Scrisorar - Mihail Siskin - Editura Curtea veche - recenzie carte

Scrisorar de Mihail Șișkin

Titlul original: Pismovnik („Letter Book” )
Editura: Curtea veche
Număr de pagini: 352
Nota: 10

Recunosc: am început acest roman cu ceva reticențe. De ce? Eu și literatura rusă avem o poveste nu foarte fericită. În afară de Anna Karenina nimic nicio carte rusească nu mă mai prinsese în mrejele ei… Dar, iată că a apărut Scrisorar-ul lui Șișkin în viața mea. L-am deschis din curiozitate – prea îl lăuda toată lumea.

Ce-a urmat? Știți ce au spus cei de la Le Figaro? „Începutul acestui roman […] este de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea. Am putea crede că citim corespondenţa dintre Virginia Woolf şi Robert Musil.” Scrisorar este un roman epistolar cum nu prea se mai scriu acum. Mihail Șișkin se vrea un tradiționalist dar, în același timp, este și un inovator (vom vedea puțin mai încolo de ce).

Sasha și Volodia sunt doi îndrăgostiți separați de război. Însă legătura dintre cei doi reușește să învingă bariera aceasta prin scrisorile care și le trimit. Dacă din primele scrisori putem construi o poveste de dragoste gingașă și, în același timp, senzuală – pe măsură ce pătrundem în poveste, putem desluși haosul războiul și realitatea crudă a cotidianului.

Deși Sasha primește teribila veste a morții lui Volodia, scrisorile continuă să curgă. Iubirea și (implicit) scrisorile celor doi transcend spațiul și chiar timpul (și așa, Mihail Șișkin se distanțează de tradiționalism). Iubirea adevărată e indestructibilă, iar povestea la care asistăm e una despre o dragoste veritabilă. Scrisorile Sashei și cele ale lui Volodia par să nu mai aibă legătură una cu alta dar, printre poveștile din război și poveștile despre întorsătură bizară (aș zice) din viața femeii, îi regăsim pe acei eroi de care se îndrăgostește oricine citind primele pagini.

Scrisorar îmi pare un poem despre iubire, viață și război scris în proză. E o poveste care-ți rămâne în minte și în suflet și care pare a nu se termina vreodată… Eu încă mai aștept să găsesc pe undeva vreo scrisoare… în vreun colț de carte sau internet.

Aș scrie despre cartea asta ore în șir, dar mai bine vă las pe voi să o descoperiți! Eu îi dau un 10 – nu am cum să-i dau mai puțin.

9 COMMENTS

  1. Tocmai faptul ca nu ai spus prea multe..ma face si mai curioasa, iar nota ta, ma incurajeaza si mai tare. Felicitari pentru recenzia de 10!

  2. Diana, la fel ca tine, nu pot sa spun ca am vreo relatie de compatibilitate cu literatura rusa. 🙂 Insa am pus cartea pe lista pt k daca tie ti-a placut in conditiile in care nu esti pasionata de acest gen de literatura, sunt sigura ca voi savura si eu povestea. Felicitari pt recenzie!

  3. Ti-a placut mult din moment ce i-ai acordat nota 10. Felicitari pentru prezentare insa literatura rusa pe mine nu prea ma incanta.

  4. multumesc diana!chiar m-ai facut curioasa!si-n literatura rusa sint romane foarte bune care ti se lipesc de suflet si altele mai putin bune.la fel ca si filmele lor

  5. Felicitari Diana ! O recenzie frumoasa ! Imi place literatura rusa in doze mici dar constante ! 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.