Personajele copilariei… amintiri dulci, prieteni imaginari

Personajele copilariei… amintiri dulci, prieteni imaginari

by -
10

Personajele copilăriei… amintiri dulci, prieteni imaginari

Cândva, totul era frumos, simplu, luminos, iar un zâmbet putea sparge și cei mai întunecați nori, lăsând soarele să strălucească din nou pe cer. Pe atunci eram copil și ziua de mâine nu era incertă. Aveam visuri strânse într-o gentuță albă de cauciuc cu floricele roșii și muuuulte planuri pentru un viitor care părea atât de îndepărtat … Totul urma să se întâmple “când voi fi mare”. Iar timpul a trecut necruțător, distrugând planurile şi aducând atâtea responsabilități încât gentuța mea a rămas uitată într-un ungher cu fermoarul închis.

Azi știu că acea perioadă, copilăria mea, nu o pot aduce înapoi. Dar am atâtea amintiri dulci, încât fiecare moment de atunci aduce cu sine un zâmbet, care deși este puțin nostalgic, îmi luminează prezentul în tonuri calde.
– Pssst, Răzvi, a întrebat Bobby dacă ai reușit să-i creezi prietenul imaginar?
– Stuart, te-am rugat să nu mai vorbești despre asta de față cu părinții, despre astfel de „filme”. Ei nu trebuie să știe despre Lilwinnie și ceilalți. Și apoi nu am avut când să lucrez, părinții mei au început să-mi acorde mai multă atenție.

…….

Poate ar trebui să mă prezint sunt Răzvi și am 6 ani, de la vârsta de 3 ani jumătate am început să-mi fac proprii mei prieteni imaginari în laboratorul ideilor mele. Totul a început când părinții mei m-au așezat în fața tv-ului la „desene animate” și au început să-și vadă de-ale lor. Eu pur și simplu stăteam și vedeam acolo fel și fel de imagini derulându-se prin fața ochilor mei. Și m-am gândit… Ce-ar fi oare ca acele personaje să prindă viață? să-mi fie prieteni? Așa a apărut Stuart. Apoi… copiii din parc erau foarte triști pentru că, îmi spuneau că acasă, au parte de același tratament ca și mine: părinții îi așează în fața tv-ului și practic îi uită acolo. Și ce dacă acum au „DVD și BluRay” imaginile sunt mai vii?

Le-am spus despre ceea ce făceam eu și i l-am prezentat pe Stuart. Rând pe rând am ajuns să-i creez pe Strumfi, pe Cody și chiar pe Flint Lockwood, din „animațiile ” lor preferate.Am făcut o „ distribuție ” pe cinste! Îmi aduc aminte și acum cum am invadat cu Flint piața orașului cu chiftele, cât se agitau adulții, iar noi râdeam de mama focului. Totuși am învăţat să fim responsabili, dar și că nu trebuie să ne îndeplinim orice dorință.
Să nu mai zic de momentul în care Anne m-a rugat să îl creez pe Cody, pinguinul acela surfeur care luptă pentru visul său și ajunge un mare, mare campion. Ohh… el m-a învățat să nu renunț, ba chiar să continui să fac prieteni imaginari pentru partenerii mei de joacă.

Dar cel mai mult am învățat de la Stuart. El mi-a arătat că până și un șoricel se poate adapta în lumea asta a adulților, eu de ce nu aș putea? Trebuie să mă impun chiar dacă sunt încă mic! Să le arăt că pot și poate… îmi vor da mai multă atenție.

…………..

Anii au trecut ….
– Stuart când ne putem apuca de lucru?
– Acum doctore! Părinții au adormit! Putem da drumul „ copilăriei ”.

Maryliyn & Mălly
Review overview
5

10 COMMENTS

  1. Feliciari ! Un articol superb ! Nu voi uita desenele copilariei mele, intotdeauna amintirea lor imi aduce zambetul pe buze !

  2. Am citit cu mare placere articolul! Nu am sa uit nicicand desenele copialriei mele…Felicitari fetelor! Multumesc!

  3. felicitari fetelor!mai stiu si eu cite un personaj ca ma mai uit cu nepotii.felicitari!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro