Tags Posts tagged with "Books Express"

Books Express

La peau de chagrin (Pielea de șagrin), de Honoré de Balzac-recenzie

Anul apariției: 1831

Ediție printată în S.U.A., 2009

235 de pagini

Limba franceză

Si tu me possedes, tu possederas tout.

Mais ta vie m’appartiendra. Dieu l’a

voulu ainsi. Desire, et tes desirs

seront accomplis. Mais regle

tes souhaits sur ta vie.

Elle est la. A chaque

vouloir je decroitrai

comme tes jours.

Me veux-tu?

Prends. Dieu

t’exaucera.

Soit!

   Ce preț are o viață de om? Dar fericirea sau bunăstarea? Acestea din urmă se confundă? Cât de nenorocit poți fi, ca să ajungi în pragul sinuciderii? Sunt întrebări la care autorul dorește să ofere răspunsuri, prin Raphaël de Valentin, personajul principal al romanului.

   Acțiunea începe la începutul anilor 1830, când un tânăr încearcă să-și sfideze soarta de aristocrat parizian sărac, pierzându-și ultimul bănuț la ruletă, ca cel din urmă zbucium de salvare, înainte de a se arunca în Sena. Sinuciderile fiind frecvente în acea perioadă, așteaptă lăsarea nopții, pentru a fi sigur că nimeni nu îl va putea salva. Ca să-i treacă timpul mai ușor, intră într-un anticariat foarte aglomerat cu obiecte din cele mai diverse, așezate fără nicio logică. Il cunoaște pe proprietar, un bătrân de 100 de ani, cu înfățișare de ascet și cu o privire în care par să se ascundă cele mai profunde adevăruri ale lumii.

   L’homme s’épuise par deux actes instinctivement accomplis qui tarissent les sources de son existence. Deux verbes expriment toutes les formes que prennent ces deux causes de la mort: VOULOIR et POUVOIR. Entre ces deux termes de l’action humaine il est une autre formule dont s’emparent les sages, et je lui dois le bonheur et ma longévité. VOULOIR nous brûle et POUVOIR nous détruit; mais SAVOIR laisse notre faible organisation dans un perpétuel état de calme., spune el.

 [Omul se istovește prin două acte săvârșite în mod instinctiv, care seacă izvorul existenței sale. Două verbe exprimă toate formele pe care le iau aceste două cauze ale morții: A VOI și A PUTEA. Între acești doi termeni ai acțiunii omenești este o altă formulă pe care și-o însușesc înțelepții, căreia eu îi datorez bunăstarea și longevitatea. A VOI ne arde, iar A PUTEA ne distruge; însă A ȘTI menține slaba noastră alcătuire într-o continuă stare de calm.]

   Intuind dorința tânărului de a-și pune capăt zilelor, îi oferă o piele de șagrin magică, care îi poate oferi tot ce își dorește. Dar, cu cât își va dori mai mult, cu atât pielea se va micșora, ca și zilele lui pe pământ. Tânărul acceptă, fiind sigur că nu este decât o farsă. Însă, acceptarea are valoarea unui legământ, un soi de pact cu Diavolul, căruia își vinde sufletul. Însuși bătrânul negustor recunoaște că nu a avut îndrăzneala să o folosească. În ediția de față, lipsește textul în sanscrită, ceea ce face oarecum inexplicabilă afirmația bătrânului:

–Ah! vous lisez couramment le sanscrit.

   Imediat ce părăsește anticariatul, Raphaël își schimbă opțiunile și constată că lucrurile încep să se așeze. Se îmbogățește și o poate cuceri în sfârșit pe Feodora, căreia îi purta o afecțiune aproape bolnăvicioasă. Însă, această iubire se stinge, lăsând loc unei alte iubiri, pentru Pauline, fata pe care o medita, din recunoștină pentru gazda lui. Între cei doi se înfiripă o iubire profundă, dar este deja prea târziu; pielea de șagrin s-a micșorat și zbârcit în mod considerabil, cu tot efortul lui Raphaël de a o restaura sau de a o arunca.

   Romanul face parte din La Comédie humaine (Comedia umană) a lui Balzac, operă ce cuprinde 95 de lucrări terminate (romane, nuvele și eseuri) și 48 de opere nefinalizate. Titlul, devenit expresie în zilele noastre (se reduire comme une peau de chagrin), oferă cititorului cheia interpretativă a textului. Pielea de șagrin (piele imprimată care imită modelul natural al altei piei, conf. Dex., derivat de la denumirea unui măgar sălbatic) magică reprezintă forța vitală a personajului și-i oferă absolut tot ce-și dorește, însă cu un preț: anii și zilele. Tema o constituie conflictul dintre două verbe esențiale și neregulate: A FI și A AVEA. Inițial, personajul principal consideră că pentru „a fi”,  trebuie neapărat „să aibă”, indiferent care sunt consecințele. Ulterior, când începe „să fie” cu adevărat, realizează că degeaba „are”, căci fiecare minut este de neprețuit și nu poți cumpăra fericirea veșnică.

   Interesant la acest roman este și faptul că estetica realistă balzaciană, apreciată la noi de scriitorii interbelici, lipsește, autorul preferând fantasticul ca mod de exprimare a viziunii despre lume. Specifică lui Balzac rămâne tehnica descrierilor detaliate, ca într-o poză.

   Contempler en ce moment les salons, c’était avoir une vue anticipée du Pandémonium de Milton. Les flammes bleues du punch coloraient d’une teinte infernale les visages de ceux qui pouvaient boire encore. Des danses folles, animées par une sauvage énergie, excitaient des rires et des cris qui éclataient comme les détonations d’un feu d’artifice. Jonchés de morts et de mourants, le boudoir et un petit salon offraient l’image d’un champ de bataille. L’atmosphère était chaude de vin, de plaisirs et de paroles. L’ivresse, l’amour, le délire, l’oubli du monde étaient dans les coeurs, sur les visages, écrits sur les tapis, exprimés par le désordre… .

[A contempla în acel moment saloanele era ca și cum ai fi avut o imagine anticipată a Pandemoniului lui Milton. Văpăile albăstrii ale punch-ului colorau infernal fețele celor care încă mai puteau să bea. Dansuri nebunești, însuflețite de o sălbatică energie, stârneau râsete și țipete ce izbucneau ca detunăturile unui foc de artificii. Presărate cu morți și muribunzi, iatacul și un mic salon ofereau imaginea unui câmp de luptă. Atmosfera era înfierbântată de vin, de plăceri și de vorbe. Beția, iubirea, delirul, uitarea de lume stăpâneau inimile, fețele, erau întipărite în covoare, înfățișate în dezordine… .

   La peau de chagrin poate fi citită și ca o poveste fantastică, cu final moralizator, însă inspirată din societatea contemporană, cu un personaj care suferă din cauza determinismului social. Oriunde se află câte un Raphaël de Valentin dispus să riște totul pentru fericirea iluzorie.

Dacă mă posezi pe mine, vei poseda totul.

Dar viața ta îmi va aparține. Dumnezeu

a voit astfel. Dorește, și dorințele

îți vor fi împlinite. Dar măsoară-ți

poftele după viața ta. Ea

e aici. La fiecare voință,

voi descrește ca și

zilele tale. Mă

voiești? Ia-mă.

Dumnezeu te

va asculta.

Fie!

Cartea La peau de chagrin, de Honoré de Balzac a fost oferită de Books Express. 

Disponibilă pe site-ul librăriei on-line Books Express

 

 

 

 

The Name of the Wind (The Kingkiller Chronicle: Day One) / Numele Vântului (Cronica Regicidului: Ziua Întâi) de Patrick Rothfuss-recenzie

Editura: Orion Publishing Group

Limba engleză

Anul apariției: 2007

Număr de pagini: 662

   Îţi dai seama că cineva iubeşte din tot sufletul cărţile şi nu le tratează doar ca pe o afacere, când îţi ajung împachetate superb în ambalaj finuţ cu fundiţă şi însoţite de mici obiecte splendide de artizanat – încât toate împreună formează un festin al frumosului, esenţe întrepătrunse de artă, învăluind cuvântul scris ca o ofrandă culturală în apogeul aurei sale estetice. Asemenea gânduri apar, inevitabil,  când deschizi aproape cu regret, pentru cât de drăguţ arată, un pacheţel Books Express, care conţine romanul preferat, ca o perlă găzduită într-o minunăţie de cochilie.

   Şi ce roman! Unul dintre cele mai bune fantasy ever! O operă finisată mulţi ani de Patrick Rothfuss, cu răbdare de bijutier: The Name of the Wind / Numele vântului, prima parte a unei trilogii, The Kingkiller Chronicle / Cronica Regicidului, din care au apărut până acum două volume, iar al treilea este încă în lucru, ceea ce la un autor atât de perfecţionist poate însemna că o să mai dureze și un cincinal până să o completeze.

 

   Book-ul se deschide cu o narare aproape poetică la persoana a treia, prin care ne sunt prezentaţi tânărul hangiu Kote şi straniul lui ajutor/asistent Blast. Facem cunoştinţă cu ei  într-o noapte foarte agitată, când demoni-păianjeni numiţi Scraeli le-au atacat oaspeţii hanului. Kote îl salvează de maleficele creaturi greu de combătut pe unul dintre aceşti clienţi ai lui, chiar pe cel mai puţin întâmplător dintre toţi, pentru că  Chronicler/Cronciarul este scrib şi istoric, sosit în această regiune izolată, anume pentru a afla mai multe amănunte din biografia celui pe care-l crede a fi Kvothe Regicidul. Prin însăşi modul de a lupta cu demonii, acoperirea hangiului de la Piatra de Hotar e compromisă, tânărul  de doar 25 de ani cu părul roşu şi ochii verzi, care s-a retras din viaţa socială ca un bătrân veteran războinic, nu poate fi altcineva decât legendarul Kvothe.

   El îşi dă acordul pentru a povesti cronicarului în trei zile faptele sale de până acum şi ce din toate cele trăite l-au adus în stadiul de a se ascunde într-o minusculă comunitate rurală de graniţă, unde nimeni nu ştie cine era odată. Primul roman al trilogiei acoperă copilăria şi adolescența zbuciumată a misteriosului personaj şi reprezintă echivalentul primei zile din povestea transcrisă de cronicar.

    Istoria personală a lui Kvothe, narată de acum la persoana întâi – revenirile în hanul unde se povesteşte reapărând doar ca întreruperi destul de scurte între capitole –  începe în sânul familiei sale Edema Ruh, o populaţie nomadă de artişti itineranţi, adesea dispreţuiţi şi bănuiţi de mici escrocherii, furtişaguri sau prostituţie, de cei mai plini de prejudecăţi dintre sătenii şi orăşenii stabili. De mic, băiatul se dovedeşte multi-talentat în numeroase domenii, prinzând foarte uşor orice i se predă. De la muzică şi actorie, la mişcări acrobatice sau de dans, până la îndeletniciri practice, folositoare în existența artiştilor peregrini. Educaţia lui se va accentua şi va trece spre alt nivel odată cu alăturarea la caravana lor a lui Abenthy, un celebru Arcanist ce a studiat la Universitate. Acesta îi va deveni prieten şi mentor şi îl va învăţa istorie, chimie, logică şi simpatie (ramură a magiei care augmentează capacităţile fizice prin folosirea lor în duet). Elevul său avid de instruire va reuşi chiar să observe ceva din ştiinţa lui secretă de a stăpâni vântul. Bătrânul învăţat îl va îndemna pe Kvothe să se înscrie la Universitate, antrenamentul lor mental, fizic şi spiritual fiind asezonat şi în acest scop. Dar băiatul rămâne ezitant în a îşi părăsi viața boemă din caravană, chiar pentru toată înţelepciunea lumii.

   Traiul bun al rătăcitorilor se întrerupe însă brusc când fiinţe mitologice care dădeau fiori în nopţile cu istorisiri de groază din jurul focului – temuții Chandrian – se întrupează, parcă invocaţi de un cântec pe care tatăl lui Kvothe îl compunea despe ei şi îi extermină băiatului întreaga familie. Rămas singur pe lume şi incapabil să găsească voinţa de îşi restarta soarta într-un mod mai raţional, Kvothe îşi petrece trei ani ca în transă, ba ascuns prin păduri, ba bântuid pe străduţele rău famate şi pe acoperişurile oraşului port Tarbean, încercând doar să nu moară de foame, să supravieţuiască în orice condiţii.

   Trezirea din starea semi-catatonică are loc numai odată cu întâlnirea unui bard cântăreţ şi povestitor, ce îi istoriseşte legenda Chandrienilor şi a inamicilor lor neînduplecaţi, Amyrii. De abia acum băiatul  întrezărește o noimă în tragedia uciderii familiei sale şi o posibilitate de răzbunare, odată cu identificarea unui făptaş care poate fi atins. Cu noul scop de a afla totul despre ucigaşii Chandrian, se îndreaptă spre Universitate, locul unde toată informaţia lumii este păstrată şi matca modelatoare potrivită pentru mintea sa, indicată de Abenthy încă înainte de tragicele evenimente.

   Acum începe, poate cea mai interesantă parte a romanului, cea comparabilă cu seriile Harry Potter şi Magicienii, despre un băiat orfan şi sărac, dar plin de determinare şi de talente, unele deprinse de la mentorul său încă de la o vârstă fragedă, care ajunge o adevărată legendă printre colegii şi profesorii săi, în pofida faptului că este cel mai tânăr student acceptat vreodată la cursuri. Toate experienţele nefericite ale lui Kvothe îi vor folosi pentru a face faţă încercărilor ce îl aşteaptă în această Academie a magilor. După testul teribil de admitere pe care atât de puţini reuşesc să îl depășească cu brio, chiar după pregătiri specializate şi la o etate mai mare, apar încă şi mai multe dificultăţi peste care băiatul trebuie să treacă  pentru a-şi atinge obiectivele devenite tot mai clare în mintea lui. Să-i găsească pe cei care i-au masacrat familia, aflând tot ce poate descoperi despre Chandrieni, să devină un mag puternic, absolvind Universitatea şi să deprindă tainele controlării vântului, ştiinţă pe care o stăpânea atît de impresionant Abenthy. Iar odată toate informaţiile şi aptitudinile acumulate, să poată răzbuna, în sfârşit, moartea părinţilor.

    Dar cât de greu este să fii mereu cavaler al unei singure cauze când orice societate în care eşti inclus are distragerile şi atracţiile sale: O carieră de artist, cântăreț la lăută – răpitor de inimi, ce poate evolua exploziv, o muză feminină superbă şi nestatornică – Denna, prieteni buni ce au şi ei problemele lor, care devin şi ale sale, o duşmănie ce se autoalimentează, cu bogatul şi răsfăţatul Ambrose, ce îl poate duce de la exmatriculare la pierderea vieţii… şi toate acele lucruri fascinante care se revelează în lecţiile de la universitate şi ce au, ele însele, proprii atracţii, prin pasiunea pe care o stârnesc pentru domeniile lor de cercetare.

   Observatorii de analogii cu alte opere pe aceeași temă ar putea să remarce că avem cel puţin trei genuri de roman printre filele astea, dacă nu chiar patru, în cazul în care separăm linia introductivă şi secvenţială despre Kote hangiul – alter ego ascet al eroului Kvothe. O primă parte aproape bucolică despre copilăria nomadă şi artistică a unui băieţel din tribul Endema Ruth; apoi cea gen Oliver Twist cu orfanul hălăduind pe străzi şi încercând să supravieţuiască; cea mai consistentă de la Universitate, a cărei comparaţie imediată este cu Harry Potter; şi această a patra – legătura dintre ele – ca un nimb sumbru de mister care face să dospească întrebările privitoare la cum a devenit atât de dur destinul acelui tinerel simpatic aflat încă în formare. Cât de sus a ajuns el şi ce lucruri de neimaginat a înfăptuit, încât să-i fie atribuit un asemenea nume de renume? Toate împreună se adună într-un bildungsroman, un tom-fluviu istorisind devenirea protagonistului – pe care nu poţi să nu îl îndrăgeşti. Iar la finalul cărții aştepţi cu înfrigurare volumul doi, pentru a afla continuarea poveştii lui Kvothe şi cum se va descurca cu toate provocările care cresc şi ele, acum că a ajuns la o vârstă aproape adultă.

    Este doar ziua a doua pentru Cronicar şi tânărul hangiu sub acoperire Kote, când va reîncepe povestea de unde e lăsată acum….

    Am citit acest volum în limba engleză, mulţumită librăriei on-line Books Express, şi poate ar fi de folos pentru acei ce vor să parcurgă seria tot în varianta originală, să menţionez că stilul lui Rothfuss nu e tocmai idealul de accesibilitate. Pentru cei care cunosc engleza la nivel mediu nu va fi la fel de uşor de abordat ca o lectură fantasy mai puţin metaforică, dar cei ce au considerat limpede frazarea lui George Martin din A Game of Thrones nu vor pierde nuanțe nici din The Name of the Wind. Umblă vorba printre fanii bărbosului scriitor că sunt strecurate în carte mici indicii pentru soluţionarea misterelor principale ale acţiunii, care se cam pierd prin traducere. Sincer, eu nu le-am descoperit, poate e o legendă livrescă. Ce pot mărturisi din proprie experienţă este că veţi rămâne încântaţi de unele întorsături din condei ale autorului, care în tălmăcire nu ar mai suna la fel de percutant. Câteva mici exemple:

“Anyone can love a thing because. That’s as easy as putting a penny in your pocket.

But to love something despite. To know the flaws and love them too. That is rare and pure and perfect.”

“Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”

“We understand how dangerous a mask can be. We all become what we pretend to be.

  “Denna is a wild thing. Like a hind or a summer storm. If a storm blows down your house, or breaks a tree, you don’t say the storm was mean. It was cruel. It acted according to its nature and something unfortunately was hurt. The same is true of Denna.”

“There are two sure ways to lose a friend, one is to borrow, the other is to lend.”

“You have to be a bit of a liar to tell a story the right way.”

“It was more exciting when I didn’t know I had permission.”

“Practice makes the master.”

Cartea The Name of the Wind, Patrick Rothfuss a fost oferită de libraria on-line Books Express. Poate fi comandată de pe site-ul librariei on-line Books Express

Surse imagini: deviantart.com şi pinterest.com

Fantastic Beasts and Where to Find Them, de J.K. Rowling (sau Newt Scamander, cum preferați)-recenzie

 

Titlul original: Fantastic Beasts and Where to Find Them

Editura: Bloomsbury

Anul aparitiei: 2017

Limba: engleză

Număr pagini: 99

Gen: bestiar fantastic

Cotație Goodreads: 3,95

 

   „Fantastic Beasts and Where to Find Them” este una din carțile scrise de J.K.. Rowling pentru fundațiile Comic Relief și Lumos, alături de „Quidditch through the ages” și „The Tales of Beedle the Bard” (tradus la noi „Poveștile Bardului Beedle”). Banii obținuți din vânzarea acestor trei cărți sunt folosiți pentru sprijinirea copiilor defavorizați din toată lumea.

   Dar care-i treaba cu aceste cărți? Fac parte din universul Harry Potter, fără a face parte din serie, cu acțiunea și personajele pe care le știm.

   Cum mai există un „Fantastic Beasts and Where to Find Them”, apărut și la noi, tradus „Animale fantastice și unde le poți găsi”, mulți s-au întrebat dacă este vorba de una și aceeași carte. Ei bine, nu! Bestiarul „Fantastic Beasts and Where to Find Them” nu este același lucru cu scenariul „Animale fantastice și unde le poți găsi”. Amândouă fac parte din universul Harry Potter, amândouă sunt scrise de J.K. Rowling și îl implică pe Newt Scamander, dar nu sunt unul și același lucru!

   Primul apărut a fost bestiarul, colecția de animale fantastice. Pe baza sa, a apărut celebrul film „Fantastic Beasts and Where to Find Them” („Animale fantastice și unde le poți găsi”), creându-se o poveste, cu acțiune, fir narativ, personaje și toate cele. Mai târziu, în librării a apărut scenariul filmului, sub formă de carte, însă este vorba doar de scenariu, nu de bestiar. Se presupune că Newt Scamander a scris bestiarul, la care lucra în timpul celor petrecute în film. Desigur, varianta pentru Încuiați/Mageamii este că J.K. Rowling l-a scris, bestiarul fiind o operă de ficțiune, așa că șșșștttt! Încălcăm Secretul și vine MACUSA după noi!

   De curând, bestiarul a fost reeditat, fiind adăugate 6 animale fantastice. Noua ediție vine la pachet cu o copertă superbă și cu ilustrații. Așa putem înțelege mai bine descrierile acelor animale. Ce are în minus noua ediție față de cea veche? Notițele făcute pe margine (sau care se presupune că au fost făcute, în varianta pentru Încuiați/Mageamii) de către personajele din serie. Mi-a plăcut foarte mult partea aceea și îmi pare rău că în noua ediție a dispărut. În afară de caracterul comic al comentariilor, acestea dau un plus de autenticitate și sentimentul de apropiere de personajele seriei, acum absente.

   În ambele ediții, întâlnim descrierile animalelor fantastice în ordine alfabetică, precum și clasificarea oficială a acestora din punctul de vedere al Ministerului Magiei (M.O.M. – Ministry of Magic Classification). În introducere, asistăm la mai multe clasificări realizate de-a lungul timpului, în funcție de diverse criterii.

   De asemenea, aflăm că destule animale fantastice au fost zărite în lumea Încuiaților/Mageamiilor, apărând în presa acestora sau în basmele pentru copii. Un incident care putea să se termine destul de neplăcut este relatat în carte: un dragon a scăpat de sub control și a nimerit pe o plajă plină de Încuiați/Mageamii, însă din fericire, o familie de vrăjitori a rezolvat situația, aplicând farmece de memorie în masă. Păstrarea secretului în privința animalelor fantastice este o problemă, mai ales când acestea sunt de talie foarte mare: hipogrifi, dragoni. Ce măsuri de protecție sunt adoptate pentru a le ascunde puteți afla citind cartea.

  Mi-am amintit cu drag de seria Harry Potter, reîntâlnind animale magice precum baziliscul (vasilisc, mai nou), Demiguise (tradus la noi cam neinspirat „Deghizuș”), din blana căruia se fac pelerinele de invizibilitate, unicorni, Niffleri, Sfinx, pasărea Phoenix și multe altele.

  Una dintre secțiunile mele preferate este cea dedicată dragonilor, în care sunt prezentate cele 10 rase principale. Mi-am amintit de Harry Potter și Pocalul de Foc, când cei patru campioni au avut de confruntat câte un exemplar: Chinese Fireball, Common Welsh Green, Hungarian Horntail (Țintatul Maghiar al lui Harry, mai țineți minte?), Swedish Short-Snout. Nostalgia după primul volum din serie și-a făcut simțită prezența odată cu Norwegian Ridgeback (îl mai știe cineva pe Norbert?). Totodată, sunt mândră să aflu că Romanian Longhorn este inclus în această lucrare și că țara noastră este renumită pentru cea mai importantă rezervație de dragoni din lume: „The native territory of the Longhorn has now become the world’s most important dragon reservation , where wizards of all nationalities study a variety of dragons at close range.”. Știu că Charlie Weasley avea treabă pe aici, poate dăm întâmplător peste el.

   Am început prin a vă spune că această nouă ediție conține 6 animale în plus față de cea precedentă. Care sunt acestea?

   Hidebehind (apare în legenda fondării școlii Ilvermony, din America), Hodag (evident, provine din America de Nord), Horned Serpent (Șarpele cu corn, după care a fost denumită una dintre casele școlii Ilvermony), Snallygaster (originar din America de Nord), Thunderbird (dă denumirea uneia din casele de la Ilvermony), Wampus Cat (ca și suratele sale, a contribuit la denumirea uneia dintre casele de la Ilvermony; este o pisică foarte mare, capabilă de hipnoză și Legilimanție; cineva a pretins odată că a reușit să le dreseze și să le folosească pentru a-i păzi casa, însă s-a descoperit că, de fapt, folosise vrăji de mărire asupra unor Kneazles).

   Cred că v-ați dat seama, preferatele mele din carte sunt Wampus Cat și Kneazles. Ce sunt Kneazles? Pisici magice, mici ca dimensiune, dar cu urechi și cozi supradimensionate. Sunt foarte inteligente și detectează oamenii cu intenții necurate. Îl mai știți pe Șmecherilă (Crookshaks), pisoiul roșcat al lui Hermione? Ei bine, este corcit cu un Kneazle. De fapt, se pare că și lui Newt Scamander îi plac, doar are trei: Hoppy, Milly și Mauler. Acum vreau și eu un Kneazle!

   Probabil ați observat că cele 6 animale adăugate sunt legate de America de Nord și de Ilvermony, școala de magie de acolo. Intrați pe Pottermore și veți afla de ce.

Lectură plăcută!

Despre autoare:

   Ar fi foarte multe de spus despre J.K. Rowling, dar din lipsă de spațiu și timp, mă voi rezuma la câteva aspecte: pe numele ei Joanne Rowling, este una dintre cele mai cunoscute scriitoare britanice ale tuturor timpurilor. Seria Harry Potter a făcut-o celebră, după ce manuscrisul fusese respins inițial de 12 edituri. A contribuit la realizarea scenariului piesei de teatru „Harry Potter și Copilul Blestemat”, a scris scenariul filmului „Animale fantastice și unde le poți găsi”, a înființat o fundație de binefacere, a scris alte cărți ce fac parte din universul Harry Potter.

   O puteți citi în continuare pe www.pottermore.com , un site dedicat fanilor celebrei serii.

   Tot sub numele de J.K. Rowling, a publicat romanul „Moarte subită” și sub pseudonimul Robert Galbraith, alte câteva cărți polițiste.

Cartea Fantastic Beasts and Where to Find Them de J.K. Rowling a fost oferită pentru recenzie de Books Express. Poate fi comandată de pe site-ul Books Express.

Norse Mythology-Neil Gaiman-prezentare

Limba engleză

Notă GoodReads: 4.18
   Un maestru al literelor și un povestitor de excepție, Neil Gaiman prezintă o versiune a miturilor nordice care l-au inspirat în crearea propriilor narațiuni fantastice.
Marile povești nordice sunt discutate în mod critic, dar și literar prin crearea unei povești care începe cu cele nouă lumi legendare, explorarea zeităților, dwarfi și giganți și culmină cu Ragnarok, amurgul zeilor și renașterea unui nou timp și a unor noi oameni.
Gaiman ramâne fidel mitologiei reîncarnându-i pe Odin, cel mai mare dintre zei, înțelept și viclean, Thor, fiul său, incredibil de puternic, dar nu la fel de înțelept și Loki, fiul giganților, un trișor și un iscusit manipulator.
Sub pana lui Gaiman zeii apar în fața cititorilor cu caracteristicile lor competititve, cu tendința de a lăsa pasiunea să le dicteze acțiunile facând ca aceste mituri străvechi să prindă din nou viață.
Cartea poate fi comandata de pe Books Express

Sursa: Books Express

Good Night Stories for Rebel Girls-Elena Favilli, Francesca Cavallo

Limba engleză
Notă GoodReads: 4.71 
   Ilustrată și inspirațională, Good Night Stories for Rebel Girls spune poveștile a 100 de femei eroine de la Elizabeta I până la Serena Williams.

   Ce ar fi dacă prințesa nu s-a mărita cu Prințul Fermecător și ar decide să devină astronaut? Cum ar fi dacă geloasa soră vitregă ar fi implicată emoțional și blândă? Și cum ar fi dacă regina chiar ar deține controlul regatului ei?
Ilustrată de 60 de artiste din toate colțurile globului, Good Night Stories for Rebel Girls ne prezintă 100 de destine feminine remarcabile cum ar fi Ada Lovelace, Malala, Amelia Earhart sau Michelle Obama.
Motivante și emoționante sunt aceste povești adevărate pentru eroine care nu au nevoie de salvare.

Cartea poate fi comandată de pe Books Express

Sursa: Books Express

%d bloggers like this: