Lumea spiritelor este locul în care se întâlnesc toate lumile, de aceea şamanii ajung acolo. Acolo poţi exista în acelaţi timp în toate

Şaman de Kim Stanley Robinson-Lumea spiritelor şi lumea viselor

 

Editura: Nemira, 2016

Număr de pagini: 509

Colecţia Nautilus

    Lumea spiritelor şi lumea viselor nu sunt unul şi acelaşi lucru, dar se îmbină în cer. Lumea viselor este în sânul acestei lumi, lumea spiritelor este în afara ei, dar tu poţi zbura în amândouă. Şi ele se întâlnesc dincolo de cer. Aşadar, poţi zbura înainte şi înapoi. Lumea spiritelor este locul în care se întâlnesc toate lumile, de aceea şamanii ajung acolo. Acolo poţi exista în acelaţi timp în toate

    ŞAMAN este genul de lectură surprinzătoare prin ineditul ei: îţi vine greu ţie, cititorul, să-ţi imaginezi o lume construită pe tăişul gheţii, o lume ce se măsoară în bătăi de inimă şi unde supravieţuirea depinde de adaptarea în lanţul trofic. Hai să facem un simplu exerciţiu! Poate imaginaţia să vă conducă înapoi în timp…acum 30.000 de ani ?! Ştiu, vi se face brusc frig!

   Fără nicio îndoială, Şaman este un roman iniţiatic ce urmăreşte deopotrivă formarea ca vraci a tânărului Loon, dar şi supravieţuirea tribului său. „(… ) într-un fel sau altul, toţi băieţii trebuiau să devină bărbaţi. Peregrinările lor trebuiau să fie încercări ale priceperii şi rezistenţei. Pribegiile vânătorilor erau la fel de neplăcute. Iar şamanii altor haite erau supuşi unor încercări şi mai necruţătoare, aşa se spunea.” (p. 15)

   Prima probă la care este supus tânărul Loon, încă adolescent, este cea a supravieţuirii solitare în pustia gheţurilor permanente. Nu are nimic la îndemână şi trebuie să găsească o cale de a-şi procura singur veşminte, hrană, arme. Nu se poate întoarce la tribul său mai devreme de o săptămână şi în niciun caz fără a fi acoperit de blănuri şi trofee care să ateste o luptă eroică. Râvneşte la a deveni şaman, la posibilitatea de a-şi ghida şi vindeca familia – tribul în mijlocul căruia a crescut după moartea părinţilor.

   Kim Stanley Robinson ne transpune într-o lume în care sufletul trăieşte ca animal totem. Loon are în piept un cufundar (o pasăre veselă şi curajoasă ), membrii tribului său sunt lei sau lupi, iar Elga, viitoarea soţie, aduce prin forma corpului şi prin forţă cu un elan. Mai mult – ceea ce ar putea să şocheze sensibilitatea unora – este prezenţa zoomorfismului ca unică formă de spiritualitate. Natura apare ca un templu ce îmbunată, îmblânzită prin ofrande, ajută muritorii să supravieţuiască cumplitelor ierni preistorice. Animalele şi omul trăiesc într-o simbioză al cărui contur nu este bine delimitat. De aceea, se întâmplă nu o dată ca personajul să asculte poveşti în care tinere s-au căsătorit „din greşeală” cu urşi sau lei, iar copulări mixte, om-animal, apar des în visele lui Loon: „Visa toată noaptea, lucru pe care îl ştia pentru că de fiecare dată când se trezea făcea un efort să iasă din lumea viselor, începând cu plăcute confruntări sexuale cu fete, feline, cai sau ciute şi terminând cu chinuri mari de a scăpa nemâncat de feline sau fete, iar uneori de cai sau ciute.” (p.104)

  Romanul fascinează şi prin atenţia, minuţiozitatea cu care sunt puse în scenă personajele, detaliile care le clădesc lumea: Thorn este actualul şaman, un bătrân ursuz şi meschin, Heather, cea mai de temut femeie a tribului ( sau a „haitei” – sinonimia celor două termene subliniază încă o dată egalitatea om-animal ). Deţine cunoştinţe despre plante vindecătoare sau letale şi proliferează blesteme ce-i ţin pe toţi departe de ea. Elga face parte dintr-o haită rătăcitoare şi este cu greu acceptată în tribul lui Loon. Maternitatea şi forţa de muncă îi conferă avantaje, anulate însă de faptul că devine o altă gură în plus pentru care trebuie să se pregătească provizii.

   Însă poate personajul principal al romanului ŞAMAN este sălbăticia, pustietatea copleşitoare. O întindere nesfârşită de gheţuri, un peisaj abrupt, colţuros, cu păduri – veritabile capcane, ivite parcă nu să protejeze, ci să pună din nou la încercare supravieţuirea omului. Citind interviurile autorului, deduc că predilecţia pentru spaţiile deschise, greu accesibile, derivă din pasiunea sa pentru alpinism şi explorare.

   Trebuie să mărturisesc că este primul roman science fiction pe care îl citesc. Şi m-a prins foarte tare! Acum, ce nu mi-au plăcut au fost unele rânduri exagerat de licenţioase, un dialog pe alocuri nerealist de preţios şi o oarecare superficialitate în alegerea numelor personajelor: îmi e dificil să cred că în Epoca de gheaţă se întâlneau Elga, Heather, Thorn, Thunder, Bluejay, Sage, deşi o asociere cu elementele naturii este pe cât de probabilă, pe atât de plauzibilă. M-a fascinat însă un pasaj care descrie punctul în care lumea viselor şi lumea spiritelor se întâlnesc: „Lumea spiritelor şi lumea viselor nu sunt unul şi acelaşi lucru, dar se îmbină în cer. Lumea viselor este în sânul acestei lumi, lumea spiritelor este în afara ei, dar tu poţi zbura în amândouă. Şi ele se întâlnesc dincolo de cer. Aşadar, poţi zbura înainte şi înapoi. Lumea spiritelor este locul în care se întâlnesc toate lumile, de aceea şamanii ajung acolo. Acolo poţi exista în acelaţi timp în toate.

    Kim Stanley Robinson s-a născut în 1952, la Illinois. A studiat literatura la Universitatea din California. Ca scriitor, deşi a publicat nuveţe încă din 1976, Kim Stanley Robinson  şi-a început cu adevărat cariera în 1984, când au apărut THE WILD SHORE, primul său roman, şi THE NOVELS OF PHILIP K.DICK, teza de doctorat. Succesul său se cristalizează în momentul publicării TRILOGIEI MARTE ( tradusă şi în română şi apărută la editura „Nemira” ) pentru care a primit două Premii Hugo, Două premii Locus şi un premiu Nebula. Despre fabuloasa lume a scriitorului Kim Stanley Robinson puteţi afla mai pulte şi din interesantul interviu.sigla Nemira

Cartea Şaman, de Kim Stanley Robinson a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site/ul Editura NemiraPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

 

12 COMMENTS

  1. Nu sunt fana a genului SF asa ca voi spune pas. Banuiesc ca este interesanta cartea dar eu „nu ma impac” cu astfel de carti 😀

  2. Interesanta si frumoasa recenzie! De Kim Stanley Robinson am auzit la sfarsitul aniilor 1990 cand sora mea mi-a cumparat cartea ”Marte Rosu”. 🙂 Am toate volumele din trilogia Marte, ultimul volum a ramas necitit 🙁 .Trilogia Marte este o ”space-opera” foarte frumoasa.
    Multumim Ioana! locco_smiley_2

  3. Dupa ce am citit recenzia ta, m-am decis sa cumpar cartea! Cred ca este pe gustul meu. Felicitari!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.