Prietenia și rochița galbenă
Sofia locuiește într-un castel mare și luxos din împărăția florilor, are șapte ani și este cea mai frumoasă prințesă din toate timpurile. A fost darul de la Dumnezeu pentru părinții săi înaintați în vârstă care aproape că nu mai sperau la un moștenitor. Acesta e și motivul pentru care prințesa era răsfățată puțin prea mult și ocrotită peste măsură de toată lumea din castel. Părul ei lung şi auriu împodobea ca o bijuterie sutele de rochițe, una mai frumoasă ca alta. Fiind singură la părinți, Sofiei nu-i plăcea să-și împartă lucrurile cu nimeni. Se spune că era puțin egoistă, dar destul de înțeleaptă.
Castelul era înconjurat de o grădină imensă, plină cu flori înflorite în fiecare perioadă a anului. Această frumoasă grădină era opera lui nenea Tudor, un grădinar cu mâini de aur și sufletul curat. El avea o fetiță de aceeași vârstă cu Prințesa Sofia, numită Ana, ele fiind singurele copile din castel.
Ana are părul roșcat, pielea albă ca laptele și plină de pistrui. E blândă și foarte veselă. Ea are doar două rochițe: una cenușie pentru toată ziua și una roșie pentru zilele de duminică și sărbătoare. De multe ori împărăteasa o ruga pe prințesă să-i ofere Anei din rochițele ei mai vechi, dar prințesa nu se îndura să renunțe la ele.
Cele două fete sunt mai mereu împreună la joacă, la teme, la masă și la biserică. Singurul loc unde nu merg împreună e școala. Ana merge la o școala de stat, iar Prințesa Sofia are profesori particulari.
Au trecut anii iar fetele au crescut, au împlinit 14 ani. Se apropie sfârșitul unui nou an școlar. Ana va juca într-o piesă de teatru la festivitate, unde va interpreta rolul Cenușăresei. Singura problemă e că nu are o rochiță de basm pentru sfârșitul piesei. Știind că Sofia are sute de rochițe, s-a gândit să o roage să-i împrumute una pentru piesa de teatru.
– Sofia, am o rugăminte la tine, ai putea să-mi împrumuți o rochiță de-a ta pentru câteva ore ? Oricare, pentru că toate sunt superbe.
– Cum îndrăznești? Crezi că aș putea să port o rochie pe care ai purtat-o tu? Nici gând.
Împărăteasa, auzind conversația, s-a întristat, a încercat din răsputeri să o convingă pe fiica ei să-i dăruiască una dintre rochițe mai ales că nu le poartă pe toate. Rugămințile împărătesei au fost în zadar.
– Te înțeleg, răspunse Ana, iartă-mă că am îndrăznit să uit cine sunt, iartă-mă că am îndrăznit să cred în prietenia noastră. Aleargă pe holurile castelului cu lacrimile șiroind pe obrajii pistruiați. Brațele lui nenea Tudor o așteptau deschise, umărul său fiindu-i sprijin fiicei sale întotdeauna.
A sosit ziua în care Ana trebuia să fie Cenușăreasă, o zărește pe Sofia în grădină culegând flori. Într-un impuls de moment fuge în camera Sofiei și alege o rochiță galbenă, o privește lung.
„Iartă-mă Sofia, am să o pun la loc în scurt timp, nici măcar nu vei observa”.
Piesa a început, Ana fuge în culise să îmbrace rochița galbenă. Lângă rochiță Sofia aștepta:
– Ana, ai ales o rochița frumoasă! O să fii o Cenușăreasă minunată.
– Iartă-mă, Sofia, am împrumutat-o fără voia ta. Poți să o iei, nu am să o îmbrac.
– Iartă-mă tu pe mine, Ana! Am fost egoistă și răsfățată! De acum vom împărți rochițele, vei fi prințesă alături de mine.
Sofia scoate de la spate un buchet de trandafiri roșii și-l oferă Anei cu prietenie, se îmbrățișează cu dragoste copilărească depășind latura socială a prieteniei lor.
– Fugi, Ana, Cenușăreasa este așteptată pe scenă! Pantoful ți se va potrivi perfect, iar rochița galbenă te-a transformat într-o adevărată prințesă. Eu voi fi în sală și te voi aplauda la final.
Sofia și Ana stau pe o bancă în grădină. Au trecut de 70 de ani. Își privesc cele două nepoate cum aleargă printre florile înflorite și se bucura de o prietenie plină de devotament și dragoste.
Dragostea există în inima fiecăruia, așteaptă doar să fie dăruită. E minunat să o dăruiești unei persoane care la rândul ei îți întoarce sentimentele nobile.
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
13 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Imi plac mult aceste cuvinte. Multumim
Multumim frumos Vero.scrii povestiri pline de invataminte,felicitari!
Emotionant!
Extrem de frumoasa si sensibila mini povestioara. Felicitari! Sa ne mai incanti.
Mulțumesc
Foarte frumos, Vero 🙂 Felicităriii!!!
Foarte frumos, Vero! Felicitări! locco_smiley_10
Superb, mi-a plăcut enorm! locco_smiley_10
Foarte frumos, felicitari!
Foarte emotionanta povestea. Este o lectie pentru tinerele din ziua de astazi (si pentru mine 😀 ) . Mulumesc mult! 🙂
Frumoasa povestea si plina de invataminte. O prietenie adevarata poate rezista in timp 🙂
Poate fi o lectie pentru toti 😉
wow!superba poveste vero si plina de invataminte!felicitari! locco_smiley_10
Mulțumesc frumos!