dragoste și foarte multă magie.
În inima lui, știa că, acum, când avea de ales, nu mai putea sta niciodată în locul sigur din spatele glifelor sale, lăsându-i să danseze liniștiți. Dar cine avea să-i fie alături, să lupte împreună cu el? Însă nu înţelesese că frica putea lua mai multe forme. Fiindcă, în ciuda încercărilor de a dovedi contrariul, pe el îl îngrozea gândul că era singur. Avea nevoie de cineva, de oricine, care să creadă în ceea ce făcea el. De cineva împreună cu care să lupte şi pentru care să lupte.”

9,7 puncte/10

sigla NemiraCartea Omul pictat de Peter V. Brett a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Alina

12 COMMENTS

  1. Fascinanta , captivanta si tulburatoare recenzie! Felicitari, Alina! Darul tau de a scrie este remarcabil! Cartea este pe lista mea de lecturi ! ;)

  2. Extrem de tentanta. Felicitari pt o recenzie detaliata dar care mi-a starnit curiozitatea de a citi cartea. Nu reusesc sa pun emoticon ” aplaudator” asa k pun o fata zambitoare. :)

  3. Multumesc Mara! Stiu sigur ca te-ar prinde seria Demon! ;)
    Emma, tot Simona se face vinovata si in cazul meu!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro