Portretul vieții unui orfan de Ionuț Tănase

Portretul vieții unui orfan de Ionuț Tănase

Titlul original: Portretul vieții unui orfan
Editura: For You
Anul apariţiei: 2015
Număr pagini: 203
Gen: Autobiografie

Fiecare dintre noi are puterea să nu își abandoneze visurile, să nu renunțe la idealuri.”

De câte ori nu ne-am enervat și supărat pentru lucruri mărunte? Că nu merge Internetul, că am pierdut ceva, că nu știu cine ne-a spus ceva ce ne deranjează. Motive pot fi multe și justificabile, dar citind Portretul vieții unui orfan, ne vom da seama cât suntem de norocoși, de fapt, că avem un acoperiș deasupra capului și ce pune pe masă. Că pur și simplu avem trebuințele bazale de siguranță satisfăcute.

Nu credeam s-o citez vreodată pe Nicoleta Luciu sau altă vedetă din showbiz-ul românesc, dar nici eu nu aș fi putut exprima mai bine următoarea idee: „Dacă ai impresia vreodată, într-un moment dificil și delicat al vieții tale că totul a luat sfârșit și crezi că nu vei reuși să treci peste un obstacol, din toată inima te sfătuiesc să răsfoiești <<Portretul vieții unui orfan>>.”

Portretul vieții unui orfan este autobiografia lui Ionuț Tănase, câștigătorul ediției cu numărul 12 a concursului Dansez pentru tine. Este o poveste tristă cu un final fericit. Povestea lui Ionuț, un copil traumatizat, care a trecut prin experiențe inimaginabile. Citind cartea, ai impresia că ai mai auzit asemenea lucruri. La televizor, în filme etc. Dar te înfioară cunoștința faptului că acele lucruri sunt reale. Ce anume face această poveste specială? Faptul că în ciuda experiențelor traumatizante și a conjuncturii mai mult decât nepropice unei dezvoltări normale, Ionuț nu s-a dat bătut; a luptat în continuare pentru a ieși la liman, nu s-a lăsat pradă deznădejdii și descurajării, ci a făcut tot posibilul să răzbească într-o lume nedreaptă. Și cel mai important, a rămas cu sufletul curat. Din niciun rând din această carte nu reiese că le-ar purta pică celor ce l-au făcut să sufere gratuit, nu găsim niciun cuvânt urât la adresa lor. El mereu spune că nu le înțelege motivele și atât. De asemenea, la adresa celor care l-au ajutat, fie și cu puțin, găsim numai cuvinte de laudă și mulțumire. Mă uit în jur, la ranchiuna oamenilor, și nu pot decât să simt că această carte este o lecție de viață. O lecție de viață predată de un om care a suferit mult.

În timp ce pentru majoritatea dintre noi copilăria este cea mai fericită perioadă din viață, pentru Ionuț a fost cea mai tristă. Născându-se într-o familie dezorganizată, a fost maltratat de cei care i-au dat viață și care ar fi trebuit să-i ofere o iubire necondiționată. Copil fiind, a plecat împreună cu frații săi de acasă, a trăit pe străzi, prin centre de plasament, a fost nevoit să-și câștige existența de la o vârstă fragedă. Acest copil muncește de când se știe.

Pentru a-i înțelege mai bine situația, propun o incursiune în istoricul său familial, demn de un studiu de caz.

Totul începe cu bunica, bolnavă de schizofrenie și decedată la nașterea mamei lui Ionuț. Bunicul lui Ionuț (tatăl mamei), un psihopat, că altfel nu-l pot numi, și-a persecutat și învinuit fiica toată viața pentru moartea mamei sale. Pentru a scăpa de calvarul de acasă, fata s-a măritat prematur, la vârsta de 16 ani, cu tatăl lui Ionuț. Cum se întâmplă de obicei în aceste cazuri, „a căzut din lac în puț”, spune o vorbă românească.

La început, erau o familie normală. După nașterea celui de al cincilea copil, ceva s-a schimbat: mama lui Ionuț era din ce în ce mai nervoasă și își acuza soțul că o înșeală. Da, bănuiți bine. Moștenise predispoziția genetică pentru schizofrenie a mamei. A început cu un delir de gelozie, a urmat unul mistic și tot tabloul: halucinații, stări de agitație, comportament violent. Soțul ei, tatăl lui Ionuț, nu a înțeles că este vorba despre o boală psihică și i-a răspuns tot cu violență: mai întâi o palmă, apoi bătăi repetate. Acesta s-a refugiat în alcool, iar de aici până la distrugerea familiei nu a fost decât un pas. Nu le mai păsa de copii, îi lăsau închiși în casă și nesupravegeați, fără mâncare: „[…] eram leșinați de foame și am ajuns să mâncăm firimiturile de pâine de sub mobila din bucătărie. La un moment dat, am început să mâncăm sare, pentru că efectiv, nu aveam altceva și amestecam sarea cu apă, deoarece nu o puteam suporta altfel. Aveam cu toții dureri de stomac de la sare. Am încercat să mâncăm și varul de pe pereți, însă nu exista nici cea mai mică șansă ca sarea sau varul să ne potolească foamea. Eram înghețați, murdari, flămânzi și dormeam pe jos.”

Ionuț a întâlnit în viață mulți oameni răi, pe care eu, citind, îi catalogam imediat drept „psihopați”. Atât de mulți psihopați să fie pe lumea asta? Oameni care să facă rău gratuit sau care să profite de pe urma unor oameni aflați într-o situație proastă?

Cartea lui Ionuț Tănase este și un semnal de alarmă față de tot ce se petrece pe lumea asta, față de nedreptatea oamenilor, față de situații revoltătoare, ce nu au nevoie de niciun comentariu: „Cu o seară în urmă, când am stat ascunși în Gara Basarab, am văzut dedesubturile acestei lumi – o lume din care nu vroiam să facem parte: fete violate într-o gară din capitala unei țări, copii bătuți și obligați să cerșească, oameni fără niciun scop în viață, care nu făceau decât să se drogheze încontinuu. Nu sunt aberații și minciuni: aceasta este descrierea sinceră a lucrurilor la care am fost martori. Toate astea s-au întâmplat sub ochii noștri.”. Nu, nu este un film de Quentin Tarantino, ci scene reale la care au asistat niște copii lipsiți de apărare. Același lucru este valabil și pentru unele centre de plasament, adevărate case ale ororilor.

În urma unor astfel de experiențe, oricine s-ar fi umplut de amărăciune, ură, nu ar mai fi ținut cont de principiile morale. Și nu ar fi fost de condamnat. Ionuț nu. Ionuț a muncit și și-a urmat cu tenacitate visul din copilărie: acela de a dansa. Totul fără să-și piardă speranța.

În carte, fiecare ediție de la Dansez pentru tine are rezervat un capitol. Ionuț ne vorbește despre fiecare stil de dans practicat în cadrul acestui concurs, neuitând să le mulțumească partenerei de scenă, Jojo, și coregrafului Bogdan Boantă pentru implicarea dovedită. Citind această carte, am avut ocazia de a afla lucruri bune despre Jojo, pe care altfel nu le-aș fi cunoscut. Un exemplu este faptul că aceasta și-a dat seama că Ionuț nu își permitea haine de iarnă și i-a cumpărat o geacă.

Ionuț Tănase și-a depășit traumele din copilărie și acum este un soț și tată responsabil. Cum spune chiar el, „Un orfan poate deveni cel mai bun tată.”

Autobiografia lui conține un puternic mesaj motivațional, acela de a nu renunța, de a ne urmări visul cu tenacitate, indiferent de ce cred ceilalți.

Voi încheia cu unele citate care m-au impresionat și mi-au plăcut:

Oamenii îți pot lua multe lucruri, însă nu îți pot smulge credința, speranța, seninătatea și iubirea, iar Ionuț Tănase este cea mai puternică dovadă în acest sens.” (Jojo – Cătălina Grama)

Mi-am dat seama că, uneori, a fost mai bine că nu am știut încotro mă îndrept, pentru că Dumnezeu a avut feluri minunate de a mă surprinde și de a mă face să zâmbesc.”

Despre mine am învățat că, pe cât sunt de simplu, pe atât sunt de complicat.”

Am realizat că, pe parcursul vieții, m-am dezintegrat în mii de bucăți doar pentru că Dumnezeu îmi pregătise o reconstruire spectaculoasă.”

Ne doream din tot sufletul să facem o baie fierbinte și să mâncăm o ciorbiță caldă. Acestea erau lucruri banale și simple pentru alți copii, însă pentru noi erau un lux.”

Sunt prea multe amintiri dureroase despre o perioadă care ar fi trebuit să fie plină de jucării, despre o perioadă în care ar fi trebuit să mă bucur de inocența copilăriei.”

Pentru mine, marea semnifică blândețe și speranță, furie și forță, dragoste și dans.”

A fost pentru prima dată când am fost răsplătit cu adevărat, când nu m-am mai simțit ca un nimeni. A fost pentru prima dată când absolut nimeni nu a încercat să mă umilească.”

De ce ne facem milioane de griji pentru capra vecinului și lăsăm propria viață să ne alunece printre degete?”

Întotdeauna vor exista obstacole pe drumul fiecăruia. Important e să nu ne împiedicăm, și, în cazul în care orbecăim prin întuneric, haideți să ne adunăm puterile și să ne ridicăm, să strângem din dinți și să mergem mai departe.”

[…] fiecare om are ceva special. Important este ca el să descopere ce îl face unic și să cultive acea trăsătură de caracter.

[…] acesta este unul dintre motivele principale pentru care am devenit dansator: ador să văd zâmbete pe chipurile oamenilor.”

[…] iubirea poate învinge orice, inclusiv distanța.”

Nu știu dacă ai realizat până acum, dar eu divinizez familia. Familia e neprețuită și mi-aș fi dorit să-i pot include și pe părinții mei în cuvintele pe care le aștern aici, dar acest lucru e imposibil.”

De ce oamenii își abandonează visul care îi definește? De ce să abandonezi acel colțișor din sufletul tău care îți aduce zâmbetul pe buze?”

Dacă renunți la visul tău, îți vei amărî viața și, peste ani, vei uita să mai zâmbești, vei deveni o persoană acră, care le va spune tuturor să renunțe, pentru că totul e în zadar. Nu face asta, te rog!”

Despre autor:

Ionuț Tănase nu este scriitor de profesie și tocmai acest lucru face cartea atât de ușor de citit. Lecturând, nu facem nici un efort, ci avem impresia că stăm cu autorul la o cafea sau la un suc (nu alcool, pentru că Ionuț nu suportă alcoolul, ca urmare a copilăriei traumatizante). Ionuț Tănase este un om simplu, un tânăr care a pornit de la zero și a muncit mult pentru a-și împlini visul de a deveni dansator și de a le asigura un cămin fraților săi. A câștigat ediția a douăsprezecea a emisiunii-concurs Dansez pentru tine.

Diverta

Cartea

Cartea Portretul vieții unui orfan de Ionuț Tănase  este oferită pentru recenzie de Diverta. Cartea poate fi comandată de pe site-ul www.dol.ro. Activitatea magazinului online şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook. Dacă vă doriţi diversitate, puteţi urmări blogul cu recenzii despre produse www.clubdiverta.ro

 

Autor: Sorina Ciocârlan
Review overview
5
***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

9 COMMENTS

  1. Emotionant! Sorina, ai reusit sa transmiti exact ce este important/ ESENTIAL
    Imi place tare mult recenzia ta. Felicitari!

  2. Felicitări pentru recenzie! In general, nu prea citesc cărți de genul acesta, mi se par triste (iar eu am parte de suficientă tristețe în viața mea personală).
    Este pentru prima dată când aud despre acest roman, dar îmi place cum suna (ceea ce este oarecum ciudat). Cred că, într-un fel, mă regăsesc în această carte.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.