Tags Posts tagged with "Aventură"

Aventură

by -
8

Dosarele Scarlet. Spărgătoare la înălţime, de Tamsin Cooke-recenzie

Titlu original: The Scarlet Files: Cat Burglar

Editura: Corint Junior

Colecţia Aventura & Mister

Traducere: Sorin Petrescu

Data apariţie: 1 Martie 2017

Pagini: 288

Gen: aventură, mister

Cotaţie Goodreads: 4,58

ZIUA LA ȘCOALĂ, SPĂRGĂTOARE NOAPTEA!

    Scarlet McCall nu este o școlăriță oarecare și nu este o spărgătoare obișnuită. Ea şi cu tatăl ei restituie comori furate proprietarilor de drept. Dar în clipa în care Scarlet îşi pune la mână o străveche brăţară aztecă, lumea în care trăieşte se schimbă radical.

   Dar dacă Scar McCall nu-și va păstra sângele-rece, lucrurile ar putea scăpa rapid de sub control, devenind periculoase!

     „Veţi adora acest roman trepidant şi încărcat de adrenalină (…. Nu uitaţi să vă recăpătați suflul!″ – The Bookbag

    “Spărgătoare la înălțime“, primul volum din seria Dosarele Scarlet, este un roman surprinzător de bun pentru un debut literar și, cu toate că se adresează în mod special adolescenților, poate fi citit și de către adulți. Trebuie să recunosc că deși am o anumite vârstă, am fost prinsă imediat în mrejele aventurii celor două personaje – Scarlet și Ethan.

   Ce anume am apreciat la cartea de față? Designul ei, stilul autoarei, îmbinarea mai multor genuri literare,acțiunea alertă, documentarea cu privire la azteci, personajele simpatice, replicile savuroase, trecerea de la momentele încărcate de tensiune la anumite situații care aduc zâmbetul pe buze.

“- Ai furat o mașină! exclamă el.

 – Și tu erai cât pe ce să mă dai de gol. Nu-mi vine să cred că flecăreai cu fetele alea. Ai auzit vreodată de misiune secretă? Știi, genul de misiune în care te străduiești să nu atragi atenția? În care nu ne pasă cum arată părul nostru?

– Păi, ție e clar nu-ți pasă spune el.

– Ai dreptate, nu-mi pasă. Tot ce vreau e să-l găsesc pe tata, spun, angajându-mă pe autostradă.

– Prin urmare ai furat o mașină?

– Mi-ai spus că nu pot să fur benzină!“

    Ceea ce consider eu a fi un bonus: cartea nu are un final în coadă de pește. Nu ne lasă în suspans, să așteptăm cu nerăbdare continuarea. Dacă nu aș fi aflat de pe internet că mai există încă un volum, aș fi considerat “Spărgătoare la înălțime” un roman de sine stătător.

    Scarlet McCall, personajul principal al cărții, nu-i place să fie ca celelalte fete de treisprezece ani de astăzi, să se intereseze de muzică, machiaj și băieți. Are alte preferințe: să pornească mașina cu firele de contact, să anuleze alarme și să spargă seifuri. Mama ei a murit într-un accident de mașină în urmă cu trei ani, iar tatăl, neavând nici cea ai mică idee ce să facă cu fiica lui, s-a gândit că e cazul să o învețe meseria de spărgător (meserie cu tradiție în familia lor). Dar cei doi nu sunt niște spărgători obișnuiți. Nu fură, ci înapoiază artefactele proprietarilor de drept.

   Lucrurile iau o întorsătură neplăcută din momentul în care Scarlet ia hotărârea de a-l însoți pe tatăl ei într-o misiune dificilă. De această dată este vorba de niște artefacte aztece din anii 1500 (mască și brățara) care în urmă cu câțiva ani au fost furate dintr-un templu mexican, iar acum s-au gândit ca venise timpul ca ele să se întoarcă la locul lor.

   Spargerea a decurs relativ ușor. Au reușit să recupereze artefactele, însă lui Scarlet îi vine ideea să îşi pune la mână brăţara aztecă, iar când încearcă să o dea jos, constată că aceasta se lipise. Pur și simplu aurul i-a pătruns în piele.

Vreau să scap de ea, dar unghiile mele nu întâlnesc marginile brățării … nu există așa ceva! Aurul a pătruns în pielea mea. Pulsul mi se mărește, îmi râcâi încheietura cu frenezie. Aurul pălește, turcoazele devin transparente.”

    Chiar dacă inițial s-a speriat din cauza acestui fenomen inexplicabil, Scarlet a trecut repede peste șoc, crezând că a avut un fel de halucinație. Pe ea o interesa mai mult cum să o înapoieze clientului. Nici o clipă nu s-a gândit că viața tocmai i s-a schimbat radical. Habar nu are ce puteri nebănuite deține brățara. Și abia peste câteva zile, în timp ce sparg casa unui bancher, ea constată cu stupoare că se transformă într-un animal. Dar și de această dată, preferă să nu-i spună nimic tatălui ei.

Îmi desfac pumnul, gata să tastez cifrul alarmei ca s-o reactivez, când mă cuprinde frica. Îmi privesc consternată degetele. Unghiile au pătruns prin degetele mănușii! Sunt lungi și ascuțite ca niște gheare. Apoi, sub ochii mei, se retrag și dispar în mănuși!

    Însă atunci când revin acasă, cei doi își dau seama că locuința le-a fost spartă, iar când dau să fugă spre mașină, se aud împușcături. Cine oare le amenință viața? Să fie una din țintele lor, cineva pe care l-au prădat?

   Singura lor șansă de supraviețuire e să se mute într-un loc sigur, neștiut de nimeni. Dar și aici vor fi urmăriți de doi necunoscuți, iar tatăl lor va fi răpit de aceștia. Și ea ar fi fost prinsă dacă nu ar fi rupt-o la fugă prin pădure și dacă nu s-ar fi transformat în …vultur. Șocant, nu?  :)

Încerc să nu mai iau în seamă încheietura care-mi pulsează, mă afund și mai mult în pădure. Apoi, la fel de neașteptat cum a apărut, durerea dispare. Îi ia locul altceva, ceva ce n-am mai simțit până atunci. Întregul meu trup pare să se topească – piele, membre, mușchi, oase -, toate se dizolvă. Capul mi se afundă între umeri, umerii mi se afundă în piept. Nu mă mai simt materială.

 “Mă simt liberă, puternică. Pot să văd la kilometri distanță. Cu o izbucnire de energie, zbor hăt, departe! Plonjând prin aer, las briza să-mi mângâie penele …

 După care creierul meu prinde să lucreze. Pene? Ce fel? Cum? Ochii mi se rotesc spre dreapta. Acolo unde ar trebui să mi se găsească degetele e doar vârful unei aripi cafenii. Ce naib…?! “ 

Ca să-și salveze tatăl, Scarlet cere ajutorul lui Ethan, un tânăr care venise să locuiască la bunica lui pe timpul verii și cu care se împrietenise de curând. Și astfel, cei doi vor intra într-o vâltoare de întâmplări şi aventuri palpitante.

 Ceea ce mi-a atras în primul rând atenția la“Spărgătoare la înălțime”, a fost povestea brățării lui Achcauhtli, puterile pe care i le conferă lui Scarlet(transformarea ei în cinci tipuri de animale), încercarea autoarei de a ne introduce în mitologia aztecă, legătura omului cu natura și animalele.

– O nahualli. Un cuvânt aztec care înseamnă “umbra sufletului”. Este animalul tău geamăn, dublura spiritului tău. Născut odată cu tine, vă împărtășiți sufletele (…) Aztecii credeau că animalele trăiau în lumea asta alături de zei, cu mult înainte să apară oamenii. Prin urmare, animalele sunt sacre. Ar trebui respectate și ascultate. Niciodată dominate sau rău tratate!

De obicei, nahualli are trăsături care reflectă persoana căreia îi aparține. (…) Trebuie să-ți hrănești nahualli-ul , iar în schimb, el te va călăuzi, te va învăța o grămadă de șiretlicuri și-ți va dezvălui secrete. Pentru un om normal, nahualli era un spirit care-ți apărea în vis. Sau uneori, dacă ești norocos, ți-ar putea apărea și în lumea reală.”

    Dar  ce legătură există între ceea ce i s-a întâmplat lui Scarlet și povestea  acestor nahualli?

    Prin anii 1500, Cortez invadase Mexicul în numele regelui Spaniei. El și oamenii lui au ucis mulți azteci, furându-le bunurile, pământul. Aceștia din urmă, s-au înfuriat atât de tare, încât cinci înalți preoți ai Mexicului care aveau legături formidabile cu nahualurile lor, s-au reunit și s-au străduit să reia control asupra gemenilor spirituali, până când, în cele din urmă, au deprins metoda de a se transforma în aceștia. Apoi preoții au mers la templul zeului lor, Tezcatlipoca, și și-au crestat pielea, și-au lăsat sângele să curgă și l-au amestecat cu aurul topit. Din acest amestec au împletit o brățară, căreia i-au adăugat turcoaze. La poruncile lui Tezcatlipoca, preotul Achcauhtli și-a pus brățara, care a fost absorbită în sânge. Și, astfel, el se putea preface într-unul dintre cele cinci animale, în funcție de forța de care avea nevoie:  jaguarul, maimuța, vulturul, lupul și crocodilul. În momentul în care  brățara a fost absorbită de sângele lui Scarlet, aceasta a ajuns la rândul ei să se  transforme. Problema e că ea nu are control asupra acestor puteri și nu știe cum să se folosească de ele.

   V-am povestit doar în linii mari câteva dintre evenimentele din carte. Nu vă rămâne decât să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe cu Scarlet și Ethan și dacă au reușit să-l salveze la timp pe tatăl  lui Scar.

   “Spărgătoare la înălțime” este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă și plină de mistere încât să fie o lectură atractivă.

   Despre autoare:

   Tamsin Cooke s-a născut în Marea Britanie, dar în primii ani de viață a călătorit în toată lumea, din Africa de Sud până în Hawaii, tatăl ei fiind entomolog. După ce a studiat literatura engleză la Bristol și a lucrat ca profesoară, Tamsin Cooke a început să scrie cu normă întreagă. Spărgătoare la înălțime, primul volum din seria Dosarele Scarlet, este romanul ei de debut.

    Locuind în mai multe locuri exotice, lui Tamsin îi place să călătorească,să aibă aventuri și să vadă animale sălbatice. Trăiește în Somerset cu familia ei dependentă de adrenalină. Atunci când nu se ocupă cu scrisul, poate fi găsită cutreierând pădurile, însoțită de câinele ei sentimental, citind cărți sau ronțăind acadele.

Nota 10

Cartea Dosarele Scarlet.Spărgătoare la înălțime de Tamsin Cooke  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
7

Gregor Pământeanul (seria Cronici din Subpământ, volumul I), de Suzanne Collins

Editura Nemira, 2016

Titlu original: Gregor the Overlander (2003)

Colecţia: Nemi

Număr pagini: 310

Un războinic pământean, un fiu al Soarelui

Aducătorul luminii poate e sau poate nu-i

   Pornind de la ideea de joc și joacă, Gregor Pământeanul e așa cum trebuie să fie orice carte pentru copii: palpitantă, cu personaje- eroi ai binelui, în luptă cu forțe întunecate, pe care trebuie să le învingă, cu lecții de viață legate de principalele calități pe care lectorii juniori trebuie să și le însușească: empatie, determinare, loialitate, simț al răspunderii față de familie etc.  Ideea romanului i-a venit autoarei  gândindu-se la Alice în Țara Minunilor și cât de pastoral li s-ar părea copiilor din New York să cadă într-o gaură de iepure, într-un oraș unde mai degrabă poți cădea într-o gaură de canal.

   Gregor, personajul eponim și titular, este un băiat obișnuit de 11 ani, din New York,  timid și cuminte, devenit bărbatul familiei de când tatăl a dispărut în chip misterios, în urmă cu 2 ani. Viața familiei este grea, Gregor renunță la tabără pentru a avea grijă de surioara lui și de bunica senilă, în timp ce mama se străduiește să aducă un salariu în casă. Într-o zi, în timp ce se aflau în spălătoria din subsolul blocului de locuit, Gregor și Boots cad într-o gaură de ventilație și ajung în întunecatul Subpământ, o lume stranie, populată de personaje animaliere gigantice și de oameni. Regina Luxa avea cu pielea atât de palidă încât i se vedea fiecare venădin corp.[…] La început, i s-a părut că avea părul cărunt, ca al bunicii lui, dar nu era așa. Avea mai degrabă culoarea argintului, un fel de blond cu o nuanță metalică.

   Dorindu-și să se întoarcă la familia lui, încearcă să evadeze în timpul nopții și, cu această ocazie, află că prezența lui în Subpământ nu este întâmplătoare, ci pare să împlinească o profeție foarte veche, despre un tânăr din lumea de sus, care va veni să salveze subpământenii.

Luați aminte, subpământeni, de un fir de păr timpul atârnă.

Vânătorii sunt vânați, apa albă în roșu stă să curgă.

Rozătoarele vor lovi spre a celorlalți exterminare.

Speranța celor fără de speranță stă în căutare.

 

Un războinic pământean, un fiu al Soarelui,

Aducătorul luminii poate e sau poate nu-i.

Dar adunați-vă vecinii și chemarea-i ascultați

Sau șobolanii neîndoielnic ne vor devora pe toți.

 

Doi de pe Pământ, doi din Subpământ, din neam regesc,

Două zburătoare, două târâtoare,

Două țesătoare se învoiesc.

O rozătoare alături, unul înainte pierdut.

Și opt vor rămâne după ce restul se duc.

 

Ultimul trebuie să aleagă de partea cui e.

Soarta celor opt în mâinile lui e.

Așa că urați-i să aibă grijă, să se uite unde să sară,

Căci viața poate fi moarte și moartea viață poate da iară.

    Profeția-ghicitoare este dezlegată treptat, pe măsură ce se consumă evenimentele. După cum se poate observa, aceasta nu precizează dacă pământeanul este într-adevăr cel care ( și dacă) va salva orașul Regalia.

   Dorința de a ajuta și posibilitatea de a-l afla pe tatăl său încă în viață (despre care auzise că este ținut prizonier de șobolani), îl determină pe Gregor să-și accepte rolul salvator. Timid și lipsit de curaj la început, el trece prin probe care, pe lângă faptul că au ca scop salvarea lumii subpământenilor de șobolani, îi asigură condiția de erou. Din această perspectivă, Gregor Pământeanul este un bildungsroman.

   Romanul urmărește structura clasică a textelor epice de mare întindere, acțiunea se intensifică gradat, devine palpitantă și te convinge să nu mai lași cartea din mână, până la ultima pagină, indiferent ce vârstă ai. Este o lectură facilă, dar antrenantă. Autoarea creează o lume fantastică memorabilă, cu personaje și detalii absolut fermecătoare.

   Liliecii (zburătoarele) sunt prietenii înaripați ai oamenilor, în culori de la galben pai la negru, cu o anvergură a aripilor de peste un metru și jumătate. Au darul vorbirii (ca toate viețuitoarele din Subpământ) și se află mereu la locul potrivit.

   Gândacii (târâtoarele) sunt creaturi de cel puțin un metru și douăzeci de centimetri înălțime și își doresc, la fel ca ceilalți, să scape de criminalii șobolani, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la un dejun copios, ca cel format din oameni veniți din lumea de sus.

   Păianjenii (țesătoarele) au șase ochi negri, mărgelați, picioare țepoase și niște fălci uriașe care se terminau cu colți curbați, ascuțiți.

Gândacii fuseseră ciudați, liliecii intimidanți, dar… șobolanii (rozătoarele ) erau pur și simplu înspăimântători. Așa cum stăteau pe vine, aveau cam un metru optzeci, iar picioarele, brațele, cum vreți să le spuneți, pocneau de mușchi sub blana cenușie. Însă partea cea mai urâtă dintre toate erau dinții, incisivi de cincisprezece centimetri care le ieșeau din boturile mustăcioase.

   Fiecare își joacă propriul rol în această aventură. Pe parcursul lecturii veți descoperi trădători, situații-limită, salvări spectaculoase, emoție și un dram de magie. Va reuși echipa celor nouă să salveze lumea de Subpământ de la pieire? Va reuși Gregor să-și găsească tatăl pierdut și să o ferească pe Boots din calea pericolelor? La aceste întrebări veți afla răspuns dacă veți citi romanul!

sigla Nemira

Cartea Gregor Pământeanul (seria Cronici din Subpământ, volumul I), de Suzanne Collins a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
8

Seriale 2016/2017

   Ce este de făcut atunci când afară este mult prea frig, nămeţii te împiedică să deschizi uşa, somnolenţa te doboară, iar cafeaua şi-a încetat demult efectele? Remediu: o pungă de floricele, o ciocolată caldă şi episoadele serialelor favorite alături

   La fiece început de an posturile de televiziune anunţă cu aplomb că o nouă miniserie a apărut ori că serialul favorit se va reînnoi pentru un alt sezon. Acestea sunt cuvintele magice pentru persoanele care, atunci când se întorc de la serviciu, abia aşteaptă să conecteze laptopul la televizor şi să îşi încarce bateriile cu ceva care nu înseamnă realitate, ci o ieşire din cotidian. Partea cea mai dificilă este să cauţi miniseria care ţi se potriveşte cel mai bine. Cu această problemă suntem ajutaţi de ceea ce deja ştim : ce gen de cărţi ori de filme ne plac, care sunt actorii favoriţi ori, din contră, care este actorul pe care îl detestăm, dar ale cărui filme le urmărim pentru că aşteptăm să facă o greşeală în scenariu… Avem motive şi puncte de vedere pe care trebuie să ni le exprimăm, cu atât mai mult în legătură cu un serial.

   Este momentul să ne aşezăm cât mai confortabil pe canapea, să uităm de şuieratul vântului şi de faptul că mâine, cel mai probabil, va trebui să păşim încă o dată pragul casei direct în frigul năprasnic şi…să vedem ce ne-aduce 2017…

Emerald City

    Un serial care m-a surprins profund fiindcă arată o altă latură a unei poveşti pe care nimeni nu o poate uita. Cred că am citit-o în clasa a IV-a şi mi s-a părut de-a dreptul fermecătoare datorită personajelor precum căţelul Toto, micuţa Dorothy, sperietoarea, omul de tinichea şi un magician care trăia într-un castel îndepărtat. Aţi ghicit, este vorba de “Vrăjitorul din Oz” de L. Frank Baum. Cu toţii ştim povestea, dar serialul o întregeşte, o prezintă într-o nouă lumină. Dorothy (Adria Arjona) trăieşte în Kansas şi este asisEmerald Citytentă medicală. Este copilul adoptat a doi soţi şi află că mama ei adevărată a revenit în oraş. Vrea să o cunoască, dar o găseşte pe femeie plină se sânge, între viaţă şi moarte. Nu mai are cum să o ajute aşa că Dorothy cheamă poliţia. Surpriză, poliţistul nu pare să vrea să o ajute, mai mult aspiră la a o ucide… Cine o salvează ? Tornada… care o transportă cu tot cu maşina poliţistului şi câinele acestuia în Oz. Maşina cade din cer direct în vrajitoarea din Vest şi pare că a fost ucisă. Un grup de băştinaşi o găsesc pe Dorothy şi doresc să îi ia viaţa, dar acestea trebuie decise de Sfat. Este eliberată. Va găsi pe drumul său către Oraşul de Smarald un bărbat care şi-a pierdut memoria, legat de un stâlp, plin de sânge, un băiat  se transformă în fată fără poţiunea magică şi…bestia care pare a vrea să elimine Oz de pe hartă. Vrăjitorul nu are puteri, dar se foloseşte de ultimele două vrăjitoare în viaţă pentru a avea un echilibru. Rolul uneia dintre acestea este jucat de o actriţă din România, Ana Ularu. Surprizele nu contenesc să apară, Dorothy a primit puterile vrăjitoarei din Vest şi e singura speranţă a Ozului. În continuare vă las pe voi, cititori, să aflaţi mai multe…

Genul serialului : Aventură, Dramă, Fantezie.

Scenarişti : Matthew Arnold, Josh Friedman

Durată episod : 60 min

Locaţii filmări :  Park Guell, Gracia, Barcelona, Catalonia, Spania, Croatia, Ungaria, Réal Alcazar, Seville, Spania

Rang IMDB: 7,3/10

“SAY GOODBYE TO KANSAS!”

Timeless

   Acest serial a început să ruleze pe marile şi micile ecrane de pe data de 3 octombrie 2016. Personajul principal este Lucy Preston (Abigail Spencer), profesoară de istorie la universitate. Ea este recrutată de forţele Timelessspeciale SUA pentru a face parte dintr-un program menit să salveze istoria şi lumea de la pieire. SUA crease, cu ajutorul celor mai buni oameni de ştiinţă, o maşină a timpului, dar aceasta a fost furată de un răufăcător. Ce doreşte acesta să facă ? Să îi ajute pe marii criminali din trecut să îşi realizeze capodoperele ori să oprească cele mai mari distrugeri ale vremii de la a se mai întâmpla. Cine să cunoască istoria atât de bine încât să poată opri acestea ? Lucy. Dar cum ? Simplu. Mai există o maşină a timpului funcţională şi, însoţită de un militar din forţele speciale, Wyatt Logan (Matt Lanter), de un om de ştiinţă care se teme de discrimarea secolelor trecute, Rufus Carlin (Malcolm Barrett), vor reuşi oare să salveze lumea ? Rămâne de văzut…Serialul a ajuns la episodul 14… Este plin de umor, ici şi colo dramă şi acţiune, suspans.

Genul serialului : Acţiune, Aventură, Dramă

Scenarişti: Eric Kripke, Shawn Ryan

Durată episod: 60 min

Locaţii filmări:  Boundary Bay Airport, Delta, British Columbia, Canada

Rang IMDB: 7,6/10

“Protect the Past. Save the Future.”

Riverdale

   Un serial pentru adolescenţi şi nu numai. Pentru cei care au urmărit Pretty Little Liars seria nu va fi atât de ieşită din tipare. Riverdale este numele oraşului în care se desfăşoară acţiunea miniseriei. În episodul 1 ne Riverdaleeste arătat acel punct principal al filmului şi anume uciderea unuia dintre gemenii Blossom, Jason, pe data de 4 iulie, Ziua Independenţei. Sora acestuia este găsită plângând la malul apei, zicând că Jason a murit. În continuare se arată ce se petrece după moartea acestuia şi personajele care vor acapara micile ecrane: Betty Cooper (Lili Reinhart), sora fostei prietene a lui Jason care este îndrăgostită de Archie Andrews (K.J.Apa), jucător în echipa de fotbal a liceului şi scriitor de muzică. Chiar în momentele în care Betty încerca să i se confeseze acestuia, apare un nou personaj, Veronica Lodge (Camila Mendes) care va atrage mult prea mult atenţia lui Archie. Totul se schimbă odată cu sosirea sa, este nouă în oraş, autoritară, doreşte să lase în urmă trecutul în care tatăl ei fusese arestat şi condamnat la închisoare. Episodul se încheie cu găsirea cadavrului lui Jason. Nu ştim cine este de vină.  Cert  este că, mai înainte de toate, trebuie găsit pistolul care l-a lăsat fără suflu… Să fie oare unul dintre adolescenţi ? Sora sa geamănă ? Vizionare plăcută !!!

Genul serialului : Crimă, Dramă, Mister

Scenarişti : Roberto Aguirre-Sacasa

Durată episod : 45 min

Locaţii filmări : Vancouver, British Columbia

Rang IMDB : 7,7/10

” A great place to get away with it all”

Wynonna Earp

  Serialul care m-a cucerit prin acţiune, suspans, întorsături de situaţie şi…continua luptă cu demonii din oraşul său. Plecată mult prea mult timp de acasă, Wynonna (Melanie Scrofano) se întoarce din Grecia pentru a Wynonnaparticipa la funeraliile unchiului său. Toate se petrec pe fundalul unui film western amestecat cu modernitate.  Pe drum spre oraşul natal, autobuzul are pană, iar una dintre călătoare coboară şi pleacă în pădure unde este ucisă cu sânge rece de o creatură cu ochii roşii. Nimeni nu vrea să îi sară în ajutor, în afară de Wynonna. A ajuns, însă prea târziu fiidcă femeia fusese deja trasă în ţeapă. Se luptă, dar creatura fuge prea devreme. Efectele mi-au plăcut destul de mult, iar mişcările sunt bine măsurate. Ajunsă acasă îşi găseşte sora dornică la a o ajuta să …îşi înfrângă blestemul. Wynonna are abilităţile, forţa de a învinge acele creaturi datorită sângelui său şi a familiei, dar a negat acestea până la acel moment. Sora ei este răpită de unul dintre monştri. Ei doresc arma de foc a familie Earp pentru că aceea e singura care are capacitatea de a le trimite în lumea de apoi pe veci. Nu se aşteaptă, însă ca Wynonna să riposteze şi să mai fie ajutată de un agent din forţele SUA care e specializat în domeniu şi… de una dintre creaturi ? Ce are să se întâmple mai departe ? Rămâne de văzut 

Genul serialului : Acţiune, Dramă, Fantezie

Durată episod : 60 min

Locaţii filmări : Calgary, Alberta, Canada

Rang IMDB : 7,3/10

“Everyone’s got demons. Hers fight back.”

 

by -
10

„Avem taine și le purtăm cu noi, taine mai mici sau mai mari - când se dezvăluie își pierd o parte, două, trei, șapte, nouă părți din puterea lor - alteori, se pierd de tot, ca puful de păpădie suflat de un vânt tăricel.

 Toate pânzele sus de Radu Tudoran

Editura: Arthur

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 620

       Am pus mâna pe cartea lui Radu Tudoran și acum câțiva ani, era într-adevăr o ediție mai veche dar tare mult m-a atras titlul; nu am putut atunci să o termin. Mi s-a părut complicată iar personajele prea întortocheate. Mi s-a ivit ocazia să o citesc acum, datorită Editurii Arthur, și nu am putut să o mai las din mână. Dacă aș fi știut atunci ce călătorie minunată pierdeam cu siguranță aș fi făcut un efort să o citesc. Înainte de a ridica pânzele și de porni în minunata călătorie alături de personajele îndrăgite, haideți să-l cunoaștem pe cel care a făcut posibilă această aventură: Radu Tudoran

       La o simplă căutare pe google, descoperim că Radu Tudoran, cu numele lui adevărat Nicolae Bogza, s-a născut pe data de 8 Martie 1910 și a trecut în neființă pe data de 18 Noiembrie 1992. A devenit cunoscut datorită romanelor sale Un port la răsărit, publicat în 1941 și Toate pânzele sus publicat în anul 1954. În anul 1976 romanul Toate pânzele sus a fost ecranizat pentru public și a avut un mare succes în rândul oamenilor de toate vârstele. Potrivit anumitor surse, acest roman descrie călătoria pe care, Radu Tudoran, nu a mai reușit să o facă în anul 1948.

       Așa ne începem și noi călătoria, la bordul vasului Penelopa.

       Este jumătatea lunii Martie, anul 1948, când nava ce mergea spre Pireu, navigând pe brațul Dunării, face o escală la Galați. În același timp în gara din Galați, oprește și trenul ce mergea spre București, în vagonul căruia se afla nimeni altul decât Anton Lupan, plecat în călătoria vieții lui. Acesta poposește la Galați cu scopul de a afla dacă sunt vești despre prietenul său Pierre Vaillant. Atunci când primește un răspuns negativ, începe a hoinări singur pe străzile Galați-ului. Aici va da peste primul camarad care îl însoți în a sa călătorie: un bețiv zdrențuros care mânuia pușca cum nimeni altcineva nu o mânuia. A acceptat de la bun început propunerea lui Anton Lupan iar acum trebuia să mai găsească o navă, dispusă să-i ducă.

      În plimbare lor prin port au dat peste barca grecească Penelopa și s-au învoit cu căpitanul, kir Iani Ghinis, să-i ia la bordul navei în schimbul a șase icoșari. Aici Anton, îl întâlnește pe vechiul său prieten Gherasim.

     A doua zi, nava Penelopa pleacă la drum, nu înainte de a face un ultim popas la Sulina. În urma unei descoperiri în legătură cu călătoria pe care intenționa Anton Lupan să o facă, hotărăște să rămână la Sulina, convingându-l pe Gherasim să facă parte din noul său echipaj.

     Motivul pentru care Anton Lupan a rămas la Sulina? A descoperit nava cu care naufragiase prietenul său, Pierre Veillant.

      Trebuie să știți că Anton Lupan l-a cunoscut pe Pierre Vaillant, când la vârsta de 17 ani a luat vaporul și a plecat să studieze în Franța. Acolo a făcut liceul și apoi s-a înscris la Politehnica din Paris. De Pierre Vaillant îl lega o prietenie foarte frumoasă. În urma unei vacanțe la Saint – Malo, viața lui Anton Lupan și a prietenului său avea să se schimbe. Frumusețea bărcilor i-a atras spre o viață pe mare. Totuși ceea ce îi determină să înceapă o viață de navigator, sunt scrisorile și hărțile, pe care cei doi le găsesc în cărțile bunicului lui Pierre și erau scrise de marele om de știință Charles Darwin. Ele le înfățișa un drum total necunoscut piciorului uman, drumul spre Țara de Foc. Au terminat școala și și-au luat diploma în ingineri constructori de nave și au început să lucreze la visul lor. Au mers la Stambul pentru a strânge bani și cu banii economisiți în câțiva ani și-au luat o barcă, pe care au numit-o L’Esperance. Pierre Veiilant a făcut drumul pe Dunăre până la Sulina ducând o încărcătură de marfă, în timp ce Anton Lupan a rămas la Stambul, pentru a câștiga mai mulți bani. Totuși L’Esperance nu se mai întorcea și astfel, Anton Lupan, aflase de la un alt căpitan, că vasul lor a fost prădat de pirați și că, prietenul său a dispărut.

      O descoperise totuși la Sulina, sub nisip. După ce o dezgropase și o instaurase, hotărâse să îi schimbe numele în Speranța. Astfel că, a doua zi, Speranța a părăsit Dunărea, pornind spre Pireu, cu toate pânzele sus.

     Prima oprire pe care o face echipajul de pe Speranța este la Stambul, unde iau o încărcătură de cherestea și doi străini pentru a-i duce mai departe: un negustor și un călugăr. Tot acolo Anton Lupan avu impresia că l-a văzut pe prietenul său Pierre Vaillant dar oricât ar fi scotocit orașul, acesta era de negăsit.

   În drum spre Pireu, Mihu, cel mai tânăr membru al echipajului de pe Speranța găsește în rucsacul călugărului un pașaport pe numele lui Pierre Vaillant. Înștiințat de cele întâmplate și având echipajul în jurul său, Anton Lupan cheamă călugărul pe punte, strigându-l pe numele prietenului său. Așa află că, de fapt,  era căpetenia piraților, Spânul, cel care a jefuit în trecut L’Esperance. După ce l-au luat prizonier pe Spânu, acesta a mers către insulă pentru a captura și restul piraților. Acolo a găsit-o pe Adnana care i-a spus despre pirați și despre comoara ce se ascundea pe insulă. Surpriza însă a fost prea mare: corabia Penelopa a fost și ea jefuită de pirați. În timp ce Anton Lupan salva echipajul de pe Penelopa, corabia Speranța intra sub stăpânirea piraților, care a reușit să-i captureze pe Agop și Ismail. Ismail a reușit însă să scape de pirați și după ce a navigat timp a 4 zile pe ocean, a naufragiat pe țărmul Africii, aici avea să se reunească cu Anton Lupan și cu restul echipajului de pe Speranța.

     O vreme i-au mai ținut pe Spânul și pe pirații săi captivi, aflând că, prietenul său Pierre Vaillant trăiește undeva pe aproape. Zadarnică a fost încercarea lui spânu de a negocia eliberarea lui în schimbul dezvăluirii locului unde se află Pierre, căci Anton nu s-a lăsat. Totuși Spânu aprecia mai mult libertatea, așa că și-a încercat norocul sărind în ocean. A sfârșit prin a fi mâncat de rechini.

      După această întâmplare Speranța și-a continuat drumul spre Pireu. O dată ajunsi acolo, au luat o altă încărcătură, de această dată destinația fiind Marsilia. Planurile urmau să fie date peste cap de o scrisoare uitată de Spânu la bordul navei care dezvăluia unde se afla Pierre Vaillant, pe insula Musarah, în Marea Roșie. Cu tot entuziasmul, căpitanul a decis să facă drumul spre Marsilia, urmând ca apoi să plece în călătoria la care a visat toată viața. După ce au ajuns în Marsilia și au descărcat butoaiele cu ulei, echipajul de pe Speranța se confruntă cu o gravă problemă: nu aveau bani pentru a continua expediția. Norocul pare să fi fost și acum de partea loc căci, căutătorul de aur, Martin Stricland, îi roagă să-i ducă în Țara de Foc, plătind el totul.

      În aceste condiții nava Speranța având la bord un echipaj considerabil, va părăsi continentul European, urmând să ajungă cât mai curând pe țărmuri americane.

      Călătoria lor nu a fost lipsită de peripeții căci au fost frecvent atacați de pirați, din mâna cărora au scăpat ca prin urechile acului. Pirații nu au fost singurii care le-au dat de furcă, căci și rezervele de apă începuseră să se termine.

      După o călătorie de 50 de zile pe ocean, nava Speranța, se apropia în sfârșit de țărmul Braziliei. Aici s-a reîntâlnit cu Adnana, căreia îi murise tatăl între timp și după ce și-a vândut averea, hotărâse să vină pe urmele lui Anton Lupan.

      Necazurile nu se termină căci cel care urma să le sponsorizeze călătoria se dovedise a fi un trădător. După ce s-a văzut ajuns la destinație în Țara de Foc, Martin Stricland, plănuiește să omoare echipajul navei Speranța și să fure nava. Credeți însă că i-a ieșit?

      Cel cu care pusese la cale planul măreț s-a întors împotriva lui. Nu numai că la ucis pe Martin dar a dat foc și navei Speranța. Echipajul a reușit să stingă focul la timpul și pagubele au fost minime.

     Dacă l-au găsit s-au nu pe Pierre Vaillant asta va trebui să descoperiți singuri, făcând minunata călătorie cu nava Speranța. Trebuie să aveți încredere că Anton Lupan, căpitanul și echipajul său, vă va duce în cele mai frumoase ape și veți avea parte de cele mai spectaculoase aventuri.

     Mi-a plăcut enorm de mult cartea și cu siguranță am să o recitesc cândva cu mare drag și dor de aventură. O recomand! Este o evadare lungă și răcoroasă, mai ales că ne așteaptă zile caniculare de vară.

    Citatul care mi-a plăcut:

   „Avem taine și le purtăm cu noi, taine mai mici sau mai mari – când se dezvăluie își pierd o parte, două, trei, șapte, nouă părți din puterea lor – alteori, se pierd de tot, ca puful de păpădie suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine și le purtăm cu noi – și suferim ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem și ne bucurăm, fiindcă sunt  și astfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândești. ”

Editura Arthur

Cartea Toate pânzele sus de Radu Tudoran este oferită spre recenzie de către Editura Arthur. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Arthur. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Măli

 

by -
18

O aventură unică prin valurile îngheţate ale Mării Sfărâmate şi prin ţinuturi dominate de forţe şi dorinţe mai presus de înţelegere

 Jumătate de rege de Joe Abercombie

Titlu original: Half A King

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2015

Număr pagini: 312

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

– În final, toţi trebuie să fim ceea ce suntem.

– Şi eu ce sunt?

– Regele Gettlandului.”

      Joe Abercombie reuşeşte să îşi impresioneze cititorii cu o nouă trilogie captivantă despre putere, trădare, supravieţuire şi mult sânge. „Jumătate de rege ”, primul volum al seriei „Marea sfărâmată”, ne poartă într-o călătorie de neuitat prin ţinuturi vitrege alături de personaje nevoite să facă alegeri cruciale în care tot ce contează este „răul cel mai mic”.

   Diformitatea cu care se naşte îl ţine pe Prinţul Yarvi departe de tron şi de luptă. Aspiraţia sa este de a deveni preot şi chiar pare să aibă o minte sclipitoare şi suficientă înţelepciune pentru a trece testul şi a deveni Părintele Yarvi. Este susţinut moral de Mama Gundring, preoteasa regelui, care se ocupă de pregătirea lui, iar cuvintele ei alese cu grijă par să fie ceea ce tânărul are nevoie pentru a-şi alina tristeţea produsă de handicapul vizibil.

– Poate ţi-o lipsi o mână, dar zeii ţi-au dat daruri mai rare.”

Să-ţi aduci mereu aminte: oamenii puternici sunt numeroşi, cei înţelepţi sunt puţini.”

      Planurile îi sunt însă date peste cap într-un mod cu totul brutal şi sângeros, într-o noapte când parcă şi vremea se revoltă. Atât tatăl cât şi fratele moştenitor îi sunt ucişi în timp ce cuvântul „trădare” îi sună obsedant de dureros în minte. Liniştea se risipeşte zdrobită de tragismul evenimentului, iar Yarvi simte dorinţa devastatoare a răzbunării punând stăpânire pe sufletul lui.

Trebuie să facem ce cel mai bine pentru Gettland. Trebuie să lăsăm sentimentele deoparte.”

Trebuia să găsească o cale de a câştiga. Întotdeauna există o cale, obişnuia mama lui să îi spună.”

     Soarta pare să îşi bată joc de tânărul infirm care se trezeşte peste noapte logodit cu verişoara sa Isriun, fiica unchiului Odem … doar pentru că aşa este cel mai bine pentru Gettland. Tot pentru Gettland este nevoit să pună mâna pe sabie şi să fie umilit în luptele pe care nu le poate duce datorită handicapului său. Şi peste toate se suprapune odios plecarea la război şi un legământ mai presus de fiinţă care apasă moral. Yarvi capătă pe umerii săi o responsabilitate pe care simte că nu o poate duce, dar cuvântul „trebuie” îi anulează orice plan anterior şi îl aruncă nemilos în vâltoarea unei vieţi pe care nu a dorit-o şi căreia simte că nu îi aparţine.

– Un rege trebuie să învingă, adăugă Odem. Restul e ţărână.”

Mă voi răzbuna pe ucigaşii tatălui şi fratelui meu. Acesta-i legământul!”

– Eşti fiul mamei tale, regele meu, zise Hurik.

– Cine altcineva aş putea fi?”

   Războiul nu e nici pe departe ceea ce pare. Nimic glorios sau înălţător. Doar sânge, miros de ars şi sentiment de vinovăţie acută. Mai mult, Yarvi este trădat chiar de cei în care credea. Unchiul Odem şi Hurik, Păzitorul Ales al mamei sale, pun la cale un plan mârşav de ucidere a tânărului rege .

– Trebuie să facem ce e cel mai bine pentru Gettland, zise Odem. Ucide-l.”

      Vreun zeu îl iubeşte totuşi deoarece rămâne în viaţă, supravieţuind ca prin miracol căderii de la înălţime. Coşmarul însă, de-abia acum începe. Cade în mâinile vanstermanilor şi, după ce află că de fapt tot Odem plănuise uciderea familiei sale, este vândut ca sclav, scăpând încă odată de la moarte, dar trebuind să îndure ororile unei vieţi mizerabile pe care nici măcar nu şi-o imaginase vreodată.

Ce ciudat, cum un rege se poate transforma rapid într-un animal.”

De ce să ucizi ceea ce poţi vinde? Puneţi-i o zgardă în jurul gâtului şi duceţi-l alături de ceilalţi.”

      Ajuns vâslaş pe o corabie, Yarvi îndură dureri atroce şi umilinţe greu de înghiţit, dar pentru prima dată înfruntă viaţa şi câştigă prieteni. Inteligenţa îl ajută să evadeze de pe corabie şi, însoţit de o mână de sclavi cu un trecut învăluit în ceaţă şi prezent nesigur, Yarvi ia drumul Vestului, spre Vansterland, prin zăpezi şi sălbăticie.

Câteodată trebuie să jonglezi cu planurile în funcţie de împrejurări.”

Câteodată s-ar putea e tot ce poţi spera.”

Fusese trădat de propria familie, de propriul popor, însă găsise loialitate în rândul câtorva sclavi care nu-i datorau nimic.”

      Formează legături puternice cu persoane pe care simte că se poate bizui şi, mânat de vechea dorinţă de răzbunare la care acum se adaugă furia, cel care fusese marioneta de pe tron porneşte spre a-şi recupera ce-i aparţine de drept, pentru a-şi îndeplini dorinţa de răzbunare şi pentru a-i pedepsi pe trădătoriJumatate de rege

Să verse sângele unchiului trădător. Să recupereze Jilţul Negru.”

Prostul loveşte. Înţeleptul zâmbeşte, observă şi învaţă. Apoi loveşte.”

Era un risc îngrozitor, însă un om ce luptă contra timpului trebuie să arunce zarul câteodată.”

Deşi diform din naştere şi privit tot timpul cu mânie şi frustrare de către familia sa, Yarvi nu este un personaj hidos. Nimic de genul Cocoşatul de la Nôtre Dame. Dacă iniţial am simţit compasiune pentru tânărul aruncat pe tron apoi devenit scalv, ulterior am fost fascinată de inteligenţa lui şi de sângele rece de care este capabil atunci când nu mai are nimic de pierdut. Deasemenea am admirat faptul că, în ciuda dizabilităţilor sale, nu dă niciun moment dovadă de laşitate. Bombăne, se vaită, e evident că totul e prea mult pentru el încă de la moartea neprevăzută a tatălui, dar acţionează cum poate mai bine fără să renunţe. Se agaţă de fiecare vorbă înţeleaptă învăţată şi păcăleşte moartea de fiecare dată. Yarvi e genul de personaj care surprinde la fiecare pas, pe care ai impresia că nu o să ajungi niciodată să îl cunoşti suficient oricât de mult te-ai chinui să-i sondezi mintea şi sufletul. Aparent banală, viaţa acestuia se transformă peste noapte într-o aventură cu accente horror. Fără să vrei, empatizezi cu el şi îl susţii din spatele paginilor întoarse.

Poate că ai nevoie de două mâini pentru a te lupta, însă ca să înjunghii pe cineva pe la spate n-ai nevoie decât de una, nu-i aşa?”

Câteodată mă gândesc că nu există zei cu adevărat. ( … ) Apoi mă întreb cine-mi face viaţa un iad.”

      Scurtele episoade de romantism pălesc cu totul în faţa vitregiilor pe care le îndură, dar cu toate acestea, ele există, începând de la sărutul fugar pe care i-l dă lui Isriun înainte de plecare şi momentele de apropiere disperată petrecute cu Sumael la întoarcere.

Se simţea bine aşa, cu pielea fierbinte acolo unde îl atingea ea. Nu şi-o îndepărtă. Şi nici ea.

Încet, îşi strânse degetele în jurul degetelor ei.”

– Am o mână beteagă, murmură el. Restul corpului încă mai funcţionează.”

    Moarte, trădare, o luptă crâncenă pentru viaţă care nu are nimic glorios în ea, gustul sărat de sânge amestecat cu o dorinţă neagră de răzbunare şi un drum iniţiatic pe care Yarvi îl parcurge înghiţind lacrimi şi îndurând durere. În final, jumătatea de rege se poate considera apt pentru revendicarea tronului şi având suficientă voinţă cât pentru un regat întreg. Hotărârea lui va surprinde însă aşa cum pe parcursul călătoriei ne-a surprins cu îndârjirea şi isteţimea lui.Jumatate de rege

– Un rege capabil sacrifică orice pentru a câştiga şi înjunghie pe cine trebuie, aşa cum poate. Un războinic viteaz este cel care mai respiră atunci când corbii se ospătează.”

Când te afli în iad, doar un diavol te poate îndruma spre ieşire.”

Nu mai sunt prostul care eram înainte, nu mai sunt nici laş, nici copil. Sunt regele de drept al Gettlandului.”

    Finalul aduce în atenţie şi elementul- surpriză care e mai mult şoc deoarece nicio secundă nu poate fi imaginat. Identităţi bine ascunse, secrete dureroase şi încă o dată un ocean de sânge va spăla Gettlandul. Trădarea capătă noi dimensiuni monstruoase şi, când crezi că în sfârşit poţi respira, aerul îngheaţă brusc şi încleştarea o ia de la capăt. Cine îşi mai doreşte o victorie cu gust de sânge amestecat cu lacrimi?

– Dacă viaţa m-a învăţat ceva, aceea e că nu există personaje negative. Doar oameni, încercând să facă ce e mai bine.”

Citate:

Doare să pierzi totul. Cine ştie asta mai bine decât mine?”

La urma urmei, nu era el regele Gettlandului?

Îngenunchease destul.”

Cel mai preţios dar pe care ni-l oferă zeii este un duşman de calitate.”

Mai bine un rege în genunchi decât un cerşetor în picioare. Mă pot ridica în picioare mai târziu.”

Lucrurile care chiar contează în viaţă nu prea pot fi alese.”

sigla NemiraCartea Jumătate de rege de Joe Abercombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1, 2

by -
10

Tronul de Jad de Naomi Novik

Titlul original:  “Throne of Jade”

Seria: “Temeraire” (Cartea a II-a din serie)

Traducere realizată de: Laura Bocancios

Editura Nemira

Gen: Ficțiune, Fantasy, Historical, Aventură, Război

Număr pagini: 428

Notă Goodreads: 3,89/5

Nota mea: 10/10

      Descrierea oficială:

    Când britanicii capturează o navă franceză care transportă un preţios ou de dragon, căpitanul Will Laurence de pe nava Reliant, aflată în serviciul regal, devine peste noapte comandantul unui nobil dragon pe care îl va numi Temeraire. În calitatea lor de noi membri ai Forţelor Aeriene Britanice, cei doi, om şi dragon, îşi dovedesc curând cutezanţa în lupta curajoasă împotriva forţelor invadatoare ale lui Napoleon Bonaparte.

     China descoperă acum că preţioasa ofrandă destinată lui Napoleon a căzut în mâinile britanicilor, astfel că o înverşunată delegaţie chineză se leagă să revendice remarcabilul animal. Însă căpitanul Laurence refuză să coopereze. Ameninţat cu spânzurătoarea pentru nesupunere, căpitanul nu are de ales decât să-l însoţească pe Temeraire în Orientul Îndepărtat – o călătorie lungă, plină de primejdii, de intrigi şi ameninţările colosale ale adâncurilor. Dar odată ajunşi la curtea împăratului Chinei, îi aşteaptă descoperiri uluitoare şi pericole dintre cele  mai întunecate.

   „Tocmai când credeai că ai văzut orice variantă posibilă de poveste cu dragoni, vine Naomi Novik să-ţi demonstreze că te-ai înşelat. Minunatul ei Temeraire este un dragon pentru multe generaţii.“ (Terry Brooks, New York Times)

    „O poveste autentică, în care miracolul fanteziei îşi spune cu adevărat cuvântul.“ (Entertainment Weekly)

   Părerea mea: Ultimele pagini din primul volum, “Dragonul maiestății sale”, m-a lăsat cu sufletul la gură și cu inima galopând. Ni se promiteau aventuri noi, pe tărâmuri străine, unde obiceiurile și traiul este atât de diferit față de cele ale popoarelor europene… așa că n-am stat prea mult pe gânduri și m-am aruncat din nou printre paginile seriei Temeraire.

   Vă vorbeam la sfârșitul recenziei trecute de o călătorie misterioasă pe care o vor întreprinde ofițerul Laurence și dragonul său, Temeraire. Motivul?! S-a descoperit că Temeraire nu este un simplu Imperial, ci un Celest – dragoni din a cărei specie existau foarte puține exemplare și erau tratați cu deosebită grijă și nicidecum trimiși pe “câmpul” de luptă. Ei erau instruiți, învățați să scrie și să se poarte și primeau ca însoțitori doar descendenți din familiile regale. Iar căpitanul Laurence era considerat nedemn pentru a fi îngrijitorul sau însoțitorul (așa cum se numea în țara chinezilor), acesta nefiind prinț, ci un simplu soldat, indiferent de faptul că era de viță nobilă.

   Astfel… descoperim că Temeraire se numește de fapt, Lung Tien Xiang, numele chinez oferit încă din ou. China nu se aliase cu Franța așadar oul de dragon nu fusese un dar de bună-înțelegere, ci alte intrigi au stat la mijloc. Ce, vă întrebați, probabil?! Va trebui să-i însoțiți în călătorie pe Laurence și Temeraire ca să le aflați.

   „Niciunul nu s-ar compara cu Temeraire în mintea lui Laurence şi nu avea de gând să pună un pui în postura de a fi pe locul doi, când existau oameni în Aviaţie care abia aşteptau deznădăjduiţi la rând să se îvească o şansă.”

   Și să nu credeți că Laurence a făcut această călătorie de bunăvoie… nu nu… O delegație chineză ajunge în Anglia, nemulțumiți fiind de soarta dragonului atât de prețios. După ce s-a încercat cu “vorba bunăîndepărtarea lui Laurence ca îngrijitor și companion al lui Temeraire, s-au trecut la amenințări și chiar, despărțirea forțată dintre cei doi. Niciuna n-a dat rezultate, sper că vă dați seama. Astfel, chinezii sunt nevoiți să ajungă la un compromis dacă doreau să-și vadă Celestul pe meleagurile natale. Să fi fost doar grija față de “tratamentul” ce i se aplicase lui Lung Tien Xiang (fiind trimis în lupte, rănit, “sălbăticit” pentru că nu fusese instruit în arta scrisului etc.) lucrul ce i-a înmânat să extindă “invitația” unei călătorii în China și asupra lui Laurence și a unei delegații engleze?! Hmm… cu atâtea capcane și tentative de asasinat… n-aș prea crede!

    „– Nu trebuie să fiu potolit! răspunse Temeraire aproape scuipând de furie, cu gulerul fremătând. Sângele îi curgea mai abundent pe umeri. Oamenii ăia vor să mi-l ia pe Laurence, să-l ducă în închisoare şi să-l execute, iar eu n-am de gând să-i las. Niciodată. Şi nu-mi pasă dacă Laurence îmi spune să nu te strivesc, adăugă el, feroce, adresându-i-se Lordului Barham.”

Tronul de jad (2)

    Să fie călătoria în China de bun augur pentru Temeraire?! Credeți că și-ar mai dori el să plece după ce va vedea cât de “regește” sunt tratați dragonii în China?! Și mai ales după ce-și va cunoaște mama, familia…?! Știți încă din primul volum cât de avid era Temeraire după cunoaștere, câte cărți îi citea Laurence necontenit… când i se va acorda oportunitatea să învețe el însuși să scrie și să citească și chiar să-și aleagă o altă meserie față de cea de “soldat”… credeți că va mai dori să părăsească meleagurile orientale?! Îl va părăsi, în schimb, pe Laurence, lăsându-l să plece înapoi în Anglia fără el?! Va fi relația dintre cei doi protagoniști afectată de toate aceste schimbări?!

Voi ce credeți? Sau mai bine zis… ce v-ați dori…?! Ca Temeraire să rămână în siguranță acasă, să trăiască o viață liniștitită și plină de huzur intelectual sau să plece în noi aventuri, să lupte în continuare…?!

Volum al doilea al seriei, “Tronul de Jad”, este mai alert, având loc numeroase bătălii atât pe mare, cât și în aer, între dragoni; este plin de descrieri impresionante ale bătăliilor, de răsturnări de situație și de tentative de asasinat, jocuri mojice făcute pentru a-i despărți pe cei doi prieteni – om și dragon. Și unde mai pui că descoperim un nou continent, o nouă lume și primim mai multe informații despre dragoni. Naomi Novik va introduce chiar și o dragoniță pe nume Mei, ce-l va face să roșească pe Temeraire, în acea măsură în care ar putea dragonii să roșească.

Vă recomand cu mare drag seria Temeraire! Eu abia aștept să-mi pun mânuțele pe volumul al treilea, “Războiul pulberii negre” pentru că se anunță noi aventuri interesante de data aceasta, în Imperiul Otoman și chiar pe pământuri nemțești.

sigla NemiraCartea Tronul de Jad de Naomi Novik a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: EmM

Surse foto: pinterest.com

by -
9

Dragonul Maiestății Sale de Naomi Novik

Titlul original: “His Majesty’s Dragon”

Seria: “Temeraire” (Cartea I din serie)

Traducerea: Laura Bocancios

Editura: NEMIRA

Gen: Ficțiune, Fantasy, Historical, Aventură, Război

Număr pagini: 378

Notă Goodreads: 4,05/5

Nota mea: 10/10

      Descrierea oficială:

     Viața căpitanului Will Laurence din Marina Regală britanică este răsturnată din clipa în care capturează o fregată franceză, având la bord un ou de dragon destinat împăratului Napoleon. Transformat peste noapte în aviator, Laurence devine căpitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care îl va lega o profundă prietenie. Laurence și Temeraire își vor primi botezul de foc în inima bătăliilor napoleoniene.

     Terry Brooks, New York Times„Tocmai când credeai că ai văzut toate variantele posibile de povești cu dragoni, Naomi Novik îți demonstrează că te-ai  înșelat.”

     Peter Jackson, Hollywood Reporter  – „Pe măsură ce lecturam aceste cărți, le simțeam prinzând viață în imaginația mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale și alerte, dar și pline de personaje minunate.”

        Părerea mea:

      În urmă cu mulți ani, citeam primul volum (și singurul, de altfel) din Eragon. Am rămas fascinată și curioasă în privința poveștilor cu dragoni, dar cumva… am crescut și am uitat să mai cred în fantezii și în legende. Am căzut pe panta romanelor de dragoste, mai mult sau mai puțin erotice, am descoperit distopiile și am citit din ce în ce mai multe povești cu eroi tineri, uitând astfel de imaginația pe care o aveam, copii fiind. Până când… Simona, una dintre scriitoarele zilelor noastre, ce promite să ne cânte și încânte pe ritmul provocărilor și capcanelor, a scris un articol cu cele mai interesante serii care trec neobservate. Cert e că mi-am îmbogățit TBR-ul atunci într-un mod alarmant. Printre acele serii, se număra, bineînțeles și “Temeraire”. Un val de nostalgie m-a făcut să-mi doresc să pășesc din nou în această lume a dragonilor și, după ce am citit primul volum din seria scriitoarei Naomi Novik, nu regret că am ales să ascult de Simona. “Dragonul maiestății sale” mi-a întrecut așteptările.

        Când deschizi romanul, încă de la prima pagină, te întâmpină imaginea unei bătălii sângeroase prin care reușești să plasezi cât de cât locul din istorie – bătăliile dintre Anglia și Franța în plină epocă napoleoniană. Suntem pe mare, unde îi cunoaștem faptele de vitejie ale căpitanului de marină Will Laurence când, întâlnind o fregată franceză, se luptă și reușește să o cucerească.

   “Puntea corabiei franceze care sălta pe valurile mării agitate era lunecoasă de sânge; o lovitură l-ar fi putut doborî la fel de ușor pe cel ce o lansa ca și pe cel care-i era ținta. În focul luptei, Laurence n-avea timp să se minuneze de proporțiile rezistenței, dar, chiar și prin amorțeala confuză a febrei bătăliei și prin vălmășagul de săbii și fum de pistoale, observă teribila expresie de agonie de pe chipul căpitanului francez, în timp ce le striga vorbe de îmbărbătare oamenilor săi.”

    Laurence descoperă că echipajul este împuținat, că mare parte din ei zăceau pe punte morți sau muribunzi și că cei care abia se mai țineau în picioare, erau suferinzi și trași la față. Trecuseră prin foamete sau boală gravă înainte de a se lupta cu furtuna ce se sfârșise abia în acea dimineață, ca mai apoi să cadă pradă căpitanului Laurence. Francezii nu avuseseră nicio șansă de izbândă, dar au vrut să lupte până în ultima clipă. De ce, vă întrebați?! Se pare că transportau un “obiect” taaaarrreee prețios. Un ou!

     “Laurence se apropie și privi în jos, la ou. Nu era aproape nicio îndoială în privința naturii sale, deși nu putea afirma nimic cu certitudine, din proprie experiență. După ce primul moment de uluire trecu, întinse mâna șovăitor și atinse coaja cu mare băgare de seamă. Era netedă și tare la atingere. Își retrase mâna aproape imediat, nevrând să riște să-i facă vreun rău.”

     Nu era un ou oarecare, ci un ou de dragon. În lumea fascinantă creată de scriitoarea Naomi Novik, dragonii erau folosiți de către armată în Aviație. Ofițerii erau antrenați încă de mici copii, li se desemnau câte un ou și așteptau ca acesta să eclozeze și să-i accepte ca stăpâni.

     Ei bine, oul lui Laurence a fost ceva mai special. Se pare că acesta fusese un dar de la însăși Împăratul Imperiului chinez către Napoleon, dar datorită vremii furtunoase, a distanței mari pe care fregata franceză a fost nevoită să o străbată pentru a căra un dar atât de prețios, coaja oului se întărise și se estimează că va ecloza în foarte scurt timp. Astfel, Laurence este nevoit să ia o decizie rapidă, iar pentru că meseria de Aviator nu era deloc una ușoară, lasă sorții să decidă numele celui pe care dragonul îl va vedea pentru prima dată și, în concluzie, îl va alege ca stăpân.

     “… primul crâmpei de mișcare putu fi zărit înăuntru: vârful unei aripi crestate țâșnind afară, gheare făcându-și loc printr-o altă crăpătură.

     Sfârșitul veni brusc: coaja se crăpă aproape drept prin mijloc și cele două jumătăți fură azvârlite într-o parte și în alta pe punte, parcă de nerăbdarea ocupantului oului.  Micul dragon rămase în mijlocul bucăților, scuturându-se energic pe pernă. Era încă acoperit de mâzga din interior și sclipea ud și lucios sub lumina soarelui; trupul său era de un negru pur, nepătat, de la bot până la coadă, și un oftat de uimire străbătu echipajul când puiul își desfăcu aripile largi, cu șase falange ca evantaiul unei doamne și marginea de jos acoperită cu însemne ovale, în nuanțe de gri și albastru-închis strălucitor.”13241482_1198163886871313_224018364_o

      Cine spune, însă, că sorții vor decide din prima încercare…?! Puiul de dragon va ști una și bună… de ce se încruntă bărbatul din fața lui?! Aceasta fuse prima lui curiozitate și chiar primele cuvinte… Bineînțeles… adresate lui Laurence.

     “- De ce te încrunți?

     – Îmi cer iertare. N-am vrut. Numele meu este Will Laurence. Iar al tău?

     … dragonașul se frământă câteva momente cu întrebarea, după care, cu un aer nemulțumit, spuse:

     – N-am niciun nume.

      – Pot să-ți dau eu unul?

     Făptura – sau, mai bine zis, el, căci glasul era categoric unul masculin – îl cercetă din nou, se opri să-și scarpine un punct aparent fără cusur de pe spate, apoi, cu o indiferență neconvingătoare, zise:

      – Dacă dorești.

       (… )

    – Temeraire. Se gândea la mărețul cuirasat pe care îl văzuse lansat la apă, cu mulți ani în urmă: aceeași elegantă alunecare. (… )

     – Temeraire. Da. Numele meu este Temeraire. Clătină din cap, un gest ciudat, cu capul bălăbănindu-se la capătul gâtului lung, și adăugă, imperativ: Mi-e foame.”

    Și așa se naște un dragon, pe numele său Temeraire și tot acum, un om al Marinei devine Aviator.  Nu era chip ca dragonul să accepte alt stăpân și cum țara era cu mult inferioară Franței cu privire la numărul dragonilor și al efectivelor din Aviație, Laurence se vede nevoit să-și sacrifice viața, țelurile și meseria pentru a sluji Anglia.

     O relație cum nu am mai întâlnit în alte romane se va naște între Temeraire și Laurence. Se spunea că între un ofițer și dragonul său trebuie să existe o legătură strânsă, devotament și prietenie, dar cei doi sunt mai mult de atât – sunt o familie, sunt un tot. Scenele dintre ei sunt înduioșătoarea: grija pe care și-o poartă unul altuia și mai ales, modul prin care se protejează și se apără unul pe celălalt, atenția continuă pe care i-o acordă Laurence și modalitatea acestuia de a-i hrăni nevoia de cunoaștere a micului dragon, dorința de a-i dărui giuvaiere din cele mai frumoase…

    „- Temeraire! strigă el, trecând prin poartă, şi capul mândru se ridică deodată.

    – Laurence? făcu el. Nesiguranţa din glasul lui era dureroasă.

    – Da, sunt aici, răspunse Laurence, apropiindu-se grăbit, aproape alergând la sfârşit.

    Mormăind încetişor, în adâncul gâtlejului, Temeraire îşi încolăci aripile şi picioarele din faţă în jurul lui şi îşi frecă nasul de el cu grijă; Laurence mângâie botul neted.”

    Temeraire este un dragon, dacă nu unic, cu siguranță special. Cu un aspect ce-l deosebește de toți ceilalți dragoni din armata Angliei, însetat de cunoaștere și învățătură, cunoscător al mai multor limbi (dragonii cunosc limbile la care sunt “supuși” cât timp se află încă în ou), dotat cu o personalitate fermecătoare și inteligență uimitoare, Temeraire își va face cu greu loc în rândurile celorlalți dragoni. Ca de altfel și Laurence va întâmpina numeroase probleme la adaptarea în noul mediu, ușor ostil datorită faptului că el era, de fapt, un om al Marinei și “s-a ales” cu un dragon într-un mod atât de ușor pe când alții sunt antrenați toată viața lor pentru a fi ofițeri în Aviație și tot nu reușesc să primească unul.

    Pe lungul drum al descoperirii cărei rase aparține Temeraire, întâlnim tot soiul de dragoni, care mai de care mai diferit în colorit, mărime și mai ales, în calități. Tot aici cunoaștem și ofițeri care încalcă “codul” și-și neglijează dragonii… întâmplare ce va avea un final nefericit pe care vă las să-l descoperiți voi. Cert e că, dacă aș fi putut, sigur aș fi dat iama în paginile romanului pentru a-l pedepsi pe ofițerul Rankin.

    Nu sunt adepta descrierilor lungi și mai ales, nu sunt adepta romanelor care descriu antrenamente, tactici de luptă și bătălii propriu-zise, dar în universul fantastic din seria Temeraire, nu ai cum să nu te pierzi printre cuvinte și să nu urmărești cu sufletul la gură mișcările echipajelor, luptele încrâncenate dintre dragoni și evoluția acțiunii.

    Cum se va termina bătălia dintre cele două popoare?! Ce îi așteaptă pe eroii noștri mai departe…?! Veți afla doar citind romanul “Dragonul Maiestății sale”.

     Povestea lui Laurence și a lui Temeraire se întinde pe parcursul multor volume așa că nu trebuie să vă temeți dacă vi se pare că acest prim volum nu abundă în acțiune. Sunt convinsă că în volumul doi, o dată cu călătoria pe care vor fi obligați s-o facă cei doi, aventura se va înmulți și vom asista la scene spectaculoase.

sigla NemiraCartea Dragonul Maiestății Sale de Naomi Novik a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: EmM

Surse foto: pinterest.com

 

%d bloggers like this: