“Un vampir este capabil să simtă uneori mult mai mult decât un om. Poate simţi iubirea, durerea, singurătatea şi disperarea mult mai puternic decât un muritor. Iar inima mea bate pentru simplul motiv că o parte din mine a rămas umană.”

    Refugiul, de Raluca Butnariu-volumul 1 al trilogiei Tărâmul Tăcerii-recenzie

Editura: Librex Publishing

Data apariției: Noiembrie 2017

Număr pagini: 271

Gen: fantasy, romance

Trilogia Tărâmul Tăcerii: 1. Refugiul, 2. Născuți sub zodia tăcerii, 3. Dulcele sărut al morții

  • Sicilia. Un drum îngust de munte, o noapte înecată într-o ploaie torențială. Trei vampiri plecați să vâneze.
  • Alecsandra Drummond asistă neputincioasă la moartea logodnicului ei, apoi încearcă disperată să-și salveze propria viață. Cu trupul zdrobit în urma impactului mașinii cu pereții stâncoși ai muntelui, secătuită de sânge, pradă unor dureri agonizante produse de veninul creaturii care o atacase, tânăra femeie este conștientă că moare și că nu există nimeni care s-o ajute…
  • Și totuși soarta tinerei femei este schimbată fulgerător, printr-un capriciu al naturii.
  • Transformată într-un hibrid, nici om dar nici vampir, Alecsandra este cooptată de către membrii unei grupări secrete, numită Refugiul, unde învață să se adapteze noii sale vieți.
  • Scopul ocupanților Refugiului este să păstreze secretă existența vampirilor în perimetrul orașului Chicago, anihilându-i pe cei care încălcau granițele. Scopul Alecsandrei este să-i găsească pe cei trei vampiri care i-au ucis logodnicul.
  • O serie de crime încrucișează drumul Alecsandrei cu cel al agentului special FBI, Maxwell Jacobi, care este direct implicat în investigarea acestora, iar între ei se naște subit o atracție puternică.
  • Mirosul acestui bărbat încăpățânat și carismatic este irezistibil de seducător pentru prădătorul din Alecsandra. Dincolo de magnetismul sexual, este nevoită să se lupte cu setea intensă pe care acest bărbat i-o stârnește. Este conștientă că apropierea dintre ei pune în pericol viața agentului FBI și este ferm decisă să-l țină departe de ea.
  • Max se îndrăgostește instantaneu de frumoasa și misterioasa Alecsandra Greydon. Cine este în realitate această femeie și ce secrete ascunde ea?
  • O serie de personaje fascinante, situații periculoase, dialoguri spumoase și o acțiune derulată într-un ritm alert, care te va ține în suspans până la ultima filă, este ceea ce vă promite primul volum din Trilogia Tăcerii.

   Atunci când am scris recenzia la Crepuscul”, vă mărturiseam că am cumpărat toate cărțile historical romance ale autoarei Raluca Burnariu, la îndemnul unor prietene, cu gândul să le citesc cândva, dar nu mi-am dus până la capăt “destăinuirea”: i-am achiziționat cărțile cu un imens zâmbet pe chip, dar cu o oarecare doză de scepticism în suflet. Adevărul e că mă transform într-un veritabil Toma Necredinciosul atunci când vine vorba de  autori apreciați de toată lumea sau scrieri lăudate de toți cititorii, motiv pentru care încep lectura parcă montată să găsesc defecte sau puncte slabe, dar purtând în suflet speranța că la final de lectură să ajung și eu un fan al respectivului autor. Spre marea mea bucurie, exact acest din urmă lucru mi s-a întâmplat în cazul de față. Dacă prin intermediul romanului “Crepuscul”- cartea cu care am pășit pentru prima oară în universul magic al autoarei – am descoperit talentul cu care își farmecă fanii, cu “Refugiu” mi-a dat practic lovitura de grație. Abia acum am realizat de ce este atât de prețuită de cititoarele romantice. Abia acum mi-am dat seama ce nestemată are literatura română contemporană.

  Având în vedere că “Refugiul” se încadrează în genul fantasy-ului contemporan cu personaje  suprarealiste, probabil că o parte dintre cei care nu prea îndrăgesc acest gen și-au spus: “ O poveste cu vampiri? Ne-a săturat să auzim de  poveștile astea în care coltoșii sunt însetați de  sânge sau sex. Da, știm și noi de saga Amurg, Jurnalele vampirilor, Academia vampirilor…“  Total eronat!  

  Din punctul meu de vedere, “Refugiul” este un thriller romance cu vampiri atipici. Raluca Butnariu a reușit de această dată să combine într-un mod armonios elemente de aventură, intrigă polițistă, mister, suspans, fantasy și dragoste, ceva ce nu am mai găsit decât la autoare precum J.D. Ward, Kelley Armstrong, Jeaniene Frost, Laurell K. Hamilton sau Tanya Huff.  Avem parte de numeroase întorsături de situație, urmăriri ca-n filme, răpiri, lupte teritoriale între vampiri, dar și lupte între vampiri și traficanții de droguri, situații limită care ne țin în suspans pană la final.  

  De asemenea, autoarea aduce un suflu nou și un original unghi de abordare al acestui mit. Vampirii ei, nu doar că au renunțat să se mai hrănească cu sânge uman, înlocuindu-l cu cel animal, ci au ajuns să își facă un renume din a-i proteja pe oameni de vampirii care nu vor să renunțe la acest “elixir”. Toți cei care care locuiesc la Refugiu, par la prima vedere o adunătură pestriță de vampiri, unul mai țicnit ca altul, dar în foarte scurt timp constați că sunt mai onești și mai corecți decât marea majoritate a oamenilor. Sunt carismatici, seducători și au un deosebit simț al umorului – un umor negru incorigibil care te îndemnă să-i îndrăgești din prima clipă. Discuțiile dintre ei sunt atât de spumoase, încât te trezești râzând în hohote chiar și în timpul desfășurării unor evenimente dramatice.

  • “Sofia îi zâmbi suav. Bărbatul nici nu apucă să-i vadă mişcarea. Arma îi zbură din mâini, izbindu-se cu un zgomot puternic de o grindă. Metalul mitralierei aproape se mulă pe conturul acesteia, fragmentându-se în bucăţi care zburară în toate direcţiile.
  • – Dispari, îi sugeră cu blândeţe Sofia, dezgolindu-şi caninii într-un rânjet dulce.

     Bărbatul deveni alb ca hârtia, ochii i se dădură peste cap şi căzu grămadă la pământ.

  • – Ce-or fi având ăştia de leşină de câte ori văd o pereche de colţi? mormăi Sofia retoric, păşind peste trupul inconştient.
  • – Păi, mă gândesc că-şi dau seama şi ei că zâmbetul tău, stomatologic activ nu-i chiar atât de inofensiv precum pare, îi răspunse Mario tot printr-un mormăit, în timp ce astupa cu laba mare şi lată a mâinii sale faţa unui alt paznic înarmat, care apăruse din spaţiul dintre un tir şi remorca lui, făcându-i vânt înapoi. Se auzi un sunet înfundat şi apoi linişte. S-au măcar intuiesc faptul că dinţii ăia nu-s numai de decor, sfârşi el, amuzat.”

  În ceea ce privește latura romantică, am apreciat faptul că accentul nu se pune pe scenele de sex, ci pe nobilul simțământ al dragostei, pe profunzimea și statornicia sentimentelor  pe care le au ocupanții Refugiului (cuplurile de vampirii: Guido și Sena; Mario și Sofia; Vivien și Cyril; Mal și Henna, Eleni și Kay, la care se adaugă superbul Marcus), dar și pe întreg tumultul de sentimente pe care Alecsandra îl are față de cei doi bărbați care o iubesc: vampirul Marcus și agentul FBI, Maxwell Jacobi. Cu toate că se simte atrasă sexual de capriciosul, fermecătorul, grațiosul, dar și mortalul Marcus, inima ei bate pentru Max. El a trezit de la bun început ceva în inimă ei amorțită. Nu știe dacă e vorba de dragoste, dar în mod sigur acel ceva o sperie. Golul pe care Leo l-a lăsat în inimă ei este parțial umplut de prezența lui Max, însă e conștientă că nu pot fi împreună pentru că l-ar pune tot timpul într-un mare pericol.

  Legat de acest aspect, trebuie să recunosc că preferatul meu este vampirul Marcus. Acest personaj m-a fascinat din prima clipă, poate și pentru că fizionomia și felul lui de a fi, instabil, imprevizibil, loial, dar și gelos, mi-a amintit de personajul meu preferat din întreaga literatură fantasy – Clayton Danvers (care nu-i vampir, ci vârcolac), unul dintre protagoniștii seriei urban fantasy “Femei din lumea de dincolo” de Kelley Armstrong. Sentimentele pe care le are de atâta timp față de Alecsandra, dar și decizia pe care a luat-o la final, m-a făcut să-l apreciez și mai mult.

 “Vampirul care se înamorase de ea era un specimen realmente superb, carismatic şi volatil, suspicios şi complet imprevizibil, lucruri care o atrăgeau spre el dar care o şi puneau în gardă, făcând-o să păstreze distanţa.

  Ceea ce o uimea şi o înspăimânta pe Alecsandra cel mai mult la el era profunzimea şi statornicia sentimentelor lui. În cei cinci ani de când îşi declarase în mod deschis afecţiunea pentru ea, niciodată nu-i fusese infidel. Era un mascul ca toţi masculii, cu necesităţi fizice normale. Vampirii, prin însăşi natura lor, erau nişte creaturi extrem de senzuale, care practicau sexul cu aceeaşi plăcere cu care vânau. Marcus renunţase de bunăvoie la acel aspect important al existenţei lui, preferând să aştepte clipa când ea avea să-şi încheie socotelile cu trecutul, lăsându-şi în urmă pentru totdeauna amintirile din cealaltă viaţă.”

  Alecsandra Drummond, singurul vampir hibrid din Refugiu, bântuită de traumele trecutului – moartea logodnicului ei, sfâșiată atât de dorința de răzbunare, cât și de nevoia de a trăi din nou în lumea umană, este un personaj complex, care se dezvăluie treptat. La prima vedere, ai impresia că e o fire încrâncenată, bătăioasă, atunci când vine vorba să se confrunte cu anumiți vampiri, dar de fapt e o ființă vulnerabilă, sensibilă și romantică.  

  “Un vampir este capabil să simtă uneori mult mai mult decât un om. Poate simţi iubirea, durerea, singurătatea şi disperarea mult mai puternic decât un muritor. Iar inima mea bate pentru simplul motiv că o parte din mine a rămas umană.”

   În prologul cărții am avut ocazia să o văd pe Alecsandra așa cum era înainte de tranformarea ei. Aici am aflat că se născuse într-o suburbie a Los Angeles-ului cu douăzeci și patru de ani în urmă, într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind profesor de istorie a artei, iar mama ei, graficiană. Avea doi frați mai mici și o soră care era chirurg plastician la cel mai mare centru de înfrumusețare din Detroit. Era logodită cu Leonardo Fabrini, un celebru pilot de Formula Unu și se simțea o femeie împlinită. Însă, în ziua în care trebuia să își viziteze pentru prima oară viitoarea soacră, viața ei a luat o turnură dramatică. A fost nevoită să asiste neputincioasă la omorârea logodnicului ei, de către trei creaturi ciudate (ulterior află că e vorba de vampirul Igor și două însoțitoare de-ale sale) și probabil ar fi avut și ea aceeași soartă dacă nu ar fi fost lovită de trăsnet chiar în momentul în care Igor o mușca. A fost adusă carbonizată într-un spital din Milano și transferată apoi, la cererea părinților, într-o clinică privată din Chicago, loc unde, spre stupefacția medicilor, își revine spectaculos într-un timp foarte scurt. Dar în lunile agonizante din spital, trupul ei a început să-și modifice structura și simțurile să i se ascută pană la paroxism.

  Transformată într-un hibrid, nici om dar nici vampir, Alecsandra este cooptată de către membrii unei grupări secrete, numită Refugiul. Urmatorii trei ani a fost nevoită să locuiască în acest loc, alături de unsprezece vampiri şi să înveţe să se descurce cu ceea ce devenise. Dar dacă scopul ocupanților Refugiului era cel de a păstra secretă existența vampirilor în perimetrul orașului Chicago, anihilându-i pe cei care vânau pe teritoriul lor, țelul Alecsandrei era să-i găsească pe cei trei vampiri care i-au ucis logodnicul.

“- Suntem familia ta, Lex, se aplecă Guido spre ea, luându-i cu blândeţe faţa în palmele sale şi privind-o adânc în ochi. Vrem cu toţii să te ajutăm să-l răzbuni pe Leo. Niciunul dintre noi nu poate suporta tristeţea nesfârşită din ochii tăi, chiar şi atunci când pari să râzi din tot sufletul. Nu vrem să te mai vedem nefericită. Dorim, la fel de mult ca şi tine, să-ţi găseşti liniştea. Eşti a noastră, te iubim enorm şi-ţi vom sta alături. Igor va trebui să ştie asta. Nu eşti singură… nu mai eşti singură, se corectă el. E destul de clar pentru tine?

   În anii care au urmat, Alecsandra s-a străduit din răsputeri să dea de urma creatorului ei, toată strădania fiindu-i zadarnică. Pană într-o zi când a descoperit că Igor începuse să facă afaceri cu niște traficanți de droguri, chiar în Chicago. Însă pista urmărită de ocupanții Refugiului îi duce pe aceștia drept în calea unui vampir care vâna oameni chiar pe teritoriul lor, și astfel ea ajunge în vizorul lui Maxwell Jacobi, agentul special FBI desemnat să ancheteze lanțul de crime din Downtown.

   În cei cincisprezece ani de carieră ca agent, Max nu s-a mai confruntat cu un caz atât de ciudat. Modul de operare era același în toate cele opt crime comise: perforarea carotidei stângi, vene secate de sânge. Legistul era de părere că individul folosește un soi de cange cu două vârfuri, pe care o înfige în gâtul victimelor. Partea interesantă era că nu-și dădea seama cum le recoltează tot sângele din „instalaţie”. Curiozitatea îl îndeamnă pe Max să mai dea o raită la locul ultimei crime, iar aici i se pare că vede “o femeie tulburător de frumoasă, îmbrăcată sexy, mirosind ca îngheţată la cornet”.

Fusese la doi metri în spatele ei şi păşise în gang cu o secundă în urma ei. Nu avusese unde să dispară de sub ochii lui, nu avusese când să dispară! Şi totuşi apariţia se volatilizase pur şi simplu, ca o fantomă! Un lucru bizar, inexplicabil şi ilogic, pe care mintea lui nu-l putuse accepta decât ca pe o disfuncţie temporară a simţurilor sale, cauzată de stres şi prea multe nopţi nedormite. Nu văzuse femeia, i se păruse că doar o vede. Fusese o viziune…

  O săptămână mai târziu, Max este invitat la o licitaţie de obiecte de artă, unde are surpriza să dea peste aceeaşi femeie pe care o văzuse părăsind aleea întunecată şi care dispăruse din faţa ochilor lui ca un fum. Şi dacă era una şi aceeaşi persoană, atunci cine era şi ce legătură avea ea cu cele trei cadavre de pe aleea aceea insalubră? Ce căutase ea oare în acea parte a oraşului, la acea oră târzie, în fundătura aceea sordidă?

 

“Această femeie fascinantă, misterioasă, seducătoare, incredibil de frumoasă şi de distantă era… ca un joc de puzzle în care piesele nu se potriveau. “

  Max este fascinat de vocea și chipul misterioasei femei și vrea cu orice preț să afle cine este și ce anume ascunde ea. La rândul ei, Alecsandra simte o subită atracție față de agent. În ultimii ani o curtaseră destui masculi, dar niciunul “nu-i fusese pe plac din cauza… mirosului. Acum întâlnise unul care-i plăcea, atrăgător şi inteligent, dar pe care nu-l putea accepta… tot din cauza mirosului! Mirosul lui Max Jacobi era prea… irezistibil şi ea pur şi simplu nu reuşea să facă abstracţie de el”. Este conștientă că apropierea dintre ei pune în pericol viața agentului FBI și este ferm decisă să-l țină departe de ea. Însă, cu cât încearcă să stea  la distanță, cu atât este Max mai decis să se apropie de ea, să-i afle toate secretele. Dar oare cum va reacționa la aflarea adevărului?

Lui Max i se tăie respiraţia şi un val de transpiraţie rece i se prelinse pe coloană când revelaţia il pocni drept între ochi. Poate că unghiul de abordare ales nu era cel potrivit. Raporta totul la capacitatea unui om. Dar dacă ea nu era… om?

  Va reuși Alecsandra să îl găsească pe Igor? Își va duce răzbunarea până la capăt? Cine se face vinovat de moartea atâtor oameni în Downtown? Pe care dintre cei doi bărbați va alege? Max sau Marcus? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile! Sper că acest refugiu în lumea celor nemuritori să vă ofere adevărate momente de delectare!

NOTA 10+

                       Mulțumesc Raluca Butnariu!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

Review overview
5
Alina Geambaşu (Alina)-Redactor pentru informaţii de interes permanent /Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

22 COMMENTS

  1. Dintre cartile Ralucai doar seria asta imi lipseste. Ca întotdeauna o recenzie superbă. Felicitari, Alina !

  2. Alina, așa cum ne-ai obișnuit, recenziile tale sunt superbe! Da, vreau și eu să citesc trilogia Ralucăi Butnariu!

  3. Am auzit mereu vorbe bune despre cartile Ralucai Butnariu, dar o recenzie entuziasta a Alinei este cea mai convingatoare recomandare care sa te asigure ca toate au fost meritate! 😀 Cuceritoare prezentare! :)

    • Marius, pana si eu, Toma Necredinciosul, am vanat toate cartile ei. Merita sa le iei si tu, indiferent ca e vorba de historical sau fantasy :D

  4. Superba recenzie Alina! Foarte frumos prezentata cartea, felicitari! Imi plac mult si colajele de poze. Daca nu as fi avut deja cartea – pe care abia astept si eu sa o citesc – cu siguranta ma convingeai cu recenzia ta!

  5. Ei, asa da! Nu sunt fan povesti cu vampiri, fac parte exact din categoria aia de care vorbesti tu la un moment dat in recenzie :)) Dar pe asta parca as citi-o si eu, suna prea bine elementele alea de thriller….

  6. autoarea e una din scriitoarele mele preferate ! foarte frumoasa si tentanta recenzia,felicitari Alina <3

  7. Ai dreptate când spui că Raluca este o nestemată; o nestemată de scriitoare, dar și un om minunat cu un zâmbet unic. Îmi place foarte mult, iar această recenzie te onorează. Felicitări!

  8. Felicitari,o super recenzie marca Alina!Felicitari Raluca!Nu ma mira tinand cont ce bine scrie Raluca

Scrie un comentariu. Vorbeste cu mine!