Secrete de Rodica Mijaiche

Secrete de Rodica Mijaiche

Secrete, de Rodica Mijaiche

 Titlul original: Secrete
Editura: Librex
Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 289
Gen: Romantic
Cotație Goodreads: 4,33

     Mi-a făcut plăcere să citesc cartea Rodicăi Mijaiche, „Secrete”. A fost o lectură ușoară, plăcută, ca o gură de aer după o carte mai solicitantă. Pur și simplu am devorat-o.

     Este un roman ce reunește romantismul, umorul, acțiunea. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, este un roman profund psihologic. Lucrurile nu se întâmplă pur și simplu, personajele nu sunt bune sau rele de la natură, ci motivațiile, faptele și trăsăturile personajelor sunt motivate psihologic:

Alexa se simte în permanență vinovată, are tendința să se culpabilizeze pentru orice, având o poveste tristă: a fost părăsită de tată în copilărie, a asistat la suferința mamei, pentru ca în adolescență să se implice în relații cu bărbați ce o făceau să sufere. Ca mulți copii ale căror familii se destramă, a trăit toată viața cu impresia că vina este a ei.

Mihnea, personajul negativ, misoginul pe care ai tendința să-l scalpezi, este rezultatul unei traume familiale și a conjuncturii. Urăște toate femeile din cauza relației problematice cu propria mamă.

Marina este o femeie puternică, ce nu se lasă învinsă și cu o puternică tendință de a-i proteja pe cei din jur, probabil pentru că în adâncul sufletului, ea este cea care are nevoie de protecție, lucru pe care nu l-ar recunoaște nici în ruptul capului.

Ne sunt prezentate în paralel trei povești de dragoste:

Marina și Sebastian, o poveste veche și întreruptă în urmă cu 7 ani. Printr-un joc al destinului, cei doi se reîntâlnesc și constată că vechea flacără nu s-a stins.

– Alexa și Albert: ea, o femeie vulnerabilă, rănită, ce încă nu și-a revenit după relațiile dezastruoase și traumele familiale; el, un tip puternic, echilibrat emoțional, capabil s-o înțeleagă și s-o iubească așa cum e.

– Lindsey și Lucas: o iubire din trecut, din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, plină de secrete. Marina și prietena ei, Alexa, se ocupă cu restaurarea operelor de artă. Unul dintre clienți este un domn din Anglia, ce le solicită competența pentru restaurarea unul tablou ce-i aparținuse mătușii sale. Împreună cu tabloul au fost găsite unele scrisori. Citindu-le, cele două prietene află despre povestea dintre Lindsey și Lucas, aceasta desfășurându-se în paralel cu acțiunea din prezent.

   Activitatea profesională a celor două prietene este urmărită cu interes de doi indivizi dubioși: știau că ele se ocupă cu obiecte valoroase de artă și sunt interesați bunurile pe care le pot fura. Însă situația ia o anumită turnură, interesul se mută pe planul personal, iar Marina este atacată de cei doi, care încearcă s-o violeze. Atunci reapare Sebastian în viața ei, care era prin preajmă și o salvează. Din acest punct, începe o goană continuă: Mihnea, cel mai înverșunat dintre atacatori, devine obsedat de Marina, dorind cu orice preț să-i provoace suferință și s-o facă să plătească pentru că l-a sfidat. Sebastian, ce a făcut parte din trupele speciale, îi este alături Marinei, protejând-o non-stop.

    Atacatorul o implică și pe Alexa în răzbunare, știind că Marina ținea foarte mult la ea și avea tendința de a o proteja.

În încercarea de a o proteja pe Marina, Sebastian apelează la ajutorul altui personaj, Snake, ce cunoștea tot ce mișca în oraș.

    Vor scăpa de atacatori? Se vor împăca Marina și Sebastian? Va trece Marina peste orgoliu? Se va lăsa Alexa iubită de Albert, lăsând deoparte tendința de a se culpabiliza pentru orice? Care este misterul poveștii dintre Lindsey și Lucas?

    Dacă mă întrebați pe mine, povestea mea preferată este cea dintre Lindsey și Lucas: despărțiți de un război necruțător și uniți de ceva mult mai profund: „Inima mea a luat-o la sănătoasa. Afară era război, iar în inima mea se ducea lupta pentru supraviețuirea spiritului meu.”

    Personajul preferat este Marina: puternică, orgolioasă, cu tendința maternă de a proteja, de fapt ea are nevoia de a fi protejată. Cel mai mult la Marina îmi place concepția ei despre viață:

„Nu înțelesese niciodată dorința unor femei de a scăpa de independența lor greu dobândită. Ei nu-i era cunoscut sentimentul de a aparține unui bărbat, de a-i fi controlată viața și de a nu lua decizii de una singură.”

„Dar știa că nu avea nicio șansă cu Marina. Era o tipă prea dură, iar acest lucru se vedea cu ochiul liber din săgețile verzi ce le arunca pe deasupra ceștii de ceai.”

Și mai există un motiv pentru care sunt sigură că multe o invidiem pe Marina: „Știuse tot timpul că era felul de mâncare preferat al Marinei și nu știuse niciodată cum de se menținea în formă, deoarece mânca tot ce-și dorea și arăta nemaipomenit tot timpul”

   Și tipul preferat? Credeți că e puternicul și chipeșul Sebastian, sau carismaticul Albert? Neaaahhhh, este… Snake! Un bărbat misterios, dur, ce se pare că a suferit mult și cu o atitudine ce-mi place, este cel mai contradictoriu personaj:

„Era șeful celei mai temute bande din oraș. Cu acea cicatrice ce-i traversa fața de la ochiul drept spre buză, dobândită în timpul unei acțiuni secrete, putea să bage spaima în oricine. Dar cu atitudinea galantă și privirea aurie, ca a unei feline gata de atac, încadrată de gene lungi sub sprâncenele frumos arcuite, Sorin era sigur că individul avea femei pe alese, pentru că-l văzuse în câteva rânduri însoțit de niște tipe la care el doar visa.”

„Iar cicatricea ce ar fi trebuit să-i urâțească chipul, îl făcea doar să piară mai misterios, iar Sebastian era convins că femeile erau atrase ca moliile la lumina arzătoare a becului”

„Ochii Marinei nu se desprindeau de bărbatul înalt cu cicatrice pe față. Era ceva cu tipul ăsta ce-i făcea sângele să înghețe. Era… malefic și totuși… peste toate vălurile de la suprafață, un grăunte de candoare sau neliniște se regăsea ca un praf presărat deasupra lui.”

„- Niciodată, absolut niciodată, nu violezi o femeie. Femeia este ceva sfânt. Nu o atingi decât cu o floare, iar asta dacă-ți permite ea.”

„- Ascultă-mă, faptul că mă ocup cu ce mă ocup, nu înseamnă că sunt o brută. Eu am o treabă cu cei care mă amenință și care mă vor închis, dar niciodată nu am ridicat mâna asupra unei femei.”

Voi ce spuneți? Ce poveste, personaj și tip din carte preferați?

 Ce mi-a plăcut:

fluiditatea textului – cartea se citește foarte ușor și repede;

–  legenda cascadei Bigăr, despre care habar n-aveam;

– partea psihologică: romanele de dragoste nu sunt genul meu, însă acesta, cu implicațiile psihologice de care am vorbit mai sus, este mai mult decât un simplu roman de dragoste;

– autenticitatea, unele lucruri sunt chiar desprinse din viața reală:

„În ușă era vecina ei de la etajul unu care o urmărea ca o umbră. Niciodată nu-i plăcuse ca cineva să știe tot ce se întâmplase pe scară. Nu-i plăceau oamenii clevetitori, iar această bătrână asta era.”

„Normal, nu tu trebuie să dai raportul cu privire la viața intimă, să spui de ce nu te căsătorești, de ce nu ai copii. Pfui, răbufni ea, oamenii ăștia nu au viața lor?”

 Ce nu mi-a plăcut: nu neapărat că nu mi-au plăcut, însă mi se par cam trase de păr:

– scena din pădure, cu lupii: cum a știut exact Tiberiu unde s-o găsească pe Alexa, în mijlocul pădurii și cum niciunul dintre ei nu a luat în calcul pericolul animalelor sălbatice: Alexa a rămas în pădure noaptea, iar Tiberiu a intrat în pădure fără să stea pe gânduri; cum lupii au sărit pe Tiberiu și pe ea au lăsat-o în pace, ba chiar au ascultat-o când i-a asmuțit pe el; lupii nu sunt câini;

– cum de a știut Mihnea unde exact au plecat Marina și Sebastian, în condițiile în care Sebi a păstrat secretul inclusiv față de Marina.

Citate:

„Peste tot vedea căsătorii din interes sau din disperarea unor femei ce credeau că acest eveniment avea să le transforme viața în altceva decât un adevărat calvar, dacă nu erau lângă persoana dorită.”

„Puteau doi oameni să se mai iubească după o despărțire atât de lungă și după atâtea suferințe?”

Despre autoare:

  Rodica Mijaiche este o tânără autoare, având deja publicată cartea „Anotimpul iubirii”. Este, totodată, o persoană caldă, amabilă, prietenoasă și o spun din proprie experiență, având ocazia de a o cunoaște personal.

 

Librex.roCartea Secrete de Rodica Mijaiche a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

13 COMMENTS

  1. Frumoasa recenzia Sorina. Mi-am luat cartea de la Gaudeamus si de abia astept sa o citesc :)

  2. Felicitari pentru prezentare. Si eu abia astept sa o citesc, probabil zilele urmatoare ii va veni randul.

  3. Bine structurata recenzia ta! Felicitari! Cartea a fost exact pe gustul meu – suspans si romantism!

Leave a Reply