Regina umbrelor de Sarah J. Maas-precomandă

Regina umbrelor de Sarah J. Maas-precomandă

Regina umbrelor, de Sarah J. Maas-Precomandă

 Număr pagini: 704

   Celaena Sardothien a revenit în regatul său, pentru a-şi duce la bun sfârşit răzbunarea şi a-şi elibera ţinutul de tiranicul rege care a răpit magia. Pentru prima dată, şi-a acceptat identitatea. Este Aelin Galathynius, Regina Terassenului, însă, înainte de a redobândi tronul, trebuie să lupte. Cel de-al patrulea volum al seriei Tronul de cleştar continuă aventurile Caelenei, în drumul său spre un deznodamânt care i-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna.

Fragment

   O creatură aștepta în întuneric. Era antică și crudă, și pășea în umbre, controlându-i mintea. Nu făcea parte din lumea lui și fusese adusă aici ca să îl umple de frigul ei primordial. Erau încă separați de un fel de barieră invizibilă, dar zidul se năruia puțin câte puțin de fiecare dată când creatura mergea încet de-a lungul său, testându-i rezistența. Nu își aducea aminte cum îl cheamă. Era primul lucru pe care îl uitase când întunericul îl învăluise cu câteva săptămâni, luni sau epoci în urmă. Apoi, uitase numele celorlalți care însemnaseră atât de mult pentru el.

   Își aducea aminte groaza și disperarea – numai din cauza momentelor singulare care tot întrerupeau bezna, ca ritmurile constante ale unei tobe: câteva minute de țipete și sânge, și vânt înghețat. În camera aceea de marmură roșie și sticlă fuseseră oameni pe care îi iubea; femeia își pierduse capul… Și-l pierduse, de parcă decapitarea ar fi avut loc din vina ei. O femeie încântătoare, cu mâini delicate ca niște porumbei aurii. Chiar dacă nu își amintea cum o cheamă, știa că nu era vina ei. Era vina bărbatului de pe tronul de sticlă, care îi ordonase acelei gărzi să-i sfâșie carnea și oasele cu sabia. În afara momentului în care capul acelei femei lovise cu un zgomot surd pământul, nu mai exista nimic altceva în întuneric. Nu exista decât acel moment, din nou, și din nou, și din nou – și acea creatură care se plimba de colo-colo, aproape, așteptându-l să cedeze, să se predea, să îi permită să intre. Un prinț.

   Nu își aducea aminte dacă făptura aceea era prințul sau dacă el însuși fusese odată un prinț. Era puțin probabil. Un prinț nu ar fi permis ca acea femeie să e decapitată. Un prinț ar fi împiedicat sabia. Un prinț ar fi salvat-o. Cu toate acestea, nu o salvase și știa că nimeni nu venea să-l salveze pe el. Dincolo de umbre, încă mai exista o lume reală. Bărbatul care ordonase sfârtecarea acelei femei încântătoare îl forța să facă parte din ea. Iar când o făcea, nimeni nu observa că devenise aproape ca o marionetă, care se lupta să vorbească, să acționeze ignorând cătușele. Îi ura pentru că nu observau. Ura era una dintre emoțiile pe care încă le mai cunoștea. „Nu trebuia să te iubesc.“

   Asta îi spusese femeia – apoi murise. Nu ar fi trebuit să îl iubească, iar el nu ar  trebuit să cuteze să o iubească pe ea. Merita acest întuneric și, imediat ce granița invizibilă se spulberă, iar creatura care aștepta se năpusti, infiltrându-se și umplându-l… ar fi primit acest întuneric pe merit. Așa că, rămase legat în noapte, martor al țipetelor, al sângelui și al impactului cărnii pe piatră. Știa că ar fi trebuit să se lupte, știa că se luptase în acele ultime secunde, înainte ca acel colier din piatră neagră să-i strângă gâtul. Dar o creatură aștepta în întuneric, iar el nu mai reușea să i se mai împotrivească pentru mult timp.

Sursa: Editura Rao

****Coman Iasmina (Iasmy/Elis Ntco fb)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri**** Esenţele tari se ţin în sticluţe mici! Orientată spre prezent, dar şi viitor, cu picioarele pe pământ, dar şi idealistă. Optimistă până la extrem. Îmi place să dezvolt o idee prin intermediul discuţiilor, văd timpul ca pe o resursă finită şi iau în serios termenele limită. Pasionată de cărţi, muzică şi călătorii, ador stilul romance (contemporan, historical) thriller, istoric romanţat, YA, şi în general cărţile scrise bine. Mai nou, începe să îmi placă stilul fantasy, deşi nu am crezut că mă poate "prinde". Învăluită în mister, iubitoare de ciocolată cu piper. Îmi plac provocările! Şi aşa cum spune Octavian Paler: "Pasiunea n-are nevoie de motivări, ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă, dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri." Vă aşteptăm alaturi de noi!

4 COMMENTS

  1. Eu nu am citit nici primele volume, dar mă mai gândesc dacă să o am în vizor sau nu.

Leave a Reply