Rebus: X şi 0 de Ian Rankin-Editura Paladin-Crime Maters

Rebus: X şi 0, de Ian Rankin-Editura Paladin-Crime Maters

   “Răpirea şi uciderea unor tinere a şocat Edinburgh-ul. Sergentul-detectiv John Rebus – un poliţist care bea excesiv, fumează prea mult şi nu le e prea drag colegilor lui – pare a fi doar unul dintre cei desemnaţi să rezolve cât mai repede misterul acestor crime. Foarte curând însă, implicarea sa în acest caz va deveni mult mai personală decât şi-ar fi dorit, scoţând la iveală un trecut pe care enigmaticul detectiv cu nume predestinat ar fi preferat să-l uite.”

   Este prima carte din seria Rebus și chiar dacă autorul spune că e mai puțin complexă decât celelalte, mie mi-a plăcut, așa că m-am gândit să vă vorbesc despre ea. În fond e cartea în care facem cunoștință cu Rebus, detectivul, foarte bun profesionist, dar și cu Rebus, omul cu defectele lui, cu coșmarurile și problemele lui.

  John Rebus duce o coroană  la mormântul tatălui său și-i face o vizită lui Michael, fratele lui.

  Michael avea o casă impunătoare, soție, doi copii, o familie fericită și urmând tradiția tatălui lor devenise hipnotizator. Dădea spectacole la hoteluri, cluburi, teatre. câștigă bine, conducea o mașină scumpă, totul părea să-i meargă din plin.

  Pe de altă parte, Rebus nu fusese niciodată interesat nici de spectacolele tatălui, nici ale fratelui său, ceea ce-l făcuse oarecum să fie exclus dintre ei. După 15 ani în poliție nu prea se putea mândri cu mare lucru în afară de meseria lui. Avusese o căsătorie distrusă, o soție care-l părăsise, o copilă care pendula între cei doi părinți.

  Așa că se socotește oarecum umilit în prezența lui Michael, mai mult, soția acestuia nu-l agrea, ceea ce făcea ca vizitele lui să fie rare. În timp ce bea cu fratele lui un pahar simte un miros ciudat de mere glasate (își va da seama mai târziu ce este) care pe moment pare a fi aroma unei case perfecte. Și nu numai casa și fratele lui este elegant, înconjurat de lucruri aparent inutile, dar pe care numai un om cu mulți bani și le putea permite.

  Michael îi povestește pe larg despre spectacolele lui, despre hipnoză, vieți anterioare, reîncarnare, lucruri pe care Rebus nu le crede cu adevărat, dar îl ascultă. Doar că Michael nu-i spune că a găsit și o altă modalitate de-a face bani, ceva ce-l sperie cu adevărat și de care ar vrea să se lase, dar se teme la fel de mult și de cei cu care s-a înhăitat.

   În Edinburgh dispăruseră două fete, două cadavre se găsesc și Rebus este cooptat în echipa de polițiști care anchetează cazul.

   Sergentul detectiv Rebus este un polițist singuratic, care bea cam mult, fumează prea mult (deși încearcă să se limiteze la 10 țigări), dar este foarte bun în meseria lui, de aici și detașarea lui la acest caz. Este desemnat la secție să se ocupe de dosarele cazurilor nerezolvate, în căutarea criminalilor al căror mod de operare să fie similar cu cel din cazul  fetelor, căutau un strangulator.

  Dimineața se întoarce acasă la o locuință rece, cam goală după divorț, cu multe cărți și multe coșmaruri care-l trezesc la ore târzii din noapte. Și mai recent primea de la un “nebun” (credea el) niște scrisori care aveau înăuntru noduri de ață și mesaje criptice. Abia aștepta duminica pe care o va putea petrece cu fiica lui.

  Sub conducerea lui Anderson, un șef dur și intransigent, și alături de colegii săi, cercetează locul crimelor, discută cu vecinii victimelor, căutând legături între fete, dar ajung la concluzia că trebuie să fie un ucigaș în serie care alege aleatoriu victimele, deci cu atât mai greu de găsit.

   Rebus participa la o petrecere dată de o colegă unde o cunoaște pe Gill Templar, detectiv care ține legătura cu presa și pe Jim Stevens, reporterul renumit, care demascase o mulțime de comploturi și afaceri oneroase.

 Deși se simte bine cu Gill, coșmarurile nu-l lasă să doarmă, visează o tabără de antrenament, multă duritate, dar visele sunt imediat reprimate și nu poate sau nu-și îngăduie, să-și amintească prea multe.

  Duminică se simte foarte bine cu fiica lui Sammy (Samantha), se plimbă mult și discută. Așa află că mama ei o duce des la bibliotecă, că acolo sunt mulți vagabonzi, care sub pretextul unei cărți se încălzesc și chiar dorm, că mama ei are un nou prieten Andrew (chiar băiatul poet al șefului lui, Anderson). Îi era cumva ciudă că Rhona își refăcuse cât de cât viața, dar o aprecia pentru dedicarea față de fiica lor.

  Se căsătoriseră când Rebus intrase în poliție. Era după căderea nervoasă, suferită la plecarea din armată (de fapt în subconștient îl tortură întrebarea ”de ce ai plecat din armată John”?) și refacerea în Fife un sat de pescari (episod de care nu știa nimeni din familie). Acolo, în primul lui concediu de polițist, o cunoscuse pe Rhona, profesoară în sat, care trecuse deja printr-o scurtă și brutală căsnicie. Pe Rhona o atrăsese puterea pe care o simțea la el, deși văzuse că era bântuit de anii petrecuți în armată și mai ales în “forțele speciale”. Se bazau unul pe altul și totul părea perfect. Dar accesele de gelozie ale amândurora, certurile lor, ideea de dominație, îi determină ca în loc să găsească amândoi o cale de rezolvare, mai ales că aveau un copil, să ajungă la divorț. Rhona se consola în brațele unor bărbați, parcă din ce în ce mai tineri, Rebus se îngropa în meserie.

  Găsirea unei noi scrisori, cu un nod și un mesaj ciudat, îl face să simtă că există ceva în viața lui de care nu-și dă seama, o realitate care-l pândește și care cumva îl leagă de expeditor.

  Între timp Stevens, reporterul, află că Michael face afaceri cu droguri și crede că și Rebus e cumva implicat, așa că-i urmărește cu înverșunare.

 Lucrurile se precipită, mai sunt strangulate două fete, din nou nici o legătură între ele, Rebus primește în continuare scrisori criptice, așa că îi spune lui Gill și lui Anderson despre ele. Aceștia nu știu ce să creadă, Gill având chiar momente când îl bănuiește pe Rebus.

   Apoi Rebus primește un  telefon de la un tip, care pretinde că e profesor și că a observat că numele fetelor ucise puse împreună formează un alt nume: Samantha, deci fata lui urma să fie următoarea victima. În casă Rhonei intră cineva, care-l omoară pe iubitul ei Andrew (băiatul lui Anderson), o lovește pe ea în cap și o răpește pe Samantha.

  Cazul ia amploare, dar nici Rebus, nici Anderson nu mai sunt lăsați să cerceteze, din cauza implicării lor. Rhona este în spital, Samantha căutată, dar întrebarea care-l bântuia pe Rebus era unde ar putea s-o caute?

  Între timp colegii lui Rebus îi cercetează dosarul, fiind siguri că “Strangulatorul”trebuie să fie cineva din trecutul lui. Așa crede și Rebus, dar pentru că nu-și poate aminti, disperat îi cere lui Michael ajutorul, îi spune să-l hipnotizeze și-o roagă pe Gill să asiste și să noteze absolut tot.

  Așa află cei doi despre perioada sordidă a vieții lui din armata și mai ales abuzurile la care a fost supus în “forțele speciale” precum și motivele hotărârii lui de-a pleca din armată.

  Și ceea ce află e cumplit, Michael își dă seama abia acum că are o oarecare vină pentru că împreună cu tatăl lui îl excluseseră pe Rebus dintre ei când el nu manifestase același interes pentru hipnoză, ceea ce-l determinase să aleagă armata.

   Gill îl înțelege mai bine pe Rebus și-și dă seama de ce armata îl ajutase să se trateze și să se angajeze în poliție.

   Iar Rebus își amintește cu acuitate totul. Și hotărât pornește, ca un lup singuratic, în căutarea celui pe care-l crede vinovat de aceste crime, încercând s-o găsească pe Samantha. Așa îl va reîntâlni pe reporterul de la care va află despre Michael și rețeaua de droguri.

   Pe de altă parte, în momentul revenirii memoriei, își dă seama ce înseamnă nodurile, X-urile, mesajele și cine e în spatele răpirii și crimelor.

  Ajutat de colegi, de Gill, de Anderson, care-și avea și el cruciadă lui, îl găsesc pe vinovat și o salvează pe Samantha.

  Cercetările ne fac să cunoaștem orașul din punct de vedere turistic și istoric, să cunoaștem viețile private ale polițiștilor și felul de-a fi al celor din Edinburgh.

  Dacă vreți să aflați cine este ucigașul, ce legătură avea cu Rebus și chiar cu Michael, cu câtă răbdare și imaginație și-a urzit pânza de păianjen, citiți cartea.

“Pentru că…

…în X  ȘI  ZERO facem cunoștință cu inspectorul John Rebus, unul dintre cele mai vii, mai umane-cu toate calitățile și stările pe care le implică această umanitate-și mai actuale personaje pe care le-a dat genul crime.

…Ian Rankin e unul dintre maeștrii contemporani ai literaturii britanice, din-colo de orice clasificare referitoare la genul literar.” (Horia Nicola Ursu)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti