Pasarea bunului Dumnezeu de James McBride

Pasarea bunului Dumnezeu de James McBride

Pasărea bunului Dumnezeu, de James McBride

Titlul original: The Good Lord Bird

Traducerea:  Ioana Filat

Editura: Pandora M

Colecția:  Literary Fiction

Categoria: Ficțiune istorică

Nr. de pagini: 456

Anul apariției: 2015

    Am auzit de aceasta carte și nu am ezitat atunci când mi s-a oferit oportunitatea de a o avea și citi. Probabil că după titlul ei, romanul nu prea te atrage, dar așa cum se tot spune să nu judeci o carte după coperta sa, așa cred că nu trebuie să judecăm o carte după titlul sau subiectul pe care-l abordează.

    Pasărea Bunului Dumnezeu este o poveste completă și complexă. Este o poveste tristă, plină de durere, de schimbări bruște, dar este și o poveste despre curaj, putere și încredere. Este despre puterea de a merge mai departe, despre nevoia de a depăși toate obstacolele vieții ce apar în cale, despre nevoia de a te ascunde pentru a te putea proteja și a fi în siguranță – în lupta pentru supraviețuire.

    Este o luptă pentru eliberarea negrilor de sclavie. O poveste despre credința totală a omului în faptul că nu a greșit cu nimic, doar s-a născut de culoare, iar asta nu este o greșeală, ci o realitate. Este o luptă în care se simte dorința arzătoare de a arăta faptul că, indiferent de culoare, sex sau religie, cu toții sunt oameni și merită tratați și respectați pentru ceea ce sunt, nu pentru cum sunt, cum arată.

   Da, povestea din carte este mult mai complexă, mai abundentă în detalii, în informații, în situații complicate. Și deși… sună dur, merită citită pagină cu pagină, chiar dacă ai de străbătut peste 450 de pagini. Nu va fi ușor, poate nici plăcut, dar merită.

    O altfel de carte – o poveste tristă nu are drept scop întristarea cititorului, ci trezirea lui la realitatea dură în care trăiesc uneori sufletele nevinovate.

    E grea această titulatură? E grea și dureroasă marginalizarea. E o luptă infernală cu ceilalți, dar și cu propria ființă. E groaznic să trăiești ascuns, dar totuși în văzul lumii –pe care trebuie să-i convingi că nu ești așa cum se crede, că ești normal și că nu meriți să fii judecat doar pentru că ești de culoare – etichetat ca fiind diferit.

   A fi ceea ce ești NU înseamnă decât normalitate, nu bolnav, nu diferit, nu sclav!

    Cartea are nu doar religie în paginile poveștii, ci și istorie. Combinația dintre cele două este fascinantă, ușor dificilă, dar niciodată imposibil de citit, de explorat. Este și ficțiune, relatată la persoana I, dar e atât de bine scrisă, încât ajungi să o simți ca fiind adevărată. Ba chiar să o și trăiești.

   Sincer! Nu mi-aș fi dorit să trăiesc în acele vremuri și nici să fiu în locul vreunui personaj.  Nici nu pot să mă văd, măcar pentru o secundă, în pielea Cepșoarei – un băiat de culoare, ce-și pierde tatăl și este nevoit să-și ducă zilele alături de John Bătrânul – un alb foarte credincios, ce lupta pentru eliberarea de sclavie a negrilor.

   Cât de greu îi este micuțului de doar 12 ani să reziste, să poarte și să se comporte precum o negresă, să lupte împotriva trăirilor sale interioare. Luptă cu neputința, cu lașitatea, cu durerea, dar și cu dorința (de nestăpânit) de a fugi, de a se elibera de povară. Are parte de foarte multe momente în care simte că nu mai poate, că nu mai vrea sau că nu-i mai pasă de ceilalți.

   Chiar dacă se comportă ca o negresă, în toată perioada în care își ascunde adevărata identitate, băiețelul reușește să atragă antipatiile multora din jur. E o poveste dură, căci, pe lângă luptele interioare și exterioare, au loc foarte multe evenimente dureroase, dar și..sângeroase. Da, moarte este prezentă.

   Viața te ia pe nepregătite aproape întotdeauna și ești forțat să te arăți așa cum ești, dar și cine ești cu adevărat.

    Mai ales atunci când e vorba despre iubire. În calitate de negresă, lucrează într-un bordel – unde face curățenie.  Într-o zi, Cepșoarei i se pune din nou la încercare voința, ba chiar vrea să spună cine este, mai bine spus, ce este, căci se îndrăgostește de una dintre femeile care lucrau în acel bordel.

   O să afli dacă a făcut pasul cel mare sau dacă a renunțat și a plecat din nou în lupta contra sclaviei. Oare ce o fi ales Cepșoară de aceasta dată? Și-a ascultat instinctul sau i-a fost frică?

    De ce nu aș fi citit cartea

  Hai să-ți spun adevărul: am auzit de cartea asta, știam că e bună și că merită, dar nu știam că este istorică (știi deja că eu nu prea sunt cu romanele istorice, nu?) și nici că toată povestea se întinde pe 450 de pagini. E voluminoasă, istoria și durerea descrisă în carte… mi-ar fi spus ”Nu o citi!”, din start, dar neștiind aceste amănunte esențiale, am citit-o.

   E nevoie de răbdare și de psihic puternic pentru a citi Pasărea Bunului Dumnezeu.

    Chiar dacă este o ficțiune, poți oricând învăța din carte. Poți învăța multe despre persoanele de culoare, despre curaj, credință, răbdare și biruință, căci doar cei ce au răbdare pot birui, pot ieși învingători și vor fi răsplătiți.

   Dacă după tot ce ai citit în această prezentare, mai vrei să citești cartea, chiar îți recomand să o faci. Recomand cartea, chiar dacă e tristă, chiar dacă are un astfel de subiect. E genul de carte care te invită la introspecție, dar și una care te scoate bine de tot din  zona de confort.

Lectură plăcută!pandora M

Cartea Pasărea bunului Dumnezeu, de James McBride a fost oferită pentru recenzie de Editura PandoraM

Poate fi comandată de pe site-ul Editura PandoraM

6 COMMENTS

  1. Multa tristete si durerere. Sunt sigura ca este o carte foarte buna si cu un impact puternic dar eu voi spune pas .

  2. Felicitari pentru prezentare, ai scris foarte frumos despre aceasta carte. Insa pe mine nu ma atrage acest stil, asa ca voi spune “pas”.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro