(Seria Magicienii, partea a II-a)

Regele magician de Lev Grossman

Titlul original: The Magician King
Traducere: Oana Chi
țu

Editura: Nemira

Colecţia Young Adult
Anul apariţiei
: octombrie 2015

Nr. de pagini: 536

Gen: Fantasy, Urban Fantasy, Young Adult

   Seria The Magicians: 1. Magicienii – The Magicians ( 2009); 2. Regele Magician – The Magician King (2011); 3. Tărâmul magicianului – The Magician’s Land (2014)

   Doi ani după întâmplările din Magicienii, Quentin și prietenii lui au ajuns regi și regine în Fillory, dar viața lor magică nu este paradisul care pare a fi. Zilele și nopțile de bucurii regale încep să își piardă gustul iar într-o dimineață, când o vânătoare ia o turnură tragică, Quentin și Julia sunt nevoiți să se îmbarce pe o barcă fermecată cu vele care îi va duce într-o călătorie departe de regatul lor.

   „Regele Magician este un al doilea De veghe în lanul de secară pentru amatorii de universuri alternative… Grossman a creat un rar, straniu și minunat roman… La jumătatea cărții, atunci când Quentin se teme că va fi exilat din Fillory pentru totdeauna, vei simți ce-a simțit și el: panică și groază. Ca și Quentin, și tu vei face totul pentru a te reîntoarce acolo.“ The Chicago Tribune

   „O privire nouă asupra literaturii fantasy – un roman întunecat, cu personaje de o adâncă complexitate psihologică.“  The Daily Beast

   “Un magician nu avea nevoie de arme. Un magician nu avea nevoie decât de puterea din interiorul lui. Tot ce trebuia să facă era să fie el însuși: Regele Magician.”

    Dacă acțiunea din “Magicienii” m-a ținut într-o permanentă stare de surescitare, unele scene fiind de o duritate greu de digerat, evenimentele din “Regele Magician” m-au făcut să trec prin toată gama de  trăiri emoționale. Încă de la începutul lecturii am simțit o ușoară stare de nostalgie, motivată de absența unui personaj pe care ajunsesem să-l îndrăgesc foarte mult în prima parte. A înfruntat Bestia, a învins-o, dar consecințele au fost devastatoare: s-a transformat într-un spirit – niffin, un înger justițiar al dezastrului. Sper să reapară în ultima parte a trilogiei!

    Având în vedere că “Magicienii” mi-a furnizat niște surprize de proporții, am crezut că volumul doi nu se va ridica la nivelul acestuia, dar nu a fost așa. Din toate punctele de vedere, partea a doua este mult mai reușită! Mizele sunt mult mai mari, iar acțiunea este extrem de alertă. Până și personajele sunt altfel creionate. Dacă la început de trilogie i-am văzut cum pică în toate ispitele – droguri, alcool, sex (orgii în toată regula), fiind destul de egoiști, vexați, libertini, posedați de demoni, nu doar la figurat, de  această dată, i-am regăsit mult mai maturi, chibzuiți, responsabili.

    Dar știți ce mi-a plăcut cel mai mult? Modul cum se îmbină realul cu supranaturalul. De pe tăramul Fillory, Țara-lui-Nicăieri (lumea dintre Pământ și Fillory și toate celelalte universuri), dar și lumea de apoi, magicienii revin pe Pământ, unde prin intermediul unor portaluri, ajung la Veneția, Corwall și Chesterton, Massachusetts. Întâlnim o serie întreagă de creaturi fascinante : arborii-ceas, Bestii Unice precum Iepurele Vizionar, dar și dragoni, driade  și zeități.

    Având în vedere ca acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, capitolele alternând între prezent și trecut, am avut posibilitatea să asist la toate momentele dramatice prin care a fost nevoită să treacă Julia, una dintre reginele din Fillory, fata de care Quentin a fost îndrăgostit în copilărie. Deși ea a apărut doar la începutul și sfârșitul primului volum, de această dată i se alocă atât de multe capitole, încât am avut impresia că ea este personajul principal al romanului. De fapt, trebuie să recunosc că mi-a plăcut să descopăr puțin câte puțin misterul care o înconjoară. A reușit să realizeze ceea ce și-a propus, însă cu un anumit preț. A cunoscut durerea, cruzimea și într-un final a trebuit să facă un enorm sacrificiu.

    Julia nu a învățat magia ca ceilalti magicieni, în cadrul sistemului organizat de la Brakebills, ci pe cont propriu. A fost colega de liceu cu Quentin, dar ea a picat testul si nu a fost admisă la Brakebills, așa că a devenit o vrăjitoare amatoare. A adoptat goticul pe de-a-întregul, îmbrăcânduse într-o rochie neagră și conturându-și ochii tot cu negru. Este bizară și enigmatică, dar toți o îndrăgesc.

    “Locuitorii din Fillory o aveau și ei la inimă. Julia întreținea o relație specială cu ei, mai ales cu cei mai exotici, cu spiritele și cu forțele naturii, cu duhurile și chiar cu ființele mai ciudate și mai extreme – un element de stranietate, aflat în zona ambiguă dintre biologic și magie. 

   Julia era regina lor vrăjitoare, iar ei o adorau.

    Dar educația Juliei avusese un preț. Era greu să-ți dai seama despre ce anume era vorba, dar își lăsase amprenta asupra tinerei. Nu părea să mai dorească sau să aibă nevoie de compania altor oameni. Chiar și în toiul unui dineu, al unui bal sau al unei conversații, fata își pierdea interesul și pleca pur și simplu. Se întâmpla din ce în ce mai des. Quentin se întreba uneori cât de scumpă îi fusese educația și cum plătise, dar de fiecare dată când deschidea subiectul, Julia evita discuția. Alteori se întreba dacă nu cumva se îndrăgostea de ea. Din nou.”

regele magician 1

    Acțiunea din “Regele Magician” se petrece după doi ani de la evenimentele din primul volum. Quentin, Eliot, Julia și Janet au ajuns regi și regine în Fillory, dar viața lor magică nu este paradisul care pare a fi. Zilele și nopțile de bucurii regale încep să își piardă gustul, plictiseala le dă darcoale, așa că într-o dimineată, pleacă să prindă una dintre Bestiile Unice – Iepurele Vizionar. Darul acestuia era să prezică viitorul oricui l-ar fi prins sau cel puțin așa spunea legenda. Nu mai fusese capturat de secole. Și totuși, Jollyby, Maestrul Vânătorii  de la Castelul Whitespire a reușit să-l prindă, iar când l-a întrebat ce vede, răspunsul i-a îngrozit pe toți.

   „Ochii Iepurelui Vizionar și-au recăpătat concentrarea. Privirea lui s-a îndreptat direct către Quentin, iar animalul și-a descoperit incisivii uriași și portocalii.

  – Moarte, a șuierat el.

  Au rămas cu toții împietriți pentru o clipă. Nu li se părea înfricoșător, ci nepotrivit, ca și cum cineva ar fi spus o glumă deocheată la petrecerea unui copil.

   Apoi Jollyby s-a încruntat, și-a lins buzele, iar Quentin a văzut că pe dinți avea sânge.

   Bărbatul a tușit o dată, de parcă încerca să vadă cum e, iar capul i-a picat în față. Iepurele sa smuls din degetele inerte ale vânătorului și a țâșnit prin iarbă, ca o rachetă. Cadavrul lui Jollyby a căzut cu fața înainte.

  – Moarte și distrugere! a strigat iepurele în timp ce alerga, în caz că nu se făcuse înțeles. Dezamăgire și disperare!”

   Să fi fost o coincidență că Jollyby a murit imediat după ce iepurele a vorbit despre moarte? Dar cine sau ce anume l-a omorât ?

   În timp ce Eliot și Janet se decid să-i ancheteze pe Lorieni, Quentin se gândește să pornească într-o nouă aventură. Alături de Julia, Benedict, spadasinul Bingle și un leneș vorbitor, se îmbarcă pe Muntjac, o barcă fermecată cu vele care îi va duce către Insula Exterioară, aflată în cel mai estic punct din imperiul Fillorian. Nimeni nu s-a mai îndreptat spre acel loc, dar ei se duc pentru a colecta taxele neplătite de mulți ani. Având în vedere că Fillory este un ținut al hiperabundenței, banii fiind doar de decor, mi se pare hilar ceea ce vor ei.

   “Quentin avea o navă antică ce fusese ridicată din morți, un spadasin psihotic, dar eficient, și o regină-vrăjitoare enigmatică. Nu era tocmai ca în Frăția Inelului, dar, pe de o altă parte, nici nu încerca să salveze lumea de Sauron, ci doar să colecteze taxele câtorva insulari prostovani. Aranjamentul avea să meargă fără îndoială.”

    După trei zile de mers pe mare, tinerii aventurieri ajung pe Insula Exterioară, iar aici sunt întâmpinați de Elaine, agentul vamal care a crezut inițial că aceștia au venit dintr-un alt motiv decât cel invocat: să găsească cheia de aur magică, cea care face lumea să se învârtă. Neconvinsă de sinceritatea lor, ea încercă să-i îndrume spre Insula de Apoi, aflată dincolo de tărâmul Fillory și îi oferă lui Quentin o carte -“Cele șapte chei de aur”.

   Deși s-au gândit să revină la Castelul Whitespire, pe drum s-au răzgândit, așa că au schimbat cursul, îndreptându-se spre sinistra Insulă de Apoi. Povestea celor șapte chei și semnificația lor le-au trezit curiozitatea, dar oare ele există cu adevărat?

regele magician 2

   Ajunși pe insulă, reușesc să găsească cheia magică în Capela Pericolelor, însă în momentul în care Quentin și Julia o ating, se întâmplă un fenomen straniu. Sunt aduși în mod accidental pe Pământ!

   “Quentin deschisese o ușă săpată în aer, suficient de înaltă ca el să treacă fără să se aplece. Înăuntru era luminos și cald, însorit și verdeață. Asta era minunea. Rocile cenușii ale Insulei de Apoi păreau deja un vis. Asta era ceea ce îi lipsise – aventură sau cum altfel s-o mai fi numit. Se întreba dacă se afla în Fillory sau în cu totul alt loc.

   Tânărul a pășit pe iarbă, trăgând-o pe Julia după el. De jur împrejur era lumină. Quentin a clipit până când ochii au început să i se obișnuiască.

– Stai, a zis el. Nu se poate.

   Quentin s-a repezit înapoi spre ușă, dar portalul deja dispăruse. Nu mai era nicio ieșire, nicio cale de întoarcere, ci doar aer. Și-a pierdut echilibrul și a căzut în mâini, julindu-și palmele pe asfaltul cald din fața casei părinților lui din Chesterton, Massachusetts.”

   Cum se vor mai putea întoarce pe tărâmul Fillory? Singurul obiect magic care i-ar ajuta – nasturele (acest obiect face legătura dintre Pământ și Fillory, trecându-se prin Țara-lui-Nicăieri; povestea lui o aflați citind primul volum), se află la Josh, un fost coleg de la Brakebills, dar acesta locuiește în Veneția. Și ca să ajungă în cel mai scurt timp la Josh, Quentin este nevoit să ajungă în locul unde a fost instruită Julia în ale magiei.

   Din nefericire, Josh a vândut nasturele unui dragon ce trăiește în Canal Grande! Vor mai putea recupera acel obiect magic?

    Lucrurile se complică din momentul în care dragonul face anumite mărturisiri.Țara-lui-Nicăieri este aproape distrusă și doar dacă sunt recuperate cele Șapte Chei de Aur ale ținutului Fillory putea să se salveze. Mai rău este că acesta ține să-i avertizeze în legătură cu reîntoarcerea vechilor zei care vor să ia înapoi magia!  Iar finalul magiei ar însemna sfârșitul regatului Fillory. Vor reuși magicienii să găsească toate cheile ?

   “– Vechii zei se întorc să recupereze ce e al lor de drept. Eu îmi voi juca rolul. Ar fi mai bine să te pregătești pentru a-l juca și tu pe al tău.

– Pare o idee bună, dar cum mai exact…

– Nu vorbi. Nasturele nu îți este de niciun folos. Țara-lui-Nicăieri e zăvorâtă. Dar prima poartă e încă deschisă. Așa a fost întotdeauna.”

„– Țara-lui-Nicăieri va fi distrusă. Nu a făcut niciodată parte din planul divin. Predecesorii mei au construit-o în spațiul dintre universuri. Zeii o vor rade, ca pe un cuib de viespi agățat pe un zid vechi. Dacă ne mai aflăm aici atunci, vom muri cu ea. Dar nu se vor opri aici. Nici măcar nu țintesc Țara-lui-Nicăieri.”

“– Magia e problema. N-ar fi trebuit să o avem. O să închidă breșa care ne permite să o utilizăm. Când vor termina, magia va muri, nu doar aici, ci în toată lumea. Puterea le va aparține doar zeilor. Majoritatea lumilor își vor pierde pur și simplu magia. Cred că Fillory se va destrăma și va înceta să mai existe. E un regat special – are magia țesută în toată fibra lui. Eu cred că Fillory în sine s-ar putea să fie breșa prin care s-a scurs inițial magia. “

    V-am povestit doar o foarte mică parte din evenimentele din carte. Vă invit să-l însoțiți pe Regele Magician prin Veneția, Cornwall și Chesterton, Massachusetts, dar și pe tărâmurile magice Fillory, Insula de Apoi, Țara-lui-Nicăieri, populate de creaturi fabuloase precum arborii-ceas, Bestii Unice, dragoni, driade și zei.

Nota 9,8

sigla NemiraCartea Regele Magician de Lev Grossman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Alina
Review overview
5
***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

13 COMMENTS

  1. Alina, foarte reușită recenzia! Felicitări! Vreau și eu să citesc cartea! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  2. Cât de tentant 🙂 Felicitări pentru recenzie!

    Trebuie neapărat să încep seria asta 😀

  3. Nu am citit inca nici prima parte, dar pare un roman captivant, poate voi citi si eu la un moment-dat.

  4. felicitari alina,frumoasa prezentarea!noroc ca nu e genul meu c-as mai trece o carte pe lista.
    ispita ca de obicei! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

    • Multumesc mult Arci! Apreciez gestul tau, cel de a citi recenziile, chiar daca respectivele carti nu apartin genului tau preferat.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.