Pasarea furtunii-Razboiul celor doua Roze de Conn Iggulden – tumult, sange si...

Pasarea furtunii-Razboiul celor doua Roze de Conn Iggulden – tumult, sange si iubire in istoria Angliei

by -
11

Anglia anului 1377

Pasărea furtunii-Războiul celor două Roze de Conn Iggulden – tumult, sânge şi iubire în istoria Angliei

Titlu original: Stormbird

Editura: Nemira

An apariţie: 2016

Număr pagini: 520

  Mi-am dorit cartea. Pentru că îmi place istoria sub formă de poveste, pentru că am fost fascinată de Anglia, pentru că ştiu că dincolo de rapoartele istorice oficiale întotdeauna sunt poveşti nespuse pe care doar literatura le poate pune în lumină.

   Războiul celor două Roze este unul dintre cele mai ciudate războaie britanice. Multe neconcordanţe se regăsesc în relatări, iar denumirile intrigă şi stârnesc în acelaşi timp curiozitatea. În primul rând, eu am fost uimită să descopăr cu ceva ani în urmă că, deşi poartă denumire florală, niciuna dintre casele britanice implicate în această rivalitate sângeroasă nu avea însemnul trandafirului în momentul desfăşurării războiului. Vinovat de acest nume pare să fie chiar Shakespeare şi al său romantism molipsitor.swords

   Romanul lui Conn Iggulden urmăreşte linia istorică şi adaugă în plus o notă personală generatoare de emoţie, purtând amprentă romantică şi captivând prin accentuarea dramatismului secundar al personajelor. Pentru că, dincolo de conflictul principal şi anume războiul, intrigile, veşnica bătălie, jocurile de culise pentru putere, există şi conflicte secundare ce ţin de viaţa protagoniştilor care, în afara funcţiei deţinute, trăiesc, simt, înghit pastile amare, suferă, iubesc şi trădează cu o intensitate pe măsura istoriei relatate.

   Epoca prezentată este una agitată din istoria Angliei, când casele Lancaster şi York îşi disputau tronul şi implicit puterea. În aparenţă un război civil cu implicaţii majore, această bătălie ce a făcut numeroase victime are o esenţă mai profundă ce sălăşluieşte undeva în spatele cortinei şi este coordonată de personaje ce preferă să acţioneze din umbră. Autorul pune accentul în povestea sa tocmai pe aceste personaje decisive, ilustrând atât modul de gândire la care ameninţarea provoacă tacit cât şi viaţa încorsetată acceptată de bunăvoie şi suferinţele ce derivă din deţinerea unei puteri ce apasă prea greu pe umerii deţinătorului ei.roses

Urmărind firul narativ al cărţii este aproape imposibil să nu te întrebi dacă merită să îţi vinzi viaţa şi sufletul pentru o putere ce nu garantează niciodată recuperarea pierderii …

   Aşa cum am spus, mi-am dorit să citesc cartea şi am găsit-o fascinantă. Partea comică este că abia la finalul cărţii am aflat că face parte dintr-o serie şi că urmează un alt volum. Pe bune? No way! :) Data viitoare poate ar trebui să citesc întâi de cinci ori coperta unu că scria mare pe ea …

   Pe un fundal de atacuri şi contraatacuri, acţiunea volumului UNU ( simt nevoia să precizez acum că am aflat că e primul volum … :) ) poartă cititorul printr-o altfel de prezentare a istoriei. Fără a neglija aspectele importante, cortina despre care vorbeam se prăbuşeşte, iar adevărul capătă sens pe măsură ce avansăm în viaţa personajelor, în acele unghere pe care istoricii nu le-au putut explora.

   Prologul ne introduce în Anglia anului 1377 într-un moment încărcat de tragism. Aflat în pragul morţii, regele Eduard al III-lea o are alături pe Alice, tânăra sa soţie, dar și pe cei trei fii ai săi. Deşi momentul este încărcat de suferinţă, interesele personale primează chiar şi într-o asemenea clipă şi observăm cu stupoare cum discuţiile dintre băieţi deraiază pe un traseu periculos, fiecare calculând obţinerea puterii şi judecând prin prisma propriilor nevoi.

„ Nu este un lucru bun ca, în ultimele sale clipe, tatăl nostru să aibă alături o târfă.”

 „- Te-ai gândit, John, că acum între tine şi coroană se mai află doar un băiat? Dacă n-ar fi micuţul şi dragul de Richard, tu ai fi rege mâine.”

 

   Istoria tumultoasă curge mai departe nestingherită de trecerea ireversibilă a timpului … Acţiunea ne poartă şaizeci şi şase de ani mai târziu, într-o Anglie dominată de temerea pierderii teritoriilor în favoarea Franţei. După ce Henric al V-lea moare „cu viaţa frântă de o simplă boală”, pe tron urcă fiul său, Henric al VI-lea. Băiatul născut prematur se dovedeşte însă neputincios, incapabil de a purta pe umerii fragili responsabilitatea puterii pe care o deţine şi care se transformă într-o povară infernală. Speranţa Angliei păleşte, iar necesitatea obţinerii unui armistiţiu cu francezii cere măsuri disperate. Casa de Anjou pare să fie soluţia. Cu o fiică nemăritată ce poate deveni soţia lui Henric şi suficientă influenţă asupra regelui Franţei, Casa de Anjou este perfectă pentru planurile Angliei.

„Mieluşeul nu poate conduce şi nu poate lupta.”

 „Întreaga ţară aşteaptă ca tânărul Henric să fie măcar pe jumătate din cel care a fost tatăl său …”

 „ Anjou este cheia întregii încuietori (…;) şi tot ei sunt cei cu o fiică nemăritată.”

  Planurile Angliei sunt bine puse la punct René de Anjou acceptă armistiţiul propus dorindu-şi recăpătarea pământurilor. Îl convinge pe regele Carol al Franţei de importanţa înţelegerii cu englezii şi este de acord să îşi dea şi fata în mâinile străinilor pentru a pecetlui înţelegerea … deşi o căsătorie între Henric şi Margaret era aproape incestuoasă. Încă odată este subliniat faptul că puterea transformă oamenii în adevărate creaturi lipsite de conştiinţă şi, nu pentru prima dată, istoria reuşeşte să provoace indignare şi greaţă.

  Margaret de Anjou, fata zglobie, veselă, liberă, cutezătoare devine fără voie regina Angliei, legată de un om bolnav, manipulat, neputincios. Evenimentele cad peste ea schimbând-o, maturizând-o brusc, obligând-o la decizii rapide. În scurt timp, tânăra regină este de fapt cea care conduce Anglia, iar inteligenţa, încăpăţânarea şi voinţa îi asigură impunerea în lumea nouă în care intrase.

„ – Voi vedea şi voi citi pergamentele pe care va trebui să le semneze soţul meu, Master Brewer. Îl voi ruga pe William, lordul Suffolk, să mi le descrie pe celelalte, dacă vede atât de multe în noul său rol. „

 

  Rezistenţa Angliei scârţâie din temelii. Aşteptarea unui nou monarh cu inimă de leu pare să nu se mai sfârşească. Va reuşi regatul să îşi revină cu o nouă regină sau universul englez este pe cale să se prăbuşească? Intrigi inimaginabile şi compromisuri covârşitoare care zdrobesc orice urmă de umanitate se împletesc în povestea lui Iggulden. Fiecare lovitură este ca o pastilă de imunitate, fiecare trădare este o lecţie învăţată şi fiecare personaj are propria balanţă cu care calculează câştigul şi pierderea pentru fiecare alegere făcută. Un roman must read pentru iubitorii de istorie care vor adora stilul personal al autorului, dar şi ritmul alert în care acţiunea se derulează.sigla Nemira

Cartea Pasărea furtunii-Războiul celor două Roze, de Conn Iggulden a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

11 COMMENTS

  1. felicitari Mara,o recenzie foarte frumoasa!acum nu mai sunt fana a acestui gen,asa ca,am sa zic pas.

  2. Eu ador cartile istorice! Despre Razboiul celor doua Roze am citit mult de la Philippa Gregory, dar despre perioada mai de sfarsit a sa, cand roza alba si roza rosie chiar infloreau in piepturile cavaleresti. Si, desigur, stiu toate reproducerile lui George Martin din regatele sale fantastice : Casa stralucitoare Lannister, atat de asemanatoare cu originala istorica Lancaster, Casa Stark cu copilul ei minune neinvins in nicio batalie, copie fidela dupa Casa York. Dar toate evenimentele pe care le cunosc in amanunt se intamplau dupa ramificarea familiala a razboinicilor verisori. Istoria asta incipienta, mai ales dupa o asemenea prezentare, dau in clocot s-o devorez. Ca sa-mi completez tapiseria de ansamblu, cu inceputul a tot si toate.

  3. Felicitari pentru recenzie. Nu prea sunt mare fana a stilului, insa recenzia mi-a cam trezit interesul, ai facut ca aceasta carte sa para chiar interesanta. Poate o sa ii vina randul sa o citesc si eu, suna tentanta…

  4. Inca eram la scoala cand am citit recenzia asta. Vreau sa spun ca (,) cand am vazut-o, am inceput sa fiu cuprinsa de un val de multumire, deoarece chiar aveam nevoie sa citesc o recenzie asupra acestei carti!

  5. Wow! De mult timp nu mai citesc carti de genul acesta dar recenzia ta mi-a starnit interesul. Sunt multe de spus despre razboiul celor doua roze. Cartea sus prezentata, ori este bine scrisa si interesanta, ori tu ai ptrezentat-o atat de bine incat te atrage ;)

  6. O prezentare destul de complexă.. Foarte frumoasă, având în vedere că îmi place subiectul. :) Felicitări! ;)

  7. Va multumesc pt aprecieri. Fanii genului istoric vor gasi cu siguranta acest roman pe placul lor! ❤❤❤

  8. Superbă recenzie ;) Se pare că am descoperit încă o carte pe care trebuie neapărat să o citesc.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro