Prada, de Linda Howard-recenzie

Titlul original: Prey
Editura Miron
Anul 2017
Traducere: Cornelia Cernetschi Pascu
Nr. pagini: 362
    Linda S. Howington s-a născut la data de 03.08.1950 în Albama, S.U.A. Este unul dintre cei mai bine vânduţi autori de romane de dragoste/suspans având cărți publicate sub pseudonimul de Linda Howard. Este şi unul dintre membrii fondatori ai Romance Writers of America.
   ,,El a câștigat.
     Ea a pierdut. Cât de rău părea că pierde. Când pierdea, se enerva mai mult ca orice.”
   Cu aceste cuvinte de început, am purces să devorez această carte. Linda Howard este una dintre autoarele mele preferate, iar o nouă carte tradusă la Editura Miron este o bucurie pentru mine. Acțiune, suspans și o poveste de dragoste. Ce poate fi mai plăcut de atât la o carte?
   Angie Powell, o tânără fermecătoare a fost mereu obișnuită să spună exact ce gândește, dar în prezența lui Dare Callahan este furioasă și plină de nervi.
   Afacerea ei se duce de râpă și este obligată să vândă mașinile cu tracțiune integrală, precum și majoritatea cailor, iar cu banii primiți a achitat o parte din împrumutul pe care defunctul său tată îl avea la bancă.
   Nu contează că îi place să fie ghid turistic, îi place să trăiască în natură, că vrea să răzbată cu firma înființată de tatăl ei, este nevoită să o ducă de pe o zi pe alta, să achite facturile, dar și să își vândă afacerea.
   Când a a revenit acasă pentru a prelua afacerea rămasă de la tatăl său, Angie avea la activ o căsătorie eșuată, o viață nu prea satisfăcătoare. Cu planuri mărețe și entuziasm, nu a luat în calcul competiția din partea lui Dare Callahan. Acesta a revenit acasă după războiul din Irak și a început o afacere similară cu a ei-ghid turistic și de vânătoare. A fi bărbat se pare că este mai avantajos, iar chipeșul veteran de război a început încet, încet să îi preia toți clienții lui Angi.

,,Vederea de perspectivă era un dar pe care nu-l au mulți, iar ea nu a putut să anticipeze perioada de criză economică, în care multe afaceri se vor prăbuși cu totul.
Nu a știut că Dare Callahan va reveni acasă și-i va absorbi o mare parte din clienți. De ce nu a putut el să rămână în armată, unde-i era locul, departe de micul orășel din Montana?
Dacă…
Nu. Fără alți dacă. Nu contează că ea avea treizeci și doi de ani, iar el îi provocase fluturi în stomac. Nu credea în fluturi și nu se lasă amăgită de sentimente sau hormoni. O dată i-a fost de-ajuns.”

   Relația inexistentă dintre Dare și Angie ar fi putut fi…dacă, Angi ar fi acceptat invitația lui la cină, dacă nu ar fi aflat cine îi face concurență, dacă nu ar fi fost nevoită să vândă…
   Când cei doi se reîntâlnesc, este exact un moment dureros pentru Angi: tocmai își scosese la vânzare afacerea și casa plănuind să se mute în altă zonă și poate să înceapă o altă afacere. Așa că, Dare va avea parte de furia celei care de doi ani îi bântuia visele.

,,-Hei!
Scrîșni din dinți, și rămase pe poziție, cu spatele drept.
-Ce dorești? îl întreba scurt. Bine măcar că vocea era singurul element constant pentru moment.
-Vreau să știu ce naiba ai, zise el cu o voce guturală, care pe ea aproape o sperie, de parcă ar fi zgîriat-o pe suflet.
-Nu am nimic, răspunse ea printre dinți.
-Atunci de ce te comporți de parcă ai avea un bat înfipt în fund ori de cîte ori sînt în preajma ta? zise el arogant. Uite, chiar acum, te-ai întors și ai fugit imediat ce m-ai văzut. Ce naiba, m-am săturat. Dacă ai să-mi reproșezi ceva spune-mi direct despre ce este vorba.”

   Eii, cu așa întâlnire și cu nervi întinși la maxim, răspunsul lui Angi este pe măsură. Astfel, află Dare că ,,spinele lui din coaste de doi ani,, este pe picior de plecare și vrea să lichideze. Hmm, planurile lui, s-ar putea modifica, dacă Angie ar accepta oferta lui, și cine știe…
   Programarea unei partide de vânătoare cu urși o va ține ocupată pe Angi de problemele ei. Vrea să se achite cu bine de această ultimă misiune. Ce s-ar putea întâmpla? Da, un client vechi aduce cu el un musafir. Sunt doi, dar va trece ea și peste această treabă. Cum este obișnuită să anunțe unde pleacă şi coordonatele unde va fi, de data aceasta vechiul prieten al defunctului său tată are câteva simțăminte ciudate, iar neliniștea pentru Angie îl va face să îi ceară o favoare lui Dare. Știe că nu respectă regulile, dar siguranța fetei este prioritară.
   Ce îl va motiva pe Dare să își răpească din puținul său timp liber? Nici măcar Angie nu vrea să stea de vorbă cu el. Eii…dar câteodată…

,,Viața lui va fi mai liniștită după plecarea ei. La naiba, doar nu era o femeie prea drăguță. Gingașă, cu ochi negri și o serie de trăsături faciale sculptate, făcînd cumva aluzie la cîteva generații de strămoși indieni nativi, altfel nu avea nimic special. Da, era atrăgătoare, punct. Cu excepția posteriorului. Fundul ei te lăsa cu gură căscată, cu ochii holbați și cu bale curgând scurgîndu-se din prepuț.”

   Ce nu știu cei doi ghizi este că în zonă a apărut un ,,mâncător de oameni,, un urs uriaș de peste 250 kg, brun, tânăr și care face victime printre turiști. Cum deja îi place gustul cărnii de om, ursul este în căutarea de astfel de ,,vânat”.
   Chad împreună cu șeful său Davis, vor sosi pregătiți de vânătoare. Chad, un contabil cu o minte brici se ocupa de spălarea de bani, iar mușamalizările sale fac să își strângă o avere impresionantă, dar secretă. Planul său este pe cât de simplu pe atât de sinistru: dacă cineva îl descoperă îl va lichida. Când Davis a accesat unele conturi, Chad s-a grăbit să o ia înainte, să îl aducă la vânătoare, să îl împuște, să scape de martori, asta fiind și Angie, și să fugă departe.
   Ghida noastră neștiind ce o așteaptă va pleca la drum cu cei doi clienți ai săi, sperând să se termine fără incidente și curând partida de vânătoare. Pe lângă faptul că nu îl simpatizează deloc pe Davis, ea are o frică teribilă de urși.
   Când va pleca singură din tabără în căutarea unor urme de urși, ce va descoperi tânăra noastră o va bulversa:

,,Rămășițele bărbatului-posibil să fi fost un bărbat, nu putea fi sigură, fiindcă nu mai avea față-erau tăvălite prin țărână și pline de zgîrieturi. Așa fac urșii cu pradă mîncată pe jumătate. Măruntaiele îi fuseseră mîncate. Parte dintr-un braț zăcea în apropiere.
Doamne-scoate-mă-de-aici-teafără, se gîndi ea.
Mai văzuse prăzi ucise de animale sălbatice. Natura nu era deloc curată; era murdară și brutală. Totuși, pînă acum Angie nu mai găsise vreodată un om mâncat pe jumătate, așa că stomacul i se întoarse pe dos. Se strădui să nu cedeze senzației de greață și se lupta cu sine să nu între în panică, fiindcă își imagina ursul chiar în spatele ei, așa cum i se întîmplase în coșmarul acela.”

   Planurile se pare că se vor schimba, Angie are de gând să coboare de pe munte și să anunțe autoritățile. Cum cei doi clienți nu vor să coboare, Angi este hotărâtă să coboare a doua zi dimineață singură și să revină înapoi în tabără. Ce se va întâmpla mai departe? Natura se va dezlănțui cu furie, Chad îl va ucide pe Davis și va încerca să o ucidă și pe Angie, dar apariția uriașului urs îl va face să fugă cu caii pe criminal. Este sigur că ursul va termina treaba în locul lui. Ghida noastră va reuși să scape, dar își va luxa o gleznă, astfel că, doar dârzenia și încăpățânarea ei o mai motivează să meargă în patru labe prin noroi și să se depărteze de pericol.

,,Ursul o va găsi aici dacă nu se va mișca.
Ticălosul!
Se enerva brusc. Ba nu se înfurie. Nu avea de gînd să stea și să-și plîngă de milă, așteptîndu-și moartea. Dacă murea, nu mai conta nimic. Dacă renunța, murea. Angie Powell nu putea fi acuzată că-i lipsea hotărîrea sau încăpățînarea. Va coborî tîrîș muntele acesta, dacă va trebui.
Se ridică pe genunchi, luă pușca la spinare din nou, apoi rucsacul. Îi intrase noroi în gură, dar îl scuipă. Pe coate genunchi începu mersul tîrîș. Glezna o durea înfiorător, dar căută să o protejeze de lovituri.”

   În fugă ei de-a bușilea, o va găsi Dave. Acesta, alarmat de focurile de pistol din tabăra lui Angi, se va grăbi să o caute. Va da peste o tânără plină de noroi, și va afla despre un om și un urs ucigaș, ambii extrem de periculoși. Pentru a se pune la adăpost de ploaia torențială, și pentru a o proteja pe Angi, Dave o va căra în spate în tabăra sa, acolo unde condițiile de cazare și de apărare sunt mult mai bune. Cum nu mai au cai, cei doi sunt nevoiți să aștepte încetarea ploii și să vadă dacă Angi va reuși să calce pe piciorul rănit.
   Între timp, așteptarea duce la diferite confesiuni între cei doi „rivali”. Se pare că Dave este un bărbat mult mai drăguț decât credea ea, iar el oricum este obsedat de fundul ei de cel puțin doi ani. Ce se va petrece între cei doi?
  Vor reuși să ajungă jos de pe munte și să anunțe autoritățile? Cine îi va găsi primul? Ursul ucigaș sau criminalul disperat?
    Ce se întâmplă mai departe în carte vă las să descoperiți singuri.
    Nota mea pentru carte este 9,5.
Cartea Prada de Linda Howard poate fi comandată de pe site-ul editurii Miron.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant

10 COMMENTS

  1. Frumoasa prezentare! Cand vine vorba de preferintele mele, Howard o bate pe Roberts, doar ca are prea putine scrieri. Am asteptat cu bucurie aparitia cartii :Prada”, dar am fost putin dezamagita de actiune. Parca nu a fost la fel de reusita ca alte lucrari. Sau nemultumirea mi s-a tras de la faza cu ursul de la final? cam da! 😀 Chad trage mai intai in aer, apoi in gol, dar ursul isi continua goana. Angie trage si ea, dar nu nimereste ursul. Atunci am strigat : da-mi mie dracovenia aia de pusca. Sigur il nimeresc.

    • haha,tu daca vedeai ursu(nu ca nu l-ai vazut)ce crezi ca reuseai sa faci?Da,am simtit ca trebuia mai multa actiune carti,de la aceasta autoare aveam pretentii,dar,na,trecem peste si asteptam o viitoare carte a acestei autoare!

  2. foarte frumoasa si tentanta recenzia ta Nico,felicitari <3 abia astept sa citesc cartea ,autoarea e una din preferatele mele !

  3. Frumoasă recenzie Nicoleta Zetoca îmi place cum ai prezentat-o, în legătură cu ursul eu cred că aș fi leșinat când l-aș fi văzut.

  4. Trebuie neapărat să citesc și eu! M-ați făcut curioasă la faza cu ursul! Felicitări, Nicole, pentru recenzie!

  5. felicitari Nicol!Linda Howard e una dintre autoarele mele preferate,chiar eram curioasa cum e cartea.Sigur o trec pe lista

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.