Quasar-de Ana Manescu-Editura Herg Benet

Quasar de Ana Mănescu

Editura Herg Benet
Nr. pagini: 141
Anul apariţiei: 2015
Colecţia Radical din 6

„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.

Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.” (Cristina Nemerovschi)

                     „Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri.”

Iniţial am crezut că voi fi pregătită sufleteşte pentru Quasar şi voi citi senină gândurile Anei, iar la final voi putea să trag o concluzie clară, numai că m-am blocat, la propriu. Primele 40 de pagini au fost citite fără a înţelege mare lucru, m-am oprit la povestea Umbra Contesei, tot căutam un motan cu stăpânul lui Mino, doar că această multitudine de aventuri, prezentate succint ascunde un întreg mister.
Nici măcar acum nu pot că ştiu exact ce m-a lovit: nebunia, gândurile personajelor, iubirea, ura, teama, trecutul, prezentul, viaţa, moartea. Din punctul meu de vedere sunt greu de perceput dacă ai o minte care vrea ceva concret, palpabil, iar la un moment dat chiar poate deveni plictisitor. Cele 11 proze arhiscurte și 10 povestiri cu siguranţă transmit ceva dacă ai ochi să citeşti printre rânduri: Apocalypse, please, Grădina, Umbra Contesei, … și pietrele devin nisip, dar nu știu încă, Hanul, Diafan, Explozii de omizi, Prima bătaie, ultima tresărire, Quasar, Momentul zero. 
M-au bulversat şi m-au enervat pentru că n-am putut să le percep la adevărata valoare, să înţeleg ce se petrece, dar poate alte persoane vor fi capabile să facă abstracţie de tot şi să prindă esenţa.
Dacă nu ai mintea odihnită atunci s-ar putea să treci prin aceleaşi clipe de coşmar ca şi mine, drept dovadă că mi-a rezervat câteva ore strict pentru ea într-o zi senină.

Nu credeam că voi afirma că aceasta va fi cartea anului 2015, în opinia mea, care m-a bulversat (sper ca data viitoare sa menţionez 🙂 Urzeala tronurilor), iar aceste colecţii de proze foarte scurte să mă facă să trec prin toate fazele de parcă aş fi trăit împreună cu personajele începuturile, sfârşiturile, clipele de fericire sau de durere, dar mai ales de nebunie. Din cele scrise în Quasar, aleg doar Hanul, această poveste a fost aproape de sufletul meu, acolo a existat ceva palpabil şi chiar mi-a plăcut, în rest, doar mici fragmente, aleatorii.

„-Te iubesc mereu, nu doar atunci când suntem fericiţi. Şi mi-e dor de tine când eşti lângă mine. Nu ştiu cum te poţi abţine să nu te gândeşti mereu la mine, pentru că eu m-am apucat să ţin jurnale ca să nu-ţi scriu ţie. Vreau să vezi cum e să te trezeşti noaptea oră de oră, nervos fiindcă m-ai visat şi pentru că niciodată nu rămânem împreună. Mi-aş dori să fii şi tu maniac, gelos, posesiv, obositor şi foarte obosit, obosit.”

 Fiecare poveste are câte un citat dintr-o carte, atât din română, cât şi din engleză „tu nu știi ca oasele au îngălbenit deja și nimeni nu a mai găsit drumul spre casă ci doar noroiul pe unde dragostea zăcea împrăștiată.” (George Serediuc-Soarele mecanic)

„- În visele mele murim de fiecare dată. Nu ne văd morţi, dar ştiu ce ne aşteaptă, că din labirint nu avem scăpare.Insectele ne vor dezmembra şi îşi vor hrănii pui cu noi. Sunt sigur, absolut convins.”

„... și pietrele devin nisip, dar nu știu încă„

„Când începe, iubirea însumează fluturi, libelule, basme, parcuri, ploi, nisip, ochi zgâiți în toiul nopții, tremur, cutremur, curaj, curaj de război, curaj de mamă. Când începe, iubirea înseamnă totul. Când se termină, totul înseamnă altceva”

Dacă sunteţi nonconformişti şi vă doriţi o carte aparte, atunci sigur este pe placul vostru ceva abstract. Dacă pe mine nu a reuşit să mă convingă în totalitate atunci, voi mai aveţi o şansă. Felicit autoarea pentru că m-a scos din zona de confort şi mi-a oferit altceva. Sunt conştientă că nu sunt singura cititoare bulversată, dar cred că acesta este şi scopul acestei cărţi. Da, clar nu mă reprezintă, dar până la urmă, cine a zis că totul este uşor.

Cartea Quasar este oferită pentru recenzie de autoarea Ana Mănescu. Activitatea autoarei poate fi urmărită pe pagina de facebook, dar şi pe site-ul personal.

PS: Mulţumesc Ana pentru răbdare şi înţelegere. Ştiu că îţi doreai o recenzie sinceră şi chiar apreciez acest aspect. Ai avut dreptate, conţine şi o colecţie de iubiri.