Orasul borcanelor-de Arnaldur Indridason–Editura Trei

Orasul borcanelor-de Arnaldur Indridason–Editura Trei

by -
4

,,Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!” Fata avea doar 4 ani când a murit.

Orașul borcanelor de Arnaldur Indridason

Titlul original: Mýrin
Traducere : Monica Vlad
Editura : Trei
Colectia Fiction Connection
Anul apariţiei: 2010
Nr. de pagini: 256
Gen: Thriller psihologic
Cotatie Goodreads : 3,8

Seria Crimele din Reykjavik /Inspector Erlendur : 1. Synir duftsins (Sons of Dust, 1997) ; 2. Dauðarósir (Silent Kill, 1998) ; 3. Orașul borcanelor – Mýrin (Jar City, 2000) ; 4. Liniștea mormântului – Grafarþögn (Silence of the Grave, 2001) ; 5. Vocile – Röddin (Voices, 2003) 6. Kleifarvatn (The Draining Lake, 2004) ; 7. Vetrarborgin ( Arctic Chill, 2005) ; 8. Harðskafi (Hypothermia, 2007) ; 9. Myrká (Outrage, 2008) ; 10. Svörtuloft (Black Skies, 2009) ; 11. Furðustrandir (Strange Shores, 2010) ; 12.Einvígið, 2011; 13.Reykjavíkurnætur, (Reykjavik Nights, 2012) 14.Kamp Knox (Oblivio, 2014)

De data aceasta, Islanda este scena unui roman poliţist cu intrigă ramificată…
Atunci când un septuagenar solitar este ucis în apartamentul său din Reykjavík, cazul este predat inspectorului-şef Erlendur Sveinsson, un detectiv foarte competent, tăcut, ursuz şi cu umor sec, folosind metode dintre cele mai inedite.

“Roman întunecat, a cărui poveste ajunge să te bântuie, cu un protagonist care cercetează o crimă şi ajunge să-şi descopere propria umanitate. Finalul emoţionant m-a luat pe neaşteptate şi m-a impresionat cum puţine romane poliţiste o fac.” – The Boston Globe
“Într-o manieră inedită, Indridason nu ridică doar problema paternităţii într-o naţiune mică, ci şi chestiuni de interes mai larg, cum ar fi utilizarea informaţiei genetice. Romanul culminează cu un final care se dovedeşte nespus de tulbură tor.” – Time Out London

Arnaldur Indridason Arnaldur Indridason s-a născut în 28 ianuarie 1961 la Reykjavi, Islanda. A obținut o licență în istorie la Universitatea Islandei în 1996. A lucrat mulţi ani ca jurnalist şi critic de film. A devenit unul dintre cei mai populari scriitori din Islanda, romanele sale fiind publicate în peste 26 de tari. Oraşul Borcanelor a câştigat Nordic Crime Novel Award si a fost ecranizat în 2006. De aceeaşi recunoaştere s-a bucurat şi Liniștea mormântului, premiat cu prestigiosul CWA Gold Dagger Award. Ambele cărţi fac parte din seria de romane care îl au ca personaj principal pe detectivul Erlendur.

Oraşul Borcanelor, primul roman al seriei CRIMELE DIN REYKJAVÍK aparut la Editura Trei, este un thriller psihologic destul de reușit, având în vedere că avem de-a face cu o anchetă cu multe ramificații care dezvăluie, din aproape în aproape, de ce fapte abominabile este câteodată capabil omul, un caz încâlcit care ne trimite undeva în trecut, în urmă cu 40 de ani, atmosferă tensionată, suspans dus până la extrem. Singurele mele nemulțumiri constau în faptul că scrisul este extrem de mărunt, iar cartea abundă în nume destul de asemănătoare și de aici pot apărea confuzii.
Probabil că vă întrebati ce înseamnă denumirea Orașul borcanelor. Este o cameră în care se păstrează organele prelevate de la persoanele decedate, acestea fiind ținute în formol, în borcane de sticlă. Erau trimise acolo de la spitale, în scopuri didactice pentru facultatea de medicină.Orasul borcanelor 3
Personajul central al cărții, dar și al întregii serii este inspectorul-șef Erlendur Sveinsson (50 ani), un detectiv foarte competent, tenace, tăcut, ursuz, veteran al poliției din Reykjavik. Este divorțat de mai bine de 20 de ani și are doi copii problemă. Fiica sa, Eva Lind este dependentă de droguri, dar și însărcinată, iar fiul său, Sindri Snaer se află într-un centru de reabilitare psihică. Rutina lui de burlac ancorat în activitatea profesională este zdruncinată atât de încălzirea treptată a relațiilor cu fiica sa care apare și dispare în mod capricios din viața lui, cât și de secretele murdare, faptele abominabile pe care le descoperă de-a lungul anchetei.

“Crezi că nu te va afecta. Crezi că eşti suficient de puternic ca să faci faţă unor asemenea lucruri. Crezi că îţi poţi pune o armură impotriva lor de-a lungul anilor şi poţi privi toată mizeria de la distanţă, ca şi cum n-ar fi treaba ta, şi încerci să rămai întreg la minte. Însă nu există niciun fel de distanţă. Şi nu există nicio armură. Nimeni nu e suficient de puternic. Repulsia te bantuie ca un spirit rău care işi face adăpost în mintea ta până ce crezi că mizeria e viaţa însăşi pentru că ai uitat cât de obişnuit trăiesc oamenii. Aşa e acest caz. Ca un spirit rău care a fost lăsat să se dezlănţuie in mintea ta şi sfarşeşte prin a te schilodi.”

Acțiunea demarează cu ziua în care la poliție se raportează găsirea trupului neînsuflețit a unui septuagenar, ucis în propria casă. Cazul este preluat de inspectorul-șef Erlendur Sveinsson și de colegul său, Sigurdur Oli. Numele victimei era Holberg și a murit de la o lovitură primită în cap. Vizitatorul intrase în casă cu scopul clar de a săvârși un omor. Bătrânul fusese atacat cu o scrumieră mare de sticlă cu colțurile ascuțite. Totul era cât se poate de simplu. Cu excepția mesajului lăsat de atacator : un bilet pe care era scris ”Eu sunt EL.’’
Inspectorul Erlendur găsește într-unul dintre sertarele biroului victimei o mică fotografie alb-negru destul de ciudată, înfățișând un mormânt într-un cimitir, iar pe piatra funerară era inscripționat un nume de fată – ANDUR (1964-1968) și un citat din Psalm 64 “ Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!” Fata avea doar 4 ani când a murit.
Cercetarea tuturor certificatelor de deces emise în 1968 a dus la descoperirea numelui fetei și cauza morții: tumoră malignă pe creier. Numele mamei apare pe certificat (Kolbrun) și se arată că aceasta s-a sinucis în 1971, la trei ani după fiica ei.
Însă se mai face o descoperire. Holberg, bătrânul omorât, nu a fost un cetățean model. A fost acuzat de viol în 1963, însă nu a fost condamnat niciodată. Cea care l-a acuzat a fost chiar Kolbrun. Singura concluzie: dacă Holberg a violat-o pe Kolbrun, atunci el este tatăl micuței Andur. Dar de ce să fi ținut Holberg fotografia cu mormântul fetiței în biroul său? Cine i-a trimis-o și de ce? Kolbrun făcuse reclamație la poliție la trei zile după viol, dar nu a fost crezută și asta pentru că bărbatul recunoscuse că făcuse sex cu femeia, dar cu încuviințarea ei. Ba mai mult, a fost luată în râs, iar probele au dispărut subit.

Orasul borcanelor 2Pe măsură ce redeschide acest caz vechi, Erlendur găsește dovezi neobișnuite care îl duc spre secrete mult mai adânci decât uciderea bătrânului Holberg. Ellidi, un recidivist, prietenul lui Holberg, deține informații inportante pentru anchetă, el fiind absolut sigur că Holberg mai comisese cel puțin încă un viol.
Pentru că bătrânul nu a dorit să-și recunoască paternitatea, dar și pentru că poliția voia să știe în mod clar dacă el a fost tatăl micuței Audur, au cerut deshumarea acesteia. Având în vedere că fetița a murit din cauza unei tumori pe creier, s-a mers pe ideea că există posibilitatea ca totul se învârte în jurul unei boli genetice, transmise ereditar de la tată la fiică.
Dar deshumarea lui Audur și faptul că nu se găsește creierul acesteia, avea să-l ducă pe inspectorul Erlendur în Orașul borcanelor, iar odată pătruns în acest laborator de medicină legală, acesta găsește cheia unor fapte care au afectat mai multe generații.
Există oare o legătură între moartea fetiței și cazul de față? E oare posibil ca boala să aibă legătură cu asasinarea lui Holberg? Dar cine l-a omorât pe Holberg și de ce? De ce a fost omorât acum, la bătrânețe? De ce a așteptat atât? Sau poate că asasinarea lui nu are nimic de-a face cu acest fapt, și anume că Holberg a fost un violator? Nu vă rămâne decât să aflați singuri răspunsul la toate aceste întrebări. Vă recomand să o citiți pentru că merită.
Oraşul Borcanelor este o carte care te ține în suspans de la prima până la ultima pagină. O recomand tuturor împătimiților de romane polițiste.

8,5 puncte/10

Autor: Alina

Review overview
5

4 COMMENTS

    • Mereu m-am intrebat de ce are titlul cuvantul borcan. Actiunea este interesanta si chiar ma intriga. Am cartea acasa, dar nu stiu de ce nu ma atrage. De vina sigur este coperta, este inestetica si sumbra :)

  1. Foarte buna recenzie Alina! Recunosc ca nu e genul meu preferat de lectura, dar cred ca nici un impatimit al romanelor politiste nu poate rezista unei asemenea prezentari, felicitari!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro