Prostitutia Romaniei. Proiect de constitutie pentru o tara vesela de Luca Dinulescu

Prostitutia Romaniei. Proiect de constitutie pentru o tara vesela de Luca Dinulescu

by -
12

Prostituţia României. Proiect de constituţie pentru o ţară veselă de Luca Dinulescu

     Sunt deja două săptămâni de când în cadrul grupului “Literatura pe tocuri” m-am oferit să scriu recenzia carții lui Luca Dinulescu, “Prostituția României. Proiect de constituție pentru o țară mai veselă” apărută anul acesta, 2016, la editura Tracus Arte. O serie de întâmplări ciudate a făcut să nu-mi parvină cartea decât acum. Pentru mine lectura ei a fost și este o provocare. Titlul, ilustrația copertei, pasiunea mea pentru istorie și pentru lectură toate m-au determinat să-mi doresc să înțeleg ce se ascunde sub acest titlul ce seamănă cu un pumn în ochi. În plus tânărul autor are aceeasi vârstă cu fiul meu mai mic ambii fiind născuți în februarie 1979 și grație acestei coincidențe cred că pot înțelege mai ușor modul în care se raportează la provocările vieții cei născuți în acest an. În general sunt generoși, inteligenți, talentați, marcați de spiritul prieteniei dar incapabili să-și aleagă adevărații prieteni, iubind mai presus de orice libertatea lor în toate formele de manifestare, urând să aibă șefi și foarte norocoși în esență chiar dacă mereu se plâng de câte ceva.

     Și atunci ce este această carte intitulată atât de provocator “Prostituția României”? Nu vreau să fac apel la amintirile mele din altă epocă când această sintagmă era folosită ca lozincă profund ideolologică pentru a demasca modul considerat oribil în care regimurile politice de dinainte de 1944 trataseră România! Dar pentru cei din generația mea poate avea și acest gen de ecou. Dar nu este vorba de așa ceva. Este nimic altceva decât un manifest personal cu tente adolescentine bazat pe propria și destul de limitata sa experiență de viață în care își exprimă nemulțumirea profundă față de toți și de toate și în primul rând față de sine însuși.. Nu neapărat față de țară pentru că despre țară spune explicit în interviul acordat “Literaturii pe tocuri” că “această țară care mie mi-a oferit de altfel tot ce îmi puteam dori, nu are cum să te lase indiferent și spun asta uitându-mă la partea plină a paharului, la oamenii, la locurile mișto(??? n.n) care sunt aici, la lucrurile bune care se întâmplă”. Și atunci?

      Aparent ai putea crede înșelat de copertă și de primele pagini că autorul ne oferă un alt fel de constituție pentru țară. Ceva cu tente scaborase, neelegante, menite să ne demonstreze nouă, eventualilor cititori că noi ca popor, istoria țării, folclorul, cultura, credința, într-un cuvânt elementele definitorii ale unei nații, nu fac doi bani pentru că nu aveam o “istorie occidentală armonioasă”(??) și mai ales pentru că nu suntem în stare să oprim alarmele de mașini care sună în noapte complet aiurea, pentru că slujbașii țării sunt nepoliticoși și pentru că cioplitorii în piatră nu respectă legile simetriei! În mare sunt reluate temele expuse deja într-un articol din “Academia Cațavencu” din 2012 intitulat “Dac-aș fi președinte pentru o zi” doar că demonstrația devine ceva mai stufoasă. În general acest mod de a jongla cu seriosul și neseriosul nu m-a atras de loc și nu m-a convins pe tot parcursul cărții.

      De remrcat însă că structura cărții nu are de a face cu o Constituție ci mai mult cu structură pe care o are articolul Wikipedia atunci când căutăm date despre Luca Dinulescu. Avem acolo scurta parte despre studiile școlare de toate gradele, apoi activitatea literară și în presă, activitatea în televiziune și film, activitatea muzicală. În plus cartea ne oferă amănunte despre prima sa căsătorie și despre perioada în care a stat in SUA cu bursa Fulbright. Într-un cuvânt Luca Dinulescu ne oferă o foarte interesană poveste a vieții lui, frumos scrisă, și care te face să dai cu interes pagină după pagină. Nu sunt memorii propriu zise și nici amintiri clasice ci o parcurgere emoționantă a propriei lui vieți începând din 1988 când într-o bună dimineață pe când se pregătea să plece la școală au intrat în casa părinților lui niște securiști care chipurile căutau să vadă dacă dețin un aparat video și terminând cu 2010 când are loc eșecul concertului cu Alex Tocilescu. Și nu este de loc mulțumit de această poveste așa cum a trăit-o. Ar vrea să poată schimba ceva dar pentru că știe că nu poate, pentru că știe că schimbările la scara întregii istorii nu se fac în două, trei decenii, e trist, de o tristețe care îl face să vorbească urât să facă analogii scandaloase, să șocheze printr-o exprimare pe alocuri vulgară. Dar sigur cartea lui nu se înscrie în acel gen pronografic des întâlnit în anii ’90 când apărea chiar dacă pentru scurt timp o revistă ca “Prostituția” și nici nu are critici profund șocante ca cele din cartea “Politice” scrisă de H.R. Patapievici. Doar că ceea ce ar fi putut spune într-un mod dostoievskian, o spune în genul “Academia Cațavencu” pentru că “suntem aici, la Porțile Orientului” etc, etc, etc..Și ca să scrii ceva ca “Demonii” îți trebuie mai multă forță, mai multă capacitate de sinteză și mai multă capacitate de a îndura și evident de a munci.

      Este foarte interesant și faptul că pentru a-și construi CV-ul Luca Dinulescu nu a trebuit să treacă pin furcile caudine ale sistemului pe care îl cunoaștem cu toții cât de parcimonios este cu burse de orice fel sau cu posturi chiar și de scurtă durată în presă sau televiziune. Ca să nu mai vorbim de publicarea primei cărți la prestigioasa editură Polirom. Familia lui a fost permanent alături de el direct și indirect prin relațiile și cunoștințele în lumea presei, literaturii, teatrului, artei. Tatăl său este scriitorul, omul de presă și dramaturgul Denis Dinulescu. Bunicul său patern, Nicolae Dinulescu, așa cum aflăm din cartea aici prezentată, a fost un aprig activist PCR angrenat total în procesul dureros al colectivizării agriculturii în anii 50, proces care stă la baza prăbușirii unei forme istorice de existență a poporului român. Evident asta nu are nici o legătură cu scriitorul Luca Dinulescu dar îmi vine în minte o afirmație a artistului plastic Tudor Banuș, fiul cunoscutei poete Maria Banuș și ea activă în anii prolecultismului, tot anii 50 ai secolului XX. El spune în interviul publicat în ziarul “Adevărul” din 19 iunie 2016: ”Nu era nimeni mai anticomunist decât acești fii și fiice de oameni sus plasați” Tudor Banuș stă de 40 de ani în Franța și poate de aceea se manifestă mai obiectiv. Vladimir Tismăneanu a stat și el decenii în SUA și de aceea a scris o carte admirabilă “Lumea secretă a nomenclaturii“ care ar fi trebuit să aibă mai mult ecou și care l-ar fi ajutat pe tânărul scriitor Luca Dinulescu să afle rădăcinile acelor aspecte ale societății actuale care îl supără așa de mult.

      Dar Luca Dinulescu a crescut în anii tulburi post revoluționari în care nu se dărâma numai comunismul ci se dărâmau și ceea ce ar fi trebuit să rămână ca nu țineau de comunism și anume valori universal valabile între care și bunul simț de care vorbește cu insistență în carte. De aceea își strigă nemulțumirea în mod atât de șocant. Exact ca atunci când era elev și lovea cu ranga peretele liceului “Nicolae Tonitza”.

     Titlul cărții, voit șocant și cu tente sfidătoare tocmai la adresa bunului simț pentru care pledează în constituția sa imaginară și îl dorește ca obiect de studiu în școală, este artificial și fără legătură cu subiectul real al cărții. Mi s-ar fi părut mult mai potrivit ceva de genul “Despărțirea de Alex” pentru că Alex este elementul de legătură a tuturor părților din viața sa. Alex prezent, îndelung absent, iarăși prezent și apoi intrat în tăcere este firul conducător al vieții tânărului Luca Dinulescu. De fapt prietenia cu Alex. Și durerea despărțirii repetate de Alex.

     Cartea lui Luca Dinulescu “Prostituția României…” este o carte interesantă și care merită să fie citită. Peste doar trei ani autorul va împlini 40 de ani și va fi obligat de viață și de vârsta care nu stă pe loc să aleagă între a-și striga nemulțumirea în mare parte justificată de imperfecțiunile lumii în care trăiește sau, cu talentul lui, să ne ofere un roman adevărat. Ce trăim acum noi toți și fiecare în parte, este un fenomen unic la scara istoriei. E păcat ca talentele tinere autentice ca Luca Dinulescu să rateze această șansă de a trăi în vremuri interesante.

Cartea Prostituţia României. Proiect de constituţie pentru o ţară veselă este oferită pentru recenzie de autorul Luca Dinulescu

Autor: Dana Burda

12 COMMENTS

  1. Dana, ce sa zic….cum ai descris-o tu cartea pare interesanta. Eu inca mai reflectez la impresiile tale :)
    Recunosc, nu am auzit de autorul Luca Dinulescu si nici de cartea sa :)

  2. felicitari dana!foarte interesanta,incitanta si pertinenta prezentare a cartii.
    succes in continuare autorului si felicitari pentru carte.
    felicitari dana! ;) ;) ;)

  3. Multumesc pt prezentare. Eram curioasa ce se ascunde in spatele unui titlu, asa cum ai spus si tu, provocator.

  4. O recenzie foarte pertinenta, ati punctat fiecare particica foarte bine, si mi-ati starnit curiozitatea.
    Titlul a fost si este intrigant si chiar ma intrebam ce se ascunde in spatele lui. Ceea ce am aflat mi se pare foarte interesant.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro