Tags Posts tagged with "Books Review"

Books Review

by -
16

Saga dinastiei Romanov. De la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea, de Jean des Cars-recenzie

Titlul original: La Saga des Romanovs. De Pierre le Grand à Nicolas II

Traducere din limba franceză: Ileana Cantuniari

Postfață: Doru Dumitrescu

Editura: Corint

Anul apariției: 2013

Număr pagini: 400

Nota mea: 10/10

   JEAN DES CARS (n. 1943) este un cunoscut jurnalist francez care a semnat articole în mari cotidiene precumParis Match şi le Figaro. Reputat specialist în istoria marilor familii ale aristocraţiei europene, cu deosebire a familiilor Habsburg şi Grimaldi, este autor al mai multor cărţi foarte apreciate de marele public, printre care se numără: Eugénie, la dernière impératrice, Perrin, 1997; Louis II de Bavière, Perrin, 1998; Sissi, impératrice d’Autriche, Perrin, 1999; Inoubliable Grace de Monaco, Éditions du Rocher, 1999, La saga des Habsbourg. Du Saint Empire à l’union européenne, Perrin, 2010 şi La saga des Windsor, Perrin, 2011. Din 2011 este cavaler al Ordinului Grimaldi, acordat persoanelor care au contribuit la creşterea prestigiului principatului.

                 (Autorul Jean des Cars – Sursă foto)

    Rusia. Cel mai întins stat de pe Glob. Una din marile puteri ale Europei și nu numai.  Un participant de seamă la cele două războaie mondiale. Leagănul comunismului. Fosta URSS. Țara lui Putin. Și, cu mult timp înainte, Imperiul Țarist. Statul ce le-a ținut piept francezilor, aflați sub conducerea lui Napoleon Bonaparte, și naziștilor, guvernați de concepțiile lui Adolf Hitler. Cu o populație eterogenă, martoră a unei evoluții de-a lungul secolelor, marcată pe alocuri de căderi bruște, urmate de un progres uimitor. Dacă aș fi pus să descriu în trei cuvinte Rusia, aș răspunde fără să clipesc: continuitate, multinaționalitate și rezistență.

   De aceea, mi-am dorit să aflu mai multe despre acest popor, despre dinastia Romanov căreia îi datorăm existența Rusiei pe harta politică actuală. Cum am mai afirmat, manifest o slăbiciune pentru monarhie, pentru Casele Regale europene, motiv pentru care momentele petrecute în compania unei cărți asemenea celei de față sunt memorabile. Și, în sfârșit, am avut ocazia de a citi una din lucrările francezului Jean des Cars, un scriitor pe care-l admir nespus. Concluzia?

   Mi-a plăcut foarte mult. Timp de o săptămână, în fiecare seară, când liniștea se așternea asupra locuinței mele și asupra orașului, deschideam cartea și, implicit, mă aventuram în istoria Rusiei imperiale. M-am plimbat pe străduțele din Sankt Petersburg (în traducere: Orașului Sfântului Petru), am vizitat Palatul de Iarnă, am admirat operele de artă din Muzeul Ermitaj, am luat parte la încoronările țarilor din impunătorul Kremlin. Pe scurt: am simțit atmosfera acelor veacuri îndepărtate, apuse, dar pe care le percepeam ca fiind aproape sufletului meu, la o aruncătură de băț.

     (Kremlinul, Moscova – Sursă foto)

 

,,Gigantism și restrângere… Măreție și rușine. Decăderea sa amintea de cea a Imperiului Otoman, dar era mult mai rapidă. Astăzi, trebuie să ținem seama de remarcabilii diplomați ruși, campioni în amenințarea cu forța și în subtilitățile compromisului. Politica externă a Kremlinului poate părea brutală în ochii democrațiilor adormite de confortabila și molitica viziune europeană care s-a strecurat în veșmintele învechite ale naționalismului. Moscova își apără interesele. Putem înțelege acest lucru cercetând o hartă: vom avea o lecție de geopolitică. Și putem aminti, în limba cardinalului de Rentz, acel conspirator din vremea Frondei care a sfârșit prin a îndeplini misiuni diplomatice pentru Ludovic al XIV-lea, că ,,Statele nu au prieteni. Au doar interese”. Altă dovadă că Rusia a ieșit din coma ei ideologică: o nouă flotă maritimă se pregătește. ,,Nu există imperiu fără flotă maritimă”, spunea Petru cel Mare.”

    ,,Saga dinastiei Romanov” debutează cu o introducere în istoria Rusiei, oprindu-se puțin asupra dinastiei Rurik, prima din Rusia, și aducând la cunoștință cititorului câteva date despre cneazul Igor (cel care va inspira opera cu același nume scrisă de Borodin), despre soția acestuia, Olga. Pas cu pas este prezentată ascensiunea Rusiei kievene și lărgirea ariei sale de influență, ținându-se cont și de contextul internațional. Căderea Constantinopolului în 1453 a făcut din Moscova un important centru al creștinătății și, cu precădere, al ortodoxismului. Nu degeaba avea să fie numită ,,a treia Romă”. Tot înainte de Romanovi se face remarcat Ivan cel Groaznic, o prefigurare a absolutismului monarhic specific lui Ludovic al XIV-lea.

   Epoca Romanovilor începe cu Mihail I, cumnat al lui Ivan cel Groaznic, cel considerat demn de a fi țarul Rusiei. Primele domnii, primii țari sunt oarecum promițători, însă schimbarea vizibilă își face apariția abia în timpul lui Petru I, cunoscut ca și Petru cel Mare. Această personalitate remarcabilă de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea face eforturi evidente pentru modernizarea imperiului, pentru aducerea acestuia la nivelul statelor din Occident. După ce vizitează o parte din Europa decide să îmbunătățească traiul supușilor săi, să întreprindă o serie de reforme. El este cel care pune temelia Sankt Petersburg-ului, orașul său de suflet, o proiecție a aspirațiilor sale, a viitorului pe care-l prevede Rusiei.

 

,,Să ne amintim că dacă Parisul, Londra sau Berlinul au fost făurite de o îndelungată istorie, de secole de lucrări și de generații, Petru I nu-și acordă decât câțiva ani – zece poate – pentru a înălța acest oraș nou despre care se șoptește că și-l dorește capitală. O dată mai mult, el dă exemplu. După ce a doborât un arbust de drobiță cu ciorchinii aurii, el începe construcția primei case a viitorului oraș. Potrivit unei tradiții eroice, această micuță clădire este înălțată în numai… trei zile și seamănă mult cu cea pe care o închiriase în Olanda. Este ceea ce se va numi ,,căsuța lui Petru cel Mare” și care trebuie neapărat vizitată pentru că de aici a pornit formidabila aventură, din spatele acelor bușteni. Poate fi socotită o culme, deoarece această cabană este foarte rusească, iar țarul pregătește un oraș care nu va mai avea nimic rusesc…”

   (Palatul de Iarnă – Sursă)

   Jean des Cars trece în revistă țarii, țarinele, rând pe rând, acordându-le o atenție deosebită Ecaterinei a II-a, ,,Despotul luminat”, lui Pavel I, lui Alexandru I și celui din urmă Romanov, Nicolae al II-lea.  Domniile fiecărui țar sunt analizate, apreciate, criticate, comparate între ele, totul într-o manieră ce împletește rigurozitatea științifică cu arta povestirii.  Este uimitor modul în care cultura rusească a înflorit de-a lungul timpului, oferind lumii artiști și opere de artă, multe dintre ele dăinuind până astăzi. În Palatul de Iarnă din capitala Imperiului Țarist se poate vizita astăzi Muzeul Ermitaj, o bijuterie, ce găzduiește opere din întreaga Europă. Un veritabil patrimoniu al bătrânului continent.

   Dinastia Romanov a dat Rusiei optsprezece țari care au consolidat, mai mult sau mai puțin, poziția sa pe mapamond. Ultimul dintre ei, Nicolae al II-lea, a fost victima regimului bolșevic, sfârșind executat  împreună cu întreaga sa familie. Această tragedie, această pată pe imaginea Rusiei contemporane, este descrisă amănunțit, evidențiindu-se în acest mod sfârșitul unui imperiu, sfârșitul celei de-a doua dinastii, ale cărui efecte s-au răsfrânt asupra destinului națiunii ruse actuale.

,

,În numai două minute, la ordinul lui Lenin, puterea bolșevică, încolțită, și-a încheiat socotelile cu Romanovii, simbolul vechii Rusii. Rasputin prezisese: ,,Când eu voi fi mort, Rusia va cădea în ghiarele diavolului”.”

   Deși comuniștii au încercat să nege importanța Romanovilor, să ascundă adevărul, acesta a ieșit ca întotdeauna la iveală. Însă acum, mai mult ca oricând, Rusia are prilejul de a se mândri cu acești conducători, cu această familie al cărei nume va rămâne veșnic în istorie.

    Jean des Cars reușește să reînsuflețească o perioadă din istorie, creionând-o în culorii vii și, pe alocuri, în tonuri cenușii. Își duce la îndeplinire misiunea, documentându-se temeinic, dezvăluind lumii întregi ciclicitatea și farmecul istoriei, motiv pentru care eu vă recomand să includeți ,,Saga dinastiei Romanov” în lista de lecturi obligatorii. O enciclopedie accesibilă publicului larg, o poveste și nu un basm, unde binele nu învinge de fiecare dată răul. O călătorie într-o Rusie a altor vremuri, presărată cu nenumărate experiențe, lecții de viață, atât de actuale…

    Recunoștința mea profundă se îndreaptă către Grupul Editorial Corint, cel care a oferit un exemplar al cărții de față și care, înainte de toate, a avut inițiativa lăudabilă de a publica această lucrare a lui Jean des Cars. Vă mulțumesc!

 LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

         

 

Când Bess este nevoită să se mute din căminul părintesc la o vârstă fragedă, când teroarea pune stăpânire pe ea, îşi face ei şi conacului Hardwick o promisiune:

Pasiunea unei femei, de Virginia Henley-vol.1-recenzie

Titlul original: A Woman Of Passion
Traducerea: Dagmar Popescu
Editura: MIRON, 2017
Număr pagini: 286

    Virginia Henley revine cu un roman istoric foarte detaliat în privinţa picanteriilor de la curtea Tudorilor.

   Tînăra Bess Hardwick ştie că singura ei cale de a evada din viaţa de privaţiuni pe care familia ei o duce, este să ajungă la curte şi să facă o căsătorie bună. Şi astfel frumoasa fată pleacă la Londra, şi ajunge la Curtea Tudorilor, locul unde sînt cei mai bogaţi, puternici şi ambiţioşi bărbaţi. Dar nici un bărbat nu este mai ambiţios şi mai periculos decît Prinţesa Elizabeth, cea care şi-o face pe Bess prietenă, confidentă şi mai apoi doamnă de onoare la strălucitoarea ei curte, atunci cînd ajunge regină…

   Când Bess este nevoită să se mute din căminul părintesc la o vârstă fragedă, când teroarea pune stăpânire pe ea, îşi face ei şi conacului Hardwick o promisiune :

“-Eşti al meu! Nu fi trist. Mă voi întoarce şi te voi cere înapoi. Ceilalţi sînt inutili. Totul va depinde numai de mine.
Tatăl lui Bess murise, părăsind-o când ea nu avea decât patru ani, dar tot îşi amintea cum stătea cu el în faţa casei, chiar aici, în locul acesta. Îi simţea mâna pe umăr şi încă îi auzea cuvintele: pământul înseamnă bogăţie, copila mea. Pământul şi proprietatea sînt cele mai importante lucruri pe lumea asta. Agaţă-te de Hardwick, Bess, indiferent ce-o să se întâmple.”

   Familia este nevoită să se mute la mătuşa Marcella, sora mamei. În scurt timp mama s-a recăsătorit, dar situaţia materială le era tot precară!

   Peste ani, Lady Margret Zouche i-a oferit şansa uneia din fetele Hardwick să lucreze la Londra pentru a capăta experienţă în conducerea unei gospodării. Care dintre fete v-a pleca?

“Fireşte că Bess, spuse Marcella implacabil. Ea are frumuseţea ta şi limba mea ascuţită şi pe deasupra mai are şi părul acela teribil, care împrăştie flăcări şi care va face Londra să se ridice în picioare ca să se uite la ea. Bess nu este blândă, este acerbă şi cu toate că are de-abia paisprezece ani, are nişte sâni de curtezană! O să-mi lipsească cumplit, dar este o ocazie minunată pentru ea.”

   Astfel, Bess va începe aventura sa în Londra, oraşul tuturor posibilităţilor pentru ea. Se va face indispensabilă pentru familia Zouche, iar firea ei practică va încerca să găsească soluţii. Întâi vrea să absoarbă tot ce este necesar din societatea nobililor din Londra, pe urmă vrea să îşi găsească un soţ care să o stabilizeze financiar atât pe ea cât şi familia ei.

Întâlnirea cu seducătorul William Cavendish o va da peste cap pe tânăra fată.

“Avea cel puţin un metru optzeci şi trei şi un păr des, care se ondula în jurul gulerului. Bărbia pătrată, hotărâtă, era proaspăt bărbierită, expunându-i gropiţa adâncă. Ochii, sclipind amuzanţi, erau de un cafeniu atât de închis încât păreau negri. Una peste alta, era cel mai atrăgător bărbat pe care-l văzuse ea vreodată.”

   William, poreclit Rogue, va fi fascinat de tânăra cu părul roşu şi corpul de curtezană, şi o va vrea ca şi amantă. Bess la rândul ei, va fi şi ea atrasă de Rogue, dar nu vrea să devină curtezană, vrea un statut respectabil de soţie. Ceea ce ea nu ştie, este că Rogue este la a doua soţie, şi are şi o fiică puţin mai mică ca  Bess!

   Desele mutări ale curţii lui Tudor o va face pe Bess să se întâlnească cu prinţesa Elizabeth, mai mică cu câţiva ani ca ea, dar cu o fire foarte matură pentru vârsta ei. Prima dată când am înţeles că cele două fete se aseamănă ca două picături de apă (exceptând pieptul plat al prinţesei), am crezut că Bess face parte din mulţii copii nelegitimi a lui Henric Tudor. Avem descrierea în carte a soţiilor acestui rege şi cum au reuşit fiecare să devină regine. Este vorba, totuşi, de vreo 6 regine! Aici vedem cât sunt de ambiţioase femeile!

   Pajul Robert Barow este din acelaşi ţinut cu ea, iar când acesta se îmbolnăveşte, Bess îl va ajuta şi va pleca cu el să îl conducă acasă. Nu şi-a dat seama în ce capcană a intrat. Tatăl vitreg îi era dator părinţilor lui Rob, iar pentru a-l scapa de închisoarea datornicilor, Bess va fi forţată să se căsătorească cu tânărul suferind Rob.

   Urmează moartea socrului, iar după doi ani de îngrijiri atente din partea lui Bess, moare şi soţul. Înţelegerea de la căsătorie (o treime din pământurile Barow), o va face pe tânăra văduva să lupte cu familia defunctului soţ. Va reuşi cu ajutor acordat din partea unui nobil local să câştige şi va recupera şi căminul părintesc-Hardwick.

,,-Ţi-am spus că mă voi întoarce şi că te voi lua înapoi. Niciodată nu te vom mai lasa să pleci; vei aparţine familiei Hardwick pentru totdeauna. Mama s-a întors cu surorile mele mai mici, iar mătuşa Marcy va face o grădină de ierburi. Fratele meu James are şi el curând o mireasă, pe Elizabeth Draycott. De acum înainte, toate încăperile tale se vor umple cu dragoste şi, în curând, din nou cu râsetele copiilor.
Astăzi plec înapoi la Londra, dar asta nu înseamnă că-mi iau adio. Mă voi întoarce…îţi promit!”

   Astfel că, o promisiune din copilărie s-a îndeplinit, urmează să îşi facă un viitor!

   Va reveni la Londra, iar Rogue va încerca neîncetat să o cucerească, pasiunea dintre ei este incendiară! Când Bess i-a cerut ajutorul, iar Rogue i-a scris că este căsătorit, fata nu l-a iertat. Va reuşi de această dată?
Asistăm la manevrele de la curte, la alianţele dintre familii, când, copii mici fiind, sunt promişi pentru căsătorie.

    Bess va fi damă de companie pentru Lady Frances, verişoara primară a regelui. Fiica sa va fi promisă de mică tânărului moştenitor şi vor fi educaţii împreună.

   Când regele Henry moare, tânărul prinţ va fi numit rege, dar unchii lui vor fi cei ce vor prelua puterea.

   În continuare Bess va păstra strânsă legătura cu prinţesa Elizabeth, şi va încerca să îşi găsească un soţ responsabil. Va reuşi Rogue să şi-o facă amantă? Va depăşi sentimentele, prejudecăţile? Ce se va întâmplă când soţia lui Rogue moare?

    Va reuşi prinţesa Elizabeth în planurile sale? Cine cu cine, ce planuri sunt puse la cale la curtea regală, urmează să descoperiţi voi, citind această carte excepţională.

   Nota pentru carte este 10. Aştept cu nerăbdare vol 2(recenzie). Sunt curioasă în privinţa peripeţiilor lui Bess şi a pasiunii sale!

Cartea Pasiunea unei femei de Virginia Henley a fost oferită pentru recenzie de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi librarie.net

 

Vrăjitoarea adevărului, de Susan Dennard-recenzie

Editura: Nemira

Titlul original: Truthwitch

Traducerea: Andreea Florescu

An apariţie: 2016

Număr pagini: 494

 

   Lumea în care trăim este gri, albă ori neagră. A spune că aceea din cărţi este mai roz nu poate fi decât minciună pentru că se află la mila autorului păpuşar care se joacă cu personajele, le învârte de la stânga la dreapta, către centrul sălii de dans şi înapoi. Prin urmare volumele pe care le citim nu pot să fie întotdeauna monocrome, ele arătând ceea ce doreşte creatorul şi ţesând în mintea noastră o aşteptare… Aşteparea devine din ce în ce mai apăsătoare, persoanjul trece prin fel şi fel de întâmplări, pare că îl pierdem, dar revine. Nu ştii la ce să te aştepţi. Aceasta este reţeta succesului unei cărţi: imprevizibilul.

   Cartea scrisă de Susan Dennard, „Vrăjitoarea adevărului” a respectat ingredientele: imprevizibil, acţiune, umor, puţină dramă, dragoste şi furie. Autoarea s-a născut pe 25 februarie 1984 în Georgia, SUA. A studiat statistica, apoi a urmat studii de biologie marină la Great Lakes Institute of Environmental Research din Windsor, Ontario. Din anul 2009a început să scrie beletristică. A debutat în 2012 cu romanul „Something Strange and Deadly”, primul volum dintr-o trilogie. „Vrăjitoarea adevărului”, prima parte din seria „Tărâmul Vrăjitorilor”, a apărut în ianuarie 2016 şi a devenit bestseller New York Times. Următorul volum urmează să fie publicat în anul 2017.

   Titlul dă în vileag subiectul volumului. Este vorba de o vrăjitoare care ştie când anume cineva minte şi când spune adevărul: Safiya fon Hasstrel din oraşul Venaza. Pare un dar cu totul şi cu totul minunat: să cunoşti firea omului, dar în realitate este un chin. Safiya trebuie să îşi ascundă această putere, altminteri ar putea deveni păpuşa din mâinile copilului greşit. Lumea în care trăieşte Safiya se învârte în jurul puterii şi războiului. Singura care mai leagă regatele în pace este o alianţă gata gata a fi doborâtă. Tânăra este o domna din Cartorra care ar fi trebuit să trăiască o viaţă destul de monotonă: să râdă, să înveţe să devină o soţie ascultătoare, să facă parte din rangurile înalte ale societăţii. În fapt ceea ce am arătat este exact opusul vrăjitoarei noastre: ea a fost trimisă de unchiul său să înveţe de la conducătorii de bresle cum să se lupte, să vorbească mai multe limbi, să cunoască varii domenii de cultură. În plus, Safiya nu ştie ce înseamnă austerul: se distrează, joacă cărţi şi trişează folosindu-şi puterile, bea uneori în diferite hanuri şi…se lasă păcălită de dragoste. Aşa se face că s-a încrezut într-un tânăr de la jocurile de cărţi şi a organizat un jaf alături de prietena sa cea mai bună, Iseult. Din păcate prada nu a fost un simplu negustor, ci o persoană de rang înalt apărată de un Vrăjitor al Sângelui care…surpriză surpriză…ar fi trebuit să fie doar un mit, o poveste de speriat copiii înainte de a adormi. El va fi angajat să le prindă pe Iseul şi Safi: vii sau moarte.

 

   Cum anume le poate da de urmă? Prin mirosul emanat de sângele celor două; există o mică problemă: Iseult nu are miros. Ea este o Vrăjitoare a Firului care şi-a părăsit tribul, casa, pentru a găsi un loc mai bun, mai frumos: o casă. Îşi va găsi nu o locuinţă, ci o soră de Fir, pe Safiya. Ele îşi cunosc una alteia gândurile, se temperează şi ar fi gata să îşi dea şi viaţa dacă una ar fi în pericol. Vor fi despărţite pentru o scurtă perioadă de timp, cât Safiya este aruncată în gura lupilor de la curtea împăratului Henrick şi reintrodusă în societatea de care se adăpostise atâţia ani „putea să fie şi o afurisită de împărăteasă, dacă asta ar fi dus-o înapoi la Iseult şi departe de Vrăjitorul Sângelui”. Va participa la un bal cu prinţi şi prinţese care nu reprezintă decât baza pentru un nou război pentru că „trei imperii se născuseră din haosul provocat de Marele Război şi fiecare îşi dorea acelaşi lucru: mai mult.” Tensiunea se acumulează treptat, autoarea dovedind un real talent în manevrarea sentimentelor şi cadrelor din operă. Întrebarea era de ce anume Henrick o dorea pe Safi acolo?

            Dincolo de toată această incertitudine, lucrarea nu duce lipsă de umor  şi de dragoste: la bal Safiya îl reîntâlneşte pe prinţul Merik care o invită la un dans „eu văd că ţi-ai curăţat găinaţul de pe umăr…Te rog să mă scuzi, dar mă aşteaptă prinţul Leopold…Mă onorezi cu un dans?”,„fiecare tresărire a ei – o mişcare ca fluxul mării înfruntând un râu – ducea la o izbitură violentă când o trăgea înapoi înspre el…vântul se învolbura în jurul lor ca un uragan în creştere, el şi fata fiind în ochiul furtunii.”.

În timp ce Safi se află la palat, Iseult se întoarce la tribul său de nomatsi unde aproape că va fi ucisă. Se va reîntâlni cu Safi la jumătatea drumului: Safi fuge de o căsnicie şi de un Vrăjitor însetat de sânge, iar Iseult fuge de un sat întreg care o consideră o înstrăinată. Salvarea lor? Un vicleşug: Merik încheie un contract prin care se angajează că va duce o persoană într-un loc sigur, cât timp primeşte un acord comercial. Cine să fie persoana? Cred că aţi ghicit J Câte probleme poate să spună un simplu pasager? Ce se poate întâmpla în decurs de câteva zile şi…494 de pagini? Trebuie să citiţi ca să aflaţi…

 

   Opera este scrisă cu atenţia unui pictor. Nu ştiam de unde recunosc felul acesta de a scrie până a picat fisa: Sarah J. Maas. Există multe asemănări în felul în care autoarele îşi expun poveştile pe hârtie. „Vrăjitoarea adevărului” este redactată la persoana a III-a de un narator omniscient şi obiectiv. Cadrul spaţial este bine conturat, imaginile vizuale şi cromatice umplând fiece rând „domnele în fuste negre, cu volane şi cu corsetele cu guler înalt şi coloratură bogată a o mie de nuanţe de pământ. Pe domii cu vestoane negre şi pantaloni scurţi până la genunchi, bufanţi, de catifea, care le făceau picioarele să arate şi mai noduroase, şi mai caraghioase”, „dincolo de ea străluceau grădinile de la palatul dogelui, umplând încăperea cu sclipirea lor verde şi cu parfumul iasomiei căţărătoare”, „agale de coasta ţinutului său natal, simţea că el, Merik, şi toată Nubrevna se duc la fund. Erau înghiţiţi de valuri şi înecaţi încetul cu încetul, în timp ce priveau lumina soarelui dispărând, până când n-ar mai fi rămas nimic, în afară de mixinele lui Noden”. Personajele sunt complex caracterizate: unele sunt mai curajoase, altele mai temătoare „amândoi mai degrabă înclinaţi să acţioneze decât să stea pe gânduri, să râdă decât să stea încruntaţi…chiar şi fără puterea lui vrăjitorească, Mathew era un infractor de geniu – un pungaş de cel mai înalt nivel…fusese cel care o învăţase să-şi folosească mintea. Cuvintele.”, „Vrăjitoarele Firului nu crâcneau niciodată, ele doar urmau cursul rece al raţiunii lor, oriunde le-ar fi dus”.

   Oare a şti adevărul este un blestem sau o comoară? Un atu sau un beteşug? Oare poţi scăpa de tot ceea ce te ţine legat prea bine de sol? Ce are să se petreacă cu personajele acestea? Au să supravieţuiască? „Regina Liliecilor şi Regele Vulpilor…poate că nici nu suntem suita de tarot, ci doar doi Nebuni”…

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Vrăjitoarea adevărului, de Susan Dennard a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Calea Poporului lui Israel de la chemarea lui Avraam la visul lui David

 Către Pământul Făgăduinței-Povestiri biblice de JACOB STREIT-recenzie

Calea Poporului lui Israel de la chemarea lui Avraam la visul lui David

 

Traducere după: Ziehet hin ins gelobte Land : Der Weg des Volkes Israel von Abrahams Berufung bis zu Davids Traum

Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC junior & Triade 2015

Ilustrații de Herbert HOLZING

Traducere de Mihaela Țoțu

Despre autor

   În România nu sunt cunoscute foarte multe date despre autor. Jakob Streit  s-a născut în 23 septembrie 1910 în Spiez, Elveția, și a decedat în 15 mai 2009 în aceeași locație. El a lucrat ca muzician, dirijor și dramaturg. A scris cărți pentru copii și tineri.

Alte publicații

Și a fost lumină – De la crearea lumii pentru Arca lui Noe Jakob Streit ,

Fratele Francis – Viața lui Francisc de Assisi Jakob Streit,

Geron și Virtus – o întâlnire Fateful de doi tineri: un german si un roman

și multe altele.

   Astăzi am să vă vorbesc despre istoria religiei, despre Vechiul Testament. Cine a citit Biblia știe că nu e ușor să o înțelegi. Plină de învățături și pilde, cu trimitere la alte versete. În Vechiul Testament  ne sunt prezentate foarte multe informații despre istoria credinței și cei care au avut un rol important în răspândirea cunoașterii credinței incluzând geneza geneza, dar și legăturile de rudenie începând de la Adam și Eva.

   Biblia este formată din două părți – Vechiul Testament și Noul Testament.

   Conține cărțile Bibliei Ebraice, cărți scrise de peste o sută de autori de-a lungul timpului în peste o mie de ani.

   Este foarte important să ne cunoaștem istoria spirituală și să o facem cunoscută copiilor noști cât mai pe înțelesul lor. Cum altfel am putea să le explicăm, decât ca o poveste frumoasă, care va atrage atenția copilului într-un mod plăcut.

  Către Pământul Făgăduinței este o carte de povestiri biblice care surprinde esențialul întâmplărilor cuprinse în Vechiul Testament și te duce cu imaginația într-o lume fermecată a poveștilor adevărate.

   Cartea cuprinde șapte părți: Avraam; Isaac ;Iacob; Iosif;Moise; Josua; Saul și David.

   Fiecare parte ne relatează câte o poveste frumoasă, în care ne sunt prezentate persoane importante din trecut .Persoane dornice de putere și glorie dar și persoane umile,credincioase, pline de iubire pentru semeni.

   Nu mulți își aduc aminte de regele Nimrod, de setea lui pentru putere, dar ne aducem aminte că el a ordonat uciderea tuturor bebelușilor până la o lună. De ce?

   Pentru a fi sigur că l-a ucis pe Avraam, fiul lui Terah, simțind că acesta va fi un pericol pentru domnia lui. Tot regele Nimrod a poruncit construirea Turnului Babel. Locuitorii Babilonului au fost pedepsiți prin amestecarea limbilor, moment în care s-a încheiat domnia lui. Avraam a învățat căile înțelepciunii pe cei care voiau să-l asculte. Soția lui, Sara, avuse un băiat târziu la bătrânețe, Isaac. Atunci când nu mai spera în acest miracol.

   Lot, fiul fratelui lui Avraam s-a instalat în ținutul Sodomei. Orașul era locuit de oameni care trăiau în răutate. Sodoma și Gomora , orașul vecin, sunt arse, transformate în cenușă. Familia lui Lot este cruțată neavând voie să privească înapoi. Femeia lui Lot, curioasă, a privit înapoi și s-a transformat în statuie de sare.

   Știm cu toții importanța celor zece porunci, așa cum știm că în prezent sunt prea des încălcate. Avem nevoie de reguli, altfel totul ar fi un haos.

   Ceea ce trebuie să facem este să cunoaștem istoria și să o facem cunoscută urmașilor noștri.

   Cea mai frumoasă întâmplare a Vechiului Testament este povestea lui David și Goliat.

   David era fiul cel mai mic al lui Iesei, păstor. Samuel îl alege să devină rege în locul lui Saul. Chemat să-i cânte regelui Saul, David s-a făcut îndrăgit de acesta și îl însoțea în luptă cărându-i scutul și sulița.

   Când Filistenii vor să atace poporul din Israel în frunte cu Goliat, nimeni nu îndrăznește să-l înfrunte pe uriaș. Cu o singură lovitură de piatra provenită din praștie, Goliat cade, acesta retezându-i capul. David ajunge rege doar după moartea lui Saul.

   Am povestit doar întâmplările mele preferate. Pentru a cunoaște și celelalte povești, cât și trecutul strămoșilor noștri vă recomand această carte explicată într-un mod atractiv și cu ilustrații reușite.

Cartea Către Pământul Făgăduinței-Povestiri biblice de JACOB STREIT a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

by -
9

Elegii 9½, de Michael Haulică

Titlul: Elegii 9 ½

Editura: Tritonic

Categoria: Autori români

Colecția: Casmir

Număr de pagini: 244

Anul apariţiei:  martie 2016

Nota mea: 10/10

    Am văzut cartea, am simțit-o și-am am avut sentimentul că trebuie să o citesc. Nu am căutat informații despre carte, despre autor, nimic. Nu mi-am dorit să aflu detalii, ci doar să o citesc. Să fie pentru mine o surpriză totală.

   Titlul cărții m-a dus cu gândul la anii de școală, atunci când învățam despre elegie. Am terminat liceul de 10 ani, dar sper că nu mă înșeală memoria. Elegia este o specie a poeziei lirice unde sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale.

   Este un roman care exprimă clar și foarte detaliat sentimente de tristețe, de lipsă a iubirii, a prezenței feminine din viața bărbatului, nevoia acestuia de a avea pe cineva alături, de a simți, trăi, respira parfumul unic de femeie completă. Nevoia bărbatului se a-și umple întreaga ființă cu femeia pe care o simte și o iubește – doar și numai așa, simțind-o. Este un roman în care este elogiată femeia, în care femeia este considerată jumătatea perfectă, cea care lipsește pentru ca bărbatul să se simtă, întreg și complet pentru a se simți fericit. Este romanul în care este evidențiată singurătatea atunci când femeia nu face parte din viața bărbatului..

   Și-a fost. Nu m-am așteptat nici măcar o secundă la o astfel de surpriză literară. E mai mult decât o carte. E un tablou pe care-l vezi cum se pictează în culorile emoțiilor, cum se transformă sub influența simțămintelor, a imaginilor, a trăirilor interioare, dar mai ales al cuvintelor pline de substanță, de vibrație, de tot ce e mai frumos într-un suflet dornic de trăirea unor emoții ce au lipsit prea mult din viața lui.

   Habar nu am dacă ceea ce scriu eu acum despre Elegiile autorului Michael Haulică se poate numi recenzie. Poate e doar nevoia mea interioară de a scoate la lumină emoțiile amorțite de prea multă iarnă în viața și inima mea.

   Stau și mă gândesc la fericirea după care toți tânjim. Și la planurile noastre după care spunem că vom ajunge să trăim acea fericire perfectă pentru noi. Cât de mult ne dorim fericirea, atât de mult că ajungem să o descriem în detalii amănunțite. Atât de amănunțit ajungem să creionăm, să simțim și să trăim ceea ce scriem, că ne trezim treziți de dorința că e mai bine să trăim așa fericirea – doar scriind și descriind-o din mintea noastră. Atunci deziluzia se instalează, acea amărăciune că … întâlnindu-ne fericirea, vom fi dezamăgiți – și nu asta ne este dorința. Așa că renunțăm la fericire, dar nu la gândul cum ar fi cu fericirea alături.

Singurătatea este atunci când iubirea nu mai e.

  Toți fugim de singurătate, ne amăgim, căutăm, ne implicăm, găsim. Iubim, iubim și iar iubim. Iubim crezând că este pentru totdeauna, că aceasta este ultima dată când iubim, că nu vom mai putea iubi la fel de tare niciodată.

   Singurătatea este momentul în care nu mai știm cum să arătăm că simțim iubirea ce ne leagă de cel de alături. Iată o altă definiție simplă. Accept definiția de mai sus, dar totuși..iubirea nu dispare niciodată, doar se transformă. Dar tot iubire rămâne. Dacă iubirea n-ar mai fi, noi nu am mai fi, nu am mai avea nici un rost, nu am mai ști sensul și nici motivul pentru care trăim.

   Suntem singuri atunci când mințim, când nu împărtășim ceea ce simțim, iar ceilalți înțeleg tăcerea ca fiind un mesaj care îi anunță fără menajamente că iubirea nu mai există. Adevărul că atunci când ne folosim de iubirea altuia pentru a ne simți cu un sens, pentru a umple golurile din noi, la un moment dat, conexiunea dintre două suflete se va produce, mai devreme sau mai târziu.

   În singurătate și în lipsa iubirii – acestea rămân totuși, pentru mine, două noțiuni diferite, apar regretele, reproșurile, acuzațiile, vinovății tardive (sau nu), nevoia de a explica, de a fi ascultat  și înțeles. Crește nevoia de a da timpul înapoi de a o lua de la capăt, de a face altfel. Are rost?

  În singurătate apare gelozia născută din gândurile fericirii celuilalt, cel care a părăsit fără regrete, cel care și-a reluat viața, cel care a plecat și a lăsat în urmă trecutul ca și când nu ar fi existat în viața ta.

   O îmbinare perfectă între emoție și ficțiune reală – imposibil vei spune, dă naștere acestui roman surprinzător, plin de emoție, culoare și nevoia de a te regăsi, de a fi, de a simți, trăi.  Elegii 9 ½ de Michael Haulică este o călătorie prin sufletul și gândul uman, o modalitate de a renaște, de a te reinventa, de a te recunoaște în oglinda minții.

   Este îmbinarea perfectă care te va emoționa și trezi, care te va face să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri, te va cufunda în lumea interioară și te va scoate la suprafața lumii actuale pentru a putea rezista.

   Minunată carte, minunată senzație. Minunată dorință de a continua să vezi, de a continua să privești neîncetat în imaginile create de emoții trezite de cuvinte. Minunat mod de a o lua de la capăt, de a începe o nouă etapă, un nou an. Minunată e senzația unei energii care vine din lectura romanului Elegii 9½ de Michael Haulică.

Lectură plăcută!

Editura Tritonic

 

 Cartea Elegii 9½ de Michael Haulică a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic.

Consideră-te fericit că ai dreptul să trăieşti înainte de a muri.

Copilul divin, de Pascal Bruckner

Editura: Trei

Numărul de pagini: 181

Titlul original: „Le divin enfant”

Limba originală: franceză

Anul apariţiei: 2016

Traducerea: Lucia-Cecilia Călinescu.

   Copilul divin este un roman cum nu aţi mai citit până acum. Pot să bag mâna-n foc pentru asta! Aş spune că este un roman-alegorie al erei tehnologizării în care trăim, o lume în care apanajele individului sunt gadgeturile ce „cresc”, se diversifică odată cu el, dar şi o lume a concurenţei în care „a fi diferit”, „a fi altfel” garantează certificatul unui soi de supremaţie. O supremaţie iluzorie, clădită pe un complex de supracompensare de tipul…”buricul pământului”.

   Madelaine, o tânără soţie provenită dintr-o familie cu precepte rigide, adânc înrădăcinate ( „frica nu ucide, te împiedică să trăieşti” ), îşi doreşte pentru gemenii săi încă nenăscuţi o soartă extraordinară. Nu e sigură în ce manieră: extraordinară pentru copilăria, adolescenţa, viaţa actuală de adult – toate îngrădite de temeri şi prejudecăţi sufocante – sau pentru lumea care nu a mai văzut un asemenea experiment: îşi doreşte ca încă din pântecul ei, din „republica uterină”, fetuşii să beneficieze de o educaţie precoce. Pentru asta apelează la doctorul Fontaine, un Frankenstein decrepit şi instabil, care îi transformă uterul într-un laborator plin de fire, aparate şi conexiuni liliputane prin intermediul cărora gemenii Louis şi Céline Kremer beneficiază de toată cultura lumii. Absorb această informaţie într-o manieră atât de galopantă, încât devin erudiţi înainte de a se naşte.

   Dilema „existenţei” lor uterine este cea de a veni pe lume sau nu. Autoclaustrarea în alcovul matern le-a adus întreaga cultură a lumii la picioare, fiind protejaţi, excluşi din banala, frivola şi violenta lume de afară. Pur şi simplu îşi rezervă dreptul de a nu se naşte, de a trăi la nesfârşit în interiorul mamei-matcă. Există în text un pasaj delicios, uşor burlesc, în care însuşi Dumnezeu, revoltat de insolenţa fetusului ce ameninţă să-i ia locul prin nesfârşita sa cunoaştere, insistă ca acesta să se nască:

– Consideră-te fericit că ai dreptul să trăieşti înainte de a muri.

  • Nu vreau nici una, nici alta.
  • Măcar ştii ce vrei?
  • Da, să rămân la mama şi să citesc. Nu mă simt bine decât în calm şi în meditaţie. Realitatea nu face doi bani atunci când ai o bibliotecă în minte.
  • Cine ţi-a băgat în cap aiureala asta?
  • Lectura, Doamne: ea m-a făcut intolerant la mediocritatea cea de toate zilele.
  • Adevărul e că ai citit prea mult pentru vârsta ta. Afară te vei putea instrui fără probleme.
  • Nu, aş pierde groaznic de mult timp crescând, mâncând, dormind. M-aş risipi, prea multe lucruri mi-ar deturna atenţia de la esenţial. Şi apoi, să suport transporturile în comun, circulaţia blocată, mirosurile urâte, nu, mulţumesc!Nu vreau să îndur existenţa aşa cum alţii îşi poartă guşa.” ( p. 57-58 )

   Céline nu mai este o problemă pentru că ea alege să se nască şi să strălucească prin atotştiinţă printre muritorii de rând. Groaznică soartă o pândeşte: exploatându-şi creierul în stadiul incipient, se …tâmpeşte prin naştere. Devine un sugar încet, retard în gesturi şi gândire.

   Ceea ce urmează depăşeşte limitele imaginaţie, găsindu-şi totuşi locul într-o ficţiune perfectă. Vanitatea fetusului nenăscut depăşeşte orice margine: ridică pretenţii, lansează trenduri, are admiratori fanatici, ba chiar gărzi de corp. Palierele cunoaşterii de la literatură, filosofie, retorică şi până la matematică sau neurobiologie îi sunt accesibile, extrem de familiale. Toate, mai puţin cele lumeşti. Se îndrăgosteşte de efervescenta şi capricioasa Lucia cea care, prin gesturile şi aluziile seducătoare aproape îi destabilizează încrederea în refugiul matern.

   După glorie urmează decăderea „zeului” nenăscut: lumea îl priveşte ca uzurpator, mama, Madelaine, ajunsă la o greutate şi o înălţime considerabilă, îl reneagă şi încearcă cu disperare să scape de el ( „Debarasaţi-mă de acest găinaţ închistat în mine!” ). Megalomania „Copilului Divin” devine din ce în ce mai greu de suportat, relicva…vie, ostentativă a limitării individului de rând. Împreună cu Fontaine, medicul ce şi-a însuşit meritele diabolicului experiment, urzesc un plan de a se descotorosi de incomodul fetus ce-o locuieşte şi-o domină deopotrivă. Prin intermediul drogurilor şi a copuşilor farmaceutici, embrionul ce nu devenise încă fiinţă este exilat spre nefiinţă.

   Iată câteva imagini de-un savuros amestec de haz şi grotesc despre „descompunerea” Peitei Foetale: „Era atât de hidos, încât îţi era frică, privindu-L doar, să nu te contaminezi şi să te stâlceşti la faţă. (… Pastilele de siliciu fixate în jurul capului Său formau o adevărată coroană de spini înfipţi în carne, din care ieşeau picături de sânge uscat de mărimea unui cui. Figura Lui de bebeluş-bătrânel, caraghioasă, sfrijită, fără dinţi, era scena unor precipitaţii abundente: ochii îi lăcrimau, nasul îi curgea, I se scurgeau balele! Din craniu îi ieşea un fel de scrâşnet, ca şi cum un orologiu încerca să se pună în mişcare. Alături de mica Sa tumoare cerebrală era aşezat, pe cutia craniană acum la fel de plată ca terenul de aterizare al unui elicopter, un girofar care împrăştia lumini roşii şi albastre. Mucusul chircit părea a fi o creatură preistorică, împopoţonată cu ceva zdrenţe moderne, unul dintre cele mai neliniştitoare amestecuri care pot fi imaginate.” ( p.167 )

   Dincolo de intriga inedită, Copilul divin este un roman cu o scriitură impecabilă, de-o plasticitate aproape barocă. Rar mi-a fost dat să parcurg un stil atât de generos, c-o vastitate a detaliilor şi-un umor al apelativelor ca cel al lui Pascal Bruckner. Am extras pentru voi câteva dintre ironiile pe care autorul, cu-o imensă tandreţe auctorială, le aruncă propriei progenituri literare. Astfel, îl numeşte pe rând: „Plicticosul Moşneguţ”, „Sublimul Pisălog”, „Celestul Păduche”, „Minusculul Torquemada, „Erzaţ Cârâitor”, „Micuţul Sechestrat”, „Robinson Măreţul” „Marele Pontif Sugar”, „Copilul-Creier”, Micuţul Purceluş” „Alteţa Sa Liliputană”, „Jucăra Speculativă”, „Chichineaţa Cernobâlului”, „Micuţa Mumie Foetală”, „Pepita Foetală”, „Virginul Dezgustător” şi-alte câte şi mai câte.

   Din toate punctele de vedere, Copilul divin este o lectură rară. Fie că vă va amuza teribil sau, din contră, vă va revolta, miza textului cade pe capacitatea de a extrage câteva probleme ale societăţii prezente, clar conturate: divergenţele de opinie şi mentalitate dintre copii şi părinţi, dorinţa tinerilor de a uzurpa autoritatea parentală, de a se elibera de orice constrângere. Mai e apoi neputinţa structurală de a asimila o mult prea vastă informaţie ca şi toate giumbuşlucurile, motivaţiile interioare sau exterioare ce-l împing pe om spre autodepăşire.

   Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale: ( Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Palatul chelfănelii ), precum şi volumele de eseuri ( Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei, Eseu despre masochismul occidental ).

  Romanul de faţă a fost adaptat scenic de către autorul însuşi împreună cu regizoarea româncă Cris Simion şi jucat pe scenele teatrului bucureştean.

by -
10

Staţia Polară, de Matthew Reilly-Ice Station

Titlu original: ”Ice Station”

Editura: Rao

Număr de pagini: 568

    Scriitorul de origine australiană, Matthew Reilly, este cunoscut în principal pentru bestseller-ul internațional „Stația Polară”, volum tradus în zeci de limbi. Romanul este un thriller excepțional, ce abundă în intrigi, vicleșuguri, întorsături neașteptate și lupte sângeroase între divizii de elită ale unor mari forțe din lume. Este imposibil să nu te lași prins de acțiune și să nu citești cu sufletul la gură fiecare pagină în speranța că eroul va reuși să descopere ce se ascunde în adâncurile Antarcticii, acel lucru pentru care trei țări sunt dispuse să ucidă cu sânge rece pe oricine le stă în calea către marele trofeu.

   Stația polară Wilkes este locul unde oameni de știință și paleontologi studiază comorile ascunse ale Antarcticii în căutarea unor dovezi ale trecutului. Ca urmare a unei incursiuni în apele reci pentru analiza gheții, doi scafandrii dispar fără urmă chiar după ce descoperă, în interiorul unei peșteri, un fel de navă spațială. Când alți câțiva oameni de știință din cadrul stației își găsesc sfârșitul în încercarea de a descoperi ce s-a întâmplat cu cei doi, supraviețuitorii rămași la suprafață hotărăsc să ceară ajutor.

    Locotenentul american Shane Schofield (cunoscut și după pseudonimul Scarecrow) și echipa sa de pușcași marini vin în ajutorul oamenilor de pe stație pentru a securiza locul și a proteja obiectul neidentificat îngropat sub ghețuri până la sosirea întăririlor. Totuși, situația devine tensionată când descoperă că pe stație se aflau deja câțiva oameni de știință francezi, iar alții urmau să își facă apariția după instalarea trupelor americane. Se pare, însă, că francezii nu veniseră cu gânduri pașnice, ci își doreau cu orice preț să pună mâna pe nava spațială. Astfel, începe o bătălie pe viață și pe moarte, ce se lasă cu răniți și morți din ambele tabere, dar și cu o explozie cauzată de o scurgere de gaze. Din fericire, totul se încheie cu victoria pușcașilor marini.

     Când toată lumea crede că situația s-a liniștit, iar Schofield trimite o echipă de scafandri să studieze nava spațială, la suprafață unul dintre membrii echipei sale, Samurai, este găsit mort, dar nu ca urmare a rănilor suferite în luptă, ci pentru că fusese strangulat. Teama se instalează în sufletul lui Scarecrow deoarece este conștient că în cadrul echipei se află un spion. Aparent nu poate avea încredere în nimeni în afară de Sarah Hensleigh, paleontologul stației și Montana, unul dintre soldații săi, care au fost împreună cu el atunci când Samurai a murit.

„Rotițele din mintea lui Schofield se învârteau nebunește. Tot ce știa sigur era că Samurai Lau era mort și că unul dintre ei îl omorâse. Problema era că toți ar fi putut să o facă.”

„Militarilor le place să vorbească despre oameni infiltrați. Este mitul lor preferat. O poveste de foc de tabără creată de seniori ca să-i sperie pe fraierii de juniori și să-i facă să aibă încredere unul în celălalt. Știi tu, dacă nu putem avea încredere unul într-altul, atunci în cine să ne încredem, sau ceva de genul ăsta.”

    După cum știți, elementul ce definește forțele armate este spiritul de echipă. „Toți pentru unul și unul pentru toți” este deviza lor. Dar pentru a exista această legătură totul trebuie să se bazeze pe încredere deoarece altfel nu îți poți lăsa viața în mâinile combatanților. Unitatea trebuie să reprezinte o a doua familie, e genul acela de relație în care știi că cei care luptă cot la cot cu tine sunt dispuși să încaseze un glonț pentru a te salva. Este adevărat că acest lucru presupune și sacrificiu, să pui binele celorlalți înaintea binelui tău, însă cum altfel să câștigi războaie și să învingi teama de moarte, dacă nu ai lângă tine oameni puternici care să-ți apere spatele ? Tocmai această problemă este conturată în cadrul romanului „Stația polară”. Cum va schimba neîncrederea soarta jocului și a misiunii ? Cum se poate lupta Scarecrow cu inamicii străini, dacă nu poate avea încredere că echipa sa îi va apăra spatele și nu îl va doborî când nu se așteaptă mai puțin ? Și dacă toate problemele interne ale lui Schofield nu erau de ajuns, la fața locului își face apariția și un echipaj SAS, trupele speciale ale Marii Britanii, care vor cu orice preț să preia comanda stației. Cum va soluționa eroul nostru situația și dacă va reuși să scape nevătămat din această misiune parcă sortită eșecului, veți afla dacă vă veți îmbarca într-o călătorie literară către înghețata Antarctică.

    Matthew Reilly reușește să creeze un roman thriller de-a dreptul uluitor, care ne prezintă dedesubturile relațiilor diplomatice. În ciuda faptului că statele implicate în acțiune dau dovadă de curtoazie, în spatele scenei fiecare își ticluiește tot felul de strategii mârșave de a-și învinge competitorii. Iar în toată această bătălie un rol important îl au forțele speciale, care în ciuda devotamentului pentru țară, nu știu că lupta lor este de fapt parte din jocurile de culise coordonate de cei aflați în funcțiile înalte. Astfel, ei devin un fel de victime colaterale, de care conducătorii nu ezită să se descotorosească în cazul în care planul lor riscă să fie deconspirat sau să eșueze. Ceea ce este însă fascinant este rolul pe care îl joacă Scarecrow în această bătălie. El este cel care ne arată că un luptător are mai multe valențe decât cele pe care toată lumea le consideră de la sine înțelese și anume forța fizică, anduranța și devotamentul.

   Așadar, dacă vreți să pătrundeți pentru câteva ore într-un fel de război rece între trei dintre cele mai puternice state și să luați parte la luptele pe viață și pe moarte de pe ghețurile Antarcticii, vă recomand „Stația polară”. Cu siguranță, acțiunea vă va ține în priză și vă va purta într-o călătorie plină de întorsături de situație pentru a afla deznodământul misiunii locotenentului Schofield.

 

 

by -
9

3.1, de Sebastian A. Corn, Michael Haulică și Dănuț Ungureanu

Editura: Tritonic, august, 2016

Număr pagini: 133

Genul: sci-fi

    Dacă îți place literatura de anticipație, trebuie neapărat să îți faci timp (nu mult, lectură ușoară!) pentru 3.1. 3 autori – un volum, 3 texte – același gen: fantastic;Trei pentru unul și unul pentru toți cititorii. Deoarece nu e nevoie să fii fan, pentru a iubi aceste povești.

     Dar, cum îmi place să îmi închei recenziile la toți nasturii, să le luăm pe rând.

   Epideemia lui Sebastian A. Corn imaginează o lume postapocaliptică îndepărtată, acoperită de zăpezi veșnice și locuită de oameni care duc o viață aparent banală, apelând la scribi (un fel de molecule interconectate, care sunt trimise în câmp sau în sânge) pentru a afla tainele vieții și ale morții. O boală ciudată îi bântuie…, o epidemie. Legendele ziceau că, odată, oamenii învățaseră cum era să nu moară deloc și cum să pună carnea să facă ceea ce până atunci numai pietrele și fierul făcuseră – numai că după aceea venise gheața ca să-i pedepsească pentru trufia lor nemaipomenită.

    Oamenii ce vechi făcuseră toate astea știind cum să lucreze cu acizii aceia. Acizii aceia. Poate. Da. Scribul meu îi vede, dar eu nu știu nici cum să-i numesc, se posomorî Srebczak.

   Lecturând, aflăm că Oona, unica fiică a căpeteniei Bunăseara dintr-un sat nordic a căpătat o boală necunoscută de nimeni, nici măcar de vraciul experimentat Srebczak. Înainte de a se îmbolnăvi fizic, fetița a venit cu o idee nouă și în același timp năstrușnică: Ea are o… credință cam bizară. Le-a zis celorlalți copii că, dacă ar lua-o spre vest și dacă ar merge suficient de mult, după un număr rezonabil de ani s-ar întoarce în sat venind dinspre est. Și nu numai atât; își pregătise o bocceluță cu de toate […] și a ascuns-o în crevasele mari dinspre apus. Astăzi a dat să fugă din sat, lăsând vorbă copiilor că avea să revină peste vreo zece-unșpe ani, dinspre răsărit. Copiii însă s-au luat după ea în ascuns ca s-o vadă ce face, iar ăsta a fost norocul Oonei, pentru că imediat după ce a scos bocceluța din crevase i s-a făcut rău și a căzut în zăpadă. Așa a început boala…

   În sat se petrec și alte lucruri ciudate, cum ar fi intrarea carcasei (care menținea câmpul) în putrefacție, mirosul greu, boala multora, moartea unora și imunitatea inexplicabilă a altora. Cu toate eforturile depuse de vraci, cu toate licorile speciale aduse de la rezervoare, Oona nu-și revine, iar Bunăseara rămâne alături de ea când, în final, se decide părăsirea satului.

   Titlul nu întâmplător este scris astfel, ci ascunde o cheie interpretativă a textului: EpIDEEmia – extinderea unei idei contagioase.

   Astfel, povestea devine o metaforă pe tema cunoașterii. Mai exact, cei care vin cu idei noi sunt considerați bolnavi, nebuni.  Pe de altă parte, vocile străine (ale germenilor) ce vorbesc prin gura Oonei în perioadele ei de agonie, ar putea fi ego-ul negativ, servind ca suporturi pentru anxietățile, pentru temerile umane. Atâta timp cât ele există, vocile nu vor dispărea.

   Diferită ca stil, dar la fel de savuroasă, Povestea lui Calistrat Hadâmbu spusă de Michael Haulică ne întoarce în timp. Dacă greșesc, iertare, Maestre!

    Acțiunea acestei nuvele fantastice are loc în mai multe dimensiuni temporale, care se suprapun: a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioada domniei lui Constantin cel Mare (306 – 337), perioada contemporană nouă. Primul indiciu care trimite la prima dimensiune ar fi faptul că dirijabilul care poartă personajul în aventura vieții, își are numele scris pe o latură, cu litere roșii, mari, cu scrisul acela nou pe care-l foloseau domnii școliți la Paris și la Viena și pe care-l învățase și el de la popa Brăteanu din Vizireni. (Alfabetul latin a fost introdus în școlile din Muntenia în 1853, fiind oficializat în 1862, de către Alexandru Ioan Cuza, n.n.). În al doilea rând, plutonul din care face parte este format din patruzeci și opt de soldați: Sînt Andrian Burghelea și, începând de azi, sînt comandantul vostru. Voi sînteți pașoptul meu. Dacă vă intră asta în cap, pe celelalte le vom rezolva noi… . (Anul de grație 1848, n.n.)

     În Bucureștii acelor vremuri era o barieră…

Într-o parte a ei era orașul pe care îl știa, cu trăsuri mânate de vizitii arțăgoși… În partea cealaltă însă… Calistrat Hadâmbu nu avea o părere prea bună despre ce se afla în partea cealaltă. De două ori mai trecuse bariera și de fiecare dată nimerise parcă în altă lume. Cel mai tare se speriase ultima oară, când se trezise printre clădiri care atingeau cerul, printre automobile care treceau pe lângă el cu viteze amețitoare, iar lumea de pe străzi… lumea… Doamne-Dumnezeule, dac-ar fi văzut tovarăsii lui de pahar cum umblau femeile prin acea parte cealaltă, n-ar fi rămas picior de bărbat în Vizireni…

     Odată cu trecerea barierei pentru a treia oară, într-o toamnă liniștită, Calistrat se trezește înrolat, antrenat și pregătit să lupte într-un război pe care nu pare să îl înțeleagă. În această perioadă trăiește și o experiență erotică alături de Magda, o colegă nonconformistă, motociclistă, înarmată cu o katana, care are capacitatea de a se transfigura pe rând în pește, apoi în pasăre. Întors la București, după cucerirea țintei finale Skagen, protagonistul revine la han, unde regăsește aceeași atmosferă, dar realizează că el este schimbat.

    Naivitatea personajului amintește de Gavrilescu al lui Eliade, care nu își asumase destinul și se considera o victimă a acestuia. Calistrat Hadâmbu pune întrebări cu o inocență absolută, stârnind amuzamentul colegilor și, în final, aducându-i moartea.

     Ultima parte a volumului este ocupată de Anatomic Graffiti de Dănuț Ungureanu, cu acțiunea proiectată într-un viitor îndepărtat, când oamenilor le lipsește aproape complet umanitatea, manipulați printr-o tehnică de radiere a creierului, numită LOD.

     Igor Jung jefuiește Asianbank, un loc unde bancherul doarme liniștit pe sacul lui de aur. E momentul să plătească pentru asta. Planul este foarte bine pus la punct,  În timpul jafului, însă, treburile se precipită: un bebeluș ( de fapt, o ființă de sinteză, un cabor) îl împușcă pe Vineri (unul dintre frățiorii lui Igor) artistic în mijocul frunții, lipindu-l de perete cinci metri mai în spate. La timpul doi, falsa mămică îmi trimite mie un glonț în umăr, fără măcar să se întoarcă. Acțiunea se sfârșește prost pentru Igor, care se trezește cu memoria ștearsă (LOD-ul șters) pe marginea unei gropi de gunoi. Aici îl cunoaște pe Rafael, care îi va deveni fiu repartizat. Rafael moare în încercarea de a jefui încasările de la balul caritabil organizat la Copiii Asociați.

    Povestirea este spusă de patru naratori diferiți, schimbându-se astfel perspectiva narativă, de la subiectivă la obiectivă și invers. Primul narator este Igor, căruia i se poate lesne observa căderea în decreptitudine, cu creierul șters și comportându-se aproape mecanic.

Locuim la etajul doisprezece, într-o casă cu douăsprezece etaje. În clădirea veche de o sută de ani mai locuiesc șase familii. La parter stau cinci frățiori.

-Ți-e foame? Mă întreabă Aiki, femeia-mea.

Am învățat-o să să mă întrebe astfel de câte ori mă întorc de la lucru. Eu i-am dat numele ăsta, fiindcă-mi plac niponii.

   Al doilea narator este obiectiv, neimplicat și prezintă refresh-ul dat lui Igor și trezirea lui la viață. Urmează Rafael, în momentele lui de ultimă luciditate: Universul, atât de mare adineaori că nu l-aș fi cuprins într-o viață, nu mai e acum decât un spațiu de câțiva centimetri cubi, în noul meu interior. Se face din ce în ce mai mic și dispare o dată cu mine… . Și în sfârșit… Aiki; mecanizata Aiki, fără conștiință, fără sentimente.

Ziua este compusă din două părți… Una întunecată, cealaltă luminoasă…

În partea luminoasă nu se întâmplă nimic… în locul nostru… Stau… când lumina intră pe fereastră… Mai multe firicele se mișcă… De sus în jos… Dacă nu mă uit în lumină… Firicelele nu se mișcă… Nici eu nu mă mișc… .

  Titlul acestei ficțiuni distopice, care este repetat în ultimul capitol, sugerează însăși tema: spălarea creierului individului, un fel de viol mental. E cea mai puternică armă din lume. Personajele lui Dănuț Ungureanu devin simple marionete, captive în propriul corp.

     Iar marionetele nu se revoltă niciodată… .Editura Tritonic

Cartea 3.1 de Sebastian A. Corn, Michael Haulică şi Danuţ Ungureanu, a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

 

by -
19

,,Cronica unei despărțiri” e jurnalul unei fete al cărei nume nu-l cunoaștem

 Cronica unei despărțiri, de Andreea Chiuaru-capriciile adolescenței

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 290

recenzieandreea-chiuaru-700x519

   Andreea Chiuaru s-a născut la Câmpina, în 1995. În prezent, locuiește în București, unde este studentă  a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității București. Începând din anul 2014, deține un blog personal (www.blogpentrusuflet.ro) pe care scrie atât despre experiențele personale, cât și texte motivaționale. Andreea este, înainte de a fi scriitoare și blogger, o cititoare pasionată și consideră că scriitura, ca și orice altă meserie, se învață. Cronica unei despărțiri (2016) reprezintă romanul ei de debut.

     De când am auzit de apariția acestei cărți mi-am dorit s-o citesc. Am intuit că-mi va plăcea. Așa a și fost. Am terminat-o în câteva ore, însă am mai petrecut ceva timp pentru a reflecta asupra celor scrise. Am trăit la intensitate maximă, m-am regăsit pe mine însumi printre rândurile așternute de Andreea Chiuaru, m-am simțit de parcă eu însumi aș fi parte al acestei povești…

     ,,Cronica unei despărțiri” e jurnalul unei fete al cărei nume nu-l cunoaștem. Ea poate fi, după cum spune și autoarea, orice adolescentă, orice fată ce citește cartea. Începând cu data de 18 iunie ea începe să scrie în acest jurnal, ce va fi, în cele din urmă, cronica despărțirii sale de Alex, de băiatul pe care-l iubește. După o relație, după o frumoasă poveste de dragoste adolescentină, încărcată cu inestimabile amintiri, dar și cu animozități, ceva se întâmplă.

     Destinul pare să fie împotriva celor doi. Banala ei decizie de a merge la mare cu Maria, o veche prietenă, pune capac relației lor. Alex e sigur că a fost înșelat, ceea ce de fapt nu s-a întâmplat. Naratoarea suferă nespus de mult, e neliniștită, conștientă că-l iubește prea mult pe Alex. Amintirile nu-i dau pace, iar micuțul lor orașel e plin de ele. De asemenea, o întâlnire întâmplătoare a celor doi e inevitabilă. Își dorește ca totul să fie ca înainte, să treacă peste acest hop, peste această ceartă…

    Alex își găsește pe altcineva, pe neatrăgătoarea și mironosița Ioana. Își deschide sufletul în fața ei, după care nu îndrăznește să-o rănească, să-și bată joc de sentimentele ei, deși încă nu a uitat-o pe fosta. Protagonista noatră încearcă și ea să-și găsească pe cineva, îl face gelos pe Alex fără să vrea, însă degeaba. Inima ei îi este oferită lui Alex. Ea e în stare de sacrificii, însă el nu.

     De-a lungul lunilor se regăsesc de câteva ori, ea îl vizitează, i se oferă trup și suflet. Mereu când crede că soarele pe ieși și pe strada ei, este dezamăgită. Atât timp cât Alex nu-i dă papucii Ioanei, nimic nu va putea fi reparat. Adolescenta trece prin perioada critice, în care stă adâncită în gândurile sale și în jurnalul în care le așterne. I se adresează de multe ori în scrisorile sale. Scrisori care nu vor ajunge niciodată la destinatar. De-ar ști Alex ce se află în sufletul ei, ce lupte aprige poartă cu ea însăși…

    Toate încercările ei de a-l recâștiga sunt în zadar, toate încercările de a-și găsi pe altcineva care s-o ajute să uite sunt eșuate. Împlinește 18 ani. Timpul trece. Ultimele cuvinte scrise sunt datate în luna mai. Aproape un an de lacrimi, de remușcări, de speranțe deșarte. Ea și Alex vor mai fi împreună vreodată? Această întrebare o macină, însă reușește să vadă partea bună a lucrurilor: a pierdut un băiat, însă a câștigat pasiunea pentru scris…

     Andreea Chiuaru mânuiește condeiul cu îndemânare, face din povestea protagonistei și a lui Alex povestea oricăror alți doi adolescenți. Totul este un elogiu adus primei iubiri. Nimic nu se aseamănă cu ea, cu intensitatea sentimentelor ce păstrează  încă o urmă din inocența copilăriei. Andreea Chiuaru scrie cu mult talent, nu-și expune propriul jurnal, însă pune o bucățică din sufletul ei în această poveste, poveste pe care eu vi-o recomand cu drag!

        FRAGMENTE:

,,Așa că, te rog, nu o duce în locurile noastre! Asta nu ți-aș mai ierta-o.  A treia bancă de pe bulevard, sub castanul ăla bătrân, unde am vorbit ultima dată despre viitor, când țineam capul în poala ta, păstreaz-o doar pentru noi. Și n-o duce nici pe banca unde mi-ai furat primul sărut. Dacă va dori să se așeze acolo, tu spune-i că nu-i drept. Și n-o duce nici pe canapeaua din living unde stăteam adesea de vorbă cu mama ta. Iar de va ajunge la tine acasă, n-o lăsa să-și pună capul pe perna albastră, puțin descusută într-un colț. Toate acelea sunt ale mele și mă voi întoarce într-o zi!”

,,Înainte să-l cunosc, credeam că n-am să iubesc niciodată un alt om în afară de mine. Apoi a apărut el. Nu știu prea bine cum s-a născut dragostea noastră. L-am iubit aproape din prima clipă. Iubirea nu mă durea. Ba era chiar cel mai frumos lucru care mi se întâmplase. Am încetat să mai citesc povești de dragoste pentru că o trăiam pe cea mai frumoasă dintre toate. Apoi, ploaia mea caldă de vară s-a transformat în furtună. A devenit totul pentru mine, iar apoi a plecat. Și cu toate că în toți anii de școală am excelat la învățătură, nimeni nu m-a învățat vreodată cum aș putea trăi fără Alex.”

,,Mulțumesc, Alex, pentru că mi-ai fost alături prin toate capriciile adolescenței, pentru că m-ai ascultat când îți istoriseam certuri cu părinții, probleme de la școală, ba chiar și relații eșuate. Mulțumesc pentru că mi-ai dăruit această minune – scrisul. Mulțumesc chiar și pentru că mi-ai frânt inima. Poate că așa a trebuit să se întâmple. Poate am avut nevoie de toate astea pentru a învăța să fiu fericită cu altcineva.”

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Cronica unei despărțiri este oferită pentru recenzie de autoarea Andreea Chiuaru.

Autor: Cosmin

Women in Love vă va purta prin Marea Britanie de dinaninte Primului Război Mondial, prezentându-vă amănunțit societatea epocii, însă finalul vă va duce tocmai în Alpii Tirolezi.

 Women in Love (Femei îndrăgostite), de D.H.Lawrence

Titlu: The Selected Works of D.H.Lawrence

Editura: Wordswoth Editions

An apariție: 2006

Număr pagini: 1353

recenzie

     Așa cum vă povesteam cu ceva vreme în urmă, Mili și Iasmy m-au provocat să citesc un adevărat mastodont de carte – The Selected Works of D.H.Lawrence – o colecție cu cele mai reușite scrieri ale acestui scriitor atât de apreciat în zilele noastre, dar atât de criticat în vremea sa. Lectura merge un pic cam greu, mi-ar plăcea să pot căra cartea asta după mine, s-o devorez în autobuz, pe o bancă în parc, în baie, oriunde! Sunt o fanatică a literaturii britanice clasice!

    Opera lui D.H.Lawrence este puternic influențată de psihanaliza lui Freud și exprimă efectele industrializării asupra oamenilor epocii sale, conflictul instinct-intelect, pledând totodată pentru întoarcerea la natură și reintegrarea erosului printre valorile esențiale.

    Apărut în 1921, romanul Women in Love (tradus la noi cu titlul de Femei îndrăgostite) este considerat acum drept cea mai matură scriere a lui D.H.Lawrence deși, inițial, publicul s-a arătat dezgustat considerând că este doar o poveste despre iubirea depravată a surorilor Brangwen – Gudrun și Ursula. Grudun este o artistă care se aventurează într-o relație destructivă cu Gerald Crich, un industriaș. În constrast cu aceștia, este creionat cuplul dintre Ursula și Rupert Birkin – un alienat mintal care emite foarte multe opinii atribuite cu D.H.Lawrence. Asemănările nu se opresc aici, Ursula a avut-o drept model de inspirație pe soția autorului – Frieda, Gudrun este o portretizare  scriitoarei și neozeelandeze Katherine Mansfiels și Gerald îl  reprezintă pe soțul acesteia – John Middelton Murry.

   Revenind la poveste, relațiile celor două surori cu bărbații iubiți (și nu numai) devin mai profunde și mai tensionate datorită apariției unei atracții fizice și psihice între Rupert și Gerlad (nu vă așteptați la asta, nu? – nici eu!). Însă ce se va întâmpla în carte trebuie să descoperiți voi! Women in Love vă va purta prin Marea Britanie de dinaninte Primului Război Mondial, prezentându-vă amănunțit societatea epocii, însă finalul vă va duce tocmai în Alpii Tirolezi. Dar mi se pare o misiune imposibilă să vă povestesc această carte, e genul acela despre care aș spune multe și de bine (și poate v-aș plictisi).

     Spre deosebire de prima mea lectură din această carte, Sons and Lovers, aceasta a fost prima dată când am avut contact cu romanul și nu pot spune mai mult decât că am rămas uimită și profund impresionată de poveste și de modul în care sunt creionate personajele. În cazul în care ar trebui să o notez, i-aș da un 9.5 din 10 – îi mai trebuia un pic, un picuț și finalul ăla (șșșșșșșșșșt! Gata că o dau în spoiler!).

    Concluzia mea? Dacă sunteți iubitori de literatură clasică și aveți o minte deschisă, veți descoperi o poveste fascinantă! Women in Love (Femei îndrăgostite) e lectura perfectă pentru vară, nu vă va obosi ci, dimpotrivă, o să vă țină prinși în mrejele sale indiferent de limba în care citiți!

    P.S.

   Eu acum mai am o singură problemă: făcând o cercetare am descoperit că acest roman este continuarea altuia, intitulat Rainbow… trebuie neapărat să fac rost și de acesta! Cică nu e mare legătură între cele două, dar D.H.Lawrence e un autor care merită citit în totalitate

Autor: Diana

by -
11

O fiinţă obţinută prin inginerie genetică, surpinzatoare prin natura sa complexă atât fizic cât şi emoţional, aduce un element nou şi plin de contraste.

460 pagini

Regatul sufletelor pierdute, de Ana Maria Negrilă

Editura: Crux Publishing
An apariţie: 2016
Număr pagini: 464
Serie: Stelarium

Despre autoare:

     “Ana-Maria Negrilă, „Regina neagră a cyberpunk-ului românesc”, a debutat în 1993 cu povestirea Fragile în Jurnalul SF. A publicat proze în ArtPanorama, Ficţiuni, Strîng, Antologiile Nemira şi a participat la antologiile grupului Kult. A debutat cu volumul de proză Lumina din adâncuri, în cuprinsul primei „cărţi virtuale” editate de Asociaţia Culturală Noesis. A mai publicat la editura Diasfera o culegere de povestiri Oraşul ascuns (2005) şi un roman Împăratul gheţurilor (2006) pentru care a obţinut premiul Vladimir Colin. A tradus din Harlan Ellison, Lucius Shepard, William Gibson, Stephen King.”

       Prezentare:
     “Cadrul în care se desfăşoară romanul este generos – o planetă extrasolară colonizată de descendenţii unor astronauţi tereştri. Pe de o parte, statele întemeiate de aceştia sunt într-un proces dinamic de rearanjare a relaţiilor de putere – proces din care nu lipsesc spionajul, trădările şi asasinatul. Pe de altă parte, tehnologiile utilizate de personaje permit abordări inedite ale activităţilor umane – fie că vorbim despre perpetuarea conducerii religioase, despre consolidarea puterii politice sau despre disimularea agenţilor secreţi într-o societate inamică.”

     Păreri :
     “Cert este că avem în faţă un roman de referinţă pentru SF-ul românesc. Pentru că este un roman ambiţios, amplu, bine scris, cu personaje puternice şi vii, cu personalitate, chiar dacă par simpli agenţi determinaţi să-şi îndeplinească misiunile cu succes, un român vast, stăpânit de mâna sigură a autoarei.” Liviu Szoke
      Descriere :
    “Universul este nelimitat şi totuşi, nu există decât o singură lume.” (Repertoar antic)

      Recenzie

    Cu un stil descriptiv complex şi original, autoarea ne introduce într-o lume imaginară guvernată de lupta pentru putere, tehnologii ultraavansate, ideologii religiose ca fundal a unor situaţii marcante şi misiuni a căror şanse de reuşită sunt minime. Terminologia abstractă, complexă şi greu digerabilă este întâlnită pe tot parcursul cărţii şi te trimite într-un univers dincolo de limitele cunoaşterii.

“ Pseudoclathrinul este cea mai mare descoperire a oamenilor de ştiinţă din Republică, după sintetizarea sticlonitului şi a aquameltului. O proteină pe care corpul uman o acceptă şi care are un rol important în realizarea bioimplantului şi-a interferenţei ce permite oamenilor să aibă acces la informaţiile din reţea.”

     Datorită unei furtuni stelare, dintr-o flotă de nave plecate de pe Pământ, doar trei ajung să colonizeze planeta Galene (asemănătoare Terrei) din Sistemul planetar al stelei Etain, rămânând şi punând bazele primelor aşezări. Echipajul fiecărei nave se stabileşte într-o anumită regiune formându-se astfel cele trei state : Republica, Regatul Celest şi Marele Comintern.
    În Regatul Celest dezvoltarea economică şi tehnologică este mult îngreunată datorită climei aspre, a concepţiilor religioase rigide şi a intrigilor din sfera conducerii. Republica şi Marele Comintern datorită colaborării şi înţelegerii beneficiază de o dezvoltare constantă şi o tehnologie mai avansată. Cei din Regatul Celest, deşi defavorizaţi datorită condiţiilor de trai şi nu numai, reuşesc să avanseze datorită unei tehnologii care permite transferul conştiinţei umane, antrenând astfel agenţi capabili să preia controlul corpurile altor persoane. Totul se desfăşoară im mediu virtual, lucru care nu împiedică reuşita unei serii de misiunii de-a dreptul fabuloase şi cu puţini sorţi de izbândă.

“Nanitii se înfipseră în carnea bărbatului şi se deplasară cu repeziciune spre creier, spre reţeaua neuronală, pe care puseră stăpânire imediat. Fostul lui trup rămase nemişcat, iar Stern se văzu dintr-o dată dincolo de ochii celuilalt, dincolo de teamă,…”
“Nu te teme de adversar, încearcă să îl înţelegi, pentru că el este tot plămada de lut şi apă. Prieten sau duşman, deseori nu înseamnă numic, aşa că cercetează-i sufletul fără ură şi descoperă lucrurile care te pot ajuta în misiunea ta. Dacă îţi atingi scopul, nu mai contează alceva, aşa că fii drept şi generos. “

     Raporturile dintr cele două regate ajută, printe altele la crearea unei staţii orbitale construită din resturile navelor aterizate pe Galene. Acest proiect creează o serie de conflicte cu Regatul Celest care demarează o serie de misiunii pentru subminarea acesteia.
     Misiunea celor trei agenţi al Regatului ne introduce într-o lume plină de mister, conflicte şi răsturnării de situaţie.
      Doi termeni întâlniţi frecvent şi care dau înţeles aparte întregului roman sunt anh şi um.

Anh-ul înseamnă energie pură, informaţie sau corpul de lumina ce se poate deplasa şi descătuşa, în timp ce trupul um este stare, este nemişcare, dar este şi ceea ce ţine de conştiinţă, împiedicând-o să se disipeze în spaţiu înainte de a se rafina. Deci anh fără um nu se poate, aşa cum nu se poate plin fără gol şi materie fără absenţa ei.”

    O fiinţă obţinută prin inginerie genetică, surpinzatoare prin natura sa complexă atât fizic cât şi emoţional, aduce un element nou şi plin de contraste.

“ În starea ei atemporală, o fiinţă nu-şi mai ajunge şi astfel creează viaţă, dar rezultatul acţiunii ei este o creatură imperfect, demiurgică, ce se multiplică la rândul ei şi se înconjoară de propriul univers imperfect. Aici, binele şi răul coexistă că fetele aceleiaşi monede. În acelaşi fel, această lumină şi acest întuneric sunt o Lume a strălucirii, ce se învecinează cu tărâmul solid de humă, la fel ca sufletul omului, în care o parte este anh, a luminii, iar cealaltă este umbră, rămânând prinsă în mlaştina trupului şi nemaiavând scăpare decât să se scufunde din ce în ce mai jos. “

     Dacă reuşesc sau nu cei trei agenţi în misiunile lor, ce surprize ne rezervă persoana obţinută genetic, cum aplanează conflictele autoarea, veţi află citind acest prim volum din seria space opera Stelarium.
      Recomand cu multă căldură romanul Regatul sufletelor pierdute tuturor iubitorilor genului SF.

                                  
Crux Publishing logo

Cartea Regatul sufletelor pierdute de Ana Maria Negrilă a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Mulţumim Editurii Crux Publishing!

Autor: Iliuța Răduți

by -
15

"Sabia destinului are două tăişuri. Unul dintre ele eşti tu. Iar celălalt este ...moartea?"

Sabia destinului, de Andrzej Saprowski-legendă şi mit

Titlu original: Miecz Przeznaczenia

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus

An apariţie: 2016

Număr pagini: 351

Traducere din limba poloneză de Mihaela Fiscutean

      Începând cariera literară în glumă, autorul polonez A. Saprowski şi-a cucerit rapid cititorii cu un stil inconfundabil şi prin abordarea unui gen literar mai puţin consacrat în ţara natală. „ Când am început să scriu eu, Polonia nu avea scriitori de fantasy.”

     Seria „The Witcher” i-a adus un succes remarcabil şi popularitate literară apreciată cu multe premii şi distincţii.

     „Sabia destinului” continuă aventura din Ultima dorinţăa cărei recenzie o puteţi găsi aici.

       De data aceasta aventura începe în plină luptă. Vânătorul cu părul alb vânează un basilisc, iar mulţimea panicată aşteaptă deznodământul care nu întârzie să apară: încă odată, Geralt înfruntă monştrii şi îşi ia plata cuvenită pentru uciderea lor. Cu această ocazie, îl cunoaşte pe Borch Trei Găi însoţit de două războinice zerrikance.

Fight Acceptând să meargă împreună la han, între cei doi se leagă o uşoară amiciţie şi un dialog despre o creatură legendară: dragonul auriu. Supoziţiile despre o asemenea reptilă gigantică, îl fac pe Geralt sceptic, dar numele lui Yennefer îi schimbă radical decizia de a se ţine departe de dragoni şi rivianul se trezeşte că se aventurează năvalnic în necunoscut, sperând ca odată cu creatura mitică să o reîntâlnească şi pe vrăjitoarea care i-a furat inima.

Oare n-o fi posibil să fi existat cândva un dragon auriu, o mutaţie unică, irepetabilă?”
… posibilul nu are limite, sau cel puţin natura nu le cunoaşte.”

       Pe urmele făpturii despre care se crede a fi doar o închipuire, Geralt porneşte într-o expediţie plină de peripeţii alături de o serie de personaje amuzante, alături de vechiul său prieten – trubadurul Jaskier- şi, bineînţeles, alături de Yennefer care, aşa cum se aşteptase şi Vânătorul, îşi face apariţia.

    La început, reacţia femeii este una ostilă şi derutează puţin, dat fiind faptul că la sfârşitul primului volum, cei doi păreau să-şi fi clarificat oarecum problemele. Cuvintele ei fac cititorul să-şi ridice sprâncenele uimit, iar vânătorului îi provoacă amuzament furia nestăpânită a vrăjitoarei.

– Să nu te aud! Ţi-am dat mai mult decât oricărui alt bărbat, secătură. Nu ştiu de ce tocmai ţie. Iar tu … Oh, nu, dragul meu. Eu nu sunt vreo curvă sau vreo elfă întâlnită din întâmplare pe o potecă din pădure, pe care s-o laşi baltă într-o dimineaţă, s-o părăseşti fără niciun cuvânt de rămas-bun, lăsându-i pe masă un bucheţel de violete.”

   Ups! Ce-ai făcut Geralt? Vrăjitoarea înfuriată pare comică pe de-o parte, dar cuvintele sale conţin o notă de dezamăgire care îl vizează pe protagonist.loving

– Yen. Iartă-mă.
– Nu. Niciodată.”

      Cu toată tensiunea dintre Yen şi Geralt, drumul continuă, iar dragonul auriu se dovedeşte a fi o realitate deopotrivă maiestuoasă şi înfricoşătoare. Pielea sa din aur atrage şi învrăjbeşte oamenii şi vrăjitorii care ajung să îşi pună beţe în roate.

      Dragonul Villentretenmerth este însă şi posesorul unor abilităţi ieşite din comun: are darul de a vorbi, poate lua formă umană, are simţul onoarei, este un excelent luptător şi dovadă chiar şi de sarcasm în dialogurile sale. Deja îmi place dragonul ăsta care se amuză pe seama celor mai buni luptători, umilindu-i în luptă dreaptă.

Dacă cineva nu ţine cont de poruncile mele, iată, îl poftesc la luptă de onoare, cavalerească. Cu arme convenţionale, fără vrăji, fără scos foc pe gură.”

      Surpriza pe care dragonul auriu ne-o face este însă una de proporţii. Cine este de fapt acesta, rămâne să aflaţi din paginile volumului. Să nu uităm că una dintre capacităţile sale este de a se transforma în fiinţă umană

Doar legenda şi mitul ignoră limitele posibilului.”

       Stilul lui Saprowski este într-adevăr inconfundabil. Replici moralizatoare sau gânduri pline de tâlc, dar şi fraze conţinând umor şi presărate cu regionalisme şi expresii neconvenţionale fac din naraţiune un adevărat deliciu literar.

Geralt and YenneferAcest al doilea volum se axează mai mult pe relaţia aparent fără niciun viitor dintre vrăjitoarea Yennefer şi Vânătorul Geralt. Legătura dintre cei doi este pe cât de ciudată, pe atât de intensă. Trecem rapid de la „nu te iert niciodată” la săruturi fierbinţi, apoi la despărţiri decepţionante şi regăsiri dulci. Din câte se pare, cei doi au multe de împărţit, iar autorul ni le relatează progresiv, păstrând permanent o aură de mister. De fiecare dată există senzaţia că rămâne ceva nespus.

…oamenii uniţi prin destin se întâlnesc mereu.”
Împărtăşirea aceluiaşi destin nu este de ajuns. E nevoie de ceva mai mult.”

        Călătoria continuă şi ne aventurăm alături de Geralt prin alte ţinuturi magice în care întâlnim personaje ce ne duc cu gândul la basme şi la acea atmosferă fascinantă de poveste. Numai că, Geralt nu este Făt-Frumos, iar uneori, durerea ce pare să curgă prin cuvintele sale nu prevesteşte un sfârşit de genul „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Sabia destinului va fi în final decisivă.

– Poate crezi că mă cunoşti. Nu uita, eu sunt o fiinţă cu o natură mai complicată.”

        La fel ca în volumul precedent, şi în “Sabia destinului”,  drumul alături de vânător este unul special. Niciodată nu poţi spune că îl cunoşti suficient pentru a-i acorda încredere, dar mergi alături de el pe un tărâm mistic unde magia, creaturile legendare şi capacităţile supranaturale sunt întâlnite la fiecare pas. Curiozitatea pe care o stârneşte te determină să mai faci un pas, apoi încă unul, până ce urmezi tot traseul ca hipnotizat.

       Această nouă serie de întâmplări cuceresc cititorul, iar aventura devine una palpitantă, antrenantă şi încărcată de magie. “Sabia destinului “ ne poartă cu abilitate prin ţinuturi fabuloase şi ne face cunoştinţă cu personaje noi, în timp ce pe protagoniştii deja cunoscuţi începem să-i cunoaştem din ce în ce mai bine.

sigla NemiraCartea Sabia destinului, de Andrzej Saprowski a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2 , 3

by -
11

Căutând-o pe această necunoscută Lilly, Henry Pierce se trezeşte scufundat într-o lume de subterană, întunecată, lumea femeilor şi bărbaţilor amestecaţi în prostituţia de lux pentru cei bogaţi. O lume a serviciilor on-line şi a identităţilor secrete.

 Darling Lilly de Michael Connelly-O lume a serviciilor on-line şi a identităţilor secrete

recenzie

    Romanul “Darling Lilly” al scriitorului american Michael Connelly a apărut la editura Orizonturi / Sirius în anul 2004 fiind tradus de traducătorul Stelu Cristian Fulas. A fost publicat prima dată în 2002 cu titlul “Chasing the Dime” bucurându-se de mult succes la public şi la critică de specialitate.
    Scriitorul Michael Connelly s-a născut la 21 iulie 1956 la Philadelphia, Pennsylvania. A publicat primul său roman “The Balck Echo” în anul 1992. Este creatorul a două personaje memorabile pe care le întâlnim în majoritatea romanelor sale. Este vorba de detectivul Hyeronimus Bosch care pentru prieteni este simplu Harry Bosch şi criminal defense attorney Mickey Haller. Cărţile sale au fost traduse în 39 de limbi şi se bucură de mult succes la public, dar şi la critica de specialitate primind premiul Edgar pentru cel mai bun roman de debut al unui scriitor american. A publicat anul acesta cel de al 19-lea roman cu Harry Bosch, “The Rong Side of Goodbey”. La noi s-a mai tradus şi romanul Avocatul din limuzină un roman care a fost şi ecranizat la fel ca şi “Legătură de sânge”.
   

      Romanul “Darling Lilly” este un roman fără Harry Bosch ceea ce îl singularizează în  creaţia atât de prolifică a autorului. Personajul principal al acestui roman, Henry Pierce nu va mai apare în alt roman al lui Michael Connelly cu toate că povestea copilăriei lui este legată de întâmplări la care participa Harry Bosch. Prin aceste are un loc deosebit între celelalte romane ale autorului.

    După ce am terminat de citit romanul mi-am pus întrebarea logică şi spun eu, de bun simț: cine şi-ar risca viaţa pentru o femeie complet necunoscută? Şi de ce ar face asta ceva? În fond despre asta este vorba în cele 310 pagini ale romanului. Henry Pierce este un cercetător de succes, un om de ştiinţă avizat, un inventator cu sute de patente brevetate la activ, un întreprinzător inteligent şi curajos care în ciuda vârstei sale tinere deja are o mică companie proprie ce face cercetare ştiinţifică avansată într-un domeniu revoluţionar, cel al computerelor moleculare. Compania a cărui preşedinte este se numeşte Åmedeo Technologies numele ei fiind inspirat de cel al marelui chimist Amedeo Avogadro care cu două secole în urmă a precizat diferenţa dintre molecule şi atomi, dar nu a fost luat în seamă decât la 50 de ani după moartea sa. Henry Pierce are două mari preocupări în momentul în care începe acţiunea romanului: mutarea sa într-un apartement nou şi găsirea unuor investitori bogaţi şi dispuşi să dea câteva milioane de dolari pentru că “Amedeo Technologie“ să-şi ducă la bun sfârşit cercetările.

    Părăsit de iubita lui, Nicole James, Henry Pierce este obligat să-şi înceapă noua viaţă într-un apartament nou din Santa Monica, la etajul 12, având doar un telefon nou, lucrurile personale şi un sac de dormit.  Privind pe imensa fereastră cât un perete a apartamentului, Henry “şi-a dat seama că închiriase un apartament a cărui privelişte era compusă exact din lucrurile care aveau să-i amintească de Nicole”(p.9) 

    Lui Nicole îi rămăsese casa din Amalfi Drive cu tot ce era în ea inclusiv cărţile şi CD-urile lui îndrăgite. Decide să îşi seteze telefonul primit de la compania de telefonie pentru a anunţa pe toţi cei din agenda lui despre noul său număr. Îşi setează programul de mesagerie vocală cu parola 21-09-02 data la care Nicole îi spusese că relaţia lor s-a încheiat din cauza că munca îi ocupa lui aproape tot timpul şi relaţia ajunsese să fie doar formală. Aşteptase în zadar un mesaj telefonic de la Nicole pe care încă o iubea, dar în loc de asta a început să primească zeci de telefoane şi mesaje de la bărbaţi care o căutau pe o anume Lilly. Intrigat şi enervat de faptul că nu putea opri aceste insistente mesaje telefonice, Henry s-a decis să rezolve problema cu compania de telefonie care îi dăduse numărul unui fost abonat fără să-l radieze de pe lista lor.

    Interesante sunt persoanele care împreună cu Henry formează Compania Amedeo. Îl avem mai întâi pe Cody Zeller, specialist în calculatoare şi hacker de mare talent, pe care îl cunoştea încă din timpul facultăţii. Împreună cu alţii formaseră atunci un grup numit “Doomsters” după romanul lui Ross MacDonald. În urmă unei glume puţin gustate de decanul facultăţii cei doi prieteni fuseseră exmatriculaţi. Henry se întorsese să-şi termine studiile pe când Cody Zeller nu a mai făcut pasul înapoi considerând că munca de hacker care îi era plătită cu 500 de dolari pe oră era suficient de motivantă. Cody Zeller devine apoi partenerul de afaceri al lui Henry Pierce fiind şi consultant pentru securitatea computerelor, proiectând numeroase sisteme pentru prietenul sau pe măsură ce firma se dezvoltă.

    Fosta iubita a lui Henry Pierce, Nicole James lucra şi ea pentru compania Amedeo ca funcţionar cu informaţiile şi director de informaţii despre concurenţă. Dar imediat după despărţire Nicole îşi dăduse demisia de la companie.
    Un alt personaj care ocupă un loc important în companie era Clyde Vernon, şeful securităţii care avea 55 de ani, era un angajat relativ nou şi lucrase înainte timp de 25 de ani pentru FBI. Cel care îl angajase pe Clyde era Charlie Condon, consilierul financiar principal. Compania şi Henry erau într-un moment crucial. Concurenţă îşi asigurase deja finanţarea şi ei trebuiau să convingă un nou finanţator, pe Maurice Goddard, să dea pentru ei minim 6 milioane de dolari pentru trei ani, pe care să-i investească în finalizarea descoperirilor pe care acum Henry le perfectă. Pentru că ştiinţa fără bani nu poate face nimic aşa cum bine subliniază reprezentantul firmei concurente, Elliot Bronson: “Nu există două moduri de a privi problema. E nevoie de bani pentru a fi competitiv. Instrumentele de baza ale ştiinţei sunt scumpe. Costă mai mult de un milon de dolari pentru a dota un laborator.”(p.21) Proiectul computerului molecular primise numele de “Proteus” după numele submarinului din filmul “Călătorie fantastică” din 1966.

    În această stare de tensiune determinată atât de despărţirea de Nicole cât şi de problemele companiei, Henry se trezeşte prins în vârtejul telefoanelor care o cereau insistent pe o anume Lilly.  Nu putea decât bănui că Lilly era o damă de companie de lux care nu se ştie de ce nu mai putea fi găsită de bogaţii ei clienţi.

     Henry Pierce se lasă purtat de curiozitate şi începe să caute date despre această Lilly cu toată meticulozitatea unei minţi de om de stiint care are nevoie de răspunsuri logice la întrebările care şi le pune. Ajunge astfel să descopere site-ul on-line pe care putea fi găsită Lilly şi de aici pe partenera ocazională a acesteia, Rodin de la care află o adresă, numele ei întreg şi faptul că probabil păţise ceva. Îl angajează personal pe Cody Zeller pentru ca acesta să controleze toate companiile legate de angajarea şi exploatarea muncii lui Lilly şi a celor ca ea. Căutând-o pe această necunoscută Lilly, Henry Pierce se trezeşte scufundat într-o lume de subterană, întunecată, lumea femeilor şi bărbaţilor amestecaţi în prostituţia de lux pentru cei bogaţi. O lume a serviciilor on-line şi a identităţilor secrete. Alergând s-o găsească pe Lilly şi dacă putea chiar să o salveze, Pierce iese din stilul sau de viaţă obişnuit, părăseşte laboratorul care era principala lui casă, şi se afundă tot mai mult în dubioasa lume a lui Lilly ajungând să-şi pună viaţa în pericol şi să între în atenţia poliţiei. Dar la capătul acestui drum periculos Henry Pierce reuşeşte să descopere adevăraţi prieteni şi adevăraţi duşmani, să-şi salveze compania şi să se elibereze pe sine de demonii trecutului.

    Tot ceea ce i se întâmplă lui Henry Pierce după despărţirea de Nicole are de fapt legătură cu trecutul lui, de lucruri de care se despărţise întorcând spatele şi mergând mai departe fără să se uite înapoi. Dar acum când problema finanţării proiectului “Proteus” se întrepătrunde în chip absurd cu lumea întunecată, violenţa, criminală, marginală în care o caută pe Lilly, incredibile legături se fac între aceste două lumi. Pentru că cercetarea are nevoie de foarte mulţi bani şi banii nu se fac întotdeauna prin mijloace oneste. Un cercetător ştiinţific genial este de obicei naiv şi puţin cunoscător al realităţilor neplăcute din societatea în care trăieşte. Henry Pierce are şansă, graţie pierdutei Lilly, să cunoască acea lume ascunsă şi rea care calcă pe cadavre să adune bani şi vrea să folosească banii pentru a adună Putere, orice fel de Putere.

     La finalul cărţii mi-am pus întrebarea cum de s-a lăsat prin un om de ştiinţă pasionat ca Henry Pierce în jocul periculos al găsirii unei oarecare Lilly doar pentru că era căutată la telefonul lui? Părăsise laboratorul şi preocupările lui, ceea ce nu a făcut de dragul menţinerii relaţiei cu Nicole, şi s-a lăsat târat în ceva absurd şi îngrozitor. Răspunsul îl găsim la începutul capitolului 5 când Henry se visează copil căutând-o noaptea, printre copiii străzii, pe surioara lui pierdută. Toată acea întâmplare îi lăsase o traumă în suflet şi îl determinase să înceapă absurdă căutare a dispărutei Lilly. Pentru că surioara lui fusese omorâtă de un criminal, împuşcat apoi de celebrul detectiv Harry Bosch. Doar aşa este prezent acest personaj celebru al autorului în acest roman, un nume pomenit la un moment dat şi un poster pe peretele de la Amedeo Technologies.

    Romanul “Darling Lilly” este o lectură plăcută şi incitantă care te ţine în priză până la ultima pagină. Prima parte se citeşte poate ceva mai dificil din cauza numeroaselor referiri ştiinţifice pentru ca apoi ritmul să devină mult mai alert şi finalul complet neaşteptat. Are părţi savuroase şi surpize plăcute prin dese referiri la alte cărţi, alte personaje cunoscute şi la filme. Ca toate romanele de acest gen este de fapt un semnal de alarmă pentru marile probleme ale lumii în care trăim. Banii negri care provin din crimă şi exploatare tind să devină albi prin investiţii în finanţarea unor cercetări de mare interes a căror rezultat final poate asigura mai multă putere şi mai mulţi bani unor minţi criminale. Asta şi spune Michael Connely într-un interviu legat de romanul recenzat aici:

    “For every good use there can also be a bad use. The technology în the book is real and is coming.It will change the world for good and probably for bad în some ways.”

    Romanul poate fi găsit la anticariat la un preţ foarte bun.

                     
     Autor: Dana Burda

Isabelle va fi iniţiată şi învăţată tainele seducţiei, contele va fi extrem de bucuros să o înveţe şi mai multe, pentru că este un bărbat cu experianta, dar are şi tandreţe, farmec şi inteligenţă.

Amanta pentru o săptămâna, de Susan Johnson -exploziv, erotic, pasional

Traducerea: Beatrice Kiseleff
Editura: Elis
Număr pagini: 310
Gen: Historical romance erotic
An apariţie:2005

     Susan Johnson, autoarea cărţii câştigătoare a premiului naţional pentru romanele cele mai bine vândute, locuieşte la ţară, lângă North Branch, Minnesots. Fost istoric de artă, ea consideră că viaţă de scriitor este cea mai bună din lume.
Cercetând romanele ei, se observă că ea le plasează în trecut şi la mare distanţă. Dând viaţă personajelor, poate da frâu liber imaginaţiei, în timp ce procesul de creaţie îi oferă posibilitatea de a arunca şi o privire în complicata maşinărie a minţii.
Dar poate cel mai important…scriind poveşti este distractiv.

Romantic Times o consideră pe Susan Johnson ,,regina romanelor erotice”

      Am citit toate cărţile care au fost publicate la noi, şi trebuie să vă mărturisesc că nu sunt chiar atât de vulgare precum au fost considerate prin anii 1994 chiar şi în 2000. Nu ştiu de ce, dar cred că unii dintre cititori suferă de ipocrizie şi am să vă spun de ce am ajuns eu la concluzia asta. Mă voi rezuma în mod expres la cărţile scrise de Susan Johnson. Când spun ipocrizie nu mă refer la cei cărora nu le-a plăcut cum scrie doamna şi punct, ci la cei care după ce au citit o carte anunţă cu surle şi trâmbiţe-Vai ce vulgar……dar… cum se face că încep să caute cărţile scrise de ea?  Asta nu am înţeles. Nu ne place, dar ne place, nu recunoaştem, dar pornim la vânătoare de Susan Johnson.

     A fost o perioadă când Susan Johnson era cea mai bine vândută autoare, în special în zona de anticariat, asta pentru că majoritatea cărţilor au apărut prin anii 94-95 şi nu au mai fost re/editate. Se ajunsese la un moment dat prin anii 2004-2012 ca Susan Johnson să fie vândută la preţul de 30-35 de lei ca şi carte de anticariat şi nu într-o stare impecabilă. Dacă era impecabilă preţul se mai ridica cu 10 lei.

     Deci doamna autoare era căutată şi foarte citită, dar dacă întrebai pe cineva îţi răspundea că este prea erotică şi avem pudoare domle” nu citim cărţi de genul. Ipocrizie, eu la concluzia asta am ajuns. Nu generalizez, să ne înţelegem.

      Trecând peste acest aspect am să vă spun că nu este nici mai vulgară şi nici mai erotică decât ceea ce am citit în zilele noastre pe la unii autori contemporani sau prin colecţia Eroscop. Chiar nu, mi se pare că erotismul şi cuvintele câteodată vulgare, dar nu abundente, nu epatează şi nici nu depaşeşte ceea ce am citit eu în anii 2015-20016. Aşa că. haideţi să nu ne mai speriem, şi să vedem dacă ne place sau nu povestea creată, făcând abstracţie de limbajul câteodată frust, şi scenele fierbinţi. Ce Dumnezu”, doar majoritatea am citit cele 50 de umbre şi seria Ticăloşilor seducători, acolo de ce nu ne-am oripilat? Ce sa mai zic de Suge-o Ramona, pana si titlul pare într-un mare fel.

       În fine, să revenim la cartea Amantă pentru o săptămână. Mi-a plăcut povestea şi în special personajele. Susan Johnson crează nişte personaje magnifice în special pe cele masculine. Ce este bine de adus în atenţie, faptul că poate mulţi cititori nu şi-au dat seama, dar Johnson se foloseşte de cunoştinţele ei de istoric, şi dacă citiţi cu atenţie veţi observa că, acţiunea din cărţile ei, personajele adiacente, istoria lor descendentă nu este o simplă imaginaţie şi nici ceva aruncat în fantezie. În multe cărţi il veţi întâlni pe prinţul de Wales,regina Angliei, ramura Romanovilor şi a prinţilor Kuzan, curtezane şi diverse triburi de indieni, cazaci, clanuri scoţiene şi istoria lor descendentă, planuri de subminarea puterii şi jocuri de culise, diverse ierarhii şi prejudecăţi, dar şi mult libertinaj. Da, este evidentiantă în special această parte, a libertinajului amoros, ceea ce din punctul meu de vedere face ca aceste cărţi considerate erotice să capete un alt aspect şi să fie puse într-o altă lumină. AMANTA

     Amantă pentru o saptămână este povestea unei tinere, Isabella Leslie, fiică de nobil conte, dar ajunsă în pragul disperării. Bunicul ei cel care a crescut-o murise, iar unchiul, un hulpav şi viclean personaj, vrea ca ea să se mărite cu vărul ei, fiul lui, pentru averea pe care aceasta o primise moştenire. O avere consistentă, care le putea asigura un trăi plin de belşug şi desfrâu, dar îi şi ridicau în ochii societăţii. Isabella refuză să se supună planului unchiului ei, chiar în ziua înmormântării, şi nici pe viitor nu îşi dorea o căsătorie cu vărul ei-un individ libidinos şi la fel de lacom şi arogant ca şi tatăl lui. Când preotul, care venise pentru înmormântarea bunicului ei este constrâns să oficializeze căsătoria, Isabella, printr-un efort inteligent reuşeşte să fugă de sub nasul lor. Ajunge în stradă, cu urmăritorii după ea, iar paşii o duce către o luminiţă din noapte în pragul unei case. Disperată bate cu putere în uşa masivă şi surpiză- aceasta se dechide. Nu ştie unde a ajuns, dar îi este recunoscătoarea omului care i-a deschis, pentru că reuşise să îşi piardă urma. Nu trece mult timp până să facă cunoştinţă cu stăpâna casei, dar şi mai interesant şi mai bluversant pentru ea este atunci când aceasta îi spune unde se află. În cel mai elegant şi select bordel din Londra.

      Ştiţi ce mi s-a părut mie puţin cam tras de par ? Reacţia Isabellei. Se presupune că este o tânăra virgină, ceea ce şi este, care şi-a îngrijit câţiva ani bunicul bolnav şi nu a avut contact cu lumea din jurul ei, că este o domnişoară din lumea bună, cu valorile şi principiile morale bine definite ale societăţii din care provine. Şi atunci, acceptarea cu uşurinţă atât a acoperişului, dar mai ales al propunerii venite din partea matroanei mi s-a părut ceva nepotrivit. Nu voiam fiţe, dar parcă prea uşor a acceptat soluţia lui Molly să scape de unchiul şi căsătoria cu vărul ei. Aceasta îi prezintă următoarea soluţie: niciodată unchiul ei nu va accepta ca noră o tânăra dezonorată cu reputaţia făcută praf. Aşa că singura ei soluţie este să devină curtezană, una reală nu fictivă, ca totul să fie cât mai plauzibil. Isabella acceptă, iar personajul căruia îi va fi prezentată este nimeni altul decât Dermontt Ramsey, conte de Bathurst.

      Dermontt Ramsey, conte de Bathurst este un personaj puternic, bogat, fermecător, dar şi un mare amator de jocuri, femei şi băuturi fine. Principala lui ocupaţie se pare a fi aceea de-a frecventa bordelurile, de-a seduce şi de-a se lasa sedus. Într-un cuvânt este considerat-puternic şi desfrânat, iar această combinaţie îl face de temut, dar şi de dorit. SUSAN JOHNSON
Da, este un desfrânat, da, pare că frecventează bordelurile şi toată viaţa lui ar fi o mare depravare, dar toate astea ascunde ceva. Dermontt vrea să uite! Se aruncă în braţele sexului, băuturii, jocurilor, numai să uite. Nu îşi neglijează afacerile, este un bărbat responsabil, dar cu toate aceste artificii de plăceri ale vieţii, nu reuşeşte decât parţial să uite.

Nu am să va spun ce vrea să uite contele, veţi afla singuri.

     Isabella va fi iniţiată şi învăţată tainele seducţiei, contele va fi extrem de bucuros să o înveţe şi mai multe, pentru că este un bărbat cu experienţă, dar are şi tandreţe, farmec şi inteligenţă.

     Da, vor fi scene foarte fierbinţi, explozive, şi nu te aştepţi de la o virgină să înveţe atât de repede şi să fie atât de pasională. Dar are un profesor excelent şi poate că asta a contat, deşi mă gândesc că ea însăşi prin definiţie este o tânăra focoasă. Va fi amanta lui pentru o săptămâna, după care va mai urmă încă una, după care….Dermontt îşi dă seama că ceva s-a schimbat în relaţia şi joaca lor.

Din acest moment începe adevărată poveste. Care va fi aceea descoperiţi voi.

     Am să va mai spun că:  unchiul ei, va mai încerca să o prindă, că Dermont va fi un măgar, şi că totul se va schimba radical.
Nu ştiu dacă se mai găseşte pe undeva acesta carte, înainte mai exista prin anticariate, dar eu zic să îi daţi o şansă.

     Nu este una dintre cele mai bune cărţi ale autoarei, dar nici cea mai rea, având o poveste frumoasă. Şi veţi vedea şi un trecut emoţionant al personajului masculin. Există cuvinte ,,libere” în context, dar nu asta trebuie să ne frapeze, ci să ne dăm voie să descoperim frumuseţea poveştii.

       ,,Muşcându-şi buza de jos, încerca să scoată la iveală alte opţiuni pentru a scapă de ameninţarea pe care o reprezenta familia ei. Dar nici o altă soluţie comodă de salvare nu-i venea în minte, nici un bun samaritean nu aştepta în viaţă ei momentul când va fi nevoie de el, că să o salveze.
Era absolut singură. Imensitatea singurătăţii ei îi strânse stomacul într-un nod. Cu inima bătând puternic, deoarece ghicea răspunsul pe care îl va primi, întreba:
– Ce va trebui să fac, concret?
– În schimbul protecţiei oferite de casa mea şi a ruinării reputaţiei dumitale suficient de mult încât rudele să nu mai fie interesate de căsătorie, îţi voi cere să joci un rol limitat de curtezană.”

FRAGMENT CARTEAMANTA PT O SAPTAMANA

,,— Sărută-mă, şopti ea, înteţindu-şi strânsoarea pe umerii lui, apropiindu-se şi mai mult.
Şi el s-a conformat cu patimă, acoperindu-i gura cu un sărut lacom, febril, care nu a încântat şi nici nu a ţinut
seama de inocenţa ei, ci doar de satisfacerea propriei pasiuni după săptămâna de aşteptare – un sărut fără
menajamente, care viola, excita şi chinuia.
Dermott era la jumătate de viaţă distanţa de primul lui sărut şi înfierbântat sau nu, flacăra fierbinte sau vălvătaie, nu-i era suficient. Dorea mai mult: când n-ar fi trebuit, când ea ar fi putut regreta ce făcea, când el nu dorea povara vinovăţiei ei. Sufocându-se de indecizie, o respinse brusc.
Şocată, tremurând, se uită la el.
— Nu pot face asta.
—Dar ai fost de acord! roşi ea. Surescitată de dorinţă, plângea:

– Nu poţi refuza!
Stătea nemişcat:
— Pot să fac tot ce vreau.
— Eşti nepoliticos, exclamă ea. Să-mi faci una ca asta… să mă faci să simt asta, şi apoi…
El inspiră adânc.
— Scuză-mă, m-am răzgândit.
— Răzgândeşte-te din nou atunci, replică înfierbântată, pentru că sunt foarte frustrată, şi tu eşti cel care m-ai invitat aici în seara asta!
— Am să te trimit înapoi.
— Nu am să plec!
Stăteau foarte aproape cu sângele înfierbântat şi nemulţumiţi. Furioasă pe el datorită indiferenţei pe care o arata situaţiei în care se afla, indiferenţei pe care o arata faţă de ea, tremurând de indignare spuse cu vehemenţă:
— Cum îndrăzneşti să renunţi acum, când am nevoie de tine!
Sănii i se mişcau într-un mod fascinant deasupra decolteului rochiei, remarcă Dermott, şi fie conştientizarea
furiei ei ori tremurul provocator al sânilor ei extraordinari iau captat atenţia, căci zâmbi brusc:
— Eşti sigură de ce vrei?
— Sigur că sunt. Uită-te la mine!
Şi-a deschis braţele şi el s-a uitat la femeia splendidă, aproape dezbrăcată, din faţa lui, care-l implora să facă
dragoste cu ea. Inhaland profund, numără până pe la doi şi jumătate, privind cadoul de dorinţa sexuală care i se oferea, şi zise:
— Bine, o fac.
— Îţi mulţumesc, murmură cu sarcasm, pentru concesia ta amabilă.
O sprânceana neagră se ridică:
— Vrei să faci asta sau nu?
Nările îi tremurau.
— Dracu să te ia!
— La dracu cu amândoi, probabil, înainte să apucam să terminam acest bizar aranjament. Hai să mergem!
Şi, plecând, s-a îndreptat cu pasi mare spre uşa ascunsă.
Ea a reusit sa-l ajungă din urmă înainte de a o deschide.
— Am sa merg primul, dacă nu te superi.
Vocea lui era politicoasă, rece.
Nu avea cum să meargă pe scari, în spatele feselor ei tentante, şi să se comporte cât de cât decent. Pe de alta parte, remarcă el brutal, ea se afla acolo că să se debaraseze de virginitate cu ajutorul lui, şi nimeni nu semnase nici un contract pentru a defini detaliile. Putea să sară peste comportamentul de gentleman, dacă dorea să-şi satisfacă patima oricum credea de cuviinţă. De fapt, ea tocmai ceruse asta, cugetă el, fugind pe scări în sus. Dar nu mai era timp pentru meditaţii, cu ea urmărindu-l înfierbântată. După ce au pătruns din coridorul ascuns în dormitor, l-a prins de mână, nefiind sigură că nu încerca să scape.
— Să nu îndrăzneşti să te răzgândesti! îl ameninţă ea, cu răsuflarea tăiată.
Întinzându-se spre el, îşi trecu intenţionat mâna peste materialul întins al pantalonilor lui, simţindu-i întreagă măreţie a erecţiei.
— Pentru că vreau asta.
Poate că pasiunea câştigă întotdeauna în faţă raţiunii, trase el concluzia, mai ales cu o fiinţă plină de determinare ca miss Leslie. Ştia bine ce dorea.
Şi când se uită în sus către el, zicând:
— Deci?
Renunţă la orice urmă de scrupule, o ridică în braţe şi murmură:
— Fă să vedem ce ştii.
— La ce simt eu acum – vocea ei era însufleţită —, după ce am câştigat, adaugă sărutându-i obrazul în timp ce o purta în camera lui intimă, aş fi mai mult decât dispusă să fac tot ce vrei.
— Foarte tentant, miss Leslie. Deşi s-ar putea să mă contrazic cu tine referitor la cine a câştigat, replică el cu un….””amanta pt o spatamana susan johnson

În legatură cu ceea ce afirma  Romantic Times , rămâne la latitudinea noastră să confirmăm sau nu. Sunt multe autoare de cărţi erotice poate cu mult mai bune decât Susan Johnson.

8/10

by -
29

Harry îşi descoperă un nou talent-limba herpetiliana, vorbirea cu şerpi, iar acest fapt îl aduce în atenţia tuturor, ca un posibil urmaş a lui Slytheryn şi a camerei Secretelor.

Harry Potter si Camera Secretelor, de J.K Rowling-vol2

Titlul original: Harry Potter and the Chamber of Secrets
Traducerea: Tatiana Dragomir
Editura: Arthur, 2016
Număr pagini: 395

      Joanne Rowlings cunoscută ca J.K. Rowling, s-a născut în data de 31 iulie 1965, la Yate, Marea Britanie. A fost eleva şcolii primare St. Michael, mai târziu va mărturisi într-un interviu că directorul acestei şcoli, Alfred Dunn, a fost cel care a inspirat-o în crearea personajului Albus Dumbledore. La nouă ani, familia s-a mutat în Tutshill, unde Joanne a frecventat liceul Wyedean. După o încercare nereuşită de a intra la Oxford, în 1982 urmează cursurile Universităţii Exeter până în 1986.
      După cum declara în mai multe ocazii, J.K. Rowling a început să scrie încă de la vârsta de cinci, şase ani şi îi citea surorii mai mici poveştile ei.
     Primul volum din seria care a făcut-o celebră, Harry Potter, l-a terminat de scris în 1995 şi avea să fie publicat doi ani mai târziu în 1997, într-un tiraj de numai 500 de exemplare. Astăzi, acele exemplare valorează mii de lire pentru cei interesaţi să facă din ele obiecte de colecţie.

     J.K. Rowling este câştigătoarea a numeroase premii pentru volumele din seria Harry Potter, iar milioanele de exemplare în care cărţile ei s-au vândut au transformat-o într-unul dintre cei mai influenţi oameni din lume şi susţinătoarea a numeroase cauze umanitare prin fundaţiile pe care le-a înfiinţat.

     În acest al doilea volum din Harry Potter, păşim într-o lume magică, plină de păianjeni uriaşi cât omul, vrăjitori de magie neagră, bufniţe poştaş, fantome fără de cap, sau fantome smiorcăite, maşini zburătoare, elful de casă pe nume Dobby, mături zburătoare, vârcolaci, unicorni şi centaurii din Pădurea interzisă, dar mai ales aflăm cine sunt Mageamii şi Vrajichix. Am păşit în lumea copilăriei, care este binevenită la orice vârstă, iar acţiunea şi întâmplările din carte mi-au ţinut treaz interesul până la sfârşit.

     Harry este în vacanţă la Mageamii, familia Dursley, mătuşa din partea mamei. Micul vrăjitor a rămas orfan în urma uciderii părinţilor, de către un vrăjitor puternic al magiei negre.
    ,,Din clipa în care Harry ajunsese acasă, unchiul Vernon îi încuiase într-o debara de sub scară toate manualele de farmece şi vrăji, bagheta magică, mantia, cazanul, dar şi mătura Nimbus Două Mii de ultimă generaţie. Ce le pasă celor din familia Dursley că, dacă nu exersa toată vara, Harry şi-ar fi putut pierde locul în echipa lui de Ouidditch? Ce îi durea pe ei că Harry se întorcea la şcoală fără nici o temă făcută? Familia Dursley făcea parte dintre cei numiţi de vrăjitori ,,Mageamii” (adică cei care nu aveau niciun strop de sânge magic în vene). Din punctul lor de vedere, o ruşine mai mare decât să aibă un vrăjitor în familie nu era cu putinţă. Unchiul Vernon o încuiase pe bufniţa lui Harry, pe Hedwiga, în colivia ei ca nu cumva să ducă mesaj cuiva din lumea vrăjitorilor.”

     În timp ce petrece o zi de naştere groaznică, primeşte avertizări sinistre de la un elf de casă pe nume Dobby, este pedepsit în cameră şi fuge de la familia mătuşii cu o maşină zburătoare a prietenului său Ron.
     Restul de vacanţă îl petrece în Vizuină, casa familiei lui Ron. În casa familiei Weasley, totul debordează de lucruri ciudate, neaşteptate. Oglinda vorbitoare îl mustră, strigoiului familiei din podul casei îi place să facă gălăgie, fraţii lui Ron experimentează tot timpul mici explozii, iar familia lui Ron pare să ţină la el, ceea ce lui nu i s-a mai întâmplat până acum.

     Avem parte de pregătirile şi cumpărăturile pentru începutul anului şcolar la Şcoala Hogwarts.
    Împreună cu Ron va pleca la şcoală cu maşina zburătoare. Aici se va reîntâlni cu Hermione, ai cărui părinţii sunt Mageamii. Toţi trei fac parte din casa Gryffindor. În şcoală sunt patru case: Ravenclaw, Hufflepufl, Slytherin, cei cu magia neagră, ceea mai îngrozitoare casă, Gryffindor, casa lui Harry.
      Asistăm la diferite lecţii de magie, la antrenamentele de Quidditch, un joc cu măturile zburătoare.
     Avem parte de un autor de cărţi, şi mai apoi profesor, lăudărosul Lockhart, cel care nu are pic de magie, dar are un repertoriu de minciuni bine asigurat.

     Se întâmplă ceva în şcoala Hogwarts, pisica îngrijitorului este pietrificată. Cine este de vină? Sunt colegii din alte case, care dau vina pe Harry. Acesta îşi descoperă un nou talent-limba herpetiliană, vorbirea cu şerpi, iar acest fapt îl aduce în atenţia tuturor, ca un posibil urmaş a lui Slytheryn şi a camerei Secretelor.
    ,,Slytheryn ar fi construit o încăpere secretă undeva în castel, despre care ceilalţi fondatori ai şcolii nu aveau ştiinţă. Conform legendei, Slytherin a sigilat Camera Secretelor, astfel încât aceasta să nu poată fi deschisă decât atunci când în şcoală va sosi moştenitorul lui adevărat. Numai acesta ar fi putut să deschidă Camera Secretelor, să dea drumul ororilor ascunse înăuntrul ei şi s-o pună să cureţe şcoala de toţi cei care nu sunt vrednici de a studia magia.”

    Cine are acces la Camera Secretelor? Apare un elev şi o fantomă pietrificaţii. Fantoma, Nick Cel Decapitat Un Pic este un prieten a lui Harry, aşa că Directorul Dumbledore, nu îl exmatriculează pe Harry, nu îi crede pe cei care încearcă să îl acuze.

     Va urma o elevă din anul superior, şi Hermione să fie pietrificate. Se pare că Hermione la fel ca restul copiilor pietrificaţi, nu are sânge pur, sânge de magician. Ce a descoperit Hermion, eleva eminentă, de a fost pietrificată?
     Se pare că trebuie să îşi facă griji cei care provin din familii de Mageamii şi din familii de Vrajichix (părinţi vrăjitori, copilul nici un talent).

     Când dispare Ginny, sora lui Ron, Harry împreună cu acesta vor încerca cu orice preţ să descopere Camera Secretelor. Se pare că, cheia ar fi la Myrtle Smiorcăita, fantoma care ocupă una din toaletele fetelor. Tot timpul plânge, aşa că inundaţia este la ea acasă. Se pare că ea ar fi fost ucisă atunci când s-a mai deschis Camera Secretelor, când mai mulţi copii au fost pietrificaţi.

      Cine este moştenitorul lui Slytherin? Unde este Camera Secretelor? Va reuşi să o salveze pe Ginny la timp? Dar pe ceilalţi copii şi prietena lor Hermione?

    Nu am reuşit să cuprind toată acţiunea cărţi, toate descrierile vrăjilor, prepararea poţiunilor, întâmplările neprevăzute din timpul orelor, aventurile prin care trec cei trei prieteni, dar vă las pe voi să descoperiţi ce se mai întâmplă în carte.
    Nota mea pentru carte este 10.
    Nu am termen de comparaţie cu altă carte, pentru că nu am citit încă o carte asemănătoare cu Harry Potter.

Editura Arthur

Cartea Harry Potter și Camera Secretelor de J.K Rowling este oferită spre recenzie de către Editura Arthur. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Arthur. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Nicol

Cred că există ceva și dincolo de „Dincolo”...

 „Dincolo: Am murit din fericire 3”, de Theo Anghel-un crescendo al fascinaţiei

Editura: Quantum Publishers
Număr pagini: 327
Anul apariției: 2016

      Când începi să citești cărțile lui Theo Anghel, te condamni singur la o frumoasă dependență. Totul începe ca la un joc cu nivele… pe care le parcurgi și simți că dincolo de fiecare final, mai există ceva. Seria romanelor sale înregistrează un crescendo al fascinației, al emoțiilor, al complexității acțiunii… și dacă după „Întoarcerea” și apoi după „Chaos” cititorul se poate întreba „Oare ce mai urmează?!”, ei bine, imaginația scriitoarei se dovedește a fi mai mult decât prolifică.

     „Dincolo” e un roman pe care îl trăiești trecând ca printr-un tunel al emoțiilor, e o cursă cu obstacole care par din ce în ce mai mari. E un concentrat al fricii, al deznădejdii, al curajului, dar și al speranței care – odată deschis – îți dezvăluie o lume nu doar stranie, ci mai ales abundentă în pericole. Lumea de „dincolo” e așa cum nici un personaj din această serie nu și-a imaginat vreodată… e o noutate crudă pe care personajele acestui roman o cunosc prin suferință.

     Pornind de la titlul sugestiv – „Dincolo” – prin care se intuiește un spațiu diferit față de spațiile prezente în volumele anterioare, totul aici prinde conturul noutății. Chiar și personajele, trăirile lor, starea lor de spirit… totul aici pare diferit… pentru că „Dincolo” e o lume pentru care cuvântul de ordine e frica.
Personajul principal, Oriana – pe care deja am îndrăgit-o din aventurile pe care le-a avut în celelalte două cărți ale seriei – se regăsește acum, după ce a trecut prin procedeul extragerii în finalul volumului „Chaos”, într-un tărâm anost, periculos. E un tărâm unde frica este simțită chiar și de îngerii ei, un loc al celor „recuperatorilor condamnați” pentru diferite delicte. La un capăt al acestui tărâm, există niște porți… însă cei prezenți par să se teamă în egală măsură și de ceea ce e dincolo de acestea.dincolo

     Dacă Oriana va reuși să scape din groaznica lume plină de demoni, o veți afla numai răsfoind paginile cărții. Tot ceea ce pot să adaug eu este că noua lume, deși în ansamblu e un monument al groazei, este creionată folosind o paletă mai amplă de mijloace descriptive, element care permite cititorului să devină parte a acțiunii, trăind emoțiile – fie ele negative sau pozitive – odată cu personajele.
Dincolo – într-o lume în care nimeni nu avea nevoie nici de apă, nici de hrană, ci doar de un lichid ciudat, adus de niște ființe impozante, păzite de către îngeri, acolo unde condamnații proveneau din diferite locuri ale pământului, dar reușeau să comunice printr-o limbă universală (pe care o știau fără să o fi învățat vreodată), acolo unde Ama și Abel trec prin suferințe groaznice – e un spațiu nerevendicat nici de Rai, nici de Iad.

      Personaje impresionante prin forța pe care o au, personaje de esență malefică creează un arc al tensiunii, lăsând cititorul cu impresia că este imposibil de scăpat cu viață după o întâlnire – fie ea și ocazională – cu ei. Avem persoanje precum: Belzebut, Asmondai, Rosier, Gresil, fiecare cu forțele sale puternice și cu intenția de a-și vărsa furia pe toți cei care le ieșeau în cale. Mă voi opri asupra lui Rosier cu câteva detalii. De o rară frumusețe, ca un zeu al virilității masculine, acesta avea o privire „al naibii de incitantă”, răvășind toate urmașele Evei prezente. Totuși, în ciuda aspectului sexy, sub alura de întruchipare a frumuseții masculine, se ascunde un demon cu uluitoare puteri distrugătoare.

     Firul acțiunii este țesut și de această dată cu elemente de umor, însă ele apar atât cu o frecvență, cât și cu o intensitate mai scăzută decât în celelalte două. Pe primul loc la capitolul „intensitate” stă, de această dată, dramatismul situațiilor limită – mult mai prezente și mai intense, mai grave, decât în celelalte două volume. Există însă și situații limită întretăiate de dialoguri pline de umor, de la care însă se trece relativ repede, la un dramatism de cote înalte.
-Ce cauți în Purgatoriu, Belzebut? Nu trebuia să fii în structura de conducere a Iadului?
-Să zicem că sunt în concediu.
-Fu rândul lui Abel să se prăpădească de râs.”

    Senzualul Marc (personajul care m-a fascinat în Chaos), apare și în acest volum, însă numai în visele Orianei (și nu numai).
„Petrecusem o noapte împreună și eu nu-mi mai aminteam decât momentul trezirii. Dacă aș fi știut că aveam să-l pierd, aș fi stat trează și i-aș fi urmărit fiecare respirație, i-aș fi studiat chipul până nu ar mai fi rămas niciun por nedescoperit”.

Când deschizi cartea „Dincolo” e ca și cum ai apăsa pe butonul „Inițiere” și ești teleportat instant acolo unde e Oriana, Ama, Abel și celelalte personaje care au conturat – cu atâta farmec – povestea aceasta.

     „Dincolo” e un roman complex și din punctul de vedere al diversității personajelor. Nu avem doar recuperatori și îngeri, avem și demoni puternici – o adevărată paletă de personaje, fiecare cu un caracter diferit, cu un alt aspect fizic, alte intenții și puteri. Miturile despre bunătatea absolută sau despre răutatea supremă sunt – în anumite circumstanțe – demontate. Abel nu se dovedește a fi atât de rău precum îi este menirea. Ama are și ea accesele ei de furie, nimic nu mai e ceea ce pare.

     Stilul autoarei, la fel de antrenant ca și în celelalte volume ale seriei, are, de această dată un ritm mai alert, situațiile sunt mai grave și mai dificil de rezolvat. La capitolul „imaginație”, Theo Anghel pare să se hrănească dintr-un interminabil izvor, furnizând scenarii inedite, replici picante așezate la locul potrivit, la momentul potrivit, de către personajul potrivit.

      Coperta relevă o ființă misterioasă în prim plan, cu o glugă care îi acoperă parțial fața, urmată de o fată sigură pe ea, emanând curajul de a face față chiar și celor mai dificile situații. Să vedem, însă și dacă tărâmul acesta, de „Dincolo” va reprezenta un obstacol trecut cu brio sau un capăt de linie pentru Oriana…

În final, îmi voi permite și o remarcă personală: încă de la primul volum al seriei, am îndrăgit-o pe Oriana, pe Ama și pe Abel… însă personajul care mi-a rămas în minte și cu care îmi dădusem întâlnire, nu a venit „Dincolo”. Aparițiile lui Marc au fost fugitive, el apărând în visul Orianei. Iată de ce, cred că există ceva și dincolo de „Dincolo”…
Recomand acest volum celor care preferă genul fantasy de bună calitate.

by -
15

Am spus-o si o vom mai spune: Hilderbrand este regina verii... oameni bogati care se comporta scandalos – o poveste numai buna de citit pe marginea piscinei.“ — The New York Post

Zvonul de Elin Hilderbrand-o reţea de bârfe

Titlul original: The Rumor
Traducerea: Irina Bandrabur
Editura: Litera
Număr pagini: 304

recenzie

      Elin Hilderbrand s-a născut în Collegeville, Pennsylvania. A absolvit Universitatea Johns Hopkins şi un curs de literatură la Universitatea Iowa, publicând până în prezent nouă bestselleruri, care tratează cu măiestrie complexitatea relaţiilor interumane. Împreună cu soţul şi cei 3 copii, trăiesc pe insula Nantucket. În cele 5 dintre cărţile sale, acţiune se petrece pe Nantucket.

    ,,Nu doar că ne plăcea să bârfim, ne dădeam în vânt după bârfe.
   În cea mai mare parte a timpului, faptul că trăiam în Nantucket era pentru noi o mângâiere; ne simţeam de parcă Oceanul-Mama ne ţinea grijuliu în palmă lui. Uneori însă, insula ne neliniştea şi deveneam irascibili. Iarna era rău, dar primăvara era şi mai rău, căci, cu excepţia câtorva scurte săptămâni, nu se deosebea de iarnă.
   Bârfele erau cele mai frecvente primăvara. Curgeau precum apa unui pârâu proaspăt dezgheţat; zburau prin aer precum polenul. Nu ne puteam abţine să nu repetăm ce auzeam, la fel cum nu ne puteam abţine să nu ne frecăm ochii umflaţi de mâncărime.
   Nu eram rău voitori, răzbunători sau cruzi, eram pur şi simplu plictisiţi, şi după o perioadă lungă fără musafirii de vară, fără banii de vară, fără magia verii, rezervele noastre erau secătuite. Pe lângă asta, eram fiinţe umane, împovărate de propriile curiozităţi şi nesiguranţe.”

      Prin aceste fragmente, am încercat să înţeleg subiectul cărţii Zvonul. Un subiect cotidian mai peste tot în lume. Familii, serviciu, probleme, greutăţi, plictisul care se instalează, şi mai ales trădările şi înşelăciunea. Dar, viaţa merge înainte, şi noi odată cu ea.
    Nu ştiu dacă ştiţi o vorba din popor: – ,,din ţânţar faci armăsar”, dar aici, în această carte se potriveşte mănuşă.

      Madeline King şi Grace Pancik sunt cele mai bune prietene, invidiate de locuitori insulei Nantucket pentru căsniciile lor perfecte, copiii frumoşi şi întâlnirile în patru de duminică seară, alături de soţii lor devotaţi. Dar în această vară, ceva s-a schimbat, iar dacă e ceva în Nantucket care să placă mai mult decât cocktailurile pe plajă la apusul soarelui, aceea este o bârfă bună.
        Şi umblă vorba că…

      Madeline, o romancieră de succes, se află într-un blocaj de creaţie, cu un termen de predare care se apropie vertiginos, împingând-o să ia o decizie disperată. Este căsătorită cu Trevor, are pe Brick, un băiat deştept, o căsnicie frumoasă, dar rutina zilnică, treburile gospodăreşti, parcă o sufocă, nu are inspiraţia de a scrie. Va închiria un apartament de la o agentă imobiliară, o prietenă ,,bârfitoare”, şi va încerca să îşi scrie cartea. Eddie, soţul lui Grace, tot agent imobiliar, se va supăra că nu a închiriat de la el apartamentul, îi va face o vizită pentru a o întreba de preţ şi să vadă starea apartamentului.

     O aşa veste, închiriere de apartament, înseamnă probleme în familie, vizita lui Eddie la apartament singur, înseamnă că o înşeală pe Madeline cu prietena sa. Un asemenea zvon începe să circule peste tot, iar Trevor află. Cum se va desfăşura această treabă?

      Madeline şi Trevor au împrumutat o sumă mare de banii lui Eddie, practic avansul ei la cartea pe care nu reuşeşte să o scrie. Se pare că evenimentele din viaţa lui Grace, îi va da material de carte, dar sunt gândurile şi faptele secrete împărtăşite unei prietene de încredere, oare le va publica? Ea încearcă să îi ceară banii înapoi de la Eddie, dar se pare fără succes, doar alte bârfe despre ,,presupusă relaţie” a celor doi.
    Grace, care s-a străduit să-şi transforme curtea într-o grădină a paradisului, a colaborat un pic prea îndeaproape cu arhitectul ei peisagist extrem de atrăgător.

      Beton Coe era proprietarul Coe Designs, cea mai prestigioasă firmă de arhitectură peisagistică de pe insulă. El era cel care transformă proprietatea de peste un hectar a lui Grace în curtea cu cele mai elegante grădini de pe insulă, şi poate din întreg Massachusetts.
     Se pare că Grace s-a aprins după ,,grădinarul ei”, deşi soţul îi plăteşte o avere, are un agent publicitar pentru promovarea grădinii, totuşi, ea tânjeşte după o relaţie cu Benton. Se pare că şi acesta vrea acelaşi lucru, aşa că, întâlnirile şi vizitele de lucru se transformă în mai mult de atât. Singura căreia îi spune despre relaţia sa este Madeline. Aceasta va începe să scrie cartea, subiectul-prietena sa şi relaţia cu Benton. Bârfele vor fi în floare despre cei doi amorezi.

      Deşi Grace are 2 fete gemene de 16 ani, un soţ care încearcă să îi ofere un stil de viaţă scump, totuşi, pentru ea nu este de ajuns. Ce se va întâmpla când vor fi prinşi cei doi?
    Eddie are probleme financiare, construirea unor case de lux i-au păpat toţi banii, astfel că, atunci când închiriază o vilă de lux, chiriaşi îi vor cere şi alte servicii extra. Cum Eddie avea 5 fete rusoaice, echipa de curăţenie, s-a gândit să le propună fetelor mai mult decât a face curat, astfel că va deveni şi proxenent. Oare va putea scăpa când secretara lui îl va turna, el va fi prins de către FBI şi acuzat?

      Avem parte în carte şi de cele două gemene cu vieţile lor de adolescente. Allegra este răsfăţată, foarte populară la şcoală. Ea are o relaţie cu Brick, fiul Madelinei, dar îl înşală cu un student cu bani, Ian. Aceste purtări nebuneşti o va da de gol, va fi prinsă, pedepsită şi Brick nu o mai vrea. Oare va reuşi să se împace cei doi?
    Hope este ceea dea doua geamănă, deşi sunt identice, toată popularitatea o are Allegra. Hope în schimb, este cuminte, inteligentă, învaţă foarte bine la şcoală, iar în secret îi place de Brick. Cei doi vor discuta despre lecţii, despre Allegra, dar nimic mai mult. Când Brick află că este înşelat va putea să îi ia Hope locul lui Allegra? Sau conştiinţa şi afecţiunea de sora sa o vor împiedica?

      Multe bârfe, care se pare că unele sunt adevărate, dar unele nu. Persoane care nu au ce face, doar se ocupă cu împrăştierea zvonurilor, nu îşi dau seama cât rău pot să facă, sau cum pot să modifice adevărul.

       Ce se va întâmpla cu Grace şi Madeline? Vor reuşi cele două să rămână prietene, după seria de probleme iscate? Va publica Madeline cartea?

      Ce pot să spun? Doar că mi-a plăcut cartea ,,Zvonul” nesperat de mult, o lectură uşoară, o reţea de bârfe, viaţă cotidiană, m-a făcut să mă relaxez citind-o.
     Nota mea pentru carte este 9,5, iar dacă aveţi nevoie de relaxare, v-o recomand. Pot să o compar cu o altă carte citită de mine -PRIVILEGIAŢII- JONATHAN DEE.

editura-literaCartea Zvonul de Elin Hilderbrand a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulţumim Editura Litera!

Autor: Nicol

 

by -
17

„Eleganța vă invită într-o călătorie unică de la A la Z prin lumea modei, care e și o lume a iubirii." TOCURILE TE RIDICĂ, CULTURA TE ÎNALȚĂ, Eleganța te transformă.

Eleganța de Kathleen Tessaro

Editura Nemira – 2016

Traducere din limba engleză –Andreea Florescu

De aceeași autoare la editura Nemira –Colecționara de parfumuri interzise

Alte cărți publicate: Innocence, The Flirt, The Debutante

Un ghid complet pentru toate femeile care vor să fie îmbrăcate bine și adecvat indiferent de ocazie.”

      KATHLEEN TESSARO s-a născut în Pittsburgh, Pennsylvania, și a studiat la Universitatea din orașul natal înainte de a se înscrie la un curs de teatru la Carnagie Mellon University. I-a luat mult până s-a hotărât asupra profesiei: a vrut să fie coregrafă, actriță, regizoare sau istoric de artă.

      Locuiește în Pittsburgh din 2009 împreună cu soțul și fiul ei.

     Louise Canova, este o tânără de puțin peste 30 de ani. Invitată cu soțul ei la o petrecere la care participă și soacra ei în înalta societate, se trezește brusc că e o femeie ștearsă, într-o căsnicie monotonă, o căsnicie bătrână. Spun se trezește, pentru că abia acum e atentă la ea ca femeie, ca om, ca soție. E adevărat că e doar casieră la teatru, același teatru unde soțul ei e actor.

      În plimbarea ei către gândire găsește la un anticariat Enciclopedia scrisă de Madame Genevieve Antoine Dariaux –Eleganța, o carte care poate transforma o femeie oarecare într-o femeie cu stil, cu o personalitate proprie. O carte despre modă, accesorii, prieteni falși, soți neglijenți, legături mame și fiice.

     Autoarea s-a inspirat din cartea Madamei Genevieve –Eleganța, cu acordul acesteia, cu sfaturile, sprijinul și înțelepciunea sa.

      Să vă spun un secret, această carte mi-a venit mănușă. Asemeni protagonistei mă pierd în confortul unor balerini, unei perechi de blugi, un trening lejer, poate o rochiță simplă. Înghesui banii prin buzunare, fără machiaj, fără tocuri. Deși trebuie să recunosc, până și literatura e mai frumoasă pe tocuri.

     „Soțul meu crede că am dezvoltat o obsesie nesănătoasă pentru anticariate. Că petrec prea mult timp visând cu ochii deschiși. Dar fie înțelegi atracția căutării de comori ascunse printre rânduri întregi de rafturi prăfuite, fie nu. E o pasiune, asemănătoare cu o boală a spiritului, ce nu poate fi explicată celor care nu sunt atinși de ea.”

„Eleganța vă invită într-o călătorie unică de la A la Z prin lumea modei, care e și o lume a iubirii.”

     Louise descoperă că de fapt nu are o viață, nu are o căsnicie, nici măcar nu are parte de sex. E invizibilă.

    Eleganța este cartea descoperirii de sine, a relațiilor, a vieții trăite în obișnuință și monotonie. Este cartea modei și a încrederii în propria feminitate.

   Collin este coleg cu Louise, pe care o primește în apartamentul său unde mai este și Ria, cei trei ajung prieteni. O prietenie frumoasă, corectă și sinceră.

     Transformare de la femeia „cartof” la o adevărată Lady are loc treptat și nu ține de prețul și marca hainelor, ci de o alegere îmbinată între ceea ce ți se potrivește și locul în care vei merge.

     Complexitatea cărții pusă într-o poveste frumoasă face ca orice femeie să se regăsească în unul din punctele de la A la Z pe care autoarea vrea să le descrie, și reușește într-un mod elegant.

  1. ACCESORII
  2. FRUMUSEȚE
  3. CONFORT
  4. FIICE
  5. SARCINĂ
  6. BLANĂ
  7. PRIETENE
  8. SOȚI
  9. GARDEROBĂ IDEALĂ
  10. BIJUTERII
  11. TRICOTAJE
  12. LENJERIE
  13. MACHIAJ
  14. NEGLIJEURI
  15. OCAZII
  16. KILOGRAME
  17. CALITATE/CANTITATE
  18. RESTAURANTE
  19. SEX
  20. BRONZ
  21. UNIFORMITATE
  22. VĂLURI
  23. WEEKENDURI
  24. CRĂCIUNUL
  25. YAHTING
  26. FERMOARE

 Eleganța descrie energia, voința, speranța, durerea, dezamăgirea, iubirea.

    Louise vrea o schimbare, are curajul să schimbe locul de munca, întâlnește noi oameni, devine mai elegantă, deși cu fiecare ocazie are emoții față de ceea ce ar putea să poarte.

    A renunțat complet la căsnicie? De fapt cum ai reacționa să afli că soțul tău e gay?  Probabil te eliberezi, simți că nu ai pierdut nimic, totuși doare.

      Multe întâmplări hazlii, o încercare de ieșire la Ritz, îmbrăcată total nepotrivit, o prietenă care o salvează și fac schimb de haine la garderobă, cu bărbatul nepotrivit. O geantă de voiaj uitată, îmbrăcată cu haine de împrumut la țară într-o familie din înalta societate.

   Reușește oare Louise să întâlnească bărbatul potrivit? Întâlnește oare iubirea, liniștea, ajunge să-și câștige încrederea în sine?

    Îmi plac femeile elegante, eu nu sunt una dintre ele, mă rog  🙂 doar câteodată. Credeam că trebuie să te naști elegantă, încă sunt de părere că naturalețea este principalul atu al eleganței, probabil că voi fi mai atentă când o să-mi aleg hainele.

Măcar am învățat ceva

TOCURILE TE RIDICĂ, CULTURA TE ÎNALȚĂ, Eleganța te transformă.

Nu e suficient să fi femeie, trebuie să fi feminină.  Dacă ești femeie trebuie să citești această carte.

Lectură plăcută

Nota mea este 9

sigla NemiraCartea  Eleganța de Kathleen Tessaro a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Vero

by -
18

O aventură unică prin valurile îngheţate ale Mării Sfărâmate şi prin ţinuturi dominate de forţe şi dorinţe mai presus de înţelegere

 Jumătate de rege de Joe Abercombie

Titlu original: Half A King

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2015

Număr pagini: 312

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

– În final, toţi trebuie să fim ceea ce suntem.

– Şi eu ce sunt?

– Regele Gettlandului.”

      Joe Abercombie reuşeşte să îşi impresioneze cititorii cu o nouă trilogie captivantă despre putere, trădare, supravieţuire şi mult sânge. „Jumătate de rege ”, primul volum al seriei „Marea sfărâmată”, ne poartă într-o călătorie de neuitat prin ţinuturi vitrege alături de personaje nevoite să facă alegeri cruciale în care tot ce contează este „răul cel mai mic”.

   Diformitatea cu care se naşte îl ţine pe Prinţul Yarvi departe de tron şi de luptă. Aspiraţia sa este de a deveni preot şi chiar pare să aibă o minte sclipitoare şi suficientă înţelepciune pentru a trece testul şi a deveni Părintele Yarvi. Este susţinut moral de Mama Gundring, preoteasa regelui, care se ocupă de pregătirea lui, iar cuvintele ei alese cu grijă par să fie ceea ce tânărul are nevoie pentru a-şi alina tristeţea produsă de handicapul vizibil.

– Poate ţi-o lipsi o mână, dar zeii ţi-au dat daruri mai rare.”

Să-ţi aduci mereu aminte: oamenii puternici sunt numeroşi, cei înţelepţi sunt puţini.”

      Planurile îi sunt însă date peste cap într-un mod cu totul brutal şi sângeros, într-o noapte când parcă şi vremea se revoltă. Atât tatăl cât şi fratele moştenitor îi sunt ucişi în timp ce cuvântul „trădare” îi sună obsedant de dureros în minte. Liniştea se risipeşte zdrobită de tragismul evenimentului, iar Yarvi simte dorinţa devastatoare a răzbunării punând stăpânire pe sufletul lui.

Trebuie să facem ce cel mai bine pentru Gettland. Trebuie să lăsăm sentimentele deoparte.”

Trebuia să găsească o cale de a câştiga. Întotdeauna există o cale, obişnuia mama lui să îi spună.”

     Soarta pare să îşi bată joc de tânărul infirm care se trezeşte peste noapte logodit cu verişoara sa Isriun, fiica unchiului Odem … doar pentru că aşa este cel mai bine pentru Gettland. Tot pentru Gettland este nevoit să pună mâna pe sabie şi să fie umilit în luptele pe care nu le poate duce datorită handicapului său. Şi peste toate se suprapune odios plecarea la război şi un legământ mai presus de fiinţă care apasă moral. Yarvi capătă pe umerii săi o responsabilitate pe care simte că nu o poate duce, dar cuvântul „trebuie” îi anulează orice plan anterior şi îl aruncă nemilos în vâltoarea unei vieţi pe care nu a dorit-o şi căreia simte că nu îi aparţine.

– Un rege trebuie să învingă, adăugă Odem. Restul e ţărână.”

Mă voi răzbuna pe ucigaşii tatălui şi fratelui meu. Acesta-i legământul!”

– Eşti fiul mamei tale, regele meu, zise Hurik.

– Cine altcineva aş putea fi?”

   Războiul nu e nici pe departe ceea ce pare. Nimic glorios sau înălţător. Doar sânge, miros de ars şi sentiment de vinovăţie acută. Mai mult, Yarvi este trădat chiar de cei în care credea. Unchiul Odem şi Hurik, Păzitorul Ales al mamei sale, pun la cale un plan mârşav de ucidere a tânărului rege .

– Trebuie să facem ce e cel mai bine pentru Gettland, zise Odem. Ucide-l.”

      Vreun zeu îl iubeşte totuşi deoarece rămâne în viaţă, supravieţuind ca prin miracol căderii de la înălţime. Coşmarul însă, de-abia acum începe. Cade în mâinile vanstermanilor şi, după ce află că de fapt tot Odem plănuise uciderea familiei sale, este vândut ca sclav, scăpând încă odată de la moarte, dar trebuind să îndure ororile unei vieţi mizerabile pe care nici măcar nu şi-o imaginase vreodată.

Ce ciudat, cum un rege se poate transforma rapid într-un animal.”

De ce să ucizi ceea ce poţi vinde? Puneţi-i o zgardă în jurul gâtului şi duceţi-l alături de ceilalţi.”

      Ajuns vâslaş pe o corabie, Yarvi îndură dureri atroce şi umilinţe greu de înghiţit, dar pentru prima dată înfruntă viaţa şi câştigă prieteni. Inteligenţa îl ajută să evadeze de pe corabie şi, însoţit de o mână de sclavi cu un trecut învăluit în ceaţă şi prezent nesigur, Yarvi ia drumul Vestului, spre Vansterland, prin zăpezi şi sălbăticie.

Câteodată trebuie să jonglezi cu planurile în funcţie de împrejurări.”

Câteodată s-ar putea e tot ce poţi spera.”

Fusese trădat de propria familie, de propriul popor, însă găsise loialitate în rândul câtorva sclavi care nu-i datorau nimic.”

      Formează legături puternice cu persoane pe care simte că se poate bizui şi, mânat de vechea dorinţă de răzbunare la care acum se adaugă furia, cel care fusese marioneta de pe tron porneşte spre a-şi recupera ce-i aparţine de drept, pentru a-şi îndeplini dorinţa de răzbunare şi pentru a-i pedepsi pe trădătoriJumatate de rege

Să verse sângele unchiului trădător. Să recupereze Jilţul Negru.”

Prostul loveşte. Înţeleptul zâmbeşte, observă şi învaţă. Apoi loveşte.”

Era un risc îngrozitor, însă un om ce luptă contra timpului trebuie să arunce zarul câteodată.”

Deşi diform din naştere şi privit tot timpul cu mânie şi frustrare de către familia sa, Yarvi nu este un personaj hidos. Nimic de genul Cocoşatul de la Nôtre Dame. Dacă iniţial am simţit compasiune pentru tânărul aruncat pe tron apoi devenit scalv, ulterior am fost fascinată de inteligenţa lui şi de sângele rece de care este capabil atunci când nu mai are nimic de pierdut. Deasemenea am admirat faptul că, în ciuda dizabilităţilor sale, nu dă niciun moment dovadă de laşitate. Bombăne, se vaită, e evident că totul e prea mult pentru el încă de la moartea neprevăzută a tatălui, dar acţionează cum poate mai bine fără să renunţe. Se agaţă de fiecare vorbă înţeleaptă învăţată şi păcăleşte moartea de fiecare dată. Yarvi e genul de personaj care surprinde la fiecare pas, pe care ai impresia că nu o să ajungi niciodată să îl cunoşti suficient oricât de mult te-ai chinui să-i sondezi mintea şi sufletul. Aparent banală, viaţa acestuia se transformă peste noapte într-o aventură cu accente horror. Fără să vrei, empatizezi cu el şi îl susţii din spatele paginilor întoarse.

Poate că ai nevoie de două mâini pentru a te lupta, însă ca să înjunghii pe cineva pe la spate n-ai nevoie decât de una, nu-i aşa?”

Câteodată mă gândesc că nu există zei cu adevărat. ( … ) Apoi mă întreb cine-mi face viaţa un iad.”

      Scurtele episoade de romantism pălesc cu totul în faţa vitregiilor pe care le îndură, dar cu toate acestea, ele există, începând de la sărutul fugar pe care i-l dă lui Isriun înainte de plecare şi momentele de apropiere disperată petrecute cu Sumael la întoarcere.

Se simţea bine aşa, cu pielea fierbinte acolo unde îl atingea ea. Nu şi-o îndepărtă. Şi nici ea.

Încet, îşi strânse degetele în jurul degetelor ei.”

– Am o mână beteagă, murmură el. Restul corpului încă mai funcţionează.”

    Moarte, trădare, o luptă crâncenă pentru viaţă care nu are nimic glorios în ea, gustul sărat de sânge amestecat cu o dorinţă neagră de răzbunare şi un drum iniţiatic pe care Yarvi îl parcurge înghiţind lacrimi şi îndurând durere. În final, jumătatea de rege se poate considera apt pentru revendicarea tronului şi având suficientă voinţă cât pentru un regat întreg. Hotărârea lui va surprinde însă aşa cum pe parcursul călătoriei ne-a surprins cu îndârjirea şi isteţimea lui.Jumatate de rege

– Un rege capabil sacrifică orice pentru a câştiga şi înjunghie pe cine trebuie, aşa cum poate. Un războinic viteaz este cel care mai respiră atunci când corbii se ospătează.”

Când te afli în iad, doar un diavol te poate îndruma spre ieşire.”

Nu mai sunt prostul care eram înainte, nu mai sunt nici laş, nici copil. Sunt regele de drept al Gettlandului.”

    Finalul aduce în atenţie şi elementul- surpriză care e mai mult şoc deoarece nicio secundă nu poate fi imaginat. Identităţi bine ascunse, secrete dureroase şi încă o dată un ocean de sânge va spăla Gettlandul. Trădarea capătă noi dimensiuni monstruoase şi, când crezi că în sfârşit poţi respira, aerul îngheaţă brusc şi încleştarea o ia de la capăt. Cine îşi mai doreşte o victorie cu gust de sânge amestecat cu lacrimi?

– Dacă viaţa m-a învăţat ceva, aceea e că nu există personaje negative. Doar oameni, încercând să facă ce e mai bine.”

Citate:

Doare să pierzi totul. Cine ştie asta mai bine decât mine?”

La urma urmei, nu era el regele Gettlandului?

Îngenunchease destul.”

Cel mai preţios dar pe care ni-l oferă zeii este un duşman de calitate.”

Mai bine un rege în genunchi decât un cerşetor în picioare. Mă pot ridica în picioare mai târziu.”

Lucrurile care chiar contează în viaţă nu prea pot fi alese.”

sigla NemiraCartea Jumătate de rege de Joe Abercombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1, 2

by -
6

”Mă numesc Katniss Everdeen. Am șaptesprezece ani. Casa mea e în Districtul 12. Am luat parte la Jocurile Foamei. Am evadat. Capitoliul mă urăște. Peeta a căzut prizonier. Se presupune că e mort. Cel mai probabil mort. Probabil e mai bine să fie mort...”

Revolta de Suzanne CollinsRevolta de Suzanne Collins

Editura: Nemira
Nr. pagini: 332
Traducerea: Ana-Veronica Mircea
Titlu Original: Mockingjay
Volumul trei din Seria Jocurile Foamei

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Revolta, ultimul volum al seriei Jocurile foamei, cred că este cel mai palpitant dintre toate, fiind plin de acţiune. Acum începi să citeşti şi nu te mai poți opri până ce ai terminat cartea.

Katniss a supraviețuit calvarului Jubileului Pacificării și, împreună cu familia ei și Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haodul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar președintele Snow îi pregătește o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întegul Panem, Katniss este sortită să devină simbol al revoluției. Pe măsură ce evenimentele se desfășoară cu repeziciune, ea realizează că a fost mai degrabă un pion mutat pe tablă decât liderul celor asupriți. Consecințele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor crește, iar Katniss trebuie să găsească o soluție ce pare din ce în ce mai imposibilă.

Regăsim o Katniss încă afectată în urmă comoţiei provocate de lovitura primită în timpul înfruntării pe viață și pe moarte organizată cu ocazia celui de-al treilea Jubileu al Pacificării, la care am fost martori în volumul anterior, Sfidarea.

”Mă numesc Katniss Everdeen. Am șaptesprezece ani. Casa mea e în Districtul 12. Am luat parte la Jocurile Foamei. Am evadat. Capitoliul mă urăște. Peeta a căzut prizonier. Se presupune că e mort. Cel mai probabil mort. Probabil e mai bine să fie mort…

În districte, revolta rebelilor împotriva Capitoliului a început!
Pentru a accepta să fie Gaiţa Zeflemitoare a rebelilor, Katniss pune câteva condiţii, unele complet neașteptate: sora ei, Prim să-şi poată păstra pisoiul, pe Buttercup!!; ea să aibă dreptul să vâneze cu prietenul ei, Gale, în pădure (acest lucru fiind interzis celorlalți din motive de securitate); garantarea imunităţii pentru iubitul ei Peeta, cât și pentru Annie, Johanna şi Enobaria – toți foști adversari ai ei în arenă, dar care se dovediseră a-i fi aliați – în faţa oamenilor din districtele 12 şi 13 și, cel mai important, dorea ”favoarea” de a-l ucide personal pe președintele Snow, care se făcea vinovat de atâtea morți nevinovate! Era îngrozită la gândul că Peeta era luat prizonier, fără ca ea să poată face nimic să îl salveze!

Când i se arată albumul cu costumul ei de gaiță zeflemitoare creat de Cinna (care, vă aduceți aminte, fusese ucis chiar sub ochii ei), unde acesta îi lăsase un ultim mesaj : ”PARIEZ ÎN CONTINUARE PE TINE !”, începe să-şi pună întrebări și să caute răspunsuri împreună cu Gale și cu mentorul ei, Haymitch.
Katniss acceptă înțelegerea, dar după ce ea își ia angajamentul în faţa în faţa oamenilor din districtele 12 şi 13, preşedinta Coin adaugă : ”orice abatere de la misiunea ei e considerată încălcare a înțelegerii. Imunitatea celor patru învingători va fi ridicată și soarta ei și a lor va fi hotărâtă conform legilor districtului 13”. Nu i se pare în regulă, dar nu avea ce face, fiind pusă în fața faptului implinit.
Primeşte un arc nou, care răspunde doar la comenzile ei! Îşi face apariţia în districtul 8 unde, unde ajută la luptă. Mesajul ei pentru Capitoliu este: ”DACĂ NOI ARDEM, VOI ARDEŢI ÎMPREUNĂ CU NOI!” Ca replică, se difuzează un interviu cu Peeta de către Capitoliu, iar mesajul acestuia, ”ÎNTREABĂ-TE DACĂ AI CU ADEVĂRAT ÎNCREDERE ÎN OAMENII CU CARE LUCREZI”, o pune pe gânduri…

În următorul interviu cu Peeta, ea observă că acesta arată din ce în ce mai rău, iar mesajul transmis este: ”PÂNĂ DIMINEAŢĂ… MOARTĂ!
În timp ce ea era bulversată, nemaiștiind ce să creadă, Prim îi spune ceva ce o îngrijorează și mai mult: “nu cred că o să-l omoare pe Peeta, n-o să mai rămână nimeni la care să ții. Dar îi poate face orice e necesar ca să te zdrobească!”

În cele din urmă, îi salvează din mâinile lui Snow pe cei patru (Peeta, Annie, Johanna şi Enobaria), dar descoperă că Peeta a fost VESPCHESTRAT ( vă las să descoperiți ce însemna aceasta, dându-vă un singur indiciu – era ceva dincolo de orice închipuire) şi vrea s-o omoare!!!
Finnick Odair, de asemenea un fost adversar transformat în aliat, povesteşte despre şantajele președintelui Snow asupra Învingătorilor. Erau supuși unor presiuni cumplite!
Datorită lui Katniss, districtul 2 – pînă nu de mult aliat ai Capitoliului – se alatură rebelilor! Aici îşi începe Katniss antrenamentul. Locuia împreună cu Johanna, alături de care se și antrena.
Katniss, împreună cu detaşamentul ei, pleacă în atacarea Capitoliului. Când le moare un om, Peeta e trimis alături de ei să îl înlocuiască, ceea va avea consecințe grave, iar Katniss e conștientă de implicațiile acestui fapt: “DACĂ L-A TRIMIS PE PEETA AICI, COIN A MAI LUAT ŞI ALTĂ DECIZIE. CĂ ÎI SUNT MAI DE FOLOS MOARTĂ DECÂT VIE!”
La sugestia lui Haymitch, toţi încep să-i spună ce s-a petrecut în realitate cu Peeta, ea nerealizând până atunci unele lucruri…

Ultima parte a cărții e foarte antrenantă. Pe drumul spre Capitoliu, unde gaița noastră zeflemitoare intenționa să-l omoare pe Snow, au parte de lupte dramatice şi răsturnări de situații despre care veţi putea afla doar citind acest volum!
Care este deznodământul luptei rebelilor împotriva Capitoliului? Cine va supraviețui și cine va fi sacrificat?
Katniss și Peeta au vreo șansă să rămână împreună?

Vă las să aflați răspunsurile citind această carte de nota 10, care vă va cuceri cu siguranță!

Recenzie cititor: autor Geo

by -
14

Vrăji, mister, modă, dragoste și o bătălie pe viață și pe moarte cu forțele răului

Vrăjitoare la ananghie de Brittany Geragotelis – Editura Raovrajitoare-la-ananghie

Titlul original : Life’s a Witch
Traducerea : Alexandra Hristache
Editura : Rao
Număr pagini : 304
Gen : Fantasy, Young Adult, Paranormal, Romance
Seria (trilogie) Life’s a Witch 1.What the Spell (prequel,2013); 2. Vrăjitoare la ananghie – Life’s a Witch (2011) ; 3.The Witch is Back (2014)

Vrăji, mister, modă, dragoste și o bătălie pe viață și pe moarte cu forțele răului

 Toate fetele vor să fie ca ea. Toţi băieţii şi-o doresc de iubită. Hadley Bishop este o adolescentă ucigător de frumoasă, dependentă de pantofii cu toc şi cumpărături, majoretă desăvârşită, dar şi cea mai populară fată din elitistul liceu Astor. Pare că este sortită să aibă succes în tot ce face. Hadley are însă şi un secret: este urmaşa celei mai puternice vrăjitoare a tuturor timpurilor, Bridget Bishop, prima persoană executată în faimosul “Proces al vrăjitoarelor din Salem”, desfăşurat în Massachusetts, în 1692. Atunci când mama sa este răpită şi ucisă de acelaşi sabat care, cu ani în urmă, a eliminat-o şi pe ilustra ei înaintaşă, Hadley jură să scape o dată pentru totdeauna de forţele întunericului.

Vrăjitoare la ananghie demonstrează faptul că până și o adolescentă cu o viață perfectă are temeri, speranțe și, uneori, își dorește cu toată ființa să ia pe cineva la bătaie. O să vă amintească de Harry Potter și de Sabrina, vrăjitoarea adolescentă, dar Hadley își ia soarta în propriile mâini și dovedește tuturor că este o forță cu care nu e bine să te pui.” – The Examiner

Brittany-GeragotelisBrittany Geragotelis este o tânără scriitoare care și-a văzut visul cu ochii. După zece ani în care nu s-a lovit decât de refuzuri din partea editurilor americane, aceasta s-a hotărât să își publice romanul de debut, Vrăjitoare la ananghie, pe Wattpad. La un an după acest pas, autoarea a descoperit că volumul a avut peste 18 milioane de vizualizări. Evident, acest amănunt nu a scăpat editurilor, care au început să o curteze, dar și unor publicații de prestigiu care i-au dedicate ample materiale. Câștigători în războiul editurilor au fost cei de la Simon&Schuster, care au îmbiat-o cu un contract pentru trei cărți și o sumă cu șase cifre.

Îmi plac extrem de mult poveștile cu și despre vrăjitoare și nu se putea să ratez tocmai cartea de față. Cum nu știam nimic despre autoare și cărțile publicate de ea, am făcut câteva cercetări. Am remarcat faptul că există unele neconcordanțe în legătură cu primele două volume din serie, neştiindu-se exact care este de fapt primul volum. Cum marea majoritate a site-urilor consideră că prima carte din serie este “What the Spell” (deși a fost publicată la doi ani după Life’s a Witch), mi-am pus întrebarea de ce editura Rao nu a publicat mai întâi pe aceasta. Am descoperit că “What the Spell” este de fapt un prequel la Life’s a Witch – Vrăjitoare la ananghie, iar eroina poveștii este cu totul alta decât în următoarele cărți din serie. Atunci care să fie legătura dintre acest prequel și celelalte două cărți? În afară de faptul că Brooklyn (eroina din What the Spell) și Hadley (eroina din Vrăjitoare la ananghie) sunt vrăjitoare , fiecare a avut (sau are) o relație amoroasă cu frumușelul Asher (acesta este fostul iubit al lui Brooklyn și actualul iubit a lui Hadley), iar în ultima carte din serie, The Witch is Back, cele două fete se vor confrunta. Cum nu există o continuitate între primele două volume, nu cred că are vreo importantă pe care o citiți mai întâi.

Hadley BishopVrăjitoare la ananghie” a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine, deși am avut și o mică nemulțumire: în prima parte a cărtii acțiunea stragnează un pic, autoarea pierzându-se în prea multe amănunte despre traiul de zi cu zi al eroinei, cât de glamour îi este viața și cât de chic este Hadley. Dar în afară de acest lucru, lectura este destul de plăcută, mai ales că apare și o poveste de dragoste. Așa că poate fi citită și de iubitoarele de romance. Ceea ce consider eu a fi un mare bonus (pe lângă faptul că avem parte de magie și romantism): această carte nu are un final în coadă de pește. Nu ne lasă în suspans ca să așteptăm cu nerăbdare continuarea. Dacă nu aș fi știut de la început că face parte dintr-o trilogie, aș fi putut considera “Vrajitoare la ananghie” a fi un roman de sine stătător.
Personajul central al cărții, Hadley Bishop, este o adolescentă de 18 ani care se bucură de popularitate, este frumoasă și puternică, cam tot ce are nevoie cineva pentru a obține atenția celor din jur. Este o fire independentă și ar face orice pentru ca lucrurile să iasă cum vrea ea. Având în vedere că ambii părinți sunt vrăjitori și este urmașa celei mai puternice vrăjitoare, este deprinsă cu magia, se folosește de puterea de a convinge oamenii și adesea folosește vrăji de glamour care îi permit să facă anumite haine să arate ca altele, haine coborâte parcă direct din ultima paradă a modei de la Milano. Uneori este cam fițoasă și egocentrică,dar până la final o veți îndrăgi.

Povestea începe în forță, cu visul pe care Hadley îl are despre ultimile momente din viața stră-stră-stră ..bunicii sale, Bridget Bishop, cea mai puternică vrăjitoare a tuturor timpurilor, executată în 1692 pentru vrăjitorie, în Salem. Nici până în ultimul moment, Bidget nu a putut înțelege de ce a fost învinuită public că ar fi făcut vrăji de cei din propriul ei sabat. Dar chiar înainte de a fi spânzurată, primește vizita unui coleg în ale vrăjitoriei, părintele Samuel Parris și află cu stupoare că el este cel care a trădat-o și asta pentru că era invidios pe puterea ei și voia să fie la conducerea Clerilor ( numele dat Adunarii secrete de vrăjitori din Salem, cel mai mare sabat din Massachusetts), dar și mai rău era că încalca jurământul unui vrăjitor – voia să își folosească puterile în scopul câștigului personal, pentru a face rău. Cu ultimile puteri, Bridget reușește să intre în comunicare mentală cu fiica sa, Christian, pe care o roagă să fugă cât mai departe de cel care a trădat sabatul, iar înainte de a muri face un jurământ: “ Îi sunt supusă Creatorului meu și chiar și după moarte îi voi face voia…Binele va învinge mereu și răul va fi pedepsit. Dumnezeu mi-e martor că voi face să fie așa.”
Nu era pentru prima dată când Hadley avea acest vis. Îl mai avusese de sute de ori. Dar de ce îl are? Să fie vorba de o avertizare?
Ceea ce nu știu multe persoane, nici măcar cele mai bune prietene ale lui Hadley, este că aceasta face parte dintr-un sabat de tineri vrăjitori numiți Cleri, care se antrenau pentru luptă, în cazul în care grupul de Parrisabili (descendenții lui Samuel Parris), acei vrăjitori psihopați ai magiei negre i-ar ataca.

Viețile tinerilor vrăjitori le sunt afectate de un eveniment neașteptat. Părinții celui mai tânăr mambru al sabatului, Peter Glover, au dispărut. Mama lui Hadley este chemată urgent să se întâlnească cu restul membrilor din sabat pentru a analiza situația, însă nu se mai întoarce acasă, iar a doua zi se descoperă că au dispărut toti părinții-vrăjitori ce s-au dus la întrunire cu o seara in urma. După o cercetare amplă, Hadley descoperă unde anume s-au adunat aceștia, însă ajunsă la fața locului, găsește depozitul ars din temelii.
În următoarea noapte, Hadley are o viziune cu mama ei care îi spune ce s-a întâmplat la întrunire și cum au fost luați prin surprindere de Parrisabili. A fost o luptă pe care au pierdut-o, iar Hadley este de acum înainte singura speranță a Clerilor. Aceasta trebuie să-i ducă pe toți cei din sabat în alt oraș, într-un loc neștiut de Parrisabili și să-i antreneze pentru următoarea luptă.
Singurul loc de refugiu este cabana unde a copilărit Hadley. Nimeni nu o poate găsi în afară de ea ,aceasta fiind invizibilă pentru lume, pentru toti cei care nu sunt membri ai familiei Bishop. Înainte să plece la drum, Hadley aruncă o privire în oglinda retrovizoare și chiar atunci vede un tânăr ce se ascundea într-un tufiș de lângă casă. Cine să fie oare și de ce o privea atât de intens?

După o săptămână de antrenamente desfășurate la cabană, Hadley, Fallon, Emory, Jinx, Jasmine, Peter, Sascha, se decid să revină în oraș pentru a se aproviziona cu alimente. Ajunși într-un mall, tinerii se împart care încotro, iar fata descoperă că este din nou urmărită de același tânăr pe care îl văzuse și în preajma casei. De această dată ,Hadley îi ține calea tânărului și așa află că pe acesta îl cheamă Asher si că în urmă cu un an i-au murit părinții și de câteva săptămâni s-a mutat la o mătușă ce are casa lângă cea a lui Hadley. Încă din prima clipă se simte o anumită atracție între cei doi tineri, deși ambii vor să dea senzația că mai degrabă vor să se calce pe nervi unul pe celălalt.
Zâmbi din nou arătându-și gropițele din obraji și, pentru o secundă, m-am pierdut în chipul său frumos…Chiar flirtăm cu tipul acela care mă urmărise și care nu părea să fie fermecat de mine din prima? Nu era tocmai momentul potrivit pentru a începe o relație romantică. Cel puțin nu cât mă aflam “în arest la domiciliu” și mă antrenam pentru o luptă. Nu, chiar nu voiam să flirtez.

Mai multe nu mai apucă să afle pentru că au fost întrerupți de o explozie puternică în depărtare. Un grup de Parrisabili tocmai îi atacase pe o parte dintre tinerii Cleri. Echipa lui Hadley reușește să scape din calea lor, dar Jinx, Jasmine și Peter sunt răniți grav și duși la spital. Acest atac dovedise faptul că tinerii vrăjitori nu sunt bine pregătiți și o parte dintre ei au lansat ideea că Hadley nu este un profesor competent și trebuie schimbată .
Hadley părăsește cabană și revine în oraș unde se întâlnește cu cele mai bune prietene ale ei ,care o invită la o petrecere, unde dă peste Asher. Acesta se decide să o însoțească acasă, dar în timp ce împărțeau clipe pline de romantism sunt atacați de Parrisabili. Cum de au aflat aceștia unde se află Hadley și că nu se află în preajmă Clerilor? Cineva se pare că a trădat . Dar cine să fie trădătorul ? Cum ajunge Hadley să se afle față în față chiar cu Samuel Parris, dușmanul stră stră stră…bunicii ei, Bridget Bishop, trădătorul din sabat? Ar trebui să aibă peste 300 de ani și totuși nu arată mai mult de 40 de ani. Cum de mai trăiește și îi conduce pe Parrisabili? Vor reuși Clerii să-i învingă pe Parrisabili? Ce se întâmplă mai departe cu Hadley și Asher? Va las pe voi să aflați răspunsul. Recomand cu căldură această carte atât iubitorilor de fantasy , cât și celor de romance.

 9,4 puncte/10

Autor: Alina

acțiunea se petrece într-o perioadă istorică zbuciumată din istoria Statelor Unite ale Americii, anume în timpul Războiului de Independență, cartea are o muzicalitate aparte și te face să crezi în suflete pereche și în povești de dragoste imposibil de frumoase.

Inimi trădătoare de Susan Kay LawInimi trădătoare de Susan Kay Law

Titlul original: Traitorous Hearts
Editura Elis
Anul apariţiei: 1994
Nr. pagini: 380

Cartea face parte din colecția LOVE’S MAGIC

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Se întămpla uneori ca o anumită carte să îți atingă sufletul și să ramâi multă vreme sub impresia ei. Această senzație am avut-o după ce am terminat această carte. Susan Kay Law este o autoare extrem de talentată, de altfel este și câștigatoare a prestigiosul premiu RITA. Deși acțiunea se petrece într-o perioadă istorică zbuciumată din istoria Statelor Unite ale Americii, anume în timpul Războiului de Independență, cartea are o muzicalitate aparte și te face să crezi în suflete pereche și în povești de dragoste imposibil de frumoase.

Elizabeth Jones (Bennie) face parte dintr-o familie americană extrem de patriotică. Tatăl, Cadwallader Jones, și-a botezat cei nouă copii ai săi în ordine alfabetică. Mai puțin Brendan, care semănase cu mama lui, ceilalți opt copii îi semănaseră tatălui, blonzi, înalți, masivi si extrem de puternici și încăpățânați. Elizabeth era singura fată dintre copii. Era mai înalta și mai puternică decât orice femeie și depășea cu un cap la înălțime pe majoritatea bărbaților. Avea umeri largi și drepți, șolduri generos rotunjite și un piept pe măsură, impresionant. De mult timp se resemnase că nici un bărbat nu o să o dorească de soție și, de altfel, nici nu se simțise atrasă vreodată de nici unul.
Tatăl ei deținea o cârciumă, Țiparul dansator. Taverna era prietenoasă, zgomotoasă si plină de spirit colonial. În plus, nu era frecventată de englezi. Astfel că,în momentul în care micul grup de soldați englezi a intrat pe ușă, ostilitatea s-a simțit imediat. Când Cad a refuzat să îi servească, Francis Livingston, comandantul companiei ușoare din Regimentul 17 Infanterie, i-a propus un târg. Se știa că oricine reușea să îi invingă pe fiii lui primea de băut gratis (nu că ar fi reușit cineva până acum această performanță). Astfel, Francis Livingston propune ca unul din oamenii lui să se ia la întrecere cu ei si, pentru fiecare pe care îl invinge, să primească câte o halbă de bere. Convins de reușită și dorind să scape cât mai repede de ei, Cad acceptă. Facem cunoștință cu locotenentul Jon Leighton. Barbatul avea umeri masivi si puternici, ce arătau de parcă ar fi putut susține greutatea lumii intregi ca pe o bagatelă. Trăsăturile lui erau un amestec nepământean de simetrie perfectă și forță excepțională. Era cel mai frumos bărbat din lume. Păcat insă că era idiot. Un accident de călărie, la care fusese lovit la cap, îl adusese in starea actuală. Rând pe rând, Jon îi învinge pe toți fiii lui Cad, mai puțin Brendan, care refuză de la bun inceput să participe la acel joc. Francis insistă să vină și al nouălea copil. Bennie acceptă provocarea. Ajungând lângă Jon, este uluită cât de înalt era acesta. Pe lângă el, ea părea mică. Este induioșată de atitudinea lui prietenească si copilăroasă si simte brusc nevoia sa îl protejeze de ironiile celor din jur. Iar în momentul în care mâna lui mare si caldă îi apuca cu blândețe mâna, Bennie simte pentru prima data atracția față de un barbat. Jon nu o lasa sa îl învingă, doar continuă sa îi țină mâna cu blândețe, aproape tandru, de parcă și-ar fi controlat cu grijă copleșitoarea sa forță, ca și cum mâna ei ar fi fost fragilă și prețioasă. În cele din urma, cei din jur îi despart, spre regretul lui Bennie. Cad trebuie sa onoreze târgul si să le dea de băut.

Drumurile celor doi se intersecteaza de mai multe ori, iar Bennie simte ca se indrăgostește din ce în ce de uriașul tandru, dar cu o minte atât de simplă. Îl apără de mai multe ori de răutațile celor din jur, care simțeau o adevarată plăcere în a-l ridiculiza.
Bennie avea un talent extraordinar în a cânta la vioara. Însa o făcea când nu era nimeni prin preajmă, era momentul ei de relaxare. Într-un astfel de moment o găsește Jon, care este fermecat de muzica ei. Pentru prima dată, Bennie simte plăcerea de a cânta pentru cineva.
Însa Jon nu era idiot. Având o inteligența sclipitoare, alesese această acoperire, din patriotism, pentru a spiona. Din momentul când a ales această cale, a renunțat la demnitate. A trebuit să accepte să fie ținta ironiilor și răutăților celor din jur, fără a se apăra în vreun fel. Însa, în acel moment, îi este din ce în ce mai greu să se prefacă. Este atras de Bennie, care i se pare cea mai frumoasă femeie pe care a văzut-o. Cea mai mare umilință pe care a trebuit să o indure a fost atunci când ea i-a luat apărarea in fața unor copii care îl ridiculizau, punându-i pe aceștia pe fugă. Însa, nu poate renunța la acoperire, nici măcar in fața ei. Exista un spion și in tabăra adversă, din cauza căruia multe din acțiunile coloniștilor eșuaseră. Jon îl suspecta pe unul din frații ei. Tot ceea ce putea să facă era să vegheze asupra ei.

În urma unei acțiuni de sabotaj pe care Bennie și doi dintre frații ei mai mici o întreprind in tabăra adversă, Bennie este cât pe ce să fie capturată, iar Jon o salvează în ultima clipă. Este memorabilă scena în care el o duce în brațe prin pădure, ea neputând sa meargă intrucât avea glezna scrântită. Bennie, căreia inclusiv mama ei ii spunea ca are o ținută statuară, se simțea mică, de parcă nu ar fi cântărit nici cât un fulg. Jon mergea cu pași lungi care parcă inghițeau distanța si nu lăsau deloc să se vada că ar fi fost impovărat peste măsură de femeia pe care o purta in brațe.
„Ritmul pasilor lui o liniștea, era ca și când ar fi plutit la vale pe un râu leneș, împrumutând nopții o dimensiune ireală. Lumina lunii se filtra in străluciri întâmplătoare printre ramuri, pictând chipul lui cu umbre si figuri ciudate. Singurele sunete care se auzeau erau cele ale respirației lui regulate si profunde și pașii scrâșnind pe zăpadă, și chiar aceste sunete erau cu mult mai blânde decât s-ar fi gândit vreodată că ar putea fi.”

Ce se intâmplă în continuare, cum va afla Bennie adevărul despre Jon si dacă cei doi vor reuși o cale să rămâna împreună, vă invit să descoperiți în carte.

Vă recomand cartea, lăsați-vă captivați de această magică poveste de iubire. Este o carte pe care nu o poți lăsa din mână, odată ce ai început-o.

Recenzie cititor: autor Tyna

by -
8

“Ah, dar ce avea sa le spuna? "Buna, mami, tati! Stiti ceva? M-ati trimis in tabara cu niste ciudati in toată regula, o adunatura de vampiri si ucigasi de pisici. Ah, da, si eu sunt o ciudata, dar incă nu stiu ce fel de creatura."

Nascuta la miezul noptii de C.C. Hunter

Titlul original : Born At Midnightnascuta-la-miezul-noptii-shadow-falls-vol-1

Editura : Leda
Anul aparitiei : 2012
Traducerea : Alexandra Musat
Numar de pagini :
448

Gen : Young Adult, Fantasy, Paranormal, Romance

Seria Shadow Falls : 0.5 Turned at Dark (2011) 1.Nascuta la miezul noptii – Born At Midnight (2011) 2.Trezita in zori de zi – Awake at Dawn(2011) 3.Taken at Dusk(2012)4.Whispers at Moonrise(2012) 4.5. Saved at Sunrise(2013) 5.Chosen at Nightfall(2013)

Nascuta la miezul noptii “ este primul volum din seria Shadow Falls si totodata reprezinta romanul de debut al autoarei C. C. Hunter. Desi actiunea a decurs putin mai lent la inceput, dat fiind faptul ca mai mult s-a pus accept pe trairile sufletesti ale lui Kylie, putin cate putin m-am trezit ca nu pot lasa cartea din mana, ajungand sa fiu captivata de intreaga poveste. M-a impresionat maniera de scriere,autoarea alternand anumite scene incarcate de emotie cu unele replici amuzante, venite parca sa imbunatateasca starea de spirit a cititorului. Mi-a placut si ideea de a aduce la un loc vampirii ,varcolacii,vrajitoarele,metamorfii si zanele, iar modul de cum au interactionat intre ele toate aceste fiinte supranaturale nu a facut decat sa condimenteze intreaga poveste. Mi-a placut tare mult si cum au fost creionate personajele, desi trebuie sa recunosc ca mi-as fi dorit ca personajul central al cartii – Kylie Galen – sa fi fost poate ceva mai curajoasa, sa nu fi fost intr-o permanenta stare de negare si sa nu oscileze tot timpul intre cei doi baieti care o plac – Derek si Lucas Parker. Cu toate acestea mi-a fost imposibil sa nu o indragesc. Comparativ cu prietenele sale, vrajitoarea Miranda si vampirita Della, ea nu iese in evidenta cu ceva anume,dar totusi reprezinta chiar liantul prieteniei. Daca celelalte doua fete sunt sarcastice si temperamentale, Kylie este cea care le impaca ,cea care incearca sa le aduca un zambet pe buze. De altfel, Kylie este atat de ironica si simpatica ,incat este imposibil sa nu o indragiti si voi.

Ah, dar ce avea sa le spuna? “Buna, mami, tati! Stiti ceva? M-ati trimis in tabara cu niste ciudati in toată regula, o adunatura de vampiri si ucigasi de pisici. Ah, da, si eu sunt o ciudata, dar incă nu stiu ce fel de creatura.”

N-ai mai avut crize nocturne? intrebă mama ei.

Nu, raspunse Kylie.Nu, nu m-am mai trezit tipand ca din gura de sarpe. Doar am lesinat cand mi s-a aratat o fantoma plina de sange. Asta dupa ce fusesem vizitata de o pisicuta care s-a transformat in altcevasşi de un broscoi pervers.

nascuta-la-miezul-noptiiUn element interesant in carte este triunghiul amoros care se formeaza intre Kylie, Derek si Lucas. De fapt, parca am asista la o intreaga telenovela. Eroina noastra tocmai a fost parasita de iubit si isi tot repeta ca nu mai doreste sa se implice intr-o alta relatie si totusi nu rezista atractiei pe care o simte fata de varcolacul Lucas si Derek cel pe jumatate zana. Daca primul este genul de baiat care aduce numai belele si parca baga frica-n sarmana fata,cel de-al doilea este dulce, zambitor, prietenul bun la toate. Problema e ca Derek abia a iesit si el dintr-o relatie cu o fata-vampir, iar Lucas se pare ca are o susta cu o fata-varcolac (Fredericka). Dar la randul lor si ei sunt atrasi de Kylie. Cum eroina noastra este o virgina nehotarata, ii tine in “suspans” pe cei doi cuceritori, rugandu-i sa o considere doar o simpla prietena. Dar asta nu inseamna ca eroina nu simte ghimpele geloziei cand il vede pe Derek sarutandu-se cu Mandy sau pe Lucas atat de lipit de Fredericka.

In afara de acest triunghi amoros,mai avem de-a face cu mai multe povesti de dragoste sau incercari de a lega o relatie – tachinari, flirturi sau discutii aprinse : vrajitoarea Miranda si metamorful Perry sunt indragostiti unul de celalalt,dar nu au curaj sa recunoasca ce simt; directoarea Holiday si agentul DCF Burnett (care este vampir) sunt atrasi unul de altul,dar cei doi au o enorma placere sa se certe .

Personajul central din “Nascuta la miezul noptii” este Kylie Galen, o adolescenta de 16 ani care nu reuseste sa se integreze prea bine la scoala si care trece printr-o perioada nefasta : parintii tocmai au anuntat-o ca divorteaza,bunica a murit ,mama o obliga sa mearga la psiholog, iar de cateva saptamani un barbat misterios imbracat in uniforma militara o urmareste peste tot. Nu dupa mult timp, iubitul ei (Trey) o paraseste pe motiv ca nu l-a lasat sa se culce cu ea.

Intr-o seara, Kylie alaturi de prietena ei Sara iau parte la o petrecere unde lucrurile nu decurg deloc cum ar trebui .Intervine politia care gaseste droguri asupra unor tineri, asa ca o mare parte dintre petrecareti sunt dusi la sectie. Mama fetei o trimite in tabara Shadow Falls (Cascada Umbrelor) – o tabara pentru adolescenti cu probleme, cuibarita in adancul padurii din preajma unui orasel pe nume Fallen. Dar inca de cum ajunge in autobuzul care o duce la tabara, Kylie isi da seama ca noii sai colegi nu sunt “ normali”. Unii dintre ei erau imbracati ca niste adepti ai curentului emo,altii aveau tatuaje sau erau rasi in cap. Daca unul dintre tineri isi schimba culoarea irisilor, o fata isi cara dupa ea o broasca,iar alta avea pielea rece ca de mort.

Ajunsa in tabara,afla cu stupoare ca toti adolescentii sunt fiinte supranaturale -vampiri, varcolaci, metamorfi, vrajitoare,zane – iar in acest loc, ei trebuie sa invete cum sa-si stapaneasca puterile, sa-si controleze magia si cum sa traiasca in lumea normala.

Kylie nu a simtit niciodata ca apartine acelei lumi, dar cu siguranta, locul ei nu este nici aici in Shadow Falls, alaturi de o gramada de ciudati paranormali. Sau este oare? Directoarea taberei – Holiday – ii marturiseste ca de fapt psiholoaga la care a mers fata pentru o perioada de timp, a fost cea care i-a recomandat parintilor sa o trimita la Shadow Falls si ca a fost adusa în tabara dintr-un motiv anume. Dar problema e ca nimeni nu stie ce anume este Kylie. Poate fi zana,poate fi descendenta unui zeu. Cert este ca poate vedea fantome. Si se banuie ca poate intra in vorba cu mortii.Una dintre dovezile care atesta faptul ca ar fi o fiinta supranaturala e ca s-a nascut la miezul noptii , la fel ca si ceilalti tineri din tabara.

“— In primul rand, e faptul ca nu putem sa te citimToate fiintele supranaturale au abilitatea de a citi tiparul mintal al celorlalti. Cand citim mintea unei fiinte umane, vedem un tipar asemanator. Cand citim mintea unei fiinte supranaturale, simtim in general ce sunt. Asta daca ei nu ne blocheaza accesul in mod voit…si chestia e ca cei care sunt inzestrati cu harul de a vorbi cu mortii sunt de obicei inceti cand e vorba sa citeasca mintea altora si e foarte greu sa le citeasca cineva gandurile. Nu suntem nepoliticosi, dar mintile noastre functioneaza pe alt plan decat al celorlalti. Totusi, cu antrenament, putem sa ne deschidem destul incat sa nu parem ingamfati. Tiparul tau mintal si faptul ca nu poti fi citita imi spun ca esti mai mult decat o muritoare.

Kylie reuseste intr-o oarecare masura sa isi faca noi prieteni – vrajitoarea Miranda, fata-vampir Della, zana Helen, dar exact cand se simte bine si incearca sa se impace cat de cat cu situatia, totul se complica din momentul in care in scena intra Derek si Lucas. Derek vine din neamul zanelor, fiind pe jumatate Fee, iar Lucas Parker este un varcolac teribil de sexy si misterios, fata de care Kylie simte atat frica, cat si atractie. Imediat de cum l-a vazut si-a dat seama ca il cunoaste. Tipul brunet si cu ochii de un albastru strident nu era nimeni altul decat fostul ei vecin de pe vremea cand ea era o copila.Era baiatul de care se temeau toti, cel care aducea numai belele.

Cei doi baieti sunt cat se poate de diferiti, insa ambii au o puternica influenta asupra ei. Derek seamana izbitor de mult cu fostul ei prieten, Trey si are puterea de a controla emotiile altora si se prea poate sa se foloseasca de aceasta putere pentru a o face sa-l placa. Desi fata le cere ambilor baieti sa fie doar amica cu ei, cei doi parca sunt intr-o permanenta competitie.

In afara de complicatiile amoroase, Kylie incearca sa descopere ce fel de fiinta supranaturala ar putea sa fie. Abilitatea de a vorbi cu fantomele are la baza o predispozitie ereditara. Dar nici unul dintre parintii sai si nici bunicii nu au fost inzestrati cu harul acesta. Care sa fie oare adevarul despre ascendenta ei? In plus, este in continuare urmarita de barbatul misterios, iar directoarea o face sa inteleaga faptul ca acesta este de fapt o fantoma care are nevoie de ajutorul ei. Dar cine este el si cum il poate ajuta?

Lucrurile se complica si mai mult din momentul in care se afla ca tabara este amenintata sa fie inchisa.Cineva omoara animalele din rezervatia ce se afla in apropierea taberei, motiv pentru care DCF (Departamentul de Cercetari din Fallen) ce face practic parte din FBI a inceput sa faca cercetari. Fireste ca guvernul s-a grabit sa acuze fiintele supranaturale din Shadow Falls. In colimator este luata chiar Kylie, avand in vedere ca in camera ei s-a gasit un leu. Da, ati citit bine, Kylie se trezeste in camera cu un leu. Pe moment totul pare hilar,mai ales ca fata crede ca animalul este de fapt Perry metamorful. Abia dupa ce azvarle cu tot felul de obiecte in el,isi face aparitia si fantoma care ii spune ca are de-a face cu un autentic leu. Cine a ademenit animalul in tabara? Cine doreste ca tabara sa fie inchisa? Va afla pana la urma Kylie ce anume este ea? Va putea sa accepte adevarul? Cine ii va castiga inima.

9.6 puncte/10

Autor: Alina

Te doresc de Jennifer L. Armentrout semnata J. Lynn

Titlul original: Be With me
Traducerea: Cristina Buzoianu
Editura : Epica
Numar pagini: 380
Genul: Fictiune pentru tineri

Wait for you Series: 1. Te astept (Wait for you),  1.5. Trust in Me, 2. Te doresc (Be whit Me), 3. Ramai cu mine( Stay with Me), 4. Dream of You, 5. Come whit Me, 6. Fire in You.

Carti scrise de Jennifer L. Armentrout

„Visul meu a fost spulberat, dar apoi recreat, modelat in ceva mai pretios si cu mult mai profund.”
„Cuvinte pe care nu am sa ma obisnuiesc niciodata sa le ascult si de care n-am sa ma plictisesc niciodata: TE IUBESC!”

A doua carte din serie ne prezinta povestea de dragoste dintre doi tineri, Teresa si Jase, pe care ii cunoastem din cartea „Te astept”. Diferita de cea a lui Cam si Avery, relatia celor doua personaje si povestile lor sunt la fel de profunde. Exista o mica diferenta de emotie si sensibilitatea si din aceasta cauza eu voi ramane fidela primului cuplu. Desi nu este inspirata din realitate dupa cum ne-a spus autoarea, povestea lor pare totusi atat de reala, incat esti convins ca astfel de situatii exista. Si sunt sigura de asta, doar ca, nu le cunoastem noi. O poveste frumoasa ce isi are partile ei pline de neIncredere, retinere, profunzime, umbre din trecut. In ciuda tuturor umbrelor acel “Te doresc” devine oarecum obsesiv pentru amandoi.
Autoarea incearca sa ne capteze si mai mult atentia oferindu-ne un ritm rapid, o actiune indrazneta, si reuseste sa ne scoata din rutina atractiei celor doi indragostiti prin prezentarea catorva personaje secundare, unul dintre ei cu probleme psihice care ajunge sa comita o crima.
Desi tineri, cele doua personaje isi au partea lor dureroasa si intunecata de trecut. Situatii neplacute prin care au trecut si care i-au maturizat poate inainte de vreme. Unii reusesc sa devina puternici, altii clacheaza, dar aici fiecare a reusit sa se depaseasca sa fie responsabili si sa urmeze o cale spre un viitor mai bun. Desi sechelele raman, important este sa le invingi, sau sa realizezi ca esti mai puternic decat ele. Sa iti gasesti drumul si sa iti indeplinesti visul. Cred ca trebuie si o motivatie serioasa si asta este ceea ce transmite povestea. ,,Te doresc” devine mai puternic decat orice trauma, linistea iubirii este mai puternica decat orice si totul devine un trecut al tau dar pe care il poti privi fara teama. Totul este sa realizezi!

Vor reusi oare Teresa si Jase sa fie impreuna, ori soarta le este predestinata?

Teresa Hamilton are un an greu. Este indragostita de cel mai bun prieten al fratelui ei, insa acesta nu i-a mai vorbit dupa ce au impartasit un sarut naucitor, patimas, de genul celor care-ti schimba viata. Tocmai a scapat dintr-o relatie ingrozitoare, iar acum, un accident nefericit amenința sa-i distruga cariera de dansatoare.
E timpul pentru planul B: facultatea. Si poate o sansa de a-l convinge pe Jase ca sentimentele dintre ei nu sunt o joaca.
Jase Winstead are un trai complicat, un aspect al vietii lui este cunoscut de foarte putine persoane din anturajul sau. Nu l-a dezvaluit oricui, cu atat mai putin surorii incredibil de frumoase a celui mai bun prieten al sau. Chiar daca el si Teresa au avut parte de cel mai fierbinte sarut din viata lor, este constient ca responsabilitatile trebuie sa ramana pe primul loc. In mod sigur nu are timp pentru o relatie. Dar nu-si poate lua gandul de la buzele fetei care i-ar putea distruge viitorul, iar asta nu ii este de ajutor nicicum.
Petrecand tot mai mult timp impreuna, Jase si Teresa nu mai pot ignora atractia pe care o simt unul fata de celalalt. Dar pericolul pandeste la tot pasul si soarta ii loveste in plin. In vreme ce restul campusului revine la normal, indragostitii napastuiti trebuie sa decida cat de mult pot risca pentru a fi impreuna si la ce sunt dispusi sa renunte daca nu reusesc…
Mi-a placut si aceasta carte scrisa de Jennifer L. Armentrout desi nu iti transmite aceeasi emotie ca in prima poveste. Dar fiecare cuplu are ceva care place si eu sunt acum nerabdatoare sa descopar si povestile celorlalte personaje ce se contureaza in peisaj.

9,2 puncte/10

Autor: Iasmy

Iubirea care ucide de Tami Hoag-Editura Miron

Titlul original: Taken by StormIubirea care ucide
Traducerea: Doina Calin
Editura: Miron
Numar pagini: 255
An aparitie: 1995
Gen: dragoste

Tami Hoag (nascut Tami Mikkelson pe 20 ianuarie 1959) este un romancier american, cunoscuta prin romanele sale de dragoste si thriller. Mai mult de 22 de milioane de exemplare din cartile sale au fost publicate. A inceput cariera de scriitor cu romane Loveswept. In anul 1988 a fost publicat primul sau roman-The Trouble With J.J.

O carte de dragoste care se citeste usor, o poveste plina de dialoguri si expresii amuzante care te bine-dispune, dar are si o parte emotionanta. O parte in care iti dai seama ce inseamna iubirea adevarata si ce poti face sa nu o pierzi.

imagine (3)S.T.Dalton (Storm), fost jucator de fotbal, celebru, vedeta, bogat, frumos, popular, se retrage in plina glorie, realizand ca acum la peste 30 de ani a venit timpul sa se ocupe si de altceva decat de cariera, mai ales ca in urma unor accidente nici randamentul nu mai era pe masura. Facuse un tel in viata lui de a razbate in lume, de a fi cineva, sa nu mai fie un ratat ca in copilaria lui in care toti il aratau cu degetul din cauza unui tata betiv.
Isi da seama ca trebuie sa se hotarasca asupra vietii lui. A venit timpul sa-si doreasca propria familie, sa traiasca linistit la o ferma din Montana. Alaturi de el o vrea pe femeia care o iubise in tinerete. Se gandea pentru prima data la casatorie, angajament de care fugise tot timpul.
Dar oare fata pe care o voia il va ierta?

Se indragostise in tinerete de Julia McCaver, fata din vecini mai mica putin decat el. S-au iubit adolescenti fiind, dar dupa putin timp a parasit-o in detrimentul carierei. L-a asteptat, s-au iubit iarasi si a parasit-o tot pentru cariera. La 30 de ani sau reantalnit si au avut aceeasi relatie de scurta durata-dupa care o paraseste iarasi-pentru cariera. A ranit-o mereu, dar ramasese singura femeie la care se gandea, iar acum o vroia pentru totdeauna. A realizat ca ea este viata, cariera, ratiunea lui.
imagine (2)Nu o vazuse de 2 ani dar, acum vroia sa faca orice ii va sta in putinta sa o recucereasca, sa o convinga ca o iubeste, si ca vrea cu adevarat sa fie sotia lui.
Storm-era numai muschi, numai dragoste-si numai al ei…
Vocea lui taraganata o facea sa se gandeasca la asternuturi sifonate si la sarutari lungi, profunde care se prelungeau in noapte, dar Julia McCarver se infurie cand Storm Dalton ii jura ca vrea sa se casatoreasca cu ea!
Imposibilul fundas sexy fusese prima si ultima ei dragoste, dar ii fansese inima de nenumarate ori….
Cand ajunge la ea la usa, Julia deja realizase ca nu mai poate avea incredere in el, va trebui sa-si faca propria viata, avea un logodnic, deci este hotarata sa nu-i mai dea nicio sansa.
Luptatorul din el nu renunta si de aici porneste o intreaga campanie de recucerire a femeii iubite. Recucerire care se lasa cu public, televiziuni, situatii amuzante.

Prima data cand i-a spus Juliei ca a venit si vrea sa o ia de la capat si sa fie impreuna, este atacat cu un gnom-un pitic de plastic, dupa aceea cu osul unui caine, mai avea putin si il ataca cu firul de par-totul sub privirea amuzata a vecinilor.
El incearca sa o cucereasca cu reclame pe o vaca de plastic, cu aparitii la film unde ea era cu logodnicul-deghizat in orb si soptind cuvinte dulci, cu o nava de circ cu pancarde unde isi declara iubirea, in magazin, pe strada, prin presa, o rapeste, isi pune cainele-Binbo sa-si arate iubirea-lingand-o la orice pas, etc. O actiune de recucerire super amuzanta, dar serioasa in acelasi timp. Storm chiar se schimbase, dar nu prea stia cum sa ii recapate increderea. Este un luptator si va incerca totul.
Un barbat dur, neamblanzit….
Va putea un proscris sa-si convinga aleasa inimii ca ea ii apartine pentru totdeauna?

De ce se cheama “-Iubirea care ucide”?
Julia, era reticenta, nu il putea accepta traind mereu cu impresia ca el ar fi parasit-o asa cum facuse de atatea ori.
Storm incercase totul, era deznadajduit, isi dadea seama ca orice ar face-Julia nu-l va mai crede si o va pierde. Odata Julia ii spusese ca poate va mai crede in el doar daca ii va scrie pe cer aceste lucruri. Doar atunci isi va da seama ca s-a schimbat si isi va recapata increderea in el. Storm era in stare de orice sa nu o piarda si sa ii dovedeasca sinceritatea sentimentelor lui.
Si atunci … se urca intr-un avion mic, incepe sa faca lupinguri sub privirea speriata a Juliei, afisand pe cer “Julia, fii a mea!”

Totul este emotionant, un gest extrem, mai ales ca motorul avionului se opreste si se prabuseste.
Iubirea lui pentru Julia a fost demonstrata cu propria lui viata.
Situatii amuzante care te fac sa zambesti cand vezi un munte de barbat apeland la deghizari si lucruri hilare. Dar, acelasi barbat este in stare sa isi dea viata pentru femeia iubita. Acelasi barbat care stie ca a gresit si vrea sa isi ceara iertare chiar daca viata lui este pusa in primejdie.
Cum se sfarseste povestea? Ce situatii amuzante au ramas nespuse?

8 puncte/10

Autor: Iasmy

"Enigmatic si sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist in Dante in timpul zilei si un adept al placerilor lipsite de inhibitii in timpul noptii."

Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard

Titlul original: Gabriel’s Infernoinfernul lui Gabriel

Traducerea: Mihaela Doaga

 Editura: Trei

Colectia: Eroscop

  An aparitie :2014

 Numar pagini: 696

 Seria Gabriel’s Inferno 1. Infernul lui Gabriel (Gabriel’s Inferno -2011) 2. Extazul lui Gabriel (Gabriel’s Raptures-2012) 3. Izbavirea lui Gabriel (Gabriel’s Redemption-2013)

Carti scrise de Sylvain Reynard

Recenzia mea va fi putin mai diferita de aceasta data. Voi incepe cu cateva cuvinte adresate autorului Sylvain Reynard:

Domnule Sylvain Reynard

Am avut ocazia sa citesc una dintre cele mai bune carti scrise vreodata de un barbat. Respectul si aprecierea mea sunt cu atat mai mari cu cat nici nu mi-am dat seama ca aceasta carte este scrisa de o persoana de genul masculin. Am avut senzatia ca este scrisa de o femeie, deoarece in general autoarele sunt cele care sunt extrem de detaliate si prezinta mai amanuntit actiunea povestii. Barbatii autori sunt mai tehnici si nu se pierd in prea multe descrieri de sentimente. Dar dvs, ati reusit sa demontati aceasta parere a mea si nu mi-am imaginat ca un barbat poate sa detalieze asa de profund sentimentele, scenele de preludiu, iubirea si veneratia pentru o femeie. Am trait la intensitate maxima aceasta carte pentru ca, prin naratiunea pe care ati folosit-o m-ati facut sa trec prin emotii, enervare si sa-mi rod unghiutele, deoarece m-ati tinut pana aproape de final sa descopar niste secrete si Infernul lui Gabriel. Am fost precum un infometat si dvs, mi-ati dat portii mici sa nu ma satur prea repede. Sufletul meu hamesit ar fi vrut poate mai mult, dar ati stiut cum sa mentineti starea de ameteala provocata de foamea spirituala. La finalul acestei prime carti, am constatat ca trebuie sa-mi refac manichiura, deoarece ma hranisem intre timp si cu propriile unghii.

 Astept cu nerabdare cartile urmatoare care fac parte din serie pentru ca, acum vreau cu adevarat mai mult – sa aflu cum decurge povestea. Cand era mai frumos si mai fierbinte s-a terminat lasandu-ma plina de nemultumire ca trebuie sa mai astept. Cine stie cand vor aparea si urmatoarele volume aici la noi si cred ca asta este marea mea frustrare.
Am citit undeva ca Julia va ajunge sa fie un fel de consumatoare de orice, nu stiu cat este de adevarat ceea ce s-a spus si nu inteleg ce inseamna orice, deoarece nu am citit volumele care urmeaza, dar imi doresc sincer sa nu se repete povestea Paulinei. Sper sa nu fie asa, m-as mahni foarte tare, nu cred ca as putea sa stau sa citesc si sa vad cum raul invinge binele, cum infernul acopera cu intunericul lui lumina inocentei, cum demonul invinge ingerul.
Si mai am o nedumerire pe care nu mi-ati dezvaluit-o si m-ati lasat sa plutesc in mii si mii de supozitii. Nu ne-ati dezvaluit povestea dintre Gabriel si profesoara Singer. Am inteles ca doamna profesoara practica o forma sexual agresiva un fel de SDM si ca, Gabriel a cam fost initiat in aceasta arta, dar nu am inteles ce a fost el- dominator sau sclav? (Nu am sa inteleg niciodata de ce prefera cineva durerea in locul tandretei, dar nu judec cum fiecare isi traieste viata intima.) Dar poate ca o sa ne dezvaluiti si acest lucru in urmatoarele volume, nu?
Felicitarile mele pentru talentul dvs., pentru munca depusa si pentru povestea frumoasa si plina de profunzime pe care am avut placerea sa o citesc.

Va multumesc ca mi-ati dat posibilitatea sa citesc lucrarea creata de dvs.
Cu respect! Iasmy

 Apropos: Sunteti cumva profesor? :)

Dragi prieteni de data aceasta nu va voi dezvalui prea multe in recenzia mea, deoarece sunt extrem de multe lucruri atat de profunde si care va starnesc interesul incat v-as strica placerea si curiozitatea lecturii. Vreau sa traiti si voi cartea cu aceeasi intensitate si emotie cu care am trait-o eu. Am sa va dau doar cateva indicii, dar nu foarte detaliate, doar cat sa va starneasca interesul. Aceasta carte este primul volum dintr-o serie si poate inceputul o sa va para putin cam dezvoltat in descrieri si detalii, dar trebuie sa faceti cunostinta cu personajele si cu povestea lor de trecut, ca sa puteti merge mai departe. O carte care mie mi-a placut foarte mult si dupa urma careia voi ramane multa vreme sub imperiul ei. Personajele sunt atat de frumos conturate ,incat deja simti ca le vezi in fata ochilor. Povestea este atat de bine scrisa, incat simti ca esti acolo in plina actiune si parca traiesti fiecare bucatica de pagina. Astepti cu nerabdare si nemultumire totodata urmatoarea pagina sa afli cat mai multe, dar te lovesti de bariera pusa de autor care iti da asa cum am spus totul in portii mici pana la final. Eu chiar si acum am ramas nelamurita asupra unor lucruri, dar probabil ca raspunsurile vor exista in volumele urmatoare.
Am sa va fac cunostinta acum cu personajele principale ale cartii.

Infernul lui Gabriel (3)Enigmatic si sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist in Dante in timpul zilei si un adept al placerilor lipsite de inhibitii in timpul noptii. Se foloseste de sarmul sau pentru a-si satisface orice capriciu, dar este torturat de un trecut intunecat si macinat de convingerea profunda ca nu mai are nicio speranta de mantuire. “

 Profesorul Emerson are 33 de ani, este tiparul masculin pe care orice femeie si l-ar dori. Inalt, cu parul saten putin odulat, cu o suvita rebela, care cade mai mereu cu nerusinare pe fruntea lui, ochii albastri plini de ceva intunecat in adancul lor, cu buzele pline si senzuale care te face sa te gandesti la pacat doar cand te uiti la ele, misterios si intunecat, iubit de femei si respectat de barbati. Dar asta doar pentru cei care nu il cunoaste, cei care nu fac parte din trecutul lui. Ca profesor este un tip dur, rece, sarcastic, coleric, nimeni nu prea sufla in fata lui. Este de o eleganta iesita din comun, purtand costume de firma, ceasuri si masini de marca, inclusiv stilourile sunt unicat si cu penite de aur. Domnul profesor este un barbat bogat si isi permite orice. Dupa cum pare nu ar avea nevoie de nimic in viata lui, si totusi el este macinat in interior de un trecut din care crede ca nu are scapare. In intunericul lui are nevoie de lumina si de izbavire, dar inca nu a gasit persoana care sa-l salveze. In tinerete a crezut ca a gasit-o, dar nu a fost decat o himera.

 nasterea lui venus - botticelli_detaliu_1Am sa va spun doar putin din trecutul lui, o mica parte din Infern. Gabriel Emerson, copil ramas orfan, mama acoolica, care moare cand era un baietel -este adoptat de o familie iubitoare. Dar Gabriel este un copil rebel, un tanar nelinistit, si nu accepta prea usor iubirea altora crezand ca nu poate fi iubit. In studentie, devine violent, se incaiera cu oricine, se culca cu femei de toate tipurile, bea, fumeaza, si cel mai rau se drogheaza. In scurt timp devine dependent de droguri, iar asta ii aduce cea mai mare nenorocire si intuneric al vietii sale. Reuseste in final dupa ce sta intr-o clinica de dezintoxicare sa se lase de droguri, dar si incepe infernul lui care il va cuprinde pas cu pas. Veti afla despre ce este vorba, nu am sa va spun ce s-a intamplat, asa cum eu am descoperit destul de tarziu, nu vreau sa va stric placerea de a sti nici voi dinainte. Ce trebuie sa mai stiti este ca, pe dedesuptul costumului Armani si a papionului, se afla un corp atletic, viril, dar si un tatuaj. Pe pectoralul stang este tatuat un dragon care isi infige ghearele chiar in inima lui, iar in jurul inimii este tatuat si un nume -MAIA. Ce reprezinta acest nume, iarasi nu va spun, va trebui sa aflati singuri. Ajunge profesor specializat in operele lui Dante Alighieri, si unul dintre cei mai buni, dar isi mai gasea si acum refugiul in bautura si femei carora nici nu le stia numele. Era un client fidel al unui club, si acolo in locul numit VESTIBUL, gasea ce avea nevoie. Cat isi dorea sa iasa din intuneric, cat de mult vroia sa vada lumina? El demonul avea nevoie de un inger sa-l salveze. El era faimosul Dante si avea nevoie de o Beatrice, avea nevoie de o iubire pura si inocenta.Dar cine ar fi vrut sa intre in infernul lui? Cine ar avea puterea sa-l salveze, daca va putea? Intalnise un inger in urma cu 10 ani, a petrecut cu ea o singura noapte intinsi pe pajistea inconjurata de meri, atunci cand el nu mai gasea nicio speranta, dar ea il salvase. Si acum se gandea ca nu a fost decat o halucinatie a alcoolului si a drogurilor. Disparuse totul ca un fum si nu mai credea in veridicitatea intamplarii. Ingerul lui, Beatrice a lui era o himera. Va mai exista o Beatrice reala in viata lui, va spera ca isi va gasi mantuirea? Nu mai credea, asta pana cand…

 Fermecatoarea si inocenta Julia Mitchell se inscrie la cursul sau. Atractia pe care o simte fata de ea nu numai ca ii pericliteaza cariera, dar il trimite intr-o calatorie in care trecutul si prezentul se ciocnesc.

 Infernul lui GabrielJulia Mitchell, semana foarte bine cu un inger, o aseamana cu un tablou al lui Botticelli, si cu Beatrice a lui Dante din Divina Comedie.
Era o fata de o frumusete diafana, cu niste ochi caprui blanzi si adanci, umezi ca ai unei caprioare, cu o piele alba translucida prin care parca vedeai venele pulsand- parea o papusa de portelan. O fata timida si care expira prin toti porii bunatate. Cand se intimida era un dezastru, impiedicandu-se, rasturnand lucruri, dar cel mai fermecator lucru era acea imbujorare a obrajilor ce nu intalneai decat la inocenti. O fata saraca ce traia doar din bursa de masterand, care nu isi permitea o masa decenta sau un ghiozdan mai acatarii. Traia intr-o camaruta plina de igrasie cu peretii scorojiti, dar nu isi permitea altceva. Si totusi avea mandria ei, nu vroia sa primeasca de pomana de la nimeni, vroia sa razbata singura sa-si faca viitorul ei. Trecand printr-o copilarie nefericita, unde a dus lipsa de iubire din partea mamei alcoolice si umilinta din partea iubitilor acesteia, totusi ea nu isi pierde inocenta si nici bunatatea sufletului. In ciuda fragilitatii ei este o fata puternica care vrea sa-si gaseasca drumul in viata. Avea 23 de ani, si increderea ei ca femeie se spulberase din cauza unor intamplari urate din trecut. Nu am sa va spun, si aici va trebui sa aflati despre ce este vorba. Un lucru este clar, Julia este inca virgina. Si virgina intalneste demonul desfraului pe Gabriel Emerson.

 Adevarul este ca, de la saisprezece ani Julia a iubit un singur barbat, pe Gabriel. Ea a fost ingerul care l-a salvat atunci in urma cu 10 ani, cea care a stat alaturi de el pe pajistea inconjurata de meri. Numai ca, Gabriel nu o recunoaste.
Din acest moment incepe o poveste plina de pofunzime, de secrete, de intalniri pe ascuns deoarece politica Universitatii era ca: relatiile dintre profesor si studenti sunt interzise. Va exista la inceput o relatie bazata pe o atactie pura, mai mult intalniri, mesaje, mici cadouri pe care Julia nu vrea sa le accepte, iesiri la cina sau imbratisari si sarutari. Dar totul clocoteste in ei. Purtarea lui Gabriel fata de ea mi-a adus aminte ca am citit undeva ceva de genul: Femeia este un templu pe care trebuie sa-l venerezi, mai ales daca esti primul barbat din viata ei.
Asa se poarta si Gabriel. O venereaza, o adora, este super protector, o hraneste, o iubeste cu mainile si gandurile, dar nu vrea sa o raneasca. Nu va incepe o relatie cu ea decat atunci cand ii va spune secretul lui, pana atunci sufera si nu poate sa se dezlipeasca de ea. Stie ca este posibil sa o piarda daca ii va dezvalui infernul lui, dar trebuie sa-si asume riscul acesta.

 Infernul lui Gabriel (2)Julianne merita un barbat care era dispus sa-i daruiasca, totul, cu rabdare si tandrete , concentrandu-se pe comuniune, nu unul care s-o foloseasca pur si simplu pentru a-si satisface pofta trupeasca. Merita sa fie adorata, venerata chiar, mai ales cand avea sa o faca pentru prima data. Sa fie el al naibii daca nu-i va oferi exact asta.”

“In seara asta isi propunea sa-i arate cat de mult o iubeste. S-o scalde in admiratie si s-a o ajute sa se relaxeze. O baie cu spuma, un masaj…orice ii statea in puteri ca sa o faca sa treaca peste stanjeneala de a-si dezvalui trupul dinaintea lui. Julianne era inca sfioasa in preajma lui si voia ca ea sa se simta sexy si atragatoare. Simon ii lasase urme adanci, afectandu-i increderea in sine. Se considera frigida. Se considera stangace si lipsita de indemanare in arta sexului. Se temea ca-l va dezamagi pe Gabriel cand vor face in sfarsit dragoste.
Singurul mod in care putea face asta era s-o ia incet, cu rabdare, incurajand-o mereu. De-abia astepta sa-si dovedeasca dragostea pentru ea si sa-si puna toate talentele lui erotice in slujba ei. Ea nu i-ar cere niciodata asa ceva, o astfel de atentie, ceea ce facea si mai imbietor gandul de a-i darui totul.”

 Pot sa spun ca, atata grija si protectie din partea unui barbat nu prea am intalnit. Ma fascineaza domnul profesor cu tot infernul lui si vreau sa va mai spun ca mie mi se pare ca, Gabriel Emerson este o combinatie intre Christian Grey (Cele 50 de Umbre) si Gideon (Crossfire), iar Julia (Julianne) este o mica Anastasia in combinatie cu o potentiala Eva. Chiar si ca poveste aduce oarecum cu o combinatie intre aceste doua carti. Poate este doar impresia mea, dar eu v-am spus-o ca sa stiti cam pe ce valuri plutiti. Astept si urmatoarele volume sa aflu toata povestea dintre inger si demon.
Sylvain Reynard marturiseste ca e interesat de felul in care literatura ne poate ajuta sa exploram aspectele conditiei umane-in special suferinta, sexul, dragostea, credinta si izbavirea.
Eu zic ca literatura are un rol extrem de important in conditia noastra umana, ne poate define valorile, ne poate ajuta sa evoluam, ne poate invata sa vedem viata cu alti ochi si chiar sa invatam cum sa traim si sa ne protejam. Din ceea ce citim putem invata cum sa ne comportam cum sa facem compromisuri, cum sa iertam si cum sa dam o a doua sansa. Chiar daca multe dintre povesti sunt fictiuni, se pliaza cu realitatea si poti sa alegi cum sa existi, sa inveti cum poti sa gestionezi unele situatii.

 “Infernul lui Gabriel este o poveste plina de pasiune a evadarii omului din iadul personal, in incercarea de a dobandi imposibilul: izbavirea si dragostea.”
 “O provocatoare explorare a seductiei si a iubirii interzise.”

 Am sa va prezint cateva mesaje din diverse etape ale relatiei lor.

 Gabriel catre Julianne:
Julianne…hm, Julia. Sunt Gabriel. Eu …. Te rog nu inchide. Stiu ca sunt ultima persoana cu care vrei sa vorbesti, dar te sun ca sa ma tarasc la picioarele tale. De fapt, sunt in fata casei tale, in ploaie. Imi faceam griji pentru tine si am vrut sa ma asigur c-ai ajuns cu bine. Mi-as dori sa ne putem intoarce in timp, dimineata, ca sa-ti pot spune ca n-am vazut niciodata o imagine mai frumoasa decat cea cu tine dansand fericita in camera mea de zi. Ca sunt incredibil de norocos ca m-ai salvat si-ai ramas toata noaptea cu mine. Ca sunt un dobitoc care distruge totul si nu merit bunatatea ta. Deloc. Stiu ca te-am ranit, Julia, si imi pare rau. N-ar fi trebuit sa te las sa pleci dimineata-nu asa. Ar fi trebuit sa alerg dupa tine si sa te implor sa ramai. Am dat-o in bara, Julia. Am dat-o in bara. Ar fi trebuit sa ma umilesc, ceea ce incerc sa fac acum. Te rog, iesi ca sa-mi pot cere scuze. De fapt, nu iesi-o sa faci pneumonie. Vino doar pana la usa de la intrare si asculta-ma prin geam. O sa stau aici si-o sa te astept…..”

Infernul lui Gabriel (4)Julia catre Gabriel
Mda, ei bine, daca n-ai fi fost atat de marsav cu mine, Gabriel, n-ar mai fi nevoie sa cumperi zambile ca sa-ti ceri iertare.”

 Gabriel
Julianne, este miercuri seara. Mi-ai lipsit la seminar. Stii, e de-ajuns sa fii undeva si se lumineaza camera. Imi pare rau ca nu ti-am spus asta pana acum. Paul mi-a spus ca esti bolnava. Pot sa-ti aduc niste supa de pui? Inghetata? Suc de portocale? As putea sa ti le trimit. N-o sa fii obligata sa ma vezi. Te rog, lasa-ma sa te ajut. Ma simt groaznic stiind ca esti singura si bolnava in apartamentul tau si nu pot face nimic. Macar acum stiu ca esti in siguranta si nu esti cine stie in ce autobuz-departe. Imi amintesc ca te-am sarutat. M-ai sarutat si tu. M-ai sarutat si tu, Julia. Stiu ca ai facut-o. N-ai simtit si tu? E o scanteie intre noi. Sau cel putin, a fost. Te rog, trebuie sa vorbim. Nu-mi poti cere sa ma resemnez aflandu-ti adevarata identitate si neputand vorbi cu tine despre asta. Trebuie sa-ti explic niste lucruri. Suna-ma.”

 Julia
” Domnule conf. dr. Emerson.
Nu ma mai hartuiti. Nu va mai vreau. Nici macar nu vreau sa va cunosc acum. Si, daca nu ma lasati in pace, ma voi vedea silita sa va acuz de hartuire. Si daca-l sunati pe tata, chiar asta o sa fac . Imediat.
Daca va inchipuiti ca voi renunta la masterat din cauza unui maruntis ca asta, va inselati amarnic. Am nevoie de un indrumator, nu de un bilet de autobuz.
Cele bune,
Dr. Julia Mitchell
O umila masteranda,
Mai mult timp in genunchi decat majoritatea curvelor.”

 Infernul lui Gabriel (1)Gabriel
Julia, am vrut sa-ti spun chestia asta personal, dar nu pot sa astept. Nu te-am facut curva dimineata. Iti jur. A fost o comparatie oribila si n-ar fi trebuit s-o spun, dar nu te faceam curva. Protestam din cauza faptului ca erai in genunchi. Lucrul asta chiar…ma deranjeaza. De fiecare data. Ar trebui sa fii adorata si tratata cu respect. N-ar trebui sa stai niciodata in genunchi. Niciodata, Julia, in fata nimanui. Orice ai crede despre mine, asta este adevarul…”

 Gabriel catre Julia
Julianne. Sper c-o sa gasesti tot ce-ti trebuie aici. Daca nu, Rachel a umplut dulapiorul din baia de oaspeti cu tot felul de articole de toaleta. Serveste-te. Hainele mele sunt la dispozitia ta. Te rog sa iei un pulover pentru ca s-a lasat frig azi. Cu drag, Gabriel.”

 “La ce te uiti?”-G

 “Chestii tare micute”-Julia

 “Cat de micute?-G

 P.S. Trimite-mi poze”

 “Prea micute. Fara poze-ar spulbera surpriza. Cu drag, Julia.”

 “Draga mea, Nicio poza n-ar putea spulbera experienta de-a te vedea pentru prima data in toata splendoarea ta. Atat de frumoasa esti. Cu drag, Gabriel.”

  “Multumesc, Gabriel. Te iubesc-J .”

  “Si eu te iubesc, scumpo. Distractie placuta … Vino mai repede acasa la mine.G”

Punctajul pe care il voi acorda va fi 9.7 puncte, celelalte pana la zece le opresc pentru manichiura mea distrusa.

9,7 puncte/10

Autor: Iasmy

Adam Remington-Hawk, a indurat 7 ani chinuitori. In acea noapte a fost aruncat pe o corabie si mai apoi vandut ca sclav in Alger. A indurat biciul sub soarele arzator, spatele fiindu-i marcat de acel bici al sclaviei. Dar l-a tinut in viata dorinta de a se razbuna

Juraminte umbrite de Sue Rich

Titlul original: Shadowed Vows juraminte umbrite

Editura: Miron

Numar pagini:318

An aparitie: 1992

 ,,Mirele Victoriei Townsend, Adam Remington, ducele de Silvercove, a trebuit sa se casatoreasca cu ea impotriva vointei lui…. Dar sarutarile din noaptea nuntii au aprins un foc pe care ea nu-l cunoscuse pana atunci.”

,,Un lord salbatic care vrea sa se razbune….”

Adam Remington, duce de Silvercove, pe numele lui Shadow Hawk (Umbra de soim) jumatate indian jumatate englez, vine in Anglia in urma cu un an pentru a intra in posesia titlului si averii care o mostenise dupa moartea tatalui mamei lui. Uraste Anglia, uraste titlul, uraste femeile albe. Mama lui ii parasise pe el si pe tatal lui, puternicul razboinic, sef de trib- Flaming Wing (Aripa inflacarata), pe vremea cand era doar un baietel de 10 ani. Nu o va ierta niciodata pentru suferinta pe care o produsese in sufletul lui si al tatalui sau. Din aceasta cauza ura toate femeile albe cu exceptia Samanthei (Seducatoarea in rosu), singura femeie alba care avea temperamentul si comportamentul unui indian. Stia ca venind in Anglia isi va intalni mama, dar accepta totusi deoarece vrea sa se indeparteze de o iubire imposibila. O iubea pe sotia fratelui sau de cruce Jason Kincaid, pe Samantha. Mai avea un scop venirea lui. Jason aflase de curand ca are o sora vitrega undeva prin Anglia si el trebuia sa o gaseasca. Abia astepta sa rezolve problema, era foarte aproape de a o identifica pe sora necunoscuta, ca sa se poata intoarce in tinutul lui liber din America, la cabana lui, printre cei care ii erau frati si prieteni.

Intr-una dintre nopti, chiar dupa ce credea ca aflase amanunte despre sora lui Jason, simtind ca se sufoca in acea casa alaturi de mama sa, si cu gandul sa plece cat mai repede catre salbaticia lui din America, iese sa isi inece mania la o carciuma destul de rau famata. Datorita unei altercatii din carciuma (el luand partea chelneritei), este urmarit la plecare, iar agresorii il bat si il injunghie. Cade in plina stada intunecata, iar cel care il ,,salveaza” este Collier Parks, nepotul contelui Townsend. Il salveaza cu un scop. Collier este un personaj ticalos plin de datorii, cu camatarii dupa el. Solutia lui este sa puna mana pe ceva averi- nici nu are importanta cum. Ducele ar putea fi una dintre surse, dar cum va face sa-i parvina ceva bani? Atunci vede undeva pe o straduta laturalnica trasura contelui? Ce cauta trasura in aceste locuri? Clar nu putea fi decat fiica acestuia, Victoria-Ria? Ce naiba face Ria in mijlocul suburbiilor? Atunci gandul salvator i-a venit in minte. O va casatori pe Victoria cu ducele, iar el fiind varul ei pe care il iubeste ii va da totii banii de care are nevoie, si de ce nu, cand fata va face 18 ani ii va lua si trupul de care era starnit.

Victoria Ann Townsend, o tanara in varsta de 15 ani, era in acel loc plin de hoti, betivi si prostituate, deoarece isi vizita un prieten. Paddy, omul care pana in urma cu ceva timp ii fusese ca un fel de tata, o alinase, ii ingrijise genunchii jupuiti, o sfatuise, o invatase toate lucrurile necesare din viata. Acum el a fost alungat de conte de la mosia lor si traia intr-o camaruta saracacioasa, iar ea venise sa-i aduca ceva de mancare si sa-l imbratisesze. Plecase pe ascuns de acasa stiind ca tatal ei, un om dur si rece, nu-i va permite sa aiba legaturi cu grajdarul.

Dar soarta face sa o depisteze Collier si ii cere ajutorul in legatura cu omul injunghiat din strada. Acesta este un maestru al regiei si o convinge sa intre intr-o camera a unui han unde sa aiba grija de ranile omului, pana el cheama doctorul. Victoria, tematoare, totusi se gandeste la viata unui om, si incearca sa-l ajute cum poate. Stergandu-i fata desfigurata, acesta are un moment de luciditate, o ia in brate, o saruta si-i spune:

Sam. Cum tanjeste inima mea dupa tine, murmura el, inainte de-a inchide ochii. Cum imi lipsesti, tu nelegiuit………

Vitoria, se retrage putin speriata si realizeaza ca omului ii plac barbatii si este indragostit de un nelegiut. Dar chiar cand se afla in bratele barbatului, usa se deschide si in cadrul ei se afla nimeni altul decat tatal rece si dur, nemilos si acuzativ. Chiar daca nu este ceea ce pare, tatal il obliga dupa ce afla ca persoana este Ducele de Silvecove, sa o ia de sotie.

Cand ajunge acasa, Hawk, isi intreaba mama despre originile fetei cu care trebuie sa se casatoreasca, iar din spuse deduce ca este sora fratelui sau de cruce Jason. Abia atunci accepta casatoria, cu o copila, pe care vrea sa o lase oarecum de izbeliste, inima lui fiind deja ocupata.

In noaptea nuntii, cand tanara pe care o duce in aceeasi camera de han, crezand ca totul a fost o capcana, realizeaza ca simte atractie fata de ea. Atitudinea fetei si formele ei, ii provoaca o dorinta salbatica pe care nu o mai simtise pana atunci. Se abtine totusi, si frustrat, iese afara pe strazi, gandindu-se ca isi va lua sotia si va pleca catre America. Totul era deja pregatit.

Victoria-Ria, era speriata, dar si incantata. In ziua nuntii ei 22 mai 1775, a implinit 16 ani. Nimeni nu ii facuse vreun cadou, in afara de sotul ei. Ii daruise un trusou!

Invartindu-se pe strada Hawk, este iarasi atacat, si isi pierde cunostinta.

Au trecut 7 ani din aceea noapte, in care Victoria realizeaza ca sotul ei o parasise si o lasase in voia sortii. In cei 7 ani, tanara ducesa locuise alaturi de mama acestuia si afla foarte multe depre sotul ei. In tot acest timp fetita de 16 ani se maturizeaza, trece prin barfe si batjocura din partea societatii, vede cum prietenele ei au familie, au copii, iar ea … 7 ani de umilinta si suferinta. Ani in care Collier ii da tarcoale ca un corb deasupra prazii.

Se hotaraste sa plece in cautarea lui Adam Regminton-Hawk, sa rezolve problema: ori formeaza o familie, ori anuleaza casatoria. Pentru a se elibera de aceasta falsa casatorie, incepe o cautare indrazneata, o calatorie primejdioasa, catre o iubire sau o respingere.

5 (2)Adam Remington-Hawk, a indurat 7 ani chinuitori. In acea noapte a fost aruncat pe o corabie si mai apoi vandut ca sclav in Alger. A indurat biciul sub soarele arzator, spatele fiindu-i marcat de acel bici al sclaviei. Dar l-a tinut in viata dorinta de a se razbuna. Ii mai rasunau si acum in minte cuvintele rapitorului care sustinea ca mireasa lui aranjase totul. Indurerat dar neanfrant, el reuseste sa scape si pleaca sa-si gaseasca tanara sotie pe care vrea sa se razbune. Avea dreptate sa nu aiba incredere in femeia alba. Mama lui ii tradase, acum si mireasa lui. Dar cand ajunge in Anglia, deja Victoria plecase impreuna cu mama lui in America in cautarea sotului. Ii ia urma, si din umbra o urmareste pe tot drumul. Este surprins oarecum sa vada acum o tanara femeie foarte atragatoare care ii starneste dorinta chiar si in conditiile date. Ocazia lui se iveste, cand Victoria trebuie sa strabata un tinut salbatic sa poata ajunge in satul lui-atunci Hawk o rapeste. Se vede in fata unui indian foarte atragator, frumos si foarte viril, acoperit doar de cateva fasii de piele, care o priveste cu ochii fierbinti si care o trateaza ca pe sclava. Este dezbracata in pielea goala si tarata prin salbaticia tinutului, doarme pe pamantul rece, o bazaie insectele, iar indianul abia scoate cateva cuvinte. Doar un cuvant era mai tot timpul prezent-Neewa (care insemna sotie, dar Victoria nu avea de unde sa stie, ea nu isi cunostea sotul, el in noaptea nuntii era desfigurat, si nici limbajul indienilor Shawnee). In ciuda acestor lucruri, cei doi simt o atractie puternica unul fata de celalalt.Victoria se simte o tradatoare crezand ca isi inseala sotul.

Vor fi tot felul de intamplari, de scene pasionale, toate acestea intr-un ritm rapid si incitant.

Va afla oare Victoria, ca indianul este una si aceeasi persoana cu sotul ei? Va reusi Hawk, ca in inima lui sa-si faca loc alta femeie in afara de Samantha? Care este adevaratul motiv pentru care mama lui ii parasise? Cine este Paddy cu adevarat? Cine se afla in spatelele acestui aranjament, si de ce ii doreste moartea lui Hawk? Care va fi finalul acestei povesti inflacarate pline de pasiune, intrigi si neantelegeri?

Ce mi-a placut la aceasta carte este ritmul rapid al naratiunii, nu te pierzi in detalii si nu te plictiseste. Nu este foarte complexa, dar are o anumita lejeritate care te relaxeaza.

9 puncte/10

Autor: Iasmy

-Jason Devarail Kincaid-deghizat in Lord Wintehall-filfizon cu peruca, pudrat si purtandu-se ca un idiot. Participa pe la baluri fluturand din batiste parfumate si etalandu-si alunitele false la moda. Tot Jason este si Cavalerul Diavolului, care lupta pentru un scop nobil si este cel mai temut , iubit si respectat personaj. -Samantha Fleming-deghizata in ,,Seducatoarea in rosu”-deoarece jefuia noaptea pe cei din lumea buna care aveau pungile pline. De ce?

Seducatoarea in rosu de Sue Rich

Titlul original: The Scarlet Temptress1 (3)

Traducerea: Alexandra Petrea

Editura: Miron

Numar pagini: 380

O lectura relaxanta pentru dupa-amiezile libere, pe care o poti citi usor si care te deconecteaza prin situatiile si aventurile uluitoare, dar si prin clipele de iubire dintre protagonisti. Nu este o carte cu o mare incarcatura de substanta, dar te poate face sa zambesti. Amuzamentul este cel care da culoare si face povestea sa nu fie anosta. Nu ceva complicat, nu o poveste de mare anvergura sau ceva iesit din comun-dar place. Fara un stil complicat si versatil ramai totusi cu zambetul pe buze la final. Iar daca peste un timp esti intrebat ce impresie ti-a facut cartea cel mai tare iti amintesti ca: ai zambit!

Si inca ceva-personajul Jason seamana foarte tare cu Zorro, cu aceeasi deghizare zi-noapte si lupta pentru dreptate.

Cartea ,,Seducatoarea in rosu”, este urmata de cartea ,,Juraminte umbrite”. Au o oarecare continuitate in ceea ce priveste personajul Hawk pe care il intalniti ca si personaj secundar in prima poveste. Probabil ca sunt singurele carti traduse si aparute la noi, eu cel putin nu am mai descoperit altele.

Virginia, Lynch’s Ferry-1774

Personaje:

1 (2)-Jason Devarail Kincaid-deghizat in Lord Wintehall-filfizon cu peruca, pudrat si purtandu-se ca un idiot. Participa pe la baluri fluturand din batiste parfumate si etalandu-si alunitele false la moda.

Tot Jason este si Cavalerul Diavolului, care lupta pentru un scop nobil si este cel mai temut , iubit si respectat personaj. Autoritatile ar face orice sa-l prinda deoarece de foarte multe ori le pune bete in roate. Lupta pentru o viata mai buna in special impotriva taxelor absurde. Este dur, aspru, descurcaret si atragator. Brunet cu ochii albastrii, inalt si lat in umeri, viril si seducator. Dar putini sunt cei care il cunosc in realitate. Ca si Calaretul Diavolului este mascat, dar si asa femeile sunt lesinate. Cine nu si-ar dori o noapte in compania Calaretului necunoscut. Ca lord Wintehall este un papagal idiot, dar sub pudra si peruca cu codite atrage si aici o groaza de madame. Iar ca si Jason –pur si simplu este superb!

-Nick Kincaid, este fratele geaman al lui Jason, el este cunoscut de toata lumea ca un personaj respectat si de temut. Se misca prin lumea buna, iar cea mai mare calitate a lui este spionajul. Cei doi frati seamana ca doua picaturi de apa, diferenta fiind de temperament. Nick este mai calm, dar este un scorpion neandurator daca cineva ii ataca fratele. Jason este mai energic si parca in miscare mereu. Mai exista o mica diferenta-un semn din nastere dar intr-un loc in care nu il vede nimeni. Il stiu doar cateva persoane: ei, cea care i-a nascut si femeia care a avut grija de ei -menajera Dahlia.

1 (1)-Samantha Fleming-deghizata in ,,Seducatoarea in rosu”-deoarece jefuia noaptea pe cei din lumea buna care aveau pungile pline. De ce? Tatal ei a fost condamnat la inchisoare in turnul Londrei pe motiv de tradare(acuzat ca face contrabanda cu rebelii). Daca era judecat putea fi spanzurat. Ii trebuia bani ca sa-l scoata din inchisoare si sa afle cine se ascunde cu adevarat in spatele complotului.

Tot ea se deghizeaza in batrana Melanie Traynor, cea care se plimba pe la ceaiuri (asa mai afla cate ceva) si care va avea grija de Jason-lord Wintehall-dupa ce l-a jefuit, l-a dezbracat in pielea goala si l-a lasat in frig. Are remuscari ca poate a cauzat moartea omului si se deghizeaza sa afle si sa-l si ajute sa-si revina. Jason chiar cade bolnav dupa o noapte in care a fost lasat in ger.

Singura lui ratiune sa-si revina este sa puna mana pe Seducatoarea hoata, si sa o pedepseasca. In delirul lui chiar parca o vede aplecata asupra lui. Stia doar ca prin masca vazuse cei mai frumosi ochii verzi, si cea mai ispititoare gura. Dar cand isi revine langa el se afla o batranica care il tine de mana.

1 (4)Christine Fleming, sora geamana a Samanthei. O fata linistita, inteleapta, potolita, este partea care o tempereaza pe sora ei. Seamana ca doua picaturi de apa, dar ca temperament sunt diferite ca apa si uleiul. Si totusi au un echilibru. Diferenta mai consta si in gropitele din obraz, dar pe care foarte putine persoane le observau. Una facea o gropita in obrazul stang, alta in cel drept. Putini erau cei care stiu acest mic detaliu. Doua brunete frumoase, cu ochii verzi care incearca sa-si salveze tatal.

Hawk-indian Strawnee, prietenul cel mai bun al celor doi gemeni, care au copilarit impreuna si unde s-a legat cea mai frumoasa pretenie. O prietenie in care toti trei erau trup si suflet facand orice unii pentru ceilalti. Pe jumatate indian, pe jumate englez, Hawk este un barbat la fel de frumos si atragator ca si gemenii. Par lung negru revarsat pe umeri, cu aliura de razboinic-efect garantat. Un barbat care in urmatoarea carte va deveni Duce din cauza originilor mamei lui.

Lordul Carl Midelton, cel care are acum grija de fete, dar care ii cunoaste si pe baieti (este nasul lor). Cel care le stie secretele ambelor tabere de gemeni. Este cumva liantul care ii uneste.

Dahlia, menajera lui Jason- om de incredere, cea care cunoaste totul-care ii oblojeste ranile, care il acopera.

Hadley valetul in slujba Samnathei, cel care o ajuta sa se pregateasca pentru actiunile ei nocturne.

Lordul Peter Hawksley, un personaj care circula in lumea buna, aparent un om sters, dar care lucreaza sub acoperire

Sora lui Virginia, este o tanara participanta la baluri care aude si vede multe.

Doamna Minerva Carstairs. O blonda planturoasa, spumoasa, care pune ochii pe tot ce poarta pantaloni si care are un titlu. Chiar ii poarta sambetele lui Jason deghizat in fanfaronul lord.

Ofiterul Langforg-cel mai odios, manat de ura, un criminal razbunator care va face totul sa-l omoare pe Jason, dar care la un moment dat cea care ii intra in vizor este Seducatoarea in rosu.

Calul Samanthei-Starbust. Un cal destept care stie sa se descurce in diferite situatii si sa faca pe mortul.

Calul lui Jason-Adversary, un cal destept care cunoaste o gramada de secrete si drumul catre casa.

Calul lui Hawk-Ataraxia, care incearca sa-i intreaca pe cei doi.

Cei patru gemeni se vor indragosti unii de ceilalti, dar pana la final nu prea stiu adevarul din spatele mastilor. Jason si Samantha, Nick si Christine. Este cumva amuzant si derutant cand se fac schimbarile, atat in actiunile pe care le intreprind, cat si la intalnire. Nick o intalneste pe Samantha si Jason pe Christine si invers. Dar cei care se iubesc cu adevarat se recunosc chiar daca -vezi dublu.

Ce este mai interest este, Hawk care a crezut ca, Samantha- Seducatoarea in rosu a vrut sa-l omoare pe Jason, el vrea sa o prinda si sa o pedepseasca. Chiar isi da seama cine se ascunde in spatele mastii si se indragosteste de frumoasa amazoana bruneta cu ochii verzi si abilitate de Indian. Ce va face?

Vor afla fiecare cine se afla in spatele mastilor? Cum vor evolua lucrurile intre cei patru? Criminalul va fi prins, si care este adevaratul motiv de razbunare?

Situatii amuzante, conspiratii, aventura, nopti pasionale, urmariri, neintelegeri , un criminal sunt prezente pe tot parcursul povestii. Dar repet cel mai mult va capteaza amuzamentul situatiei si al personajelor. Un ritm alert, antrenant si amuzant caracterizeaza aceasta carte.

8 puncte/10

Autor: Iasmy

 

"Numai ca-mi doresc sa pot gasi o cale de a …. de a-i arata CAPITOLIULUI, ca nu ii apartin. Ca sunt mai mult decat un simplu pion in jocurile lor."

jocurile-foamei-hardcoverJocurile foamei de Suzanne Collins-Editura Nemira

Titlul original: HUNGER GAMES

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Editura : Nemira

Numar pagini: 307

An aparitie: 2011

Trilogia Jocurile foamei : Jocurile foamei, Jocurile foamei-Sfidarea, Jocurile foamei-Revolta

Ultima carte citita “Jocurile foamei” de Suzanne Collins mi-a trezit interesul. Sper sa va placa si voua, caci este mult mai buna decat filmul.

Este povestea lui Katniss Everdeen si Peeta Mellark, tributurile districtului 12 oferite Capitoliului-capitala Panemului,- pentru Jocurile foamei. Katniss, este sora lui Prim, in locul careia aceasta se oferă voluntara, ea fiind o arcasa buna. Peeta Mellark, este fiu de brutar, iar stilul lui fiind forta.
Mentorul lor e Haymitch, fost castigator al Jocurilor Foamei, care se ocupa cu gasirea sponsorilor si ofera sfaturi de supravietuire in arena jocurilor. Katniss se intreaba de ce Peeta il ajuta pe mentorul lor atunci cand este beat, iar raspunsul apare imediat :

Din cauza ca e un om bun din fire. Exact asa cum mi-a dat mie painea, din bunatate.”

Jocurile foamei 1La festivitatea de deschidere -stilistii lor, Cinna si Portia, ii îmbracă in costume negre, mulate, cuprinse de flacari – o intrare de neuitat pentru districtului 12. La antrenamentul final Katniss, ramane in memoria creatorilor de joc datorita faptului ca trage in marul din gura portului fript –asta de nervi ca nu e urmarita, si a replicii de final : ,,–Va multumesc pentru atentie.” Plecand apoi fara a i se da permisiunea. Inaintea interviurilor finale Peeta, cere antrenare separata, apoi in timpul acestora mai afla o veste soc. I se sugereaza ca: daca va castiga , fata de care e indragostit o sa-l bage in seama:

Victoria n-ar fi o solutie in cazul meu. Pentru ca…pentru ca….ea  a venit aici cu mine.”

Incep Jocurile, Katniss, este condusa la lansare de Cinna.Ea urca in Arena, iar la start fuge, reusind sa ia si un rucsac. La sfarsitul primei zile mor 12 tributuri. Katniss, are multe de infruntat-cauta apa, trece printr-un incendiu, e urmarita de 6 tributuri…… Peste care dimineata se arunca un stup de viespoi – copoi. Veninul lor da halucinatii, intepatura se umfla cat o pruna si poate fi chiar letala. Se lupta cu halucinatiile ea insasi. Rue o ajuta sa scape de ele, si hotarasc sa arunce in aer locul unde este depozitata mancarea celorlalti. O face, dar la intoarcere ajunge la Rue – doar pentru a o vedea omorata- Katniss omorand la randul ei asasinul copilei, careia ii canta pana moare. Suparata, ii revin in minte vorbele lui Peeta :

Numai ca-mi doresc sa pot gasi o cale de a …. de a-i arata CAPITOLIULUI, ca nu ii apartin. Ca sunt mai mult decat un simplu pion in jocurile lor.

Se comunica o schimbare in regulile jocului: 2 tributuri din acelasi district pot fi declarate invingatoare chiar si daca sunt ultimile 2 ramase in viata . Katniss, porneste in cautarea lui Peeta, care e ranit, il ingrijeste , apoi pleaca sa-i facă rost de medicamente. Da peste Tresh, care o salveaza ca favoare ca a avut grija de Rue. Inapoiata la Peeta , ii injecteaza medicamentul si lesina. La unul din saruturile lui Peeta, realizeaza ca e singurul baiat care o face sa-si mai doreasca incă unul, si parca vibreaza ceva in ea.
Mai raman doar trei tributuri in joc, de aici totul devine pe viata si pe moarte, cu caini mutanti ce au ochii tributurilor moarte deja si tot felul de situatii. In lupta tributul districtului 1 este torturat de caini -ca sa ii curme suferinta Katniss, il omoara din mila.

Apare o rasturnare de situatie in urma careia cei doi ramasi decid ca prefera sa moara împreuna decat sa se omoare unul pe altul, astfel pot deveni amandoi castigatori.

O întrebare mai rămane: Ce se intampla cu cei doi? Raman impreuna? O carte de nota 10, ce te tine cu sufletul la gura de la inceput la sfarsit.

Recenzie cititor: autor Geo

Te astept de Jennifer L. Armentrout semnata J. Lynn

Titlul original: Wait for you

Traducere: Cristina Jinga

Editura: EPICA

An aparitie: 2013-Bucuresti-2014

Nr. Pagini: 380

Wait for you Series: 1. Te astept,  1.5. Trust in Me, 2. Te doresc (Be whit Me), 3. Ramai cu mine (Stay with Me), 4. Dream of You, 5. Come whit Me, 6. Fire in You.

Categoria : Fictiune pt. Tineri

,,Unele lucruri merita sa le astepti…
Unele lucruri merita incercate….
Unele lucruri n-ar trebui trecute sub tacere niciodata…
Iar pentru unele lucruri merita sa lupti….”

In acest roman, J.Lynn, ne aduce in prim plan o poveste de viata, dragoste, neincredere, umilinta, prietenie.

O poveste, care daca ai trecut de varsta primei tinereti iti aduce aminte de anii frumosi de pe bancile scolii, despre viata de student si despre prima dragoste. O dragoste pura cu parfum de inocenta, impletita cu pasi micutii catre esenta iubirii si maturitatea sentimentelor.

Daca inca esti student sau pur si simplu tanar, povestea face parte din viata ta, pentru ca se contopeste o mare parte din ea cu ceea ce traiesti sau cu ce va urma.

Orice varsta isi are amintirea, prezentul sau viitorul in povestea scrisa de J.Lynn-TE ASTEPT!

2 (8)Avery Morgasten, o tanara de 19 ani, se inscrisese de curand la o facultate departe de casa, isi inchiriase un apartament, pentru ca nu-i placea in campus, si incerca sa-si traiasca viata insipida asa cum dorea. Era si fusese o eleva eminenta si toata atentia ei era canalizata pe invatatura. Se inscrisese la diverse cursuri de care avea nevoie, dar chiar in prima ei zi de scoala intamplarea face sa intarzie. Pe holurile facultatii, in cursa ei nebuna de a ajunge cat mai repede la cursul de astronomie, fara sa vada, se ciocneste de un zid uman. Geanta cu tot ce este in ea se risipeste in toate directiile, ea este pe burta incercand sa-si adune lucrurile si mormaind nemultumita. Isi ridica ochii si ramane blocata de ceea ce vede.

Privirea ei se adanceste in cei mai albastii ochi pe care ii vazuse vreodata, iar specimenul prezent era superb. Un tip brunet, cu parul negru si ravasit, inal, cu niste umeri care simbolizau protectie si putere, iar bratele musculoase erau fascinante dandu-ti senzatia de siguranta. Vocea aceea un pic guturala si lasciva te facea sa-ti pui intrebarea cum ar fi daca iti este soptita. Dar cel mai frumos lucru la specimen era zambetul cu gropita formata in obrazul drept care te mortaliza pe loc. Tipul descris nu era nimeni altul decat Cameron Hamilton, cel mai popular baiata cel mai vanat de fete, rebelul, petrecaretul, inima campusului. Petrecerile date de el erau de pomina, si multi ii dorea compania. Inca un lucru care il evidentia era tatuajul in forma de soare care il avea pe piept-piept care in afara scolii era mai mereu dezgolit.

Avery, este o fata timida, tipul tocilar, o fata care nu participa la petreceri, care fugea cumva de lume incercand parca sa se ascunda.

Si ea fusese o fata populara in liceu, cu prieteni multi, adulata, dar in urma intamplarii nefericite prin care trecuse viata ei s-a schimbat radical.

La varsta de 14 ani, invitata la o petrecere in casa unui baiat mai mare cu 3 ani, popular si el dar ok ca si tip-unde erau invitati toti prietenii ei-se intampala drama care o urmareste si acum. Acolo era muzica, bautura, glume, intr-un cuvant distractie maxima. Credea ca, Blaine, o place cu adevarat, dar dupa 2 beri pe care le bause si dupa niste poze inocente pe genunchii lui, acesta o atrage intr-o camera si o violeaza (dar nu oricum) [ Este greu sa ma exprim aici cum a fost violata sa nu para vulgar, va spun doar ca, ramasese virgina-poate asa intelegeti cum si in ce fel a avut loc violul].

Blaine, era un baiat de oameni bogati, cu conturi grase, cu relatii in toate domeniile. Avery, ranita, infricosata si cu ultimele puteri reuseste sa ajunga la politie sa depuna plangere, si sa se faca dreptate.
Dar este doar o fata de 14 ani, ce poate face un copil? Cat de matura este in a lua decizii? Si care sunt acelea, ea fiind o pustoaica ce habar nu are de hatisurile vietii.

Nu o crede nimeni, proprii parinti fiind mai ingrijorati de imaginea lor si de prietenii de la club decat de tragedia propriului copil. Toti o acuza ca a participat de buna-voie (din cauza fotografiei, in care statea in bratele lui Blaine). Calvarul incepe acum. La decizia parintilor, isi retrage plangerea, primeste o suma frumoasa de bani, si ramane cu pata ca totul s-a intamplat cu acordul ei. Asa hotarase parintii, care nici nu vroia sa auda ce are de spus.

Pe holurile scolii, la telefon, prin mesaje-profesori, parinti, familie, prieteni-toti o numeau:,,Tarfa mincinoasa”! Primea mesaje obscene cu acuzatii de care nu auzise, amenintari. Renunta la pasiunea vietii ei- baletul. Traieste sub teroare si dispret total, pana cand la 16 ani incearca sa se sinucida-taindu-si venele.

Acum la 19 ani. reuseste cumva un echilibru cu viata ei, plecand departe de casa de locul in care suferise enorm, incercand singura sa-si gaseasca un drum. Dar totusi teama, neancrederea, singuratatea este prezenta in fiecare zi.
Aceata este fata cu care Cameron, face cunostinta, dar despre care nu stie nimic, decat ca era atras de sudenta timida.
Cei doi printr-un joc al sortii, ajung sa fie colegi la curs, colegi de banca, si mai fac si echipa intr-un proiect de la cursul de astrologie (Trebuiau sa observe stelele, cerul- seara)

2 (7)Cameron (Cam, pentru prieteni), baiatul indraznet, rebel, dorit de toti in special de femei, isi da seama ca Avery este altfel decat toate fetele intalnite (si erau multe nu gluma), ca trebuia abordata diferit.
Se apropie de ea prin glume, dar si seriozitate, prin vorbe frumoase, ii aduce fursecuri facute de el, ii face cunostinta cu Raphael-broscuta lui testoasa, dar nu o atinge niciodata.

Tot destinul face, ca cei doi sa fie si vecini, amandoi inchiriase apartamente pe acelasi palier intr-o cladire din apropierea facultatii. Fara sa vrea se vedeau zilnic. Incet, incet, Cam, o face sa se deschida putin, mai ales dupa ce isi face un obicei ca, in fiecare duminica sa bata la usa ei si sa-i pregateasca cele mai gustoase oua. Ii propune o intalnire, chiar daca se vedeau mereu, ceva oficial, la care normal Avery il refuza. Era prima fata care il refuza, dar el nu renunta si zi de zi minut de minut o intreba chiar si in gluma: Iesi cu mine?!

In acest timp, Avery reuseste sa socializeze si is face si doi prieteni, Jason, un baiat cu alte orientari sexuale, si pe Brithany o fata vesela si optimista. Iar in sufletu ei, CAM, se strecoara cu pasi mici, placandu-l din ce in ce mai mult, permitand chiar sa si o atinga, facand-o sa rada si sa creada ca este frumos sa traiesti. Dupa 3 luni, luandu-l pe nepregatite, accepta sa iasa la intalnire cu el. Este o seara magica. La o cina, plina de veselie si de un sentiment de pace-dar el tot nu o atinge.

Si Cam, are trecutul lui secret. Fusese la un pas de inchisoare de ani grei-il batuse pe un tip cu bestialitate, il facuse praf aducandu-l in coma. Isi revenise, dar el a trebuit sa faca munca in folosul comunitati si ce este mai dureros sa renunte la fotbal-pasiunea lui. Motivul brutalitatii era sora lui mai mica, care fuses batuta cu brutalitate de acel baiat. Numai ca, Cam, avea o familie frumoasa unita si care l-a sustinut pana la final, fiind alaturi de el.

Lucrurile dintre cei doi se desfasoara din ce in ce mai bine si frumos, el pasionat de gatit (ciudat la un tip cu imaginea lui), la sarutari, chiar mangaieri si cadouri de Ziua Indragostitilor, ea oferindu-i bilete la un meci, el o broscuta pe care o numeste Michelangelo. Totul este frumos pana cand …

Avery, se hotaraste sa aiba o noapte de iubire cu Cam, prima ei noapte de dragoste. Lui Cam, nu-i vine sa creada ca accepta, dar momentul urat acum incepe. Avery nu poate trece peste trecutul ei. Cand il vede si il simte pe Cam, sarutand-o cu pasiune, in mintea si in ochii ei se declanseaza scena oribila la care a fost supusa. Nu poate povesti nimanui, stiind ca poate nu va fi crezuta si poate va fi dispretuita si aici de oamenii care incepuse sa-i fie dragi. Declinul vine, Cameron se retrage, nu pentru ca nu ar fi avut loc actul in sine, ci pentru ca ea nu are incredere in el, sa-i spuna adevarul. El poate decide daca merge mai departe sau nu, dar trebuia sa stie despre ce este vorba, mai ales ca inainte ii dezvaluise secretul sau. Vroia incredere totala, sa nu se ascunda unul fata de celelalt orice ar fi fost in trecut. Dar, Avery, alege sa se inchida in carapacea ei si sa-si duca singura secretul, chiar daca stie ca il pierde pe singurul om care a facut-o sa traiasaca cu adevarat in ultimul timp. Nici mesajele amenintatoare si obscene, pe care le primeste si acum -nu le-a dezvaluit. Nu a spus nici ca, Blaine a atacat din nou o alta fata de 16 ani.

As putea sa va povestesc la nesfarsit despre tot ce se intampla in carte, dar ma voi opri aici si am sa va intreb: Care credeti voi ca este deznodamantul?
O accepta Cameron? Avery, ii spune secretele ei? Capata incredere si incearca sa lase trecutul in urma? Reuseste vreodata sa faca dragoste? Cine si de ce ii trimite mesajele? Cum reactioneaza parintii ei cand prinde curaj si le spune ce gandeste despre ei? Vor fi impreuna?

O extraordinara poveste de dragoste, a doi tineri care au un trecut tumultos si intunecat, care s-au maturizat mult prea devreme, si cum incearca sa-si gaseasca locul lor in viata.
Nu ii pot intelege pe acei parinti care lasa un copil de 14 ani sa treaca singur prin greutati-fara alinare, fara un cuvat bun, fara o imbratisare. Sa-l lasi sa pluteasca singur in deriva prin tenebrele mizeriei brutale traite si sa nu ii fii alaturi, sa nu ii intinzi o mana, este ceva care depaseste puterea mea de intelegere. O consider pe Avery, o fata puternica si imi pare bine ca nu a inebunit sau ca nu a mai incercat sa-si ia viata dupa asa o tragedie plina de singuratate. Iar CAMERON, este un baiat care prin firea si comportamenbtul lui are tot respectul meu.

Chiar daca este o poveste fictiva, si totul este imaginar, eu ii intind o mana, un umar, lui Avery, acolo unde o fi in lumea asta fictiva, ii pot spune ca ii sunt alaturi, ca o cred, ca nu este vinovata-nici macar pentru deciziile parintilor. Si ii mai spun:

AVERY, NU ESTI SINGURA, O LUME INTREAGA ESTE ALATURI DE TINE!

10 puncte/10

Autor: Iasmy