Printre tonuri cenusii de Ruta Sepetys-Editura Epica

Printre tonuri cenusii de Ruta Sepetys-Editura Epica

Printre tonuri cenusii, iubirea poate strabate! O poveste despre supravietuire, iubire si iertare. Iertare fata de cei care au adus durere in viata lor. O carte ce poate fi numita pagina de istorie, transpusa intr-o poveste. Vocea adevarului purtata de vantul vremii in Universul omenirii.

Printre tonuri cenusii de Ruta Sepetys

Titlul original: Between Shades of Graycoperta_Printre-tonuri-cenusii_EPICA
Traducerea: Gabriela Stoica
Editura: Epica
Numar pagini: 310

   Nascuta si crescuta in Michigan, Ruta Sepetys este fiica unui refugiat lituanian. Tarile baltice (Lituania, Letonia si Estonia) au disparut de pe harta Europei in anul 1941, si nu au aparut decat in anul 1990. Povestea asta a tot auzit-o de mic copil, si Ruta s-a hotarat sa fie glasul sutelor de mii de oameni care si-au pierdut vietile in timpul politicii de epurare a regiunii baltice duse de Stalin.
   Romanul “Printre tonuri cenusii”, reprezinta mai degraba o pagina de istorie. Glasul unor oameni care au stat sub tacere multi ani, dar acum se face auzit. Prin povestea ei o tanara rupe tacerea si prezinta adevarul atrocitatilor suportate in lagarele de concentrare. Lucruri care trebuie spuse si consemnate undeva in istoria tarilor respective. In carte, cred ca exista relatata doar o mica parte din toata duritatea si umilinta la care au fost supusi cei care erau prizonieri. Sunt lucruri urate, emotionante, profunde. Scriitoarea reuseste sa indulceasca toate acele atrocitati transformandu-le intr-o poveste, incercand sa ne protejeze parca de propria noastra indignare si sa ne faca sa nu suferim la fel de mult ca si personajele ei.
   Multe dintre evenimentele sau situatiile descrise in carte sunt experiente relatate de supravietuitori si familiile lor, experiente care, dupa spusele lor, au trecut multi dintre deportatii din Siberia. Toate personajele din carte sunt imaginare (ca un fel de protectie asupra numelor reale), cu exceptia doctorului Samadurov. El a fost cel, care atunci cand a sosit in lagarul din Arctica a salvat multe vieti.

   Cartea se bazeaza pe fapte reale, iar noi vom face cunostinta cu ororile razboiului.imagine (2)
Este greu de povestit intamplarile unei fete supravietuitoare. Prin cate a trecut ea, fratele de 10 ani si mama ei, alaturi de sute de oameni. Povestea ei este cutremuratoare!
   Ce sa va spun? Cum erau tinuti ca animalele in niste vagoane intunecate si pline de gauri?
Cum li se dadea de mancare  o galeata de laturi la 30 de oameni?
Cum in vagoanele care ii duceau catre nicaieri o mama este aruncata de pe patul de spital cu cordonul ombilical abia taiat, plina de sange si cu un nou nascut care ii moare im brate?
Cum bolile si paduchii isi fac casa in trupurile lor?
Cum copilasiii se maturizeaza inainte de vreme?
Cum atunci, cand ajung in lagar li se dau de mancare numai 300 de grame de paine pe zi? Cum pentru acele 300 de grame esti in stare sa tradezi?
Cum Linei, fata din povestea noastra ii moare mama in brate din cauza ca acele 300 de grame de paine si le impartea cu proprii copii. Cum este sa tii capul mamei tale slabite in poala, adunandu-i de pe frunte cate un paduche, sa te vezi neputincios ca nu poti face nimic, si sa asisti cum isi da sufletul pentru tine si o viata mai buna pentru generatia viitoare?
Cum locuiesc in colibe ridicate din noroi? Cum aduna bucatica lor de paine scuipata de soldati, stiind ca daca vor renunta la acel dumicat moartea le va incolti trupul?
Cum, oameni buni sa povestesc sa fie frumos? Doamne, si ce va spun eu este doar o mica parte din ce spune povestea Linei.
   Sa va povestesc cum sunt umiliti, batuti, infometati, infrigurati. Cum ajung acesti oameni sa linga cutiile de conserve din gunoiul celor care ii maltratau. Sa fii femeie lor pentru o bucatica de paine in plus. Cum ajung acesti oameni sa devina fiinte fara forma din cauza foametei? Horror, frustrant si inimaginabil, dar si greu de povestit.

   Povestea Linei, o fata de cincisprezece ani, care reuseste sa spuna toate aceste atrocitati, sa traiasca si sa supravietuiasca vicisitudinilor sortii si razboiului, ne face sa ne gandim ce norocosi suntem ca nu am apucat asemenea vremuri. In toata aceasta tonalitate de gri iubirea si speranta isi gaseste locul. Cred ca singurul gand care a tinut aceasta fata in viata a fost, ca intr-o zi, baiatul de care s-a indragostit si de care a fost despartita va face parte din viata ei. Doi tineri care traiesc si se maturizeaza intr-o lume urata, dar scot la suprafata frumusetea iubirii. Despartiti la un moment dat si trimisi in lagare diferite isi fac imagine (3)promisiuni, ca se vor intalni intr-o zi. Asa va fi oare?
  Este greu, si cuvintele sunt de prisos pentru o astfel de carte profunda, emotionanta, ajungand sa te marcheze suferinta si umilinta prin care au trecut semeni de-ai tai.
Cert este ca, Lina va fi cea care va rupe tacerea. Dupa 12 ani in lagar, ea reuseste sa supravietuiasca si vrea ca adevarul nespus si nestiut sa fie aflat. Ingroapa un borcan care contine toate documentele: desene, povestiri, ca un fel de capsula a timpului, cu gandul ca, cineva in viitor va descoperi si va afla ce s-a intamplat atunci.
In anul 1995 in Kaunas-Lituania, niste constructori descopera ingropata o cutie din lemn. In cutie se afla borcanul cu toate hartiile pe care Lina le pusese. Va relatez o mica parte dintr-o scrisoare ce se afla in borcan.

 “Draga prietene,
Inscrisurile si desenele pe care le tii in mana au fost ingropate in anul 1954, dupa ce m-am intors din Siberia, impreuna cu fratele meu, unde am fost tinuti prizonieri timp de doisprezece ani. Sunt mii de oameni asemenea noua, majoritatea morti. Cei ramasi in viata nu pot vorbi. Desi nu am comis nicio faradelege, suntem considerati criminali de razboi. Chiar si acum, daca am vorbi despre ororile prin care am trecut, nu am face altceva decat sa ne condamnam singuri la moarte. Asa ca ne-am pus toata increderea in tine, cel care vei descoperi aceasta capsula a amintirilor, candva in viitor. Iti incredintez tot adevarul, deoarece aceste documente exact asta contin-adevarul.
Sotul meu Andrius, spune ca raul va domni pana cand oamenii buni, fie barbati, fie femeii, vor considera ca trebuie sa actioneze. Il cred. Aceasta marturie a fost scrisa pentru a dezvalui adevarul, pentru a vorbi intr-o lume in care vocile noastre au fost reduse la tacere. Aceste inscrisuri s-ar putea sa te socheze sau sa te oripileze, dar nu asta este intentia mea. Sper din tot sufletul ca aceste pagini din borcan vor atinge cea mai profunda coarda a compasiunii. Sper sa te indemne sa treci la actiune, sa spui cuiva, doar atunci vom putea fi siguri ca toate aceste rele nu se vor mai repeta niciodata.
Cu stima,
                                                                                                                                                                                                                                                  Doamna Lina Arvydas
                                                                                                                                                                                                                                                     9 iulie 1954, Kaunas.”

imagine (7)   Strigatul ei a fost auzit si pagina de istorie va fi completa si adevarata!
Sa puteti intelege mai bine va relatez cate ceva din nota autoarei.
,,In 1939, Uniunea Sovietica a ocupat statele balcanice Lituania, Letonia, Estonia. La scurta vreme dupa aceea , Kremlinul a intocmit liste cu oameni considerati antisovietici care aveau sa fie omorati, trimisi la inchisoare sau deportati in lagarele de munca silnica din Siberia. Doctori, avocati, profesori, scriitori, militari de cariera, muzicieni, oameni de afaceri, artisti chiar si bibliotecari erau considerati antisovietici si erau adaugati pe o lista interminabila fiind programati pentru genocid in masa. Primele deportari au avut loc in data de 14 iulie 1941.
Ororile indurate de deportati au fost atroce. Intre timp sovieticii le-au devastat tarile, le-au ars bibliotecile si le-au distrus bisericile. Prinse la mijloc intre imperiul sovietic si cel nazist si uitate de lume, tarile baltice au disparut pur si simplu de pe harta.
Cei care au supravietuit au petrecut intre 10 si 15 ani in Siberia. Pe la mijlocul anilor 1950, lituanienii s-au intors ca sa descopere ca sovieticii le ocupasera casele, bucurandu-se de toata agoniseala lor; mai mult chiar isi luasera pana si numele lor. Deportatii care s-au intors au fost tratati ca si criminali de razboi. Au imagine (1)fost obligati sa traiasca in zone restrictionate si se aflau sub constanta surpaveghere a KGB-ului, fostul NKVD. Daca vorbeau despre experienta prin care au trecut insemna sa ajunga neintarziat la inchisoare sau deportati inapoi in Siberia. Drept urmare, ororile indurate nu au fost dezvaluite, ramanand un secret hidos impartasit de milioane de oameni.

   La fel ca Lina si Andrius, unii deportati s-au casatorit intre ei, gasindu-si alinarea in priviri cu subinteles si soapte in miez de noapte in caminul lor. Copii frumosi, precum fratele Linei si fetita de patru ani Janina au crescut in lagarele de munca silnica si s-au intors adulti in Lituania. Multe mame si sotii au murit predand stafeta copiilor lor sperand ca vor supravietui. Suflete curajoase carora le era teama ca adevarul va pieri odata pentru totdeauna, au ingropat jurnale, riscand moartea in cazul in care capsulele lor ar fi fost descoperite de KGB.
S-a estimat ca Iosif Stalin a omorat peste douazeci de milioane de oameni in timpul regimului sau de teroare.Tarile baltice au pierdut mai mult de o treime din populatie in timpul genocidului. Pana in ziua de astazi rusii neaga ca ar fi deportat vreo persoana in Siberia.
In anul 1991 dupa cincizeci de ani de ocupatie brutala, cele trei state baltice si-au recapatat independenta, in mod pasnic si cu demnitate. Au ales speranta in locul urii, si au aratat lumii ca pana si in cea mai intunecata noapte exista o raza de lumina.

 Printre tonuri cenusii, iubirea poate strabate!
   O poveste despre supravietuire, iubire si iertare. Iertare fata de cei care au adus durere in viata lor.
O carte ce poate fi numita pagina de istorie, transpusa intr-o poveste.
Vocea adevarului purtata de vantul vremii in Universul omenirii.

   Nu pot acorda un punctaj, imi este teama sa judec istoria si suferinta. Nota ar fi maxima, dar cum pot acorda eu o nota umilintei si genocidului? Pot acorda o nota autoarei, deoarece a avut curajul sa transpuna pe hartie realitatea ororilor petrecute in Siberia si a scos in evidenta frumusetea iubirii dintre doua suflete chinuite, dar pure. Nota maxima pentru speranta unei fete si puterea ei.
10 puncte/10

  La cererea autoarei muzicianul GAVIN MIKHAIL a compus coloana sonora de pian pentru a insoti cartea “Printre tonuri cenusii

 Am avut si noi partea noastra: Deportarea romanilor basarabeni in Siberia-marturii ale unor supravietuitori.

 

Autor: Iasmy
Review overview
5
****Coman Iasmina (Iasmy/Elis Ntco fb)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri**** Esenţele tari se ţin în sticluţe mici! Orientată spre prezent, dar şi viitor, cu picioarele pe pământ, dar şi idealistă. Optimistă până la extrem. Îmi place să dezvolt o idee prin intermediul discuţiilor, văd timpul ca pe o resursă finită şi iau în serios termenele limită. Pasionată de cărţi, muzică şi călătorii, ador stilul romance (contemporan, historical) thriller, istoric romanţat, YA, şi în general cărţile scrise bine. Mai nou, începe să îmi placă stilul fantasy, deşi nu am crezut că mă poate "prinde". Învăluită în mister, iubitoare de ciocolată cu piper. Îmi plac provocările! Şi aşa cum spune Octavian Paler: "Pasiunea n-are nevoie de motivări, ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă, dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri." Vă aşteptăm alaturi de noi!

22 COMMENTS

  1. SUNT ADEVARURII CUTREMURATOARE!FELICITARI IASMY CA AI AVUT PUTEREA SA CITESTII SI SA RECENZEZI ACEASTA CARTE.EU UNA NU M-AS FII SIMTIT INSTARE :D

  2. Yasmy, o recenzie cutremuratoare , de nota 10 dar care in același timp iti da fiori!!!

    M-ai convins sa iau cartea, deși pana acum nu eram asa de sigura… Nu am crezut ca nu merita, CI ca este prea trista..

    Dar după o asemenea recenzie nu are cum sa fie decât impresionanta.

  3. Iasmy, este minunata recenzia ta. Cu ajutorul cuvintelor tale am calatorit prin carte din nou si am avut aceleasi sentimente amestecate de durere si iubire. Iti multumesc mult! Cititi aceasta carte, si daca aveti copii in familie, frati, nepoti, verisori, copii ai vostri, va rog sa le-o oferiti in dar si sa-i rugati să o citeasca. Noi si copiii nostri trebuie sa aflam despre nenorocirile acestea, si asa sa facem sa nu se mai intample niciodata in niciun loc pe pământ. ,, Istoria isi bate joc de cei ce nu o cunosc, repetandu-se.,, Nicolae Iorga

  4. Mi s-a zburlit pielea citind recenzia.Stiam de la tine Iasmy cate ceva despre subiectul carti,dar citind si cele scrise de tine,imi vine sa plang pentru ce au putut indura acesti oameni nevinovati.Si pentru ce?
    Te felicit pentru cele scrise,felicit si autoarea.

  5. Deocamdata, n-am citit cartea, nu ca as avea timp prea mult pentru citit. :))) Dar, sper sa fac si eu rost de ea si sa o citesc in vacanta. :)

  6. Yasmy, nu am cuvinte sa apreciez recenzia ta! Daca recenzia m-a cutremurat, imi dau seama de impactul cartii! Nu am citit-o, dar am citit carti despre lagarele de concentrare naziste – Am fost medic la Auschwitz m-a impresionat atat de tare, ca n-am putut sa-mi revin zile in sir. Asa este, sunt carti care merita citite, daca acei oameni au putut sa traiasca asta, merita ca noi sa stim si sa le aducem omagiul nostru!

  7. Dana,te rog sin sufelt sa mi-o dai si mie!!!!!!!!!!
    Imi aminteste de o alta carte citita,care la fel descria ororile naziste si cat de greu se supravietuia atunci,pentru ca nu se poate spune ca traiau,pana si amimalele erau mai bine tratate decat oamenii.
    Iasmy,felicitari,ai adus o carte care ar trebui citita de toata lumea,pentru a vedea ca oamenii sunt uneori cei mai mari monstri.

  8. Eu nu pot citi o asemenea poveste! ;( Bieţii oameni prin câte au trecut!Şi noi ne plângem de nişte chestii mărunte! :(

  9. Autoarea a stiut sa atraga atentia asupra subiectului printr-o poveste trista, dar plina de speranta. Cred ca asta e ceea ce mi-a placut cel mai mult la ea, ca dincolo de toate ororile descrise exista iubire si incredere in mai bine. Mi-ar parea rau sa cred ca multi nu o vor citi datorita cadrului in care se petrece actiunea, pentru ca aceasta carte ascunde atat de multa frumusete in paginile sale.

    Felicitari pentru recenzie, e la fel de minunata ca si cartea :)

  10. Doamne cat de cutremurator, intr-adevar! Anul trecut am vorbit despre acestea la ora de istorie, am avut si referate de facut si sincer, m-a incantat, dar m-a si speriat totul.. Desi este trist, chiar vreau sa citesc si eu cartea, mi-ar prinde bine. Nu am cuvinte pentru recenzie.. Felicitari!

  11. Hehe, ca sa vezi! Ieri seara elefantelul m-a ajutat sa o achizitionez! Acum ce-mi ramane este asteptarea ei. Mi-a sunat titlul intrigant, de aceea recunosc ca nu m-am informat asupra cartii deloc. Pana acum! Ce coincidenta frumoasa. Multumesc!

  12. Cartea aceasta mi-a scapat, desi a aparut de doi ani. Ceea ce m-a intrigat, a fost faptul ca a aparut la edituta Epica. Pare foarte diferita de majoritatea cartilor pe care aceasta editura le-a publicat.
    De asemenea, subiectul mi se pare unul cutremurator, nu stiu daca voi citi vreodata aceasta carte.

  13. […] 21 octombrie 2016, a fost o zi fantastică. Am avut plăcerea de a participa la lansarea cărții „Printre tonuri cenușii”, scrisă de Ruta Sepetys, tradusă și apărută la Editura […]

Leave a Reply