Tags Posts tagged with "Autobiografia"

Autobiografia

Un detectiv în librărie

„M-am dus acasă veselă și i-am povestit totul lui Archie. Și în acea seară ne-am dus la Palais de Danse la Hammersmith să sărbătorim evenimentul.

Mai era încă un al treilea cu noi, Hercule Poirot, plăsmuirea mea belgiană, agățat de gâtul meu, strâns legat acolo, ținându-se de mine ca scaiul de oaie.” – Agatha Christie, „Autobiografia”

   „Mon Dieu, unde am nimerit? ” – se întreba un om mic de statură, cu o mustață îngrijită și capul în formă de ou, purtând un costum elegant, desprins parcă din vremurile trecute. Trecătorii se întorceau după el și exclamau:

   – Poirot! Ce seamănă cu Poirot!

  – Crezi că e un fan Agatha? Sau se duce la vreun bal mascat, ceva cu dress-code? Poate e o petrecere unde lumea se costumează în personaje literare…

   – M-aș duce să-mi fac un selfie cu el! Crezi că s-ar supăra?

   – Poirot? Tipul francez din cărțile polițiste?

   „Ma foi, seamănă, auzi! Oamenii ăștia nu-l recunosc pe Hercule Poirot, marele detectiv? Francez? Cum pot face o asemenea confuzie? Sunt belgian, mon ami! Ce să te aștepți de la ei, tineri!” – își spunea omulețul, mișcat, totuși, pentru că oamenii încă îl mai recunoșteau pe stradă. În mod ciudat, prezența lui era mai bine observată aici decât în vremea lui. Cel puțin acolo nu se întorceau oamenii în urma lui pe stradă, chiar dacă bineînțeles, nu puțini îl recunoșteau. Cine să nu-l știe pe Hercule Poirot, marele detectiv?

   „Ah, voilà! O librărie! Dar cât de ciudat arată! Pe vremea mea, clădirile erau mai frumoase!”

Intră în librărie și avu parte de altă rundă de priviri aruncate spre el și șușoteli.

  – Domnule, cred că știu spre ce secțiune să vă îndrum, chiar dacă cel mai probabil aveți toate cărțile de acolo! Sunt sigură, Editura Rao este preferata dumneavoastră!– îi spuse o tânără, lăsând deoparte aranjarea cărților și îndreptându-se spre el.

   – Mademoiselle, o salută Poirot curtenitor, ridicându-și pălăria și înclinându-și capul. Chiar dacă era obișnuit cu recunoașterea și admirația celor din jur, nu mică îi fu mirarea văzând chiar în fața sa o fotografie a unui bărbat ce semăna destul de bine cu el, deși Poirot era de părere că mustața putea fi mai bine aranjată. Parcă nu era perfect simetrică…

   – Poirot și cu mine? Cine este acest individ care se asociază cu numele meu? Cu numele marelui Hercule Poirot? David Suchet? N-am auzit de el. O fi și el detectiv? Inspector de poliție, poate?

   Abia acum își dădea seama Poirot că aceea nu era o fotografie, ci o carte. Fusese indus în eroare de aspectul strălucitor al copertei. Pe vremuri, cărțile nu arătau atât de frumos. „Eh, un lucru bun în acest viitor! Cărțile sunt estetice! Coperte frumoase, colorate, luminoase, hârtie de bună calitate… Chiar voi cumpăra cartea, să aflu ce este cu monsieur Suchet. Din câte îmi pot da seama, am lucrat împreună, dar eu nu mi-l mai amintesc. El desigur că mă ține minte. Cum să nu ții minte că ai avut onoarea de a lucra cu Hercule Poirot? ”

  Poirot era nerăbdător să citească acea carte. Era despre el, cum să rateze așa ceva? Îi plăcea tot ceea ce avea legătură cu el, vanitatea fiind una dintre trăsăturile sale de bază! Răsfoind puțin cartea, a aflat că David Suchet nu este nici detectiv, nici inspector de poliție. Este actor și l-a interpretat chiar pe… Hercule Poirot! De aici asemănarea! Pardon, încercarea de a semăna, nimeni nu se ridică la nivelul detectivului belgian. Deci, peste ani de zile, se vor fi făcut filme despre el!

   Cu o expresie de mulțumire pe față, își îndreptă atenția spre alte titluri: Autobiografia, de Lady Agatha, pe aceasta o cunoștea, era superbă. Cum să nu fie, când în ea autoarea vorbește despre cum a luat naștere celebrul detectiv? Și cum să nu-i funcționeze perfect micile celule cenușii, când a fost creat de mintea sclipitoare a Agathei Christie? Totuși, s-a supărat puțin pe Dame Agatha când a scris anumite lucruri negative la adresa lui. Niciodată nu i-a plăcut să vorbească despre acest subiect, el este Hercule Poirot, nu are defecte.

   Știe că se vorbește despre el și în „Agatha Christie, Jurnalul secret”, destul de interesantă, deși i-ar fi plăcut, desigur, ca autoarea să fi scris mai multe despre cel mai bun personaj al ei. Despre el, biensûr. Fără el, opera Agathei Christie nu ar mai fi fost la fel.

   Parcurge cu privirea restul cărților editurii Rao, oprindu-se cu nostalgie asupra uneia: Misterioasa afacere de la Styles. Acolo a început totul…

  „Ajunge! E timpul pentru o ciocolată caldă! De ceaiul englezilor j’en ai marre! Ca să nu mai vorbesc de zeama pe care ei o numesc cafea!” – cugeta Poirot, îndreptându-se spre casa de marcat cu un braț de cărți.

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2017. Proba 16

Surse foto: Rao, Pinterest

*„În experienţă mea de sclav, atunci când situaţia mea se îmbunătăţea, în loc să-mi crească mulţumirea, îmi creştea doar dorinţa de a fi liber şi mă apucăm să făuresc planuri de câştigare a libertăţii."

Viata unui sclav american (Autobiografia)

Frederick Douglass

Editura: Herald
Colectia: Autobiografia
Traducator: Iulia Bodnari

      Fost sclav, aboliţionist înflăcărat, scriitor strălucitor, redactor de ziar şi orator plin de elocventă, ale cărui discursuri au aprins cauza aboliţionismului, Frederick Douglass (1818–1895) a avut o viaţă uluitoare. Copilăria şi tinereţea i-au fost dominate de abuzuri fizice, de lipsuri şi tragedii, dar printr-o tărie de caracter rar întâlnită, Douglass a reuşit să depăşească aceste obstacole pentru a deveni un reprezentant de frunte al semenilor săi.

      În Viaţa unui sclav american, care reprezintă cea mai citită şi citată dintre operele sale, Douglass oferă descrieri explicite ale propriei copilării şi ale experienţelor înfiorătoare din perioada sclaviei, precum şi o relatare incitantă a evadării sale dramatice din Sudul sclavagist. Publicată în 1845 pentru a potoli îndoielile cu privire la originea să – din moment ce puţini sclavi din acea perioada puteau să scrie –, Viaţă unui sclav american este admirată astăzi pentru pasiunea să extraordinară, pentru descrierile sensibile, pline de viaţă, şi pentru forţa naraţiunii.

Această carte trebuie să se afle în biblioteca oricui este interesat de istoria afro-americană şi de viaţa unuia dintre cei mai curajoşi şi mai influenţi promotori americani ai drepturilor civile.

*„În experienţă mea de sclav, atunci când situaţia mea se îmbunătăţea, în loc să-mi crească mulţumirea, îmi creştea doar dorinţa de a fi liber şi mă apucăm să făuresc planuri de câştigare a libertăţii. Am văzut că numai sclavul care nu gândeşte poate fi mulţumit. Trebuie să îi întuneci viziunea morală şi intelectuală şi să anihilezi pe cât se poate puterea lui de raţionare. El nu trebuie să vadă nicio neregulă în sclavie; trebuie să-l faci să creadă că sclavia e dreapta; şi poţi să faci asta doar atunci când nu mai e om.”

Frederick Douglass,
Viaţa unui sclav american

Sursa> Editura Herald

%d bloggers like this: