Singur pe strada de Fabio Geda-Editura Nemira

Singur pe strada de Fabio Geda-Editura Nemira

Singur pe stradă de Fabio Geda-Editura Nemira-recenzie

Gen: Literatură universală contemporană
Editura Nemira
Anul şi locul publicării: 2008, Bucureşti
Număr pagini: 279
Traducere: Raluca Lazarovici

“Pe scurt, un mic vis devenit o mare realitate. Aşadar, dacă e adevărat că viaţa e surprinzătoare, credeţi în vise. Ca mine. Ca Emil. Şi nu va opriţi, niciodată…continuaţi-vă călătoria…” – iată cum descrie autorul Fabio Geda experienţa scrierii primului sau roman, Singur pe stradă.
Roman care a beneficiat de un debut promiţător ( STREGA, cel mai important premiu literar italian – locul 2), care a fost tradus mai întâi în limba română (veţi înţelege puţin mai încolo de ce), urmând traducerea în limba franceză.
Roman care îmi aminteşte inevitabil de Analfabeta a lui Jonas Jonasson. De ce? Pentru că stilurile celor doi scriitori seamănă, în special la modul de construcţie a replicilor amuzante. Replici simple, uşor de perceput, un limbaj nici academic, nici greoi sau încărcat cu elemente stilistice. Fraze relaxante, din care nu lipsesc însă mesajele profunde şi consistenta poveştilor.
Povestea imigranţilor români în Italia, căci despre asta este vorba, este una profundă şi spinoasă de ambele părţi; ea durează de mulţi ani, deja putem vorbi despre un veritabil fenomen social creat, generaţii afectate, precedente create. Se studiază, se caută soluţii în plan social, politic, economic; între timp însă, destine curg sau se frâng…
Felul în care autorul găseşte oportunitatea de a trata acest fenomen este unul surprinzător de firesc şi simplu, alunecând aproape nevăzut în sufletele personajelor, care parcă aşteptau umărul pe care să îşi poată descarca din poverile singurătăţii şi ale înstrăinării.
Punct de plecare al romanului este un fapt real: duce cu maşina un copil, imigrant român care îi povesteşte rapid cam întreaga sa viaţă.
Imaginaţia şi talentul scriitoricesc, acţiunea, intriga, amuzamentul, relaxarea – sunt câteva dintre atributele poveştii din Singur pe stradă.
Emil Sabău, orfan de mamă în vârstă de 13 ani, originar din Braşov, intră clandestin în Italia, împreună cu tatăl, cu un camion de orez. După ce tatăl său este prins fără documente şi repatriat, ajunge singur pe stradă.
Întâlneşte compania unui arhitect misterios, care este suspect de amabil şi generos cu el; apoi încă vreo câţiva parteneri de drum, căutându-şi bunicul pe care îl ştie doar după câteva scrisori bizare.
Pe Emil eu îl văd ca pe puştiul Kevin, din Home alone ( 1 şi 2); isteţ, descurcăreţ, cu acel “ştiu asta pentru că am văzut/auzit/citit într-o reclamă/revistă/film” care îl face carismatic, dar şi un fel de aspirator pentru tot felul de oameni şi întâmplări.
Acţiunea curge pe două planuri, care pot crea pe alocuri confuzie. Registrele iau când tonuri grave, când melancolice, când amuzante.
“m-am scărpinat unde mă înţepase căpuşa până mi-a dat sângele.”
“tată se înfuria atunci când eu mă aflam în pericol sau mă simţeam rău.”
“Cuvântul “desfrâu” l-am citit într-o revistă de benzi desenate porno”
“am încercat să spun o rugăciune. Nu mă mai rugasem de doi ani. Din noaptea în care murise mama.”
Simpatic, cam asta e cuvântul cu care aş defini cel mai bine volumul autorului italian.
Fiind străin de România, nu trebuie să ne mire că a ales drept loc natal al protagonistului Braşov, căci ( din păcate!) străinii ştiu atât de puţine lucruri şi locuri din ţara noastră şi că se ghidează chiar şi în acest punct după alte repere: ”Braşov, care mai este supranumit şi Praga României sau Cracovia Transilvaniei…”. “clopotul Bisericii Negre e cel mai mare din toată România.”

Scriitorul. Fabio Geda( n. 1 martie 1972, Torino) a studiat marketing, dar a decis să se dedice carierei de educator în serviciul de asistenţă socială din Torino. A lucrat cu copii ai străzii şi în adăpostul pentru adolescenţi cu probleme, majoritatea imigranţi. Putem intui deci că de acolo şi-a însuşit destul de bine psihologia acestora.
Nu pot spune că romanul mi-a rămas în minte ca unul cu ceva special, dar totuşi nu exclud posibilitatea ca în viitor să mai citesc ceva scris de autor.

NOTĂ: 8 / 10

Autor: Adelina

9 COMMENTS

  1. Recunosc, e prima dată când aud despre acest scriitor, dar, iar recenzia îmi place foarte mult. E foarte echilibrată.

  2. Nu am mai auzit pana acum de aceasta carte, si nici de acest autor. In schimb, mi-a placut descrierea pe care tu ai facut-o cartii. Felicitari si multumim ca ai impartasit-o si cu noi.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro