Pragul 3 – Ultimul trimis Oserp de Doina Roman-Editura Tracus Arte

Pragul 3 – Ultimul trimis Oserp de Doina Roman-Editura Tracus Arte-recenzie

Editura: Tracus Arte

Anul apariţiei: Iunie 2016

Nr. de pagini: 224

Copertă: Cătălin Negrea

Gen: Fantasy, SF

Trilogia Pragul : Pragul; Pragul 2. Umbra martor; Pragul 3. Ultimul trimis Oserp

     Ceea ce impresionează la setul de Praguri al Doinei Roman este capacitatea de reinventare și de variație: umorul, situațiile și stilul. New Weird-ul ei chiar persistă în new peste sute bune de pagini. Al treilea Prag propune ipoteze despre limbă gowsca, la care adaugă și un dicționar. Lumile acestea seamănă cu lumea noastră și totuși: atâtea rase, specii și ciudățenii. Ultimul trimis Oserp îmbogățește trilogia cu Lorzi Secretari, vindecători și noi cabale ale misterioasei Agenții. Dar mai presus de orice, reies din scrisul autoarei o bucurie a fabulației și o sfidare a comportamentului civilizat ce întineresc orice inimă cititoare.  –  Felix Nicolau

      În cele trei volume din PRAGUL, Doina Roman a reuşit ceva ce numai un scriitor de incontestabil talent poate face: a creat o lume. Un univers fantastic, având propria sa logică, justificare şi coerenţă, populat cu oameni şi fiinţe stranii, dar care se comportă, acţionează şi poartă dialoguri în mod firesc, realist, credibil.
Un univers în care Seniorii Timpului schimbă lumi, le populează cu monştri, distrug civilizaţii, condamnă popoare la dispariţie, pun stăpânire pe elixirul tinereţii veşnice… în care, în loc de bani sau proprietăţi, colectorii iau datornicilor sentimente, amintiri sau ani din viaţă… în care timpul poate fi oprit, oamenii întorşi din moarte, iar pragurile dintre lumi nu sunt o piedică pentru cei hotărâţi să le treacă. Un univers unde până şi obiectele capătă viaţă, devenind personaje memorabile, create cu o fantezie debordantă şi o doză de umor.
O lume fascinantă, tragică, amuzantă, care te atrage, te absoarbe în vârtejul de pagini ca într-o tornadă. Şi nu laşi romanul din mână până ce nu ai trecut PRAGUL, citind un final surprinzător, care nu te va dezamăgi. – Rodica Bretin

      Cine mă cunoaște știe cât de mult îndrăgesc genul fantasy și asta pentru că îmi place să evadez cât mai departe de realitatea cotidiană. Dacă stau și mă gândesc bine, dintotdeauna am fost fascinată de poveștile fantastice. Cât despre trilogia Pragul, trebuie să vă mărturisesc că îmi vine greu să fiu obiectivă. Autoarea Doina Roman m-a introdus într-o lume magică în care nu am fost un simplu spectator. Pe tot parcursul lecturii, am simțit că sunt alături de personaje, aventura lor fiind și aventura mea. Cum să nu o apreciez pe Doina, când văd cât de bine reușește să aducă magia în viața cititorilor?

      În urmă cu șase luni, am citit primele două volume pe nerăsuflate. Nu doar că am savurat fiecare acțiune în parte, ci am trăit practic fiecare moment. Așa că nu e de mirare că am așteptat cu nerăbdare apariția ultimei părți! Iar când am aflat că la Bookfest va avea loc lansarea ediției a doua din Pragul  și a volumului “Ultimul trimis Oserp”, nici nu am stat mult pe gânduri și am dat o fugă, special ca să fac cunoștință cu Doina și să-i cer un autograf!

       Deși au trecut câteva zile de când am terminat de citit ultima parte a trilogiei Pragul, încă mă simt prinsă în mrejele sale. De fiecare dată când îmi îndrept privirea spre cartea așezată și acum pe birou, îmi amintesc tot felul de evenimente care m-au impresionat. Unele dintre ele m-au întristat, dar de cele mai multe ori mi-au adus zâmbetul pe buze. Și asta pentru că întreaga poveste este presărată cu replici amuzante și înțepături ironice. Poate sună ciudat, dar am râs cu lacrimi chiar și în timpul celor mai tensionate momente. Discuțiile spumoase dintre Pisică și Slăninuță / Blati sunt un deliciu. Și acum râd când îmi amintesc replicile date de cei doi hoți  imediat după ce Lia i-a prins furând:

“- Ce faci Pisică, o furi pe mama?

  – Ah, nu! … o duc la plimbare.

  – Și cu restul lucrurilor ce faci?

  – Să aibă de schimb…”

  Iar replica lui Slăninuță a fost:

 “- Apă aveți? Dușuri? Zău, eu n-am jefuit nimic, doar voiam să fac o baie, ăsta…- arată către Pisică – n-are leac, niciodată, și când o să moară, o să fure cădelnița popii.”

      Mi-a făcut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu vindecătoarea Lia; Algar, fostul legionar; kraborul Crius (Carcasă); Maimuță (cea care deține mintea lui Crius); hoții Pisică și Slăninută; Neell, micuțul krak; reptilianul Șarkan. Am făcut cunoştinţă și cu personaje noi: Rose, Focă, Lordul Secretar, Păr Roșu și mulți alții.

      Așa cum v-am spus și în Pragul 1 și 2, avem de-a face cu o lume destul de ciudată, populată de o serie de rase, specii sau clanuri (krabori, uri, velstigi, tărcati, legionari, civili, oreade, kraci, mentori, colectori, kermani etc), ființele își folosesc sentimentele pe post de monedă de schimb. Anumite evenimente petrecute la finalul volumului întâi au dus la eliberarea sentimentelor, Consiliul s-a desființat, iar Kor, fratele vitreg al Liei, a obligat-o pe aceasta să se suie în trenul ce face legătura între lumi și să-i lase inima drept zălog. Crius a avut și el de suferit prin faptul că traficanții i-au luat mintea și astfel el a uitat tot ce s-a întâmplat. Algar reușește să i-o recupereze de la Liliacul Tomnatic (aflați mai multe citind volumul 2), dar este nevoit să o introducă în corpul unei maimuțe (corpul gazdă a rămas o simplă carcasă).

    De acesta dată, în  volumul “Ultimul trimis Oserp“ descoperim că Tărâmul Lacurilor nu mai este guvernat de Kor, ci de Lia, adevărata moștenitoare a tronului. Nu se mai știe nimic de oreade, uri, Ligă sau Agenție. Simicovii, apărători ancestrali ai cetății au ars totul, iar prin gara părăsită nu mai trece niciun tren. Doar Colectorii nu am dispărut, filiera târgului de minți este tot a lor și a Liliacului Tomnatic. Cât despre Crius (carcasă), Maimuță și Algar, aceștia au trecut prin clopotul mare din piață, cu gândul de a ajunge în lume a lui Alk și de acolo la Agenție.

      Kor este închis în temniță și are în minte un plan de evadare. Este convins că cele două mici vietăți care în curând vor ieși din ouă vor putea sparge pentru el zidul închisorii. Însă mare i-a fost uimirea când vede că puii seamănă cu niște țipari plini de puncte albe. Din curiozitate a întins un deget către gurile lor și în clipa următoare a căzut în genunchi ca secerat. A încărunțit subit, pielea i s-a scofâlcit ca și cum ar fi avut o sută de ani, iar veșmintele i-au căzut peste oasele ieșite prin piele.

      Într-una din zile, la poarta cetății își face apariția un bărbat mic de statură, cu barbă și mustață neîngrijită, care vorbește o limbă pe care nimeni nu o înțelege. Străjerii welstgi bănuiesc că el voia să ajungă în fața Liei. Din motive de siguranță, aceștia preferă să-l cheme pe reptilianul Șarkan, persoana cea mai de încredere a prințesei. Și bine au făcut pentru că dragonul a fost singurul care a putut să-i înțeleagă graiul.

 “- Du-mă la ea!

  – Cine ești?

  – Fugar din neamul oserpilor, răspunse omul, ai mei or să mă omoare.

  – De ce nu te-au omorât până acum?

  – Așteaptă să transmit mesajul și pe urmă o să-mi ia timpul și apa.”

      Dragonul nu a băgat de seamă vorbele bătrânului, cu toate că sunau ciudat. Altceva îi atrăsese atenția. Picioarele bărbatului erau doi șerpi de la genunchi în jos. Omul se târa pe solzii “ca niște șenile uimitor de repede, stând drept  și aproape plutind deasupra solului”.

“-  Cine dracu ești? mârâi dragonul fumegând, căruia deja începuseră să-i crească pintenii.

  Oserpul șuieră cu gura închisă sub lipiciul ca sticla:

  – Sunt unul din neamul oserpilor, trebuie să mă duci la ea! Trebuie să-i spun ce să dea, să ne lase să trăim, ce să facă, să ne scape pe toți!

 – Să nu mă faci să te prăjesc, spuse Șarkan. Poți să-mi spui mie, nu te duc în fața ei, arătare!  O să umplu cetatea de scârnă, spune ce vrei de la ea sau te fac scrum!

 – Dragonule, ai tăi nu mai sunt, nu mai ai neamuri, noi suntem cu miile! La voi e bine, ori voi, ori noi. Numai Lia poate să facă pace cu noi.

 – Și care e prețul? 

 – Inima ei, bineînțeles…ne dă inima și noi plecăm. Vă lăsăm să trăiți aici, până va îngropați unii pe alții.

 – De ce vă trebuie așa ceva?

 – Unul din noi va pleca la Agenție cu ea. Numai așa va fi recunoscut ca Întâiul.”

       Firește că Șarkan nu este de acord! Însă oserpul mai oferă un mic răgaz. După care va aduce secetă și la fiecare șapte zile, toți din cetate vor îmbătrâni cu câte un an. Din păcate, reptilianul a preferat să nu-i spună nimic Liei, iar în scurt timp toată cetatea a început să îmbătrânească. Amenințarea oserpului nu mai era o simplă amenințare. În fiecare săptămână clanurile îmbătrâneau cu câte un an, iar lacurile secau.

    Povestea începe să se complice din ziua în care Lia decise să se întâlnească la Lacul Negru cu Cap de Ceapă. Ajunsă pe plaurul în care își făcea de obicei apariția apărătorul lacului, dă nas în nas cu altă viețuitoare.

    “Tresări și se trase înapoi când, în locul apărătorului cetății, un cap cu barbă și un piept de bărbat tânăr ieșiră alunecând ca un țipar pe burtă, până lângă ea. Se ridică în mâini lăsând jumătatea corpului în spate, întinsă încă și, țintindu-și ochii către ea, vorbi cu gura strânsă:

 – Sunt oserp, tatăl meu este Kor.”

“– Surioară, se spune că Agenția a pus un preț mare pe tine și pe krabor. Te vrea vie și întreagă. Ori vii de bună voie cu noi ori îți parjolim ținutul. Oserpii ți-au umplut lacurile deja. Am fost zămisliți la subsuorile lui Kor care e, totuși, din stirpea ta. Am luat judecata lui și tot ce gândea. Ne inmulțim repede și ne dăm la femeile voastre, așa cum se dădea cel care ne-a încălzit la sân. Vrem inima ta, altfel o să-ți luăm apa și timpul!

      Lia trebuie să facă ceva dacă vrea să-i salveze pe ai săi. Ce decizie va lua? Ce legătură are ea cu profeția făcută de Rose? Cine sau ce anume este Curierul? Ce dorește de fapt Lordul Secretar? Cum va decurge reîntâlnirea dintre ea și Crius în ținutul Agenției? Oare ce însemnătate au vorbele lui Kor :

“Dragostea din inima Liei este conectată cu Seniorii Timpului. Cine pune mâna pe Lia pune mâna pe începuturi, pe toate drumurile nodului de lume.”

     “Ultimul trimis Oserp“ este o lectură fascinantă, cu personaje misterioase, acțiune foarte alertă, clipe tensionate care se întrepătrund cu momente amuzante. Iar faptul că povestea a fost pigmentată cu puțin erotism, nu a făcut decât să dea un plus de savoare acestei povești.

Nota 9,5

Cartea Pragul 3. Ultimul trimis Oserp de Doina Roman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată inclusiv din librăriile online agreate

Autor: Alina