Primul Rege Shannara de Terry Brooks-recenzie

          Primul Rege Shannara, de Terry Brooks-recenzie

Editura: Minerva

Titlul original: First King of Shannara

Traducere: Dora Fejes

An apariţie:2006

Număr de pagini: 590

   Cartea nu este un simplu obiect, lipsit de viaţă, fără culoare…ea cuprinde lumi întregi, oameni, creaturi mitice ori animale fantastice, fiinţe mai puternice ori mai firave, personaje de tot felul. Cartea este precum un film la care punem stop ori de câte ori închidem un volum; ea modelează, prezintă precum un maestru păpuşar o altă realitate şi dă speranţă cititorului pentru viitor. Orice persoană are vise, un ideal pe care şi-l creează în diverse moduri: cântând, dansând, învăţând ori…scriind, lecturând. În fond ceea ce doreşte autorul, se va întâmpla în volum, iar lectorul va putea să se schimbe urmând un drum conturat într-o carte. Aceasta este precum un portal către o nouă lume, inimaginabilă în care sălășluiesc misterioşii Druizi, magicienii şi fiinţele malefice care vor să domine. Pe acele meleaguri pădurile te protejează de ochii necruţători, iar marele Sfat ia decizia finală.

    Epicul fantastic a luat naştere când Terry Brooks a publicat „Sabia lui Shannara” în 1977(prima carte din seria Shannara) un gen pe care J.R.R. Tolkien îl folosise în „Stăpânul inelelor”, dar despre care majoritatea editorilor nu credeau că poate aduce bani. Cu primul său roman, Brooks a dovedit criticilor că s-au înşelat şi a mai publicat de atunci paisprezece romane din seria Shannara, devenite ulterior bestseller-uri.

   Cartea se deschide cu o discuţie despre…un sfârşit. Bremen, unul dintre druizii străvechi, care şi-a părăsit neamul pentru a studia în linişte magia şi Kinson, luptătorul întors dintr-o călătorie cu mai multe minusuri decât plusuri. Unul altuia îşi destăinuie ce au aflat cât timp nu s-au văzut: trolii au pornit către răsărit cu miile şi sunt conduşi de Vrăjitorul Comandant, un fost druid care s-a dedat magiei negre, s-a lăsat consumat de ea şi de somnul mileniilor. Acesta s-a trezit şi doreşte să cucerească pe toţi, începând cu druizii.

   Bremen va pleca împreună cu Kinson să îi prevină pe druizi despre răul ce are să vină, dar…nimeni nu se încrede în el, îl iau în râs, nu primeşte nici măcar o audienţă în faţa marelui Sfat. Cu toate acestea vocea sa a ajuns la doi dintre vechii săi prieteni: Risca, maestru în arta războiului şi Tay Trefenwyd, „un elf cu o înălţime şi un gabarit neobişnuite, uscăţiv şi cu un aer mai stângaci…păr blond, ochi albaştri”, „Bremen se bazase pe faptul că aceşti doi bărbaţi, mai mult decât oricare alţii, îşi vor dezvolta deprinderile în practicarea magiei”. Alături de ei, de Kinson şi de Mareth – o tânără care pare a nu-şi găsi locul niciunde din cauza puterilor sale de necontrolat, atât tămăduitoare, dar şi distrugătoare – vor pleca într-o misiune care fie se va finaliza cu moartea, fie cu izbânda…Ce va fi oare? Ce va fi?

   Prima lor oprire este…Hadeshorn. Druidul nostru speră ca va putea primi soluţia celor ce se vor petrece de la spiritele celor morţi, dar „Hadeshorn le este interzis muritorilor,..druizilor. Apele lor sunt otrăvite. O singură înghiţitură şi eşti mort.”. Nimic  nu va descuraja micul nostru grup; vor continua să meargă înainte, fără să privească în urmă. Odată ajunşi, Bremen va vorbi cu spiritele, dă orice la schimb pentru a afla o cale de a-l distruge pe Vrăjitorul Comandant, poate că…şi viaţa.  Acele fantasme îi vor arată câteva imagini: Paranorul şi druizii sunt sortiţi pieirii, Vrăjitorul Comandant va invada cele patru tărâmuri, dar poate fi oprit cu ajutorul unui talisman, Nestemata Neagră. Pentru a putea reuşi, bătrânul druid îi va cere lui Risca să plece către meleagurile gnomilor pentru a-i preveni şi pe Tay către elfi.

   Pe cine va întâlni Tay? Pe un viitor rege al elfilor, un ales al sabiei, pe Jerle Shannara, alături de care vor pleca să îl înfrunte pe Vrăjitor, mergând prin locuri ascunse, periculoase

„Aceasta este Chew Magna. Noi trăim încă aici. Nu atingeţi nimic. Nu luaţi nimic. Rădăcinile ne sunt adânci şi puternice. Fiţi cu băgare de seamă….Ce înseamnă asta? Că magia păzeşte ceea ce se află dincolo de această deschidere. Că orice tulburare a ei va aduce după sine urmări neplăcute…dar zice că ei sunt încă în viaţă…Aşa ceva nu se poate! Uitaţi-vă la crestături! Scrierea asta e din vremuri feerice!”.

     Oare vor reuşi să salveze cinci persoane o întreagă lume? Rămâne de citit…

     Opera este relatată la persoana a III-a, naratorul este omniscient şi omniprezent. Descrierile spaţiale sunt bogate în detalii, „Noaptea era adâncă şi de o incredibilă splendoare, cu cer straniu, purpuriu, spuzit de stele şi cu luna în al treilea pătrar. Vastă şi de o infinită profunzime, fără de nori şi goală de lumină, ai fi zis că o mătură uriaşă trecuse peste bolta cerească, iar stelele străluceau ca diamantele pe întinderea-i mătăsoasă. Se vedeau cu miile, atât de multe, încât în unele locuri păreau a se uni, formând pete ca de lapte vărsat. Kinson le privi şi se minună”. Personajele sunt frumos conturate, se remarcă prin isteţime, curaj, dorinţa de a reuşi, de a înfrânge pe toţi şi pe toate pentru a proteja ceea ce le aparţine: viaţa şi propriile tărâmuri „n-avem de unde şti de ce-ai fost ales. Poate pentru că ai fost menit să devii Rege al Elfilor. Poate că motivele sunt ascunse vederii noastre. Morţii cunosc lucruri pe care noi nu le ştim. Poate că ni le-ar spune, dar ei au decis să nu vorbească. Trebuie să luăm asta aşa cum e şi să mergem mai departe. Tu vei fi purtătorul sabiei. Tu o vei purta în bătălie. Aşa a fost scris. N-avem de ales.”. Eşti şi tu gata, dragă cititor,  să îţi accepţi destinul şi sabia pentru a deveni rege şi a înfrânge întunericul?

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Primul Rege Shannara de Terry Brooks este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Surse imagini: pinterest.com