In puterea noptii de Dean Koontz-Editura Rao

In puterea noptii de Dean Koontz-Editura Rao

by -
9

În puterea nopţii, de Dean Koontz-Editura Rao

Titlul original: Fear Nothing 

Traducere: Liviu Radu

Editura Rao, 2005

Nr. pagini: 410

   Dean KOONTZ s-a născut în 1945, 9 iulie în Everett, Pennsylvania. A lucrat ca profesor de limba engleză și are nenumărate lucrări în domeniile: horror, fantasy, science-fiction şi mister. Lista lungă de lucrări reprezintă o dovadă de popularitate şi longevitate. În timp, multe dintre lucrările sale au fost publicate sub diverse pseudonime. A vândut peste 450 de milioane de exemplare, iar multe din scrierile sale au fost Bestseller New York, ocupând prima poziţie de nenumărate ori.

Avem de dus povara
Pe o distanţă greu de străbătut.
Avem de dus povara
Către un loc ce nu ni-i cunoscut.
Avem de dus povara
Şi n-o putem abandona, nepăsători.
Căci noi suntem povara
Dinspre trecut către prezent şi viitor.
Cartea Mâhnirilor

   În Puterea Nopţii, Koontz scoate la iveală o serie de incidente ciudate, a cărui martor este Christopher Snow. Boala sa genetică de piele îl obligă să ducă o viaţă nocturnă, aflată la marginea întunecată a societăţii, departe de oameni şi de lumina soarelui.

“Nu sunt dotat cu puteri paranormale. Nu văd semne şi prevestiri pe cer. Liniile din palmă nu-mi spun nimic despre viitor şi n-am talentul ţiganilor de a descoperi soarta în zaţul de cafea.
Ochii mei sînt mai bine adaptaţi la întuneric decât cei ai majorităţii oamenilor. Nu am un dar natural al vederii nocturne, nici ceva atât de romantic sau de emoţionant precum un talent paranormal. Lucrurile sînt mult mai simple: e vorba despre obişnuinţă de o viaţă cu întunericul, care mi-a îmbunătăţit văzul pe timp de noapte.”

   Astfel decurge viaţa unui bărbat de 28 de ani, care este condamnat a trăi în întuneric. Nu este vina lui, se pare că boală XP-provine de la genele părinţilor săi.

“Tata şi mama avuseseră fiecare, fără să ştie, o genă care se transmitea ereditar şi care apare doar la un om din două sute de mii. Probabilitatea ca doi oameni de acest fel să se întâlnească, să se îndrăgostească şi să aibă copii este de unul la câteva milioane.
În cazul meu, părinţii mei au dat lovitură.
Bolnavii de XP sînt foarte vulnerabili la cancerele de piele şi de ochi. Chiar şi cea mai scurtă expunere la soare-sau-sau la orice fel de raze ultraviolete, inclusiv cele de la luminile incandescente şi fluorescente-poate fi dezastruoasă.”

   Foarte ciudat. Am căutat date despre această boală, eram curioasă foc, într-adevăr există XP. În orăşelul brazilian Araras din Sao Paolo, există cea mai mare populaţie cu această boală rară. Deja cartea îmi dă fiori!
La cei care suferă de XP, enzimele nu acţionează, deci nu se fac reparaţii. Cancerul provocat de razele ultraviolete se dezvoltă rapid şi uşor, ducând la metastază. Persoanele sănătoase posedă un sistem natural de reparare, acele enzime care înlătura fragmentele distruse din nucleotide şi le înlocuiesc cu ADN neafectat.

    Înainte cu doi ani, mama lui Chris s-a stins în urma unui accident de maşină, sau aşa se pare…
  Acum avem parte de moartea aşteptată (suferea de cancer, dar nu de la XP) a tatălui lui Chris. Acesta încearcă să ajungă la spital pentru a-şi lua la revedere. Asistenta Angela şi medicul curant îl vor ajuta. Personalul medical şi toţi cei din orăşelul Moonlight Bay, cunosc boala lui Chris. Când cei de la pompe funebre vor veni să ia corpul tatălui pentru a fi incinerat, Chris îşi dă seama că a uitat să îi pună fotografia preferată cu mama lui, soţia decedatului, în sicriu, aşa că va fugi după reprezentanţii de la morgă. De aici încolo, totul se schimbă: Chris va asista fără să vrea la schimbarea cadavrelor. Un autostopist a fost bătut cu brutalitate, i-au fost scoşi ochii şi este pe cale să fie ars în locul tatălui lui Chris.

    Ce se întâmplă? De când sunt schimbate cadavrele? Ce vor să facă cu cadavrul părintelui său?
Chris, fuge, încearcă să urmărească furgoneta până la morgă, cere să vadă pe tatăl său pentru un ultim rămas bun, dar… situaţia se schimbă când Chris va fi vânat şi hăituit pe dealurile de lângă oraş. Salvarea sa vine de la o pisică. Da, aţi auzit bine-o pisică care parcă a apărut de nicăieri şi îl îndeamnă să o urmeze în canalizarea oraşului.
     Ce se întâmplă aici? Deşi Chris se poate laudă că îl înţelege pe labradorul familiei, Orson, dar și limbajul pisicilor.
     Angela, asistenta care l-a îngrijit când a avut nevoie, îl cheamă de urgenţă la ea. Și-a dat demisia, este într-o stare de agitaţie şi frică, dar îi va spune o poveste fantastică stimulată de consumul de rachiu de caise…sau…
    Totul a pornit de la apariţia unei maimuţe rhesus, cu ochi groaznici, de un galben-închis, în ajunul Crăciunului. Această maimuţă cu ochi ciudaţi, a devenit violentă şi i-a spart buza Angelei, iar când soţul său a ajuns acasă, a fost teribil de speriat şi a chemat colegi de la Fort Wyvern să o prindă. Angela a fost obligată timp de patru ani să dea sânge pentru analize. A fost forţată, operată, sterilizată cu acordul soţului, în baza militară Wyvern. După doi ani soţul său s-a sinucis, din cauza remuşcărilor.
    Ce avea ciudat acea maimuţă şi de ce tocmai cei de la baza Wyvern erau implicaţi?

maimute
  Această întrebare rămâne fără răspuns, Angela fiind ucisă cu sânge rece, casa incendiată, iar Christopher va reuşi, doar cu ajutorul câinelui să fie salvat.
    Ce se întâmplă cu locuitori acestui orăşel? Ce este cu această violenţă? Ce legătură au maimuţele? Cine sau în ce s-au transformat?


dean
   Chris, va explica prietenului său cel mai bun Bobby, ce s-a întâmplat în aceea noapte. Acesta ştia de maimuţe, dar avea şi o armă pentru apărare. A vrut să fotografieze maimuţele, dar acestea dispăreau instant. Când pleca la surfing, aparatele foto dispăreau din casă. Maimuţele erau şi inteligente, foarte inteligente!

“Când am văzut prima oară maimuţa la fereastră, mi s-a părut ceva mişto, m-a făcut să rîd. Mi-am imaginat că-i animalul de casă al cuiva, animal care s-a rătăcit. Dar a doua oară am văzut mai multe. Şi mi s-a părut ceva bizar, ca rahatul Kaha Huna, pentru că ele nu se purtau deloc ca maimuţele.
-Maimuţele sînt jucăuşe, se zgîiesc peste tot. Lighioanele alea…nu erau jucăuşe. Ştiau ce fac, aveau un aer solemn, erau nişte ciudăţenii diforme.
Pentru un timp, am fost faţă în faţă, ochi în ochi. Făptura îşi arată colţii şi sisiia cu ferocitate. Respiraţia îi puțea înfiorător. Era o maimuţă şi nu era o maimuţă, iar ciudăţenia ei profundă mă îngrozea.
Dacă maimuţele acelea chiar fugiseră dintr-un laborator, iar acum umblau libere şi evitau cu inteligenţă să fie capturate? Dacă aşa stăteau lucrurile, prima întrebare era: cum de ajunseră atât de deştepte? Ce voiau?Care era planul lor de activitate? De ce nu se făcuse efort susţinut ca să fie descoperite, înconjurate şi vîrîte în cuşti din care nu poate fugi?
Sau erau nişte instrumente folosite de cineva din Wyvern?”

   La baza militară dezafectată s-au petrecut lucruri foarte ciudate. De ce este ameninţat Chris să nu caute răspunsuri? Angela a murit ucisă, iar iubita Sasha este în pericol, Bobby prietenul cel mai bun, vor fi următorii pe lista decedaţilor dacă nu încetează să caute răspunsuri.

sashabobyy

    Cine a fost mama lui Chris şi cu ce s-a ocupat cu adevărat?

    O carte cu o poveste care îţi da fiori. 

     Trebuie neapărat să citesc continuarea –TRĂIEŞTE NOAPTEA să vedem ce se va întâmplă mai departe.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

9 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie, Nicol! Am citit ambele carti din serie si am fost foarte incantata de actiune. Bine, trebuie sa recunosc ca am o oarecare slabiciune farta de Koontz. Fie ca e vorba de thriller, horror sau SF, eu ii citesc cu placere fiecare roman al sau.

  2. uauuuuu mi s-a facut pielea de gaina…….multumesc pt recenzie…..si eu am probleme cu soarele…..cred pt ca stranut de cite ori ies la soare……cine stie ce e?

  3. deci, nu e butonul uau aici ca l-as fi apasat din prima, cand ai si urmatorul volum sa ma anunti si pe mine, felicitari pentru recenzie <3

Leave a Reply