Tags Posts tagged with "basm"

basm

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Ce este basmul şi ce este fantasy-ul ?

    Basmul este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care se relatează întâmplările fantastice ale unor personaje imaginare care se luptă cu forţele răului, pe care le înving. Termenul de „basm” provine din slavonescul „basnĭ”, însemnând „născocire”, „scornitură”, „minciună”.

   În literatura română, basmul a apărut din dorinţa individului de a se lăsa pradă unor noi forme de percepere a universului în care trăieşte. Scriitorii din România, au ales să „culeagă” din folclor aceste opere, pentru ca ca mai apoi să le reinterpreteze,  păstrându-le caracteristicile esenţiale precum formulele fixe, oralitatea. Reprezentanţi de seamă sunt Petre Ispirescu, Ion Creangă, Nicole Filimon, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.

     De cealaltă parte, « fantezia » este o subspecie a fantasticului, care foloseşte din plin magia. Suportul acesteia este imaginaţia. Reprezentanţi de seamă sunt J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, Moony Witcher, C.S.Lewis, J.K.Rowling, Anne Rice.

     Mare atenţie a nu se confunda specia basmului cu subspecia fanteziei. Caracterul princiar al „fantasy-ului” este imprevizibilitatea de care dă dovadă neurmând un plan dat, totul e cuprins de vălul necunoscutului. Punctul  de plecare al subspeciei este lumea comună, pe care o părăseşte şi intră într-o alta cu noi reguli.

    Ceea ce leagă cele două specii literare este apartenenţa la fantastic. Fantasticul reprezintă acea nesiguranţă citită pe chipul cititorului, în momentul în care nu mai poate să distingă ceea ce este real, de ceea ce este plăsmuit. Când realizează sfera în care se află, opera numai poate fi considerată fantastică. Conform lui Ţzvetan Todorov, pentru ca un text să fie inclus fantasticului, trebuie să satisfacă următoarele condiţii: „trebuie să-l oblige pe cititor a considera lumea personajelor drept o lume a fiinţelor vii astfel încât să ezite între o explicaţie naturală şi una supranaturală a evenimentelor evocate. Această ezitare poate fi împărtăşită de unul dintre personaje…ultima condiţie cere cititorului să adopte o anumită atitudine faţă de text:să refuze atât interpretare alegorică cât şi pe cea „poetică”.

    Pentru a scoate în evidenţă trăsăturile basmului şi fanteziei am realizat o comparaţie între„Făt-Frumos din lacrimă” scris de Mihai Eminescu şi seria „Harry Potter” scrisă de J.K.Rowling.

       În  basmul  „Făt-Frumos din lacrimă ”acţiunea se desfăşoară linear – un cuplu împărătesc, îşi dorea foarte mult un copil. În timp ce împărăteasa se ruga la icoana Maicii Domnului,  a observat că aceasta lăcrima. Tânăra înghite lacrima, devenind însărcinată. După câteva luni, împărăteasa dă naştere unui „fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii”. Când ajunge la maturitate, Făt-Frumos va pleca în lume – motivul călătoriei iniţiatice. Eroul va fi supus multor încercări, în final căsătorindu-se cu fiica Mumei Pădurii.

   Schema basmului este respectată – situaţia iniţială, călătoria iniţiatică, apariţia forţelor Răului, încercările la care este supus eroul, lupta cu forţele Răului şi victoria Binelui, recompensa finală.

   „Harry Potter” prezintă aventurile unui copil orfan, care află la vârsta de 11 ani cine este cu adevărat – un vrăjitor. Datorită abilităţilor sale Harry va fi admis la „Şcoala de magie, farmece şi vrăjitorii, Hogwarts”. Seria „Harry Potter” cuprinde opt volume şi fiecare dintre acestea prezintă câte un an din viaţa protagonistului, respectiv al fiului său.

   La începutul primului volum, cititorul este introdus într-un cadru cât se poate de banal – „Domnul şi doamna Dursley de pe Aleea Boschetelor numărul 4, erau foarte mândri că erau normali, slavă Domnului!”. Urmând firul întâmplărilor vom observa intervenţia supranaturalului „o ştire stranie: au fost observate peste tot în oraş bufniţe, cu un comportament cât se poate de ciudat…sunt văzute peste zi”. Interesante sunt numerele ce par a domina întreaga lucrare – „Aleea Boschetelor numarul 4”, „peronul 9 şi 3/4” şi modul în care autoarea echilibrează balanţa dintre ceea ce aparţine realităţii şi ceea ce aparţine exclusiv fantasticului. Observăm utilizarea temei „eului” :cea a privirii. Todorov afirmă că „ori de câte ori vreun personaj al povestirii are de făcut un pas hotărâtor către supranatural, oglinda este nelipsită”. În opera lui J.K.Rowling, oglinda este simbolizată atât prin zidul care se deschide în faţa băiatului pe Aleea Diagon „ciocăni de trei ori cu umbrela lui în acel punct. Cărămida atinsă începu să se mişte, iar în mijlocul ei apăru o gaură care se mări şi se tot mări, până se făcu suficient de mare chiar şi pentru Hagrid, şi amândoi trecură dincolo de zid, pe o străduţă întortocheată, care cotea la stânga” , cât şi prin imaginea peronului „la 9 şi ¾ …băiatul dispăru ca prin minune, până să-şi dea seama Harry”. Acestea revelă ideea de ruptură totală de obiectiv şi căderea în imaginar „ Băiatul privi în urma lui şi văzu cum spărtura din zid se micşora văzând cu ochii, până dispăru de tot”.

   O trăsătură comună între basm şi fantasy rezidă în specificul personajelor – în basmul lui Eminescu, Făt-Frumos are un buzdugan şi un cal magic; în opera lui J.K.Rowling, Harry are puteri magice, este uşor de recunoscut datorită cicatricii în formă de fulger de pe frunte, are o baghetă magică. Ambii protagonişti au de parcurs un drum iniţiatic, care se va finaliza prin victoria Binelui. La mijlocul fiecărui volum, Harry are de depăşit un obstacol – de obicei în apropierea examenelor de sfârşit de an şcolar. Excepţie fac cartea a şaptea – aceasta ilustrează lupta finală dintre Harry (Binele) şi Lordul Cap-de-Mort (Răul)şi a opta. Elementele fantastice prezente în cele două lucrări, acestea sunt de diferite tipuri – în „Făt-Frumos din lacrimă” se disting calul fermecat, puterile eroului, existenţa regelui ţânţarilor, Muma Pădurii, Gerarul; iar în „Harry Potter”, observăm creaturile magice (centauri, fantome, goblini, elfii de casă, Dementori, Thestrali, vârcolaci, animalele lui Hagrid etc.), a obiectelor magice, Ministerului Magiei, locurile în care se află Harry, vrăjile.

   Din perspectiva temelor abordate, în cadrul basmului remarcăm pe cea a luptei dintre Bine şi Rău; în cadrul seriei „Harry Potter” fiind dominantă tema morţii (autoarea confirmă acestea „cărţile mele vorbesc pe larg despre moarte. Se deschid cu moartea părinţilor lui Harry. Observăm apoi, obsesia lui Cap-deMort în cucerirea morţii şi călătoria în aflarea imortalităţii. Înţeleg şi eu de ce Cap-de-Mort doreşte să o stăpânească. Tuturor ne este frică de ea”).

    În concluzie ceea ce contează cu adevărat este conţinutul lucrării, modul în care este citită şi înţeleasă. Pentru literatura fantastică din zilele noastre, basmul reprezintă punctul de plecare spre aventura denumită scriere.

    BIBLIOGRAFIE

„Introducere în literatura fantastică” Ţzvetan Todorov, Editura „Univers”, Bucureşti, 1973

„Dicţionarul Explicativ al limbii române” Editura „Academiei Republicii Socialiste ”, România, 1975

„Harry Potter şi piatra filozofală” J.K.Rowling

„Făt-Frumos din lacrimă” Mihai Eminescu

                        SITOGRAFIE

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fantezie_(gen_artistic)

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter#Structure_and_genre

http://www.wattpad.com/120893-useful-information-on-harry-potter-elements

http://mariantruta.ro/precaritatea-canonica-a-fantasy-ului-romanesc/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Basm

 

     Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

 

Titlul original: Die kleine Hexe

Editura: Univers Enciclopedic Junior

Anul apariţiei: 2016

Traducere de: Christa Richter și Cristian Sencovici

Ilustrații de: Winnie Gebhardt

Număr pagini: 108

Gen: Basm, Carte pentru copii

Cotație Goodreads: 4,17

 

   „Mica vrăjitoare” este un basm scris de Otfried Preussler pentru fiicele sale. „Și de ce nu mai există nici o vrăjitoare rea?”

De la această întrebare a luat naștere povestea.

   Personajul central este, așa cum ne sugerează și titlul, Mica Vrăjitoare. Deși are nu mai puțin de 127 de ani, este considerată prea mică pentru a participa la Noaptea Valpurgiei, eveniment unde vrăjitoarele se adunau și dansau, sosite, bineînțeles, pe mături: „Să tot fi fost, cu totul, cam între cinci și șase sute de vrăjitoare: vrăjitoare de munte, vrăjitoare de pădure, vrăjitoare de mlaștini, vrăjitoare de ceață și vrăjitoare de vreme rea, vrăjitoare de vânt, vrăjitoare de turtă dulce și vrăjitoare de buruieni. Se învârteau în iureș nebun și-și fluturau măturile.”

   Mica Vrăjitoare ignoră interdicția, încalecă pe mătură și zboară la Noaptea Valpurgiei. Însă mătușa Rumpumpel o observă și o duce în fața Marii Vrăjitoare, insistând s-o pedepsească. Marea Vrăjitoare îi aruncă mătura în foc, obligând-o să se întoarcă pe jos. Totodată, îi lansează o provocare: dacă până la viitoarea noapte a Valpurgiei va deveni o bună vrăjitoare, va fi primită la sărbătoare.

   Tot anul, Mica Vrăjitoare s-a pregătit pentru a fi primită la Noaptea Valpurgiei: a exersat vrăjile, a făcut numai bine, folosindu-și puterile pentru a-i ajuta pe cei aflați la ananghie, câștigându-și renumele de Vrăjitoare Bună. În toate a ajutat-o corbul Abraxas, cea mai bună companie.

   Dacă Mica Vrăjitoare a îndeplinit criteriile, astfel încât să fie admisă la Noaptea Valpurgiei, veți afla citind povestea.

   Este o carte drăguță, perfectă pentru copii, dar și pentru adulți, iar ilustrațiile o fac și mai atractivă. Dacă aveți copii, le faceți o bucurie cu această poveste, iar dacă nu, vă puteți relaxa citind-o într-o după amiază. M-am relaxat citind-o după o carte frumoasă, dar tristă. A fost suficientă această lectură pentru a-mi induce o stare de spirit pozitivă.

De ce este perfectă pentru copii?

   Este ușor să observi mesajul moralizator, din care se desprind anumite concluzii:

– dacă nu ești atent la lecții, greșești: „Ești distrată! Dacă atunci când faci vrăji te gândești la vrute și nevrute, cum vrei să nu te încurci? Ar trebui să te concentrezi mai mult.”

– nu e frumos să le joci farse oamenilor, oricât ar părea de amuzant: „Își țuguie buzele și scuipă – plici! – drept pe pălăria vânătorului.

– De ce faci asta? întrebă Abraxas.

Ea chicoti:

– Fiindcă îmi face plăcere! Hi, hi! O să creadă că plouă!

Corbul rămase serios:

– Nu se cuvine, spuse el dojenitor. O bună vrăjitoare nu trebuie să scuipe pălăriile oamenilor!”

– minciuna are picioare scurte: când a făcut vrăji vinerea, zi în care era interzis, neprimind nicio avertizare pe moment, a crezut că a scăpat. Insă vigilenta mătușă Rumpumpel a văzut-o de pe norul ei și a dezvăluit acest lucru în fața Marii Vrăjitoare, chiar în Ajunul Nopții Valpurgiei.

   Tot răgazul dintre cele două nopți ale Valpurgiei reprezintă o metaforă pentru anul școlar, ajunul nopții Valpurgiei, examenul de la sfârșit de an, iar noaptea Valpurgiei, balul. Astfel, le este sugerată copiilor importanța învățăturii: „De atunci, Mica Vrăjitoare studia cartea de vrăji nu șase, ci șapte ore pe zi. Ea voia să știe tot ce se cere unei bune vrăjitoare până la următoarea noapte a Valpurgiei. Învățătura nu o obosea, fiindcă era încă tânără.”

„Anul vrăjitoresc era pe sfârșite și noaptea Valpurgiei se apropia tot mai mult. Acum treaba devenea serioasă pentru Mica Vrăjitoare. Conștiincioasă, repeta în aceste zile tot ce învățase. Parcurgea din nou, pagină cu pagină, cartea de vrăji. Știa vrăjile ca pe apă.”

Ce mi-a plăcut mie, ca adult?

  Este o lectură relaxantă, ce vine tocmai bine după o zi obositoare sau o altă lectură, mai serioasă. Are aspecte care îmi amintesc de Harry Potter: zborul pe mături, ce mă duce cu gândul la Quidditch/Vâjthaț și urâcioasa mătușă Rumpumpel, pe care o asociam cu Bellatrix Lestrange.

Pasajele amuzante:

„Zer! țipă Abraxas. Cred c-ai înnebunit de tot! Cu ce vrei să faci să mai plouă? Poate cu cârlige de rufe? Cu cuie de cizmărie? Dacă ar ploua măcar cu firimituri de pâine sau cu stafide!”

   „Mica Vrăjitoare” este o poveste foarte bine scrisă, adaptată la capacitatea de înțelegere și preocupările copiilor. În același timp, este distractivă pentru noi, „oamenii mari”. Nu strică să ne amintim de vremurile copilăriei citind-o. Iar ilustrațiile din prezenta ediție o fac și mai atractivă, lucru important mai ales pentru micii cititori. Eu zic că merită 5 steluțe.

 Despre autor:

   Otfried Preussler (1923-2013) este considerat un clasic al literaturii germane pentru copii. Învățător la bază, și-a început cariera de scriitor inventând povești pentru cele trei fiice ale sale. Cărțile scrise de el s-au vândut în peste 50 de milioane de exemplare, în întreaga lume, fiind traduse în 55 de limbi. A câștigat în 1972 Deutscher Jugendliteraturpreis pentru Krabat, după care în 2008 s-a realizat filmul fantasy „Krabat – Moara satanică”, filmat în împrejurimile Sibiului.

   Ușurința sa ca povestitor și afinitatea pentru copii reies din mesajul de la finalul cărții, adresat copiilor din România.

Cartea Mica Vrajitoare, de Otfried Preussler a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Univers Enciclopedic Junior

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
21

Un sărut, să transform coșmarul într-un basm. Un sărut, să dovedesc că eram normală, odată pentru totdeauna. Un sărut, să am o poveste reală.

MILA 2.0 de Debra Driza

Titlu original: MILA 2.0

Traducere din engleză: Dorina Tătăran

Editura: Nemira Publishing House

Colecția: Nemira Young Adult

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 400

Nota mea: 9/10

   Debra Drezin este membru al grupului de bloggeri Bookanistas, dedicat literaturii pentru adolescenti. In vreme ce lucra ca terapeut, a descoperit ca e mult mai placut sa-si tortureze personajele. In prezent locuieste in California impreuna cu sotul, cei doi copii si un caine din rasa rhodesian ridgeback. Milla 2.0 este primul ei roman. O puteti vizita online la debradriza.com.debra dixon

    De ceva timp m-am concentrat asupra literaturii science-fiction  contemporane. Consider că acest gen îți deschide mintea, orizonturile, că-ți ajută imaginația și creativitatea să atingă cote înalte. Unii încă sunt sceptici cu privire la literatura SF, deoarece anumite prejudecăți sunt nefondate. SF nu înseamnă neapărat lumi paralele,ce întrec orice limite ale fantasticului, sau un viitor extrem de îndepărtat. Un roman SF poate avea acțiunea plasată în prezent sau într-un viitor apropiat, în care singura diferență constă în gradul avansat de dezvoltare al tehnologiei, cum e și cazul volumului de față.

      ,,MILA 2.0” mi-a atras atenția de când a apărut pe piața editorială din România. După surprinzătoarea ,,Regina Roșie”, tot de la Nemira, am citit această carte. Mi-a plăcut foarte mult, a fost o lectură ușoară, de care avem cu toții nevoie după o zi obositoare. Viziunea autoarei  mi s-a părut mai mult decât interesantă, aparent pare a fi o clasică poveste de dragoste pentru adolescenți, când de fapt e mai mult de atât. Da, aștept cu nerăbdare continuarea. Și da, vă recomand cu tot dragul această carte.

      Protagonista acestei povești este Mila, o adolescentă de șaisprezece ani, rămasă recent orfană de tată. Împreună cu mama sa, medic veterinar de profesie, se mută în ,,atrăgătorul și vechiul Clearwater, Minnesota”. Locuiesc la o fermă pe care o și îngrijesc. Mila este trimisă pentru prima oară la școală, unde își face o prietenă, pe vorbăreața și populara Kaylee. Însă în tot acest timp dispariția tatălui său și niște amintiri vagi nu-i dau pace…

     ,,Am deschis ochii, în clipa în care ceva a licărit în spatele pleoapelor. Pereți albi, lumini albe. Un halat alb de laborator. Miros înțepător de dezinfectant…”

      Mama Milei, doamna Nicole Laurent, pare la prima vedere o mamă exigentă, de neînduplecat, o mamă enervant de protectoare pentru o adolescentă. Abia mai târziu Mila îi va înțelege atitudinea… La școală vne un coleg nou, Hunter, proaspăt mutat în acest orășel nesemnificativ. Kaylee este topită după el, îl bulversează cu întrebări și cu prezența sa sufocantă. Însă Mila reușește să se apropie de el, se împrietenesc și-și dau seama că se asemeană destul de mult. Cu siguranță Cupidon și-a făcut treaba ca la carte :D

    ,,Am simțit fluturi în stomac. O prostie. Era doar un băiat. Ok, nu chiar. Era un băiat de care, întâmplător, îi plăcea lui Kaylee. Kaylee, care avea să se întoarcă în orice clipă și care se aștepta să-și găsească locul liber. Fluturi sau nu, băiatul trebuia să stea în altă parte. Tocmai atunci, Hunter a pus rucsacul pe bancă și și-a lăsat capul pe el. A închis ochii. Inima mea s-a înmuiat și s-a transformat în ceva ce părea a grămadă mare de gelatină.”

      Din nefericire, frumoasa poveste de dragoste adolescentină nu pare să aibă sorți de izbândă. Kaylee începe să fie geloasă pe Mila și este dispusă să ia parte la ,,un pic de competiție sănătoasă”. La un moment dat, călătoresc toți trei în camioneta veche a lui Kaylee, Mila stând în spate. Cade din camionetă, se rostogolește și se rănește la cot în ceva ascuțit. Ceilalți doi vin în fugă spre ea, îngrijorați. Aparent ea pare să nu aibă nimic, însă cotul rănit…

    ,,Toți trei ne holbam la brațul meu. Și ne holbam. De parcă nici unuia nu ne venea să credem ce vedeam. Brațul meu nu sângera deloc. Pe pielea mea era o rană mare, deschisă, dar nu era sânge. Nu era sânge, pentru că, în loc de sânge, o peliculă subțire roșie se rupsese și lăsa să se scurgă din rană un sol de lichid scârbos alb-lăptos. Și nu era doar atât. În interiorul rănii, în interiorul meu, era un tub transparent, cu o gaură zimțată, în formă de clemă. Și înăuntrul lui? Ceva ce semăna cu niște fire. Fire mici argintii, răsucite ca spiralele duble despre care învățam la biologie.”

      Mila se întoarce imediat acasă, fiind sigură că mama sa îi va explica această ciudățenie. Nicole îi vindecă rana cu un laser și o lasă să asculte o înregistrare de pe un iPod. Așa descoperim că MILA 2.0 este un experiment al forțelor armate secrete americane, o adevărată armă cu înfățișare omenească, capabilă să se întegreze în societate. Mila este uimită, confuză. Niciuna din amintirile legate de părinții săi, de momentele frumoase petrecute împreună, nu este reală.

     Mama ei, care nu este de fapt mama ei, a contribuit la crearea ei și,  considerând că Mila nu este doar un robot, o fură din laborator pentru a fugi împreună. În ciuda tuturor lucrurilor pe care le află, Mila refuză să creadă că este un android și-l minte pe Hunter, mărturisindu-i că are o proteză în loc de braț. Mai mult ca niciodată își dorește să-l aibă aproape, să-și poată continua existența ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

    ,,Mâna lui era încă sub bărbia mea și mi-a înălțat capul. Stomacul mi s-a chircit, ochii mi s-au închis. Asta, exact de asta aveam nevoie.

  Un sărut, să transform coșmarul într-un basm.

  Un sărut, să dovedesc că eram normală, odată pentru totdeauna.

  Un sărut, să am o poveste reală.

   Dar înainte ca buzele lui să poată ajunge la ale mele, o ușă care se deschidea a stricat momentul perfect. Ușa de la intrare. Mama.”

      Din păcate, se pare că li s-a dat de urmă celor două fugare. Singura soluție pe care o au la îndemână: fuga. Călătoresc cu mașina până în Canada, nu înainte de a se deghiza și de a se folosi de pașapoartele false. Au de gând să călătorească cu un avion în Germania, însă când erau foarte aproape de a părăsi continentul american și de a se salva, sunt prinse de oamenii căpitanului Holland și duse la laboratoare. Mila face noi descoperiri, se luptă pentru supraviețuire, totul pentru a o salva pe Nicol,  pe cea care i-a oferit dragostea sa, pe cea care a ajutat-o să facă un pas înainte spre a deveni cât mai umană…

    ,,Indiferent ce spuneau, eram vie. Trebuia să fiu. Cel puțin parțial. Pentru că singurul gând care mă chinuia în clipa aceea era: nu vreau să mor. Nu voiam să mor. Nu când abia apucasem să trăiesc.”

    Se vor salva cele două femei legate de cel mai profund sentiment din lume? Se va putea întoarce Mila la Hunter? Vor putea fi împreună, vor putea să-și dea frâu liber sentimentelor? Va putea Mila să fie un om ca toți oamenii, în ciuda modului în care a luat naștere? Răspunsurile la aceste întâmplări le veți putea afla citind primul volum al acestei serii minunate, ce se anunță a fi una extrem de palpitantă și captivantă.

     FRAGMENTE:

    ,,Am privit drept în față și mi-am adunat toată voința pentru  a mă abține să apuc mânerul ușii. Am inspirat adânc – desigur că nu avea cum să vadă prin pielea mea. Era imposibil. Am expirat – cu câteva zile în urmă, credeam că era imposibil să fiu un android. Am inspirat adânc – poate că încă mai credeam. Am expirat – dacă nu, puteam măcar să mă prefac.”

     ,,Palma lui blândă pe spatele meu m-a ghidat prin mulțime, până la Jeep. Dar, brusc, atingerea lui nu a mai reușit să alunge răceala care îmi  circula pe sub piele și nici fiorii pe care îi simțeam la suprafață. Parcă orice urmă de magie dispăruse odată cu carnavalul. În loc de un basm, tot ce vedeam era o mulțime tristă și ponosită, pe un câmp nedorit. Un sărut? Chiar mă așteptasem să fie atât de simplu? Chiar crezusem că ceva atât de prostesc precum atingerea buzelor lui Hunter de ale mele va rezolva toate problemele și tadaaaa! Va alunga adevărul despre cine sau ce eram? Va alunga ororile care îmi bântuiau trecutul? Cum să fie posibil, când nici măcar eu nu știam tot adevărul?”

    ,,Nu ești om. Nu ești om. Nu ești om. Parcă vorbele lui încercau să scormonească pe sub pielea mea fabricată, încercau să se răsucească în jurul inimii mlee și să ucidă orice rămășiță de speranță pe care o mai aveam. Întunericul mă înghițea, așa că am scos la suprafață singura imagine care putea să mă ajute. Ochii de un albastru deschis ai lui Hunter, zâmbetul lui din colțul gurii au prins viață în mintea mea, imaginea perfectă și atât de reală, că aproape simțeam că era cu noi în acea încăpere. Căldura mi s-a risipit prin piept, senzația de plutire pe care o simțisem când el îmi atinsese mâna sau când se aplecase spre mine. Am lăsat-o să mă cuprindă, să mă înconjoare, să reînvie speranța pe care Holland încercase să o alunge. Nu avea să câștige. Nu atât de ușor.”

       Părerea Marissei Meyer:

      „Poveste de dragoste intre adolescenti si superthriller de spionaj, Mila 2.0 pune o multime de intrebari despre umanitate, razboi si inteligenta artificiala, insa cea care m-a tinut cu sufletul la gura pana la ultima pagina a fost eroina, care ma trimite cu gandul la suspansul de tip James Bond.“

    LECTURĂ PLĂCUTĂ!

sigla NemiraCartea MILA 2.0 de Debra Driza a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Cosmin
%d bloggers like this: