Regii blestemați (#1). Regele de fier de Maurice Druon-recenzie

Titlul original: Les Rois maudits (#1). Le Roi de fer
Traducere: Aurelia Ulici
Editura Litera
Anul apariției: 2014
Număr pagini: 288
Nota mea: 10/10

Maurice Druon (1918-2009) a fost membru al Academiei Franceze (din 1966) și al altor academii, printre care și cea română (din 1996). În timpul celui de-al Doilea Răboi Mondial, a fost membru în Rezistența franceză, al cărei imn l-a și compus împreună cu unchiul său, scriitorul Joseph Kessel. A fost ministru al Culturii în 1973-1974 și deputat de Paris (1978-1981). În 1948 a primit premiul Goncourt pentru romanul Marile familii. Romanele Regii blestemați au fost adaptate pentru televiziunea franceză în 1972, apoi în 2005.

Maurice DruonSunt pus în situația de a redacta o recenzie pentru o carte extraordinară, ce m-a fascinat, de care pur și simplu m-am îndrăgostit. Sunt conștient că orice aș scrie nu va fi suficient pentru a reda plăcerea pe care mi-a făcut-o lectura poveștii regelui de fier. Primul volum al unei serii celebre, Regii blestemați, mi-a fost recomandat cu ceva timp în urmă și regret că l-am tot amânat. O serie care a inspirat Urzeala Tronurilor nu poate fi decât una de nota 20.
Printre genurile mele literare preferate se numără și cel istoric. Mă pasionează istoria și o consider un domeniu ce îți oferă o anumită disciplină, ce îți dezvoltă o gândire analitică, ce te ajută să conduci, să trăiești prezentul folosindu-te și învățând din evenimentele trecutului. Scriitura excelentă a lui Maurice Druon îți permite să fii mai aproape, să te simți ca un martor al celor întâmplate la începutul secolului al XIV-lea la curtea regelui Franței. Cu toții ne-am dori să călătorim în trecut, însă când există scriitori cu un asemenea talent o mașină a timpului este de prisos…
Les Rois maudits (#1). Le Roi de fer„Glasul cântat al doamnei de companie se pierdea în sala prea mare pentru ca femeile să poată trăi fericite acolo.
Regina lipsită de iubire suspină.
Iată ce înduioșătoare cuvinte, spuse ea, par scrise special pentru mine. Ah! S-au dus vremurile când marii seniori, precum acest duce Guillaume, se pricepeau atât la poezie, cât și la război. Când mi-ai spus că a trăit? Acum două sute de ani? Poemul acesta pare că a fost scris ieri.
Și repetă, doar pentru sine:
Nimic bun despre iubire
Nu am a spune,
Nici mult, nici puțin nu primesc,
Cu-atât mai mult nimic din ce-mi doresc…”
Protagonistul este, după cum probabil v-ați dat seama, regele de fier. Această poreclă îi este atribuită lui Filip al IV-lea cel Frumos, rege al Franței care contribuie cu reforme pentru îmbunătățirea vieții sociale, dar și pentru centralizarea statului aflat la început de drum. Pe data de 18 martie 1314, în urma deciziei luată de Înalta Instanță, Jacques de Molay, maestrul Ordinului Templierilor, este executat. Înainte de asta aruncă un blestem cutremurător asupra celor care i-au făcut acest rău.
„Mulțimea îngrozită amuțise. S-ar fi zis că ardea un profet nebun. De pe fața în flăcări, vocea îngrozitoare profeți:
Papă Clement!… Cavaler Guillaume!… Rege Filip!… înainte de împlinirea anului vă chem să vă înfățișați la judecata lui Dumnezeu, ca să vă primiți dreapta pedeapsă! Blestemați! Blestemați! Blestemați fiți cu toții până la a treisprezecea spiță a neamurilor voastre!…”
Din păcate, blestemul se va împlini. Papa va muri la fix o lună, cavalerul Guillaume la fix două luni. La sfârșitul lui noiembrie regele, după o cumplită luptă cu moartea, cu el însuși, va părăsi această lume. Ceea ce pare la prima vedere o tragedie, ce te revoltă și te emoționează deopotrivă, este o poveste frumos țesută. Aceasta prezintă și soarta a două din nurorile regelui, Margaret și Blanche, care și-au încornorat soții și care au încercat să ascundă asta. Regina Isabelle a Anglie, fiica lui Filip al IV-lea, contribuie la demascarea adulterinelor, a celor care au călcat în picioare onoarea fraților săi, dar și pe cea a Casei Regale Franceze.
,, – Să mergem, Isabella, spuse regele.
Și ieșiră. Tânăra regină a Angliei câștigase. Era însă istovită și tulburată de faptul că tatăl ei îi spusese: ,,Să mergem Isabella”. Era pentru prima oară când îi spunea pe nume, ca atunci când era o copilă. Se întoarseră, unul după altul, pe drumul de rond.Vântul din răsărit fugărea pe cer norii negri, uriași. Regele se întoarse în birou, luă sfeșnicul din argint și plecă să-și caute fiii. Umbra lui înaltă se pierdu pe scara în spirală. Avea inima grea. Nu simțea nici măcar picăturile de ceară care îi cădeau pe degete.”
Cei doi, tată și fiică, sunt niște personalități impunătoare, respectabile, dedicate regatelor pe care le conduc. Ei sunt în stare să renunțe la propria lor fericire pentru binele supușilor. În ciuda greșelilor lor, sunt niște modele de sacrificiu, a căror viață confirmă de multe ori zicala: ,,Banii nu aduc fericirea, ci doar o întrețin…”.
„Regele plecă, plin de o mulțumire cum nu mai trăise de mult. Un om îi vorbise în singurătatea câmpiei, un om care datorită lui era liber și fericit. Greaua povară a puterii și a anilor se ușurase deodată. Își făcuse bine treaba lui de rege. „De la înălțimea tronului, știi întotdeauna pe cine lovești, își spunea; dar nu știi niciodată dacă binele pe care l-ai vrut s-a făcut cu adevărat, și nici cui. Aprobarea care îi venea, pe neașteptate, de la talpa țării îi era mai prețioasă și mai plăcută decât toate laudele curții. Se gândea la toți acei André din pădure, din vale sau din câmpie, toți Jean de pe câmp, Jacques din cătun sau din vie, ai căror copii, salvați din condiția de șerbi, aveau să fie o mare rezervă de oameni și forță pentru regat.”
Aștept cu nerăbdare următoarele volume pentru a le putea savura, căci primul mi-a deschis și mai tare apetitul pentru literatura de acest gen și, evident, pentru istoria medievală, extrem de fascinantă, cu regi, împărați, papi, duci, conți, intrigi și povești de dragoste una mai interesantă ca alta. Veți descoperi mai multe despre această lume fascinantă, cu bucurii și necazuri, cu bune și rele, citind „Regele blestemat” și, bineînțeles, restul seriei!

Părerile criticilor:
Sălbatic, senzual, plin de viaţă, bogat documentat…, printre cele mai bune romane istorice.” (The Times Literary Supplement)
Regii blestemaţi are de toate: regi de fier şi regine sugrumate, războaie şi trădări, minciuni şi senzualitate, înşelătorii, rivalităţi de familie, blestemul cavalerilor templieri, bebeluşi schimbaţi la naştere, femei-lup, prăbuşirea unei mari dinastii, iar toate acestea (sau mare parte din ele) sunt luate direct din paginile de istorie. Şi, credeţi-mă, familiile Stark şi Lannister nu sunt mai interesante decât Capeţienii şi Plantageneţii. Fie că eşti pasionat de istorie sau de literatura fantasy, nu vei putea lăsa din mână romanele lui Druon: este Urzeala tronurilor în original.„(George R.R. Martin)

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

editura-literaCartea Regii blestemați (#1). Regele de fier de Maurice Druon a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

 

Autor: Cosmin

24 COMMENTS

  1. felicitari cosmin,am citit cartea acum multi ani cind a aparut la noi(atunci avea dfoar 3 volum-caramizi),este super interesanta ,la fel ca si prezentarea ta.

  2. Cartea este superba, singura problema a editiei din 2014 este, din punctul meu de vedere, traducerea: stereotipa, de multe ori stricto sensu si nu urmarind intelesul frazei in intregul ei. Am fost un cititor avid al editiei din 1971, sub traducerea lui Sergiu Dan, care te duce cu adevarat in inima Frantei medievale, te transpune in mjjlocul povestii, parca traiesti alaturi de personaje. M-am bucurat de reeditare, insa, sincer, cu tot respectul pentru munca depusa, aceasta traducere din 2014 imi „zgarie” pur si simplu retina.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.