Prada regelui de Julie Garwood-recenzie

Titlul original: The Prize
Editura: Miron
An apariție: 2015
Număr pagini: 319

Această minunată poveste de dragoste a autoarei de bestseller-uri Julie Garwood, este plină de umorul, dulceața și senzualitatea care au făcut din ea un nume de referință în literatura romantică…” Publishers Weekly

În mijlocul splendorii de la curtea lui William Cuceritorul, adorabila prizonieră saxonă Nicholaa e obligată să-şi aleagă un soţ dintre nobilii normanzi. Ea îl alege pe Royce, un baron-luptător a cărui atitudine ameninţătoare nu reuşeşte să-i ascundă cavalerismul şi inima blîndă. Plină de resurse, rebelă şi naivă întru totul, Nicholaa jură să-l facă pe Royce să i se supună, în ciuda tumultului de emoţii pe care el i le trezeşte. Feroce în luptă, priceput într-ale pasiunii, Royce e surprins de profunzimea emoţiilor care-l încearcă atunci cînd îşi mîngîie proaspăta soţie.

În atmosfera de trădare în care saxonii încă ţes intrigi împortiva invadatorilor normanzi, Royce şi Nicholaa se bucură de noua lor iubire preţioasă… o legătură fierbinte, care curînd va fi greu încercată.

Julie Garwood mi-a stârnit amintiri cu Prada regelui, a fost o adevărată încântare să descoper că are esenţa de la Regatul viselor de Judith McNaught, o altă poveste care m-a cucerit iremediabil. Cartea se face remarcată prin personaje pasionate, dornice să lupte cu îndârjire împotriva tuturor celor care le vor răul. Nu este uşor să rămâi integru când în umbră sunt oameni care urzesc comploturi şi ar face orice pentru reuşită.
În vremuri demult apuse, mai exact în Anglia anului 1066, în timp ce saxonii se luptau cu normanzii, doi oameni sunt forţaţi de împrejurări să îşi apere avutul. Royce este trimisul lui William de Normandia pentru a cuceri cetatea în care locuia Lady Nicholaa. Primele tentative eşuaseră dramatic, iar acum trebuie să facă totul pentru a depăşi strategia frumoasei luptătoare. Experienţa, dar şi răbdarea cu care îşi conduce armata îi vor aduce victoria. O ultimă tentativă a frumoasei rebele este să îl lovească cu o piatră direct în fruntea neprotejată de coif, numai că uriaşul normand nu este afectat, doar puţin sânge este vizibil. Fusese căpetenie în multe altercaţii şi părea să fie născut să îndure destule chinuri. Prin fizicul său se impunea, ştia cum să discute, dar mai ales să îşi respecte soldaţii, nu îi trata cu dispreţ şi nu îi pedepsea, aşa cum procedau alţii.
Lupta se încheie, iar primul lucru care trebuie îndeplinit este să o captureze pe frumoasa saxonă-Lady Nicholaa, doar că în cetate găseşte pe măicuţa Danielle care declară că este sora geamănă a acesteia ce rămăsese împreună cu slujnica şi copilul ei. Fără voia lui remarcă blândeţea, ochii mari albaştri, părea o zeiţă pogorâtă din cer, un fel de fruct interzis pentru muritori. Nimic nu dă de bănuit, mai ales că le oferă informaţii folositoare şi în pofida frumuseţii sale răpitoare, are grijă să îi îngrijească rana din frunte.

Royce va asculta de indicaţiile sale şi se va întâlni cu bunul său prieten Hugh, doar că la întoarcere va avea parte de multe surprize. Frumoasa călugăriţă ceruse să fie escortată până la abaţie nesocotind ordinele normandului. Adevărul iese la iveală când discută cu cei din jur, aşa află că fusese tras pe sfoară, nu exista soră geamănă, iar băieţelul Ulric nu era al unei doice. Starea de sănătate a lui Hugh se agravează, iar singura soluţie este să îl ducă la abaţie. Acolo se va întâlni cu lady Nicholaa în timp ce avea grijă de fratele ei, James, aflat într-o stare dezastruoasă atât fizic, cât şi psihic. Nevoiţi să îi supravegheze îndeaproape pe cei doi răniţi, măicuțele trebuie să respecte toate indicaţiile cavalerului, riscul de a fi otrăvit Hugh era mult prea mare.
Acum a sosit clipa ca Royce să se confrunte cea care îl trăsese pe sfoară, să îi arate că nu există cale de scăpare, era o pradă de război şi trebuia să se supună mai devreme sau mai târziu.
„-Ar fi trebuit să te ucid cînd am avut prilejul, şopti.
Royce înălţă o sprînceană.
-Şi cînd a fost asta, mă rog? întrebă el încet, batjocoritor.
-Cînd te-am doborât de pe picioare cu praştia.
Drept răspuns, Royce clătină din cap.
Nicholaa înclină capul, pentru a-şi întări cuvintele.
-Am nimerit drept la ţintă, se lăudă ea.Voiam să te însemnez, nu să te omor. Acum
îmi regret hotărîrea. Poate că voi mai avea o şansă, înainte să fii alungat înapoi în
Normandia, unde ţi-e locul.
Nici acum n-o credea. Îşi încrucişă braţele pe piept, zîmbindu-i.
-De ce nu m-ai omorît când ai putut-o face?
Nicholaa ridică din umeri.
-N-am avut chef, replică ea. Acum am.
Văzîndu-l că izbucnea în rîs, îşi dădu seama că n-o credea nici acum. Simţea că începea să-şi piardă cumpătul.

După mai multe peripeţii, Hugh îşi revine, iar Nicholaa este avertizată personal de Royce că va avea grijă să o determine să plece singură. Spre stupoarea ei îşi pune în aplicare promisiunea, iar planul se va concretiza când uriaşul cavaler se va înfăţişa la poarta abaţiei cu băieţelul Ulric în braţe. Nicholaa nu mai ţine cont de nimic şi îşi continuă minciunile, pretinde că a rămas văduvă şi copilul este al ei, doar că Royce nu crede nici măcar un cuvânt, scopul este să o determine să plece. Iarna aspră nu este prielnică pentru un suflet plăpând şi singura care pleacă la drum resemnată este doar frumoasa captivă.
Ajunsă la curtea lui William de Normandia, este primită bine, dar seara se anunţă destul de interesantă pentru că prada trebuie să se căsătorească cu cel mai viteaz cavaler. Deşi Nicholaa îşi arăta dispreţul faţă de Royce, trebuia să recunoască în adâncul sufletului că îl găsea atrăgător, doar sufletul i se înfăţişase, nu şi semnul uriaş de pe faţă care îl avea din lupte. Spera ca şi el să simtă măcar un ceva şi să lupte pentru ea, nu 1 (74)să fie aleasă de un necunoscut. În jurul ei roiesc mulţi bărbaţi atrăgători care ar fi încântaţi să aibă o soţie temperamentală pe care să o supună, doar că ea este interesată doar de Royce.
Îl găsea enervat, dar un ceva părea să prindă contur:
„-Mă găseşti o pacoste.
-Într-adevăr. Sinceritatea lui nu întârzie s-o revolte.
-Dacă ura n-ar fi un păcat de moarte, aş şti de minune să te urăsc.
-Ba n-ai şti deloc, zîmbi el. Oi fi avînd eu o fire antipatică, Nicholaa,dar tu ai una foarte blîndă. Nu ştii cum să urăşti.
Era prea obosită ca să facă schimb de insulte cu el.”

Soarta este de partea ei şi salvează de la moarte o fetiţă care se afla lângă un foc. Recunoştinţa lui William Cuceritorul este mare, iar decizia pică pentru ea ca o mană cerească.
„-Da, îţi vei alege soţul. Întoarce-te şi priveşte-i, draga mea. Ei sunt acum prăzile, Lady Nicholaa. Cu toţii, vrednici oşteni. Iscodeşte-l pe fiecare, dacă aşa ţi-e voia; ia-i la întrebări. De va trece toată noaptea pînă să te hotărăşti, aşa să fie. Vom aştepta. Cununia va avea loc de îndată ce ai ales.”

Şi Nicholaa merge la sigur pentru că în adâncul sufletului el era alesul.
Atenţia ei se îndrepta numai spre un singur om. Royce. Acesta stătea rezemat de peretele din fundul sălii, cu o expresie foarte plictisită pe faţă, aproape somnoroasă. Dar o privea pe ea. Cu cît se apropia mai mult, cu atît părea mai îngrijorat. Nicholaa încercă să-şi ascundă zîmbetul. Putea să simtă tensiunea din sală. În cea mai mare parte, îşi spuse ea, emana de la Royce. Nici unul dintre baroni nu putea fi mulţumit de acea întorsătură, căci unul de-ai lor tocmai devenise dorita pradă, bunul mult rîvnit. Ar fi trebuit să-i fie milă de ei, dar nu putea: Era prea ocupată să se umfle în pene. Doamne, ce moment minunat! Nicholaa îşi continuă drumul prin mulţime, pînă ajunse la Royce. Cînd fu la un pas de el, se opri. Nu scoase o vorbă, privindu-1ldoar lung. Lui Royce nu-i venea să creadă că stătea acolo, în faţa lui. Clătină din cap. Nicholaa înclină capul.
-Royce?
Îi rostise numele în şoaptă, dar o auzi.
-Da, Nicholaa? Zîmbetul ei îl captiva. Îi făcu semn să se apropie. Apoi se înălţă pe vîrfuri şi-i şopti la ureche:
-Şah mat.”

Acesta este doar o mică parte dintr-o serie de incidente care îi vor apropia şi în acelaşi timp pentru cei din jur vor deveni o aminţare. Sunt oameni care urzesc comploturi şi le pun viaţa în pericol. Royce este un războinic, dar luptă până în pânzele albe pentru a proteja ce este al lui. Împreună vor învăţa ce înseamnă să se cunoască, să îşi înveţe propriile obiceiuri. Nicholaa a trăit într-o familie fericită, părinţii ei nu şi-au ascuns afecţiunea, iar ea îşi va dori ca şi soțul ei să manifeste aceeaşi deschidere. Dacă vor reuşi să se completeze şi să ajungă la o înţelegere pentru a convieţui, rămâne să descoperiţi.

Prada regelui este o carte suavă, intensă, scrisă frumos şi pusă în valoare prin temperamente puternice. Este genul de lectură care te îndeamnă să o reciteşti cu drag şi cu altă ocazie. Se pare că mă prind cărţile în care femeile sunt puse în valoare şi nu leşină la primul incident neplăcut care i se întâmplă.
Royce, ar fi trebuit să fie o brută, dar este un om deosebit, respectă pe cei din jur, inclusiv pe oştenii săi, iar mai târziu se va strădui să câştige şi încrederea soţiei sale. Nicholaa este o femeie puternică, mereu dispusă să își pună familia pe primul loc, ţine la tradiţii şi luptă pentru ele. Comunicarea dintre ea şi Royce pe alocuri se va dovedi dificilă, dar împreună ar putea face minuni dacă şi-ar deschide sufletul chiar şi pentru o clipă. Vor fi suficiente momente în care fiecare va lupta cum va considera, dar când îşi vor uni forțele se va resimţi efectul.  Poate părea ceva imposibil, dar aşa sunt cărţile menite, întotdeauna aduc un strop de happy-end. Dacă vă doriţi o carte relaxantă pentru week-end atunci vă recomand Prada regelui.

9.2 puncte/10

Editura Miron

Cartea Prada regelui de Julie Garwood este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili
Review overview
5
Drăgan Milica (Mili) - Membru Fondator / PR / Editor coordonator - Admin. grup Facebook - Literatura pe tocuri

11 COMMENTS

  1. Felicitari, Mili ! Superba recenzie ! Cartea am citit-o cu ani in urma, sunt curioasa daca este tradusa la fel! locco_smiley_10

  2. Cartea asta a avut ceva special, cel putin pentru mine. M-a facut sa nu ratez nici o carte a autoarei.. Frumoasa recenzie, Mili!

    • Va multumesc pentru cuvintele frumoase. Stiu ca o parte din voi apreciati genul si chiar ati citit, dar daca nu ati facut-o inca sa stiti ca este perfecta pentru zilele acestea friguroase. In cazul in care aveti varianta veche in biblioteca, va confirm ca este aceeasi traducere, din pacate nu stiu numele persoanei, nu este mentionat in carte.
      Spre rusinea mea nu descoperisem inainte Prada regelui, dar Julie Garwood era pe lista mea de autoare favorite.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.