Parcul Gorki de Martin Cruz Smith-Editura Paladin

Parcul Gorki de Martin Cruz Smith-Editura Paladin

by -
19

Parcul Gorki de Martin Cruz SmithParcul Gorki de Martin Cruz Smith

Titlul original: Gorki Park
Editura: Paladin, Grupul Editorial Art
Crime masters
Anul apariţiei: 2015
Traducere din limba engleză de: Mircea Pricăjan
Număr pagini: 509
Gen: Polițist, Social
Cotație Goodreads: 4,03

Când am citit descrierea la Parcul Gorki, am fost sigură că îmi va plăcea. Cadavre înghețate în zăpadă, mutilate pentru a nu fi recunoscute, FBI, KGB, detectivi, disidenți. Cum să nu-mi placă? Doar că aparențele sunt înșelătoare. Am descoperit că romanul nu este pe gustul meu. Probabil pentru că nu sunt atrasă de cultura rusă, în afară de patinajul artistic, nedeținând multe cunoștințe. Mi-a fost greu să înțeleg multe lucruri referitoare la regimul politic din acea perioadă, glumele, modul de organizare a societății. Dar gusturile nu se discută, de aceea sunt curioasă ce părere au alți cititori. Cartea este foarte bine cotată, ceea ce mă face să cred că este o problemă de gust personal.

Parcul Gorki (1981) este prima carte dintr-o serie de opt romane cu detectivul Arkadi Rinko ca personaj principal.

Acțiunea se petrece undeva pe la sfârșitul anilor 1970, în timpul regimului comunist din URSS. Suntem purtați în Moscova, în mai multe regiuni din Rusia și spre sfârșit, în New York. Se întrepătrund mai multe lumi: societatea sovietică, lumea mafiei, cu trafic de zibeline și obiecte valoroase, societatea americană, foarte diferită de cea sovietică.
Totul începe când în Parcul Gorki din Moscova sunt găsite trei cadavre înghețate în zăpadă, cu pielea feței smulsă și falangele degetelor tăiate. „Măsuri” luate de ucigaș pentru a face imposibilă identificarea victimelor: eliminarea fețelor și a amprentelor digitale. Anchetatorul-șef Arkadi Renko are sarcina de a rezolva cazul. Analizând numele de pe patinele purtate de una dintre victime, el ajunge la Irina Asanova, o frumoasă disidentă de care se îndrăgostește.

Este o carte perfectă de citit iarna: zăpadă, o mică referire la patinaj, pur și simplu Rusia. Povestea nu se rezumă la intriga polițistă. Cazul este mult mai complex decât pare, conducându-l pe Arkadi la implicații internaționale serioase.
În paralel, ne este înfățișată viața personală a lui Arkadi Renko: căsnicia acestuia care se stinge treptat, luând sfârșit într-un mod violent (una dintre cele mai interesante scene, cel puțin pentru mine), relația deficitară a acestuia cu tatăl său, generalul Renko, mult mai reputat decât fiul său și pe care Arkadi îl consideră vinovat de moartea mamei sale.
De asemenea, este prezentată societatea rusă din comunism, precum și nedreptățile făcute în cadrul acelui regim:

„Aceștia erau Vîșkov F.N. și Vîșkova I.L. În 1946, ei înființaseră un „centru de activitate antisovietică”, gestionând o librărie de cărți rare, unde se găseau opere de Montaigne, Apollinaire și Hemingway. În urma unui „interogatoriu dur”, Vîșkov rămăsese infirm, iar soția lui, mută. (Încercase să se sinucidă bând leșie). Li se dăduse ceea ce la vremea aceea lumea numea în glumă „bilete de 25 de ruble”: douăzeci și cinci de ani de muncă silnică într-un lagăr.”
„Dumnezeule, se gîndi Arkadi. Aparatul de stat acuză doi oameni nevinovați, îi răpește trimițându-i într-un lagăr de concentrare, îi torturează, le smulge sufletul, iar când un individ din același aparat de stat îi tratează doar cu puțină decență, se arată bucuroși peste măsură.”

„În Rusia, trebuie să stai la rând.”
„Arkadi se întâlni cu Mișa la o bisericuță de la capătul străzii Serafimov. Se chema Sfântul Nu-știu-care, una dintre multele biserici redenumite de multă vreme „muzeu”, desanctificate și laicizate în cadrul mișcării de restaurație culturală.”
„Comunismul a distrus bucătăria rusească. Ei, asta este una dintre marile crime.”

Cu siguranță, dacă romanul ar fi fost scris de un rus, și nu de un american, nu s-ar fi putut publica în 1981.

În 1983, a fost realizată o ecranizare a romanului, Gorky Park, regizat de Michael Apted, cu William Hurt în rolul anchetatorului Renko. Îmi permit să spun că mi-a plăcut mai mult ecranizarea decât cartea, întrucât ritmul este mai alert, fiind selectate cele mai importante momente. În mare parte sunt respectate cu fidelitate scenele, mai puțin câteva (nu vă spun care). Ce nu mi-a plăcut la film a fost eliminarea Zoiei, soția lui Arkadi, din scenariu. În film, pur și simplu ea nu există, pe când în carte este un personaj destul de important, ce ocupă o parte substanțială din roman.

Nu mi-a plăcut nici la carte, nici la film, lipsa umorului. Sau probabil el există, dar eu nu-l pot sesiza, neavând cunoștințele necesare despre cultura rusă. De aceea vă invit să citiți cartea, sunt curioasă dacă zibelina1umorul chiar nu există sau eu nu îl pot înțelege. Sunt convinsă că îmi scapă multe nuanțe.
Însă ceva mi-a plăcut foarte mult atât la carte, cât și la film. Scena de final, mai exact, gestul pe care îl face Arkadi. Care anume? Veți afla citind cartea sau vizionând filmul.
Această carte a contribuit la o decizie de a mea: nu voi purta niciodată ceva confecționat din blană de zibelină (sau alt animal asemănător). Până acum, nu știam cum arată o zibelină, dar cartea m-a determinat să mă informez cu privire la acest subiect. Sunt pur și simplu adorabile, ca niște pisici mai mari. Dacă nu le-ar plăcea atât de mult sălbăticia și clima friguroasă din Rusia, cred că aș lua una acasă. Ca animal de companie, bineînțeles.

Despre autor:

Martin Cruz Smith, pe numele său adevărat Martin William Smith, este un scriitor american născut în 1942. Are mai multe pseudonime, cum ar fi Nick Carter, Jake Logan, Martin Quinn, Simon Quinn, Martin Smith. Este cunoscut pentru seria de opt romane ce îl are ca personaj principal pe Arkadi Renko. Pentru Parcul Gorki, primul roman din serie, a câștigat premiul Gold Dagger.

Editura Paladin-logo

Cartea Parcul Gorki de Martin Cruz Smith este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan

Sursă imagine

 

19 COMMENTS

  1. Nu am citit cartea, cred ca este interesanta. Am auzit si eu de zibelina, dar sa stii ca nu am fost curioasa sa vad cum arata. Acum stiu! Multumesc, frumoasa scriere!

  2. Mi-a plăcut mult recenzia ta Sorina! Este o carte care mă intrigă și cred ca o să îi dau o șansă :)

  3. Sorina, cartea nu am citit-o, dar filmul l-am vazut cu multi ani in urma si mi-a placut. Chiar cred ca ar fi pe gustul meu! Multumesc mult pentru tentatie!

  4. felicitari sorina!mie mi-a placut si cartea si filmul(dar de sint mai batrina si am vazut mai multe filme si am citit mai multe carti cu actiune in rusia);cartea defineste agentiile rusesti de informatii si reda cu destula acuratete felul de a fi al rusilor.mie mi-a placut mult cartea “golful havana”a aceluiasi autor,care in ecranizare l-a avut pe robert redford in rol principal(sau fiindca imi place actorul?-glumesc)

  5. Intr-adevar umorul rus e cam sec si dupa parerea mea, dar cartea pare destul de intriganta prin cadavrele acelea cu semnul intrebarii. Felicitari pentru recenzie!

Leave a Reply