Sclipind la ultimul vagon de Andreea Blandu

Sclipind la ultimul vagon de Andreea Blandu

Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blându

Editura: Librex

Număr de pagini: 236

    Cu toții am iubit măcar o dată în viață cu toată ființa noastră, am simțit că nu puteam nici respira dacă celălalt nu era lângă noi, am suferit și am fost geloși pentru că dragostea pe care o simțeam era mai mare decât ne-am fi putut imagina. Tocmai deoarece fiecare a trecut printr-o astfel de experiență, este imposibil să nu empatizați cu povestea de iubire prezentată de Andreea Blându în romanul său, „Sclipind la ultimul vagon”. Chiar dacă ați putea să-i spuneți pas în primă fază crezând că este o altă carte siropoasă de dragoste, vă spun de pe acum că nu este deloc așa. Romanul reușește să împletească armonios povestea de iubire cu pasajele introspective și dialogurile uneori chiar filosofice pe teme care ne macină pe toți: fericirea, timpul, singurătatea și viața în general.

    O întâlnire aparent banală și complet inofensivă între doi străini dintr-un compartiment de tren nu pare să anunțe nimic semnificativ, însă în povestea noastră această întâlnire se va dovedi un fel de conspirație a Universului. Nidia îl cunoaște pe irezistibilul Eric în drumul său cu trenul către Brașov. Încă din prima clipă cei doi simt o atracție unul față de celălalt. Pe parcursul călătoriei se analizează reciproc și se tachinează constant. Ceea ce pare la început a fi exces de zel, se dovedește a fi de fapt șansa de a-i aduce din nou împreună. La sfârșitul drumului, Eric își scrie numărul de telefon pe o schiță a portretului Nidiei. Ajunsă acasă și neputând să-și scoată chipul străinului din minte, fata decide să-și asume riscul de a-l suna. Din acest punct între cei doi se înfiripă ceva, o iubire aparent imposibilă datorită diferenței mari de vârstă. Lungile discuții și dezvăluiri îi apropie din ce în ce mai mult. Dar dacă Nidia se îndrăgostește până peste cap de tot ceea ce înseamnă Eric, bărbatul nu știe dacă ceea ce simte este dragoste sau o simplă atracție care se datorează dorinței de o poseda, de a deține controlul asupra cuiva. Relația lor, în mare parte a romanului mai mult platonică, are urcușuri și coborâșuri, însă reușește să reziste în ciuda distanței fizice dintre cei doi, unul fiind în Brașov și celălalt în Timișoara și a faptului că Eric este căsătorit.

   O scurtă perioadă de lipsă de comunicare între ea și Eric, câteva dezvăluiri neașteptate și un eveniment tragic zguduie din temelii lumea Nidiei, care se transformă dintr-o puștoaică exuberantă și pozitivă de 18 ani, într-o femeie măcinată de incertitudini și durere. Dar ceea ce o aduce din nou pe linia de plutire este tot Eric. Iubirea pentru el o încurajează să iasă din starea proastă și să-și lase viața în mâinile dragostei. Totuși, va putea supraviețui o astfel de poveste de iubire? Vor avea cei doi un final fericit? Aceste lucruri le veți afla singuri, dar eu vă pot spune că destinul Nidiei vă va măcina și vă va marca profund.

   „Sclipind la ultimul vagon” după cum v-am spus anterior nu este un simplu roman de dragoste, este și unul psihologic datorită abundenței pasajelor introspective, marcate de profunzimea gândirii personajelor și a modului în care ele sunt construite. Discuțiile lor abordează teme diverse, de la viață în general și până la conceptul de fericire și bineînțeles iubire. Cu toții vă veți regăsi în convorbirile celor doi și veți fi uimiți de realismul lor aproape copleșitor.

„Percepem timpul în funcție de momentele frumoase sau triste din viața noastră. Când suntem fericiți vrem să prelungim acel moment la maxim. Când suntem triști, ne dorim ca timpul să treacă, să cicatrizeze răni…”

„Ăsta e de fapt defectul oamenilor, teama de a trăi clipa. Obiceiul prostesc de a trăi într-un viitor fad ne ucide prezentul care de multe ori poate fi extrem de plăcut, dacă știm să îl facem să fie plăcut!”

    Nidia, la cei 18 ani ai săi, este o puștoaică plină de viață, a cărei frumusețe nu este neapărat de natură fizică, ci provine din firea ei pozitivă. Ea trăiește prezentul la maximum, fără menajamente, astfel că dragostea pe care o simte pentru Eric este enormă, sufocantă. Fiind prima ei iubire, este de-a dreptul copleșitoare, poate chiar obsesivă. Îl iubește pentru tot ceea ce este el, pentru felul în care se mișcă sau vorbește, pentru felul în care o privește. Este capabilă să-i ierte orice, indiferența, statutul de bărbat căsătorit și uneori chiar cuvintele care o rănesc profund. Pentru ea Eric este poziționat pe un piedestal, reprezentând perfecțiunea, idealul, astfel că dragostea dintre ei poate învinge orice bariere. Tocmai din această cauză, după ce primește câteva lovituri puternice de la viață, Nidia se refugiază în iubire. Vede în acest sentiment soluția tuturor problemelor sale, este singurul lucru care o poate salva, care o poate proteja, care îi permite să meargă mai departe. Dragostea devine un fel de drog de care este dependentă. Dar ce se întâmplă oare când este privată de acest sentiment? Poate supraviețui și fără el?

   La polul opus îl avem pe Eric, un bărbat matur de 30 de ani, căsătorit, dar în relații precare cu soția. Este genul de om calculat, responsabil, care în general merge la sigur, nu vrea să riște nimic. Tinde spre introspecție și, fiind trecut prin viață, uneori pare să se victimizeze. În spatele chipului încrezător, șarmant și glumeț, stă acea față a sa nesigură, vulnerabilă și măcinată de incertitudini. Când în viața sa își face apariția Nidia, lucrurile par să se schimbe. Simte o atracție inexplicabilă față de ea, fapt ce-l încurajează să-și asume anumite riscuri. „E ceva ce mă atrage la ea. Am avut ocazia să văd tinere mult mai frumoase decât ea. Nu frumusețea îmi trezește interesul, e altceva în prezența ei care mă intrigă.” Însă undeva în adâncul său nu este sigur de acuratețea sentimentelor sale și nici chiar de ale tinerei. În viziunea sa, dragostea Nidiei pentru el este doar o fază trecătoare. Chiar dacă acum e puternică și pare că poate cuceri munții, în timp ea se va estompa și va dispărea. În ceea ce privește propriile sentimente, nu este foarte sigur dacă iubirea este cu adevărat iubire sau doar o dorință de schimbare ori un sentiment ce își are rădăcinile în aspirația de a poseda, de a avea control asupra vieții unei alte persoane. Tocmai din cauza acestor dubii, atunci când este forțat să aleagă între o dragoste covârșitoare, dar imposibilă și prima sa iubire, marcată de certitudine și siguranță, Eric o alege pe cea de-a doua. Va realiza însă la timp ceea ce simte cu adevărat pentru a sfida legile firii, făcând posibilă o iubire imposibilă sau va frânge fără milă aripile Nidiei?

    Povestea romanului este un adevărat roller-coaster de sentimente, care vă va purta cu fiecare pagină de la agonie la extaz. Ea ne arată cum poate schimba iubirea viața aparent banală a unor oameni proveniți din medii diferite. Veți trăi alături de portagoniști fiorii iubirii, veți simți durerea dezamăgirilor și a înșelăciunilor și veți zâmbi imaginându-vă scenele pline de pasiune care ilustrează perfect ceea ce înseamnă cu adevărat dragostea. Destinul Nidiei este o adevărată lecție de viață și vă pot spune că vă va impresiona profund pentru că se remarcă printr-un realism uluitor. Veți iubi alături de ea, veți râde, veți roși și veți plânge, trăind la intensitate maximă fiecare stare prin care trece tânăra pe parcursul evoluției sale într-un timp relativ scurt de la o adolescentă, la un adult încercat de viață. Chiar dacă nu sunt o mare amatoare de cărți de dragoste, romanul Andreei Blându m-a impresionat extrem de plăcut pentru că tânăra autoare a reușit să contureze atât de bine o poveste de dragoste profundă și în același timp sfâșietoare.

   „Sclipind la ultimul vagon” este un roman care cred că va plăcea nu numai amatorilor de romance, ci și celor care vor să citească o carte realistă, în filele cărei să se regăsească și care ar putea să le deschidă ochii cu privire la propria viață. Având un asemenea debut, aștept curioasă următoarea carte semnată de Andreea Blându.

Vă las câteva citate care m-au impresionat:

„Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții.”

„Când suntem copii ne dorim să creștem, să fim puternici, responsabili, ne place să fim considerați mari, să ni se acorde încredere, nu bănuim nici măcar o secundă că magia dispare…exact în momentul în care devenim conștienți de realitatea din jurul nostru.”

P.S. Eu nu am reușit să anticipez finalul romanului. Sunt curioasă dacă voi o veți face ;)

Librex.ro

Cartea Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blandu a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

7 COMMENTS

  1. Roxana, ai reusit sa imi stranesti curiozitatea! Ma intreb cum se va termina povestea :D
    Felicitari pentru recenzie! ;)

  2. Multumesc Roxana pentru recenzie. Nu stiam dspre ce este vorba dar m-a atras de la inceput titlul. Acum sigur o sa mi-o iau. Sper cat mai repede :)

Leave a Reply