Secretul templului de Paul Sussman-Editura RAO-recenzie

Secretul templului de Paul Sussman-Editura RAO-recenzie

by -
15

Secretul templului, de Paul Sussman-Editura RAOrecenzie

Titlu original: The Last Secret of the Temple

Editura: RAO 2006

Traducere din limba engleză: Monica Șerban

Pagini: 463

  Întotdeauna am fost atrasă de viața diferită din Orientul Mijlociu, de tradiții, de istoria religioasă văzută din mai multe perspective.

   Secretul Templului este una dintre cărțile care te captivează cu un subiect mai mult decât interesant, dureros de realist,  descris amănunțit.

   Acțiunea acestui thriller se petrece cel mai mult în Luxor- Egipt, Ierusalim – Israel, dar te poartă prin Tel Aviv, Cairo, Franța, și într-un final Germania.

   Povestea merge paralel pe trei planuri, avem trei personaje total diferite legați de aceeași poveste devastatoare a războiului dintre evrei și palestinieni, dar și de descoperirea unui artefact antic. Această descoperire ajunsă în mâinile unei anumite grupări extremiste poate fi cauza unui război al Orientului Mijlociu. Un artefact cu putere simbolică și tot odată incitant.

  Yusuf Ezz el –Din Khalifa este inspector egiptean, marea lui pasiune fiind artefactele antice și istoria lor. Într-o zi se găsește un cadavru, se suspectează a fi crimă, iar ancheta pentru rezolvarea cazului, deși se dovedește că decedatul a murit mușcat de scorpion, scoate la iveală legătura decedatului cu o altă crimă din urmă cu 15 ani. Inspectorul este răvășit de remușcări și pornește o anchetă împotriva superiorului său pentru că i se confirmă faptul că un om nevinovat, un hoț, a fost acuzat pe nedrept de acea crimă. El fiind doar la începutul carierei a lăsat lucrurile în mâna superiorilor săi, iar acum regretă această decizie. Decizie care îl frământa acum și „cu cincisprezece ani în urmă, când privise fără să facă un gest cum Mohammed Gemal era făcut bucăți de Hassani și de Mahfouz”- colegii săi.

Nu era deloc mândru de bigotismul lui, pentru că se străduia din răsputeri să fie un om tolerant, să judece persoanele pentru ceea ce erau, nu pentru mediul din care proveneau, pentru naționalitate sau religie. Și totuși era dificil. Încă din copilărie învățase că Israelul era pământul Diavolului, că evreii încercau să cucerească lumea, că erau aroganți, cruzi, lacomi și că atrocitățile pe care le comiteau împotriva fraților musulmani erau oribile.”

   Layla al-Madani este o jurnalistă palestiniană cu un trecut cutremurător. La doar 15 ani a trăit cel mai groaznic moment în lupta dintre palestinieni și evrei. Tatăl ei era medic și un om foarte bun. Găsește un evreu pe marginea drumului și-l salvează, îl îngrijește ca mai apoi să încerce să-l ducă spre un loc al evreilor. Pe drum este descoperit de palestinieni extremiști care îl împușcă pe evreu și îl ucide pe doctor acuzându-l de trădare într-un mod foarte crud chiar în fața fiicei sale. Impresionantă cruzimea atât de bine descrisă de autor încât te copleșește.

– Radar! A’mee! Trădătorule! Colaboraționistule!

Mama ei încercase să-l urmeze, dar atacatorii îi trântiseră ușa în cap, lăsînd-o inconștientă. Îl bătuseră pe tatăl ei cu furie și fără pauză. În jurul lor începuseră să se strîngă o mulțime de gură-cască, mulți dinte ei pacienți de-ai tatălui său, dar nici unul nu încercase să-l ajute, nici unul nu catadicsise să protesteze. După aceea îi prinseseră la spate mîinile în cătușe și-l tîrîseră pe terenul viran, plin de nisip, ce înconjura tabăra. Fugise după ei, plîngînd și strigînd, implorîndu-i să-i cruțe viața, dar în zadar. Îl împinseră într-o groapă îngrozitoare, îl loviră peste ceafă, aruncându-l cu fața în jos. Urmară alte trei lovituri care- crăpară capul ca pe un pepene. Apoi , brusc, bărbații dispărură așa cum veniseră, iar ea se apropiase încetișor de corpul tatălui ei, îl îmbrățișase și începuse să-l legene, mângâindu-i părul îmbibat de sânge. În depărtare urletele câinilor răsunau a jale.”

   Întâmplările de atunci și cele din urmă o transformase în femeia puternică și neînfricată care era acum. Deși mama ei o dusese în Anglia la bunici, după câțiva ani s-a întors simțind că aici era locul ei. Să lupte scriind cele mai actuale reportaje chiar din mijlocul grupărilor extremiste.

  Ben-Roi este un polițist iudeu care și-a pierdut viitoarea soție într-un atentat cu bombă. Bucuroși de o plimbare împreună, el merge să-i cumpere un crin, floarea ei preferată. Cu greu se dezmeticește și ajunge lângă iubita lui pentru ultimele șoapte de iubire. Furia care-l măcina îl îndeamnă să caute asasinul, aventurându-se într-o luptă mai amplă.

   Cele trei destine duc o luptă în care se descoperă foarte multe lucruri incredibile, legături și conspirații , informații despre lagăre și naziști.

   Totul se ține în jurul secretelor sin istoria antică și medievală a centrului religios, politico-economic al regatului evreiesc.

   M-a captivat această poveste care merge oarecum pe același gen cu Codul lui Da Vinci. Autorul a  mai scris: Armata pierdută din Cambyses, Oaza ascunsă, Labirintul lui Osiris, Mărturia finală a lui Raphael Ignațius Pheonix. Unele dintre ele le am în bibliotecă, așteptând cuminți momente libere în programul meu pentru a fi citite.

   Recomand iubitorilor genului thriler, history, mistery și nu numai. Doar citind un gen nou descoperim dacă ne place, iar cu edituri bune, precum RAO, sigur nu vei da greș.

Cartea Secretul templului, de Paul Sussman poate fi comandată de pe targulcartii.ro

 

 

15 COMMENTS

  1. Ce atractiva prezentare, Vero! Am si eu doua carti ale scriitorului, trebuie sa nu mai aman sa intru in ele, daca are un stil atat de interesant. :)

  2. Felicitari Vero!Am si eu cartile autorului,fiecare este interesanta si incitanta in felul ei.Merita citite.

  3. Superbă recenzia, Vero! :) Am mai citit „Armata lui Cambyses” care mi-a plăcut peste măsură, deci sper că o voi citi și pe aceasta cât mai curând. Paul Sussman scrie pe gustul meu, romane pline de acțiune, conspirații și întorsături de situație incredibile.

  4. Felicitări draga mea, am și eu o cartea aceasta,necitita însă. ..Sper sa îmi fac timp în perioada următoare

  5. Ai spus că merge pe aceeași linie cu „Codul lui DaVinci”…Cred că este foarte interesantă! Da! După ce ți-am citit recenzia, vreau și eu cartea!
    Felicitări, Vero!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro