Tags Posts tagged with "carti de dragoste"

carti de dragoste

by -
12

Tu eşti alesul meu, de Julia Quinn-Editura Miron-recenzie

Titlu original; Brighter Than The Sun
Traducere: Gabriela Anca Marin
Editura: Miron
Număr pagini: 382
    Cartea face parte din seria-The Lyndon Sisters-1. Everything and the Moon.2-Brighter than the sun (Tu ești alesul meu)
 
   Julia Quinn (Julie Cotler Pottinger) s-a născut în anul 1970 în New York City. Genurile romance şi historical romance i-au adus notorietate şi cărţile sale au captat atenţia cititorilor traducându-se în douăzeci şi nouă de limbi.
 
   Când am început să citesc această nouă carte a Juliei nici prin cap nu îmi trecea ce amuzantă va fi. Certurile ,,dezastrele” casnice ce vor ,,cădea” pe Ellie fac deliciul acestei lecturi. Pur și simplu vei râde în hohote, și vei trece peste acțiunea puțin mai lejeră din carte. Eu sunt o persoană care nu mă amuz când citesc o carte, dar de data aceasta am făcut-o! Sper ca această carte să descreţească fruntea cât mai multor cititori!
 
  Când Charles Wycombe, îndrăznețul și incorigibilul conte de Billington a căzut dintr-un copac și a aterizat la picioarele lui Ellie, niciunul dintre ei nu a bănuit că această întâmplare nefericită va duce la căsătorie. Charles trebuia însă să-și găsească o mireasă înainte să împlinească treizeci de ani, altfel urma să-și piardă averea. Iar Elli avea nevoie de un soț, altfel ar fi fost obligată să se mărite cu bărbatul ales de odioasa logodnica a tatălui ei. Așa că se înțeleg să se căsătorească, chiar dacă nu li se pare neapărat cea mai bună idee.
 

,,Eleanor Lyndon își vedea de treaba ei când Charles Wycombe, conte de Billington, a aterizat în viața ei-la modul propriu. Se plimba de una singură, îngânând un cântecel vesel și ținându-și mintea ocupată, încercând să estimeze profitul anual al companiei East &West Sugar Company (la care cumpărase și ea câteva acțiuni) când, spre marea ei uimire, un bărbat a căzut din cer și a aterizat la-sau mai exact pe-picioarele ei. Şi-a tras piciorul stâng de sub umărul bărbatului, și-a ridicat fusta deasupra gleznelor, ca să nu o prăfuiască, după care s-a aplecat:

-Domnule? a spus. Ești bine?

El a răspuns doar:

-Au!

Dumnezeule, a murmurat ea. Sper că nu ți-ai zdrobit vreun os, nu-i așa?

El nu a spus nimic, doar a expirat prelung. Ellie s-a tras în spate, lovită de izul respirației lui.

-Dumnezeule mare, a șoptit. Miroși mai rău decât o distilărie.

-E de la whisky, a mormărit el. Un gentleman nu bea altceva. Doar whisky.

-În nici un caz așa de mult, i-a răspuns ea. Doar un bețiv poate să bea atît.

El s-a ridicat cu dificultate și a clătinat din cap, încercând parcă să se limpezească.

-Exact, a spus făcând un gest larg prin aer, după care a închis imediat ochii, pentru că ameţise din nou. Mă tem că sunt puțin cam beat.”

   Cu așa o întâlnire memorabilă cum să nu fii curios să mergi mai departe și să o urmăreşti pe tânăra noastă care, deși inteligentă, este inocentă în prezența părții masculine. Fiind o fiică de vicar a fost învățată să acorde ajutor persoanelor aflate în dificultate, iar tânărul nostru conte chiar avea nevoie de ajutor.

   Prin aburii alcoolului, Charles va distinge o superbă ființă, care îi ține piept. Un lucru neobișnuit pentru un conte. Când toate tinerele debutante de la Londra ar fi foarte bucuroase să îi între în graţii, tânăra noastră îi oferă o muştruluială zdravănă, iar acest fapt îl pune pe gânduri.

”Charles nu era prea sigur de ce, poate pentru că nu era complet treaz, dar îi plăcea cum sună cuvântul ,,amîndoi” rostit de buzele ei. Domnișoara Lyndon avea ceva special, care îl făcea să se bucure că-i era alături. Era loială, corectă, cu mintea ageră. Și avea un ciudat simt al umorului. Exact genul de persoană pe care cineva și-ar dori să o aibă alături atunci cînd avea mare nevoie de ajutor.

Avea o voce plăcută, și-a zis Charles. Avea voce plăcută, era isteață, spirituală și deși încă nu aflase ce culoare avea părul ei-avea sprîncene frumoase. Și se simțea al naibii de bine când ea se lipea toată de el.,,

După puține dezbaterii cei doi și-au dat seama că ar fi în avantajul lor să se căsătorească.

   Charles va pierde averea dacă nu se căsătorește în decurs de cinsprezece zile, iar Ellie nu ar rezista în casa tatălui său cu viitoarea mama soacră. Cum finanțele sale nu pot fi scoase de către ea, va accepta cererea puțin cam neobișnuită a contelui.

   De aici în colo avem dueluri verbale între cei doi, tatonări din partea contelui pentru a-și cuceri cu adevărat soția, pe lângă dezastrele ce se ivesc în gospodăria contelui, în care vinovată ar fi chiar contesa, ea fiind ultima care are de a face cu dezastrele produse. Să fie într-adevăr atât de nepricepută?

,,Nu era însă pregătit să vadă acel tablou: soția lui era în patru labe, cu întregul cap-ba chiar și jumătate de bust-într-un cuptor care se afla la Wycombe Abbey încă de pe vremea lui Cromwell.

-De data asta am reușit. A scos un grătar carbonizat și l-a băgat la loc. Trebuie doar așezat mai departe de flacăra.

Flacara? Lui Charles i-a înghețat sîngele în vene. Se juca cu focul?

-Gata! Ellie a dat să iasă din cuptor și a mai aterizat o dată în șezut. Acum ar trebui să fie în regulă.”

    Oare de la acest incident s-a declanșat incendiul în bucătărie?

   La fel se va întâmpla cu sera de portocali și trandafiri. Ellie care iubea grădinăritul va avea drept rezultat uscarea tuturor plantelor, iar duhoarea ce răzbate de acolo este insuportabilă.

   Totul va culmina când Ellie își va arde mâinile cu un ceaun cu dulceață. Cine este invidios pe noua contesă și îi va dejuca toate încercările de a-și lăsa amprenta asupra noii sale case?

  Oare să fie aceiași persoană care a sabotat cabrioleta tinerei perechi și sau răsturnat? Sau când contesa a fost otrăvită cu desertul preferat al contelui? Cine îi dorește moartea contelui, mai ales că un nou incident apare la calul cu care călărește el de obicei?

   Cert este că o persoană periculoasă le vrea răul. Oare vor reuși să scape cei doi?

   Vor reuși să convieţuiască împreună? Va putea contele să o cucerească pe frumoasa sa soție?

O poveste minunată scrisă de o autoare preferată de mine.

     Nota mea pentru carte 10.

Cartea Tu eşti alesul meu, de Julia Quinn poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

 

Darul atingerii, de Mia Marlowe-recenzie

Titlu original: Touch of a scoundrel
Editura: Litera
Numar pagini: 256
Traducere: Mihaela Sofonea

  Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Darul atingerii (Touch of a Scoundrel)

   Cu această carte închei seria frumoasă ,,Touch of Seduction”. Autoarea m-a delectat cu poveşti minunate, despre încredere, iubire, curaj şi dovedeşte că orice este posibil dacă există comunicare, înţelegere şi adevăr!
    O nouă carte, alţi protagonişti, alt personaj cu un dar, din punctul meu de vedere buclucaş! Aici se aplică proverbul acela: ,,Oricât te fereşti, tot acolo nimereşti”.

   Conte de Devonwood, Griffin Nash are un dar mai aparte, poate să întrevadă viitorul, doar atingând un obiect sau o persoană cu mâna neacoperită. Când a încercat să schimbe destinul tatălui său, şi-a dat seama că poate a făcut o greşelă imensă…Tatălui său îi era scris să moară în urma impactului cu un poştalion. În ziua fatidică, Griffin, încearcă să amâne plecarea tatălui cu diferite pretexte şi metode, dar… poştalionul mortal a avut întârziere o oră şi tatăl său tot a murit… poate a intervenit şi din cauza sa nu a reuşit să îl salveze pe tatăl său? O întrebare ce îl va chinui pe un băieţel de paisprezece ani ce va ajunge conte brusc. Peste ani, întâlnim un conte care încearcă să menţină moştenirea sa pe linia de plutire. Cu abilitatea de a prevede unele lucruri, contele va câştiga ocazional la jocurile de noroc bunăstarea familiei sale. Ce nu va prevede va fi întâlnirea cu domnişoara Emmaline Farnsworth.

,,Lord Devonwood se opri lângă hortensie pentru a se uita mai bine la tânăra fermecătoare care şedea pe banca de piatră. Nu în fiecare zi dai peste o nimfă în grădina, înainte de micul dejun. Sângele i se încinse, de parcă ar fi fost încă tânărul Griffin, ca şi când nu ar fi fost împovărat de responsabilităţile unei moşii vaste şi de toate vieţile care depindeau de el pentru fiecare îmbucătură pe care o vârau în gură şi pentru fiecare monedă din buzunar.
Doamna pe care o avea sub priviri era preocupată de un caiet de schiţe şi habar nu avea de prezenţa lui. Se putea desfăt după placul inimii cu frumuseţea ei lipsită de pretenţii, fără grija că ar putea lua cineva aminte, calculându-şi interesul şi sperând să aibă sorţi de izbândă.
O singură buclă arămie scăpase de sub bonetă şi îi atârnă umedă pe ceafă. Pielea ei catifelată părea înrourată şi trandafirie în soarele cald al dimineţii.’

   Încins de această făptură mult prea îndrăzneaţă pentru a fi englezoaică, Griffin are o discuţie contradictorie, iar sentimentul de bine, pe care îl are în faţa acestei făpturi care nu se teme şi nu se înclină în faţa lui, este de scurtă durată. Fratele său Teddy, proaspăt întors din străinătate, anunţă pe Emma ca fiind iubita lui, viitoarea logodnică. Oare este adevărat? Dacă da, este de datoria lui să îşi apere fratele de persoane ce vor să profite de el. Problema este că, atingând-o accidental pe frumoasa noastră americancă, contele se vede sărutându-se cu foc cu iubita fratelui. Mai mult decât atât, cei doi s-ar potrivi perfect.

   Emmaline Farnsworth, americancă, o escroacă căutată în mai multe ţări pentru vânzarea de falsuri şi şiretlicuri, împreună cu aşa zisul ei ,,tată” profesorul Farnsworth Monty, este în căutarea unei noi victime. Nu este venită în Anglia pentru a-şi căuta soţ, motivul său este altul. De această dată au o aşa zisă antichitate din Egipt, extrem de valoroasă, iar dacă ,,cineva” ar finanţa căutările ar descoperi o mină de aur. Boala de plămâni a lui Monthy, o determină să acţioneze în forţă, iar Tedy este următoarea sa victima. Când întâlnirea dintre Emma şi Griffin devine incendiară, planul lui Emma se cam clatină…

,,Contele păruse negreşit atras de ea în grădină, înainte de apariţia lui Theodore. ÎI plăcuse duelul lor verbal. Brunet şi chipeş, Lord Devonwood era mai mult decât plăcut la vedere, dar în privirea lui neobişnuită, argintie-cenuşie, se ivea din când în când un licăr fatal.”

   Cum va reuşi să suprime Griffin atracţia dintre el şi americancă, dar cum va dejuca planurile în privinţa lui Theo şi logodnei iminente? Eii, orice este permis pentru binele familiei, aşa contele nostru va încerca să se dea el la Emma, mai ales că viziunile sale cu tânăra sunt mai mult decât delicioase.
    Planurile sale vor fi puse la grele încercări, iar tentativa de a schimba viitorul pe baza unei viziuni nu are succes, ajungând să se culce chiar el cu iubita fratelui său.
    Problema lui Emma este cu atât mai grea cu cât, în loc de Theo se va dărui lui Griffin (cei doi fraţi au făcut schimb de dormitoare), iar Monthy este din ce în ce mai bolnav, nevoia urgentă de bani pentru al interna într-un sanatoriu scump este foarte presantă.

   Ce se va întâmpla cu relaţiile din această familie? Ce este cu statuia aceea aşa zisă antică? De ce o vrea cineva neapărat mergând până la o încerca să o fure din dormitorul profesorului?
    Va reuşi Emma să se ţină departe de Griffin? Cum se va împăca condiţia sa modestă de escroacă cu cerinţele unei familii nobile?
    Ce va face Griffin când este descoperit cu logodnica fratelui său în pat, chiar de acesta? Va reuşi să prevadă dacă va scăpa din duelul dintre fraţii?
     Cine va avea câştig de cauză şi pe cine va alege Emma?
    Va reuşi să scape din mâinile răpitorului ei sau va fi cobai pentru a încerca praful mortal ascuns în aceea statuietă malefică?

   O carte pe care am devorat-o pus şi simplu, bine, în timpul meu liber, evident! Mi s-a părut foarte amuzantă, acţiunea, intrigile la ele acasă. Mai vreau cărţi traduse de această autoare.
     Recomand cu căldură această serie!
     Nota mea pentru această carte este 9,5!

 

Cartea Darul atingerii de Mia Marlowe poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Giuvaierele nopţii, de Amanda Quick-prezentare

Vineri-20.10.2017- la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei!

   Când un străin misterios intră în micul ei anticariat ca să vadă o carte rară abia scoasă la vânzare, Mercy Pennington nici nu-și imaginează că acesta va fi începutul aventurilor ei într-o lume fascinantă și primejdioasă.
Viața lui Croft Falconer se învârte în jurul violenței – o violență înnăscută pe care a învățat să o controleze cu ajutorul artelor marțiale și care l-a ajutat să răzbată în misiunile periculoase în care l-a trimis cariera lui. El știe că Valea giuvaierelor secrete, o lucrare erotică din secolul al optsprezecelea, este strâns legată de un secret întunecat. Mult timp a crezut că a fost distrusă de foc – și, odată cu ea, și nebunul fanatic care și-a construit imperiul pe exploatarea naivității adepților săi.

   Cum a putut cartea să ajungă în mâinile unui anticar dintr-un orășel de provincie? Și cine este cumpărătorul bogat care s-a grăbit deja să o achiziționeze? Conștient că Mercy se află în pericol fără să știe, Croft insistă să o însoțească spre proprietatea izolată din munți a misteriosului domn Gladstone.
Pentru Mercy, Croft ar putea fi pericolul în persoană. Sau ar putea fi dragostea vieții ei. Dar secretele pe care el le ascunde ar putea să le aducă amândurora moartea, înainte ca Mercy să descopere adevărul.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

 

Văpaia soarelui, de Raluca Butnariu-un historical romance incitant

Nr. pagini: 479
Editura Librex Publishing
Anul: 2017
Gen: Historical romance

   Văpaia soarelui de Raluca Butnariu este o carte încărcată cu pasiune, adrenalină, suspans, secrete, personaje încăpăţânate, moşteniri cu mesaje ascunse și situații neprevăzute la tot pasul. Pe parcursul lecturii puteți simţi energia pozitivă, afecţiunea din spatele cuvintelor şi gesturilor.

    Totul a început cu un deces, o moştenire impresionantă şi o clauză care stârneşte multe controverse. La acestea se adaugă un jurnal misterios cu o valoare inestimabilă pe piața neagră şi misiuni care ar putea duce la găsirea lui. Multe întrebări fără răspuns, capcane la tot pasul şi o femeie care trebuie să deschidă Cutia Pandorei pentru a încheia lupta cu trecutul. Punctul culminant pare să fie când trei fraţi primesc vestea că au primit moştenire de la unchiul lor o avere care le-ar garanta siguranţa financiară, însă pentru a intra în posesia ei unul trebuie să se căsătorească cu tânăra văduvă în maxim șase luni, iar bonus se va adăuga suma de cinci sute de mii de lire. Toţi sunt şocaţi de gestul imprevizibil şi nu pot înţelege gestul acestuia, dar nu pot comenta împrejurările sau motivele bizare. Încă mai speră că este o glumă de prost gust.

O moştenire fabuloasă şi o condiţie care va stârni controverse

Blythe era înalt şi chipeş într-un fel întunecat şi primejdios, de corsar maur. Lionel, la fel de înalt ca fratele său mai mare, era blond, cu ochii de un albastru luminos, genele lungi şi trăsături armonioase, având alura unui arhanghel. Edmond, cel mai mic dintre ei ca vârstă, era cu un lat de palmă mai scund decât ceilalţi doi dar indiscutabil mai arătos şi, tocmai fiindcă era conştient de acest fapt, adopta un aer de blazare tipică filfizonilor, care părea să aibă mare trecere în faţa sexului frumos. Teoretic, toţi trei aveau suficiente atuuri pentru a câştiga afecţiunea unei femei. Dar o cunoştea prea bine pe Julia şi bănuia cum avea să privească ea această nebunie.”

   Singurul care arde de nerăbdare să pună mâna pe banii ei este Edmond, un pierde vară, dar Julia îl detestă şi ar face orice gest nebun numai să nu între pe mâinile lui. Lionel îi este un foarte bun prieten, iar Blythe a fost cândva marea ei dragoste. Afecţiunea şi devotamentul pentru memoria lui John, o împiedică să vadă pădurea de uscături şi scopul ei este să rămână independentă, să îşi continue viaţa, aşa cum îi promisese acestuia pe patul de moarte.

   Chiar dacă este în doliu, Julia primeşte un bilet misterios şi se vede nevoită să meargă de urgenţă la Londra. Caută indicii despre un jurnal misterios care îi ocupa gândurile şi orice fir de urmărit era binevenit. Un bal de caritate este locul de întâlnire, dar are nevoie de misteriosul Blythe Arkwright, noul duce de Ross, singurul care era disponibil spre disperarea ei.

   Cei opt ani care trecuseră peste amintirile lor ar fi fost suficiente să îngroape orice urmă de (re)sentimente, dar pe undeva încă îi mai bântuia întrebarea: De ce? Oare de ce?

Nu prea ştia exact ce sentimente îi inspira acum această femeie, dar orice ar fi fost nu semăna deloc cu indiferenţa pe care şi-ar fi dorit s-o poată simţi vizavi de persoana ei. Julia reuşea fără efort și întotdeauna, ori de câte ori se întâlneau, să răscolească un colţ al sufletului său într-un fel extrem de neplăcut, umplându-l cu tot felul de emoţii care nu-şi aveau locul şi nici rostul acolo. Un colţ pe care-l prefera, naibii, să fie tăcut şi gol!”


Fusese o vreme când acei ochi ameţitori îi smulseseră pământul de sub picioare şi…Blythe își impusese să nu privească în urmă. Ce rost ar fi avut? Julia fusese cea care alesese”

    Frumuseţea Juliei îi dă bătăi de cap, dar timpul îl ajutase pe Blythe să se formeze, să aleagă meseria potrivită şi să îşi construiască propriul drum.
   Formalităţile se îndeplinesc cu succes, amândoi îşi fac datoria pentru care se angajaseră, iar sumele strânse la balul de caritate ajung să fie mulţumitoare, dar seara nu se încheie. La scurt timp după ce o lasă acasă, Blythe merge să rezolve o altă problemă arzătoare şi printre umbre o vede pe femeia care îi invada gândurile îmbrăcată precum un bărbat. O urmăreşte și din întâmplare drumurile li de intersectează după o draperie, în casa lui Seth Bleymoore-un bărbat periculos, temut, bănuit că ar fi ucis numeroase persoane în condiții dubioase. În scurt timp în cameră își fac apariția trei bărbaţi care negociază afaceri.
     Un singur pas greşit şi viaţa lor este în pericol.
     Scapă nevătămaţi la mustață, însă nu oricum. Julia nu poate să umble cu minciuni, ceva informaţii trebuie să dezvăluie astfel Blythe nu o va lăsa în veci să îşi continue cercetările.

– Este vorba de jurnalul unei femei.”


“- Păi, să zicem că în el se găsesc informaţii referitoare la locul în care este ascuns un diamant de culoare galbenă, suficient de mare încât să te tragă la fundul apei dacă-ţi vine vreodată ideea să înoţi cu el la gât. Valoarea lui este estimată cam la un milion şi jumătate. Desigur, asta fără a pune la socoteală restul diamantelor care-l înconjoară şi formează întregul colier. În total, valorează o avere. Una uriaşă.
– Iar colierul a aparţinut…? lăsă el loc de răspuns.
Marchizei de Pompadour, amanta mult iubită a regelui Ludovic al XV-lea.
Blythe îşi înălţă sprâncenele surprins. O poveste de dragoste şi o comoară îngropată demult. Nu se aşteptase la ceva atât de drăgălaş şi romantic. Treaba începea să devină interesantă.
– Continuă, o îndemnă Blythe, privind-o atent.
Oricine cunoaşte istoria. Se spune că doamna a fost singura femeie care a stăpânit cu adevărat inima suveranului. În semn al afecţiunii sale sincere şi profunde, Ludovic, i-a dăruit acest diamant fabulos: Văpaia Soarelui. A fost văzut doar o singură dată la gâtul marchizei, cu ocazia unui bal dat în cinstea zilei de naştere a augustului ei iubit. Se spune că nu există un altul la fel în lume. Oricum, gesticulă Julia vag cu o mână, se ştie că frumoasa marchiză i-a fost mai mult decât amantă. Multe dintre deciziile luate în timpul domniei lui au fost inspirate de către această femeie. Jurnalul ei conţine multe informaţii cu privire la politica, scandalurile şi intrigile de la curte. De asemenea, ar avea şi o foarte mare importanţă istorică.”

    Ştie că detaliile primite sunt minuscule, dar instinctul îl îndeamnă pe Blythe să o ţină aproape, altfel femeia aceasta îi va da viaţa peste cap şi nu avea dispoziţia necesară să acopere scandaluri. Ceea ce nu ştie este că oricum va atrage asupra lor atenţia când o va obliga să rămână în propria casă.
    Acesta va fi începutul nebuniei care le va măcina gândurile şi le va pune la grea încercare răbdarea. Două temperamente puternice, două pietre tari care scot scântei atunci când ceva nu corespunde dorinţei lor. 
   Este în natura lui Blythe să protejeze persoanele care le are la suflet, iar Julia nu face excepţie de la regulă, ceea ce îi va face misiunea extrem de dificilă. Cum să îngrădeşti o femeie care nu este firavă şi deține talente ascunse?


   Revederea lor cu lady Anne şi soțul acesteia, Michael Davenport (personajele din Umbra nopţii) scoate la iveală noi indicii. Anne era apropiată de Julia prin prisma proiectului Suita Cleopatrei, iar Michael îi devenise bun prieten de pe vremea războiului cu Franţa. Fiecare ascunde ceva și în scurt timp planurile li se vor schimba radical.

   Legătura invizibilă dintre Julia şi Blythe se va contura încetul cu încetul şi vor înţelege că nu au cum să se opună inevitabilului. Pasiunea ce îi leagă este un drog nociv, dar vital pentru propria sănătate mintală. Aerul pe care îl respirau era încărcat emoţional şi chiar dacă se mint la tot pasul, la un moment dat tot vor ceda.
În ce condiţii şi cât de greu le va fi să se decidă, chiar va stârni amuzamentul. Sunt încăpățânaţi, orgolioşi şi de neoprit, dar împreună au o şansă pentru a găsi misteriosul jurnal secret.

   Cartea Văpaia soarelui este încărcată cu informaţii care par să ducă la dezlegarea secretului ce aplanează asupra jurnalului. Dacă vor reuşi să descifreze scrisul codat și să scape de cei care le pun viața în pericol, rămâne de văzut şi de trăit. Autoarea Raluca Butnariu va ţine suspansul şi pe lângă doza de romantism vom avea parte de substanţă, chimie şi acel ceva specific.
   Dacă vă era dor de aventura din cartea Umbra nopții, să știți că vor exista detalii despre femeile spion. Vom afla informații prețioase despre această latură secretă plină de mister.

   Am trăit alături de personaje fiecare moment şi m-am enervat atunci când apăreau indicii neprevăzute, dar care duceau nicăieri.  Subiectivismul şi plăcerea de a citi o carte precum Văpaia soarelui, mă îndeamnă indirect să transmit cât de bine m-am simţit pe parcursul lecturii.  Dacă ar fi să am unele obiecţii care au stricat entuziasmul, ar fi finalul imprevizibil. Începuse să îmi placă acţiunea şi să merg pe un anumit circuit misterios, să caut detalii şi să mă bucur de atmosfera tensionată, dar totul s-a liniştit brusc. Acesta a fost minusul, a lipsit acel avânt, acel ceva care ar fi făcut sfârșitul incendiar.  Simt că a ştirbit din farmec şi a lăsat totul în aer.
Surpriza a fost însă May-May, femeia care o instruise pe Anne, iar mai târziu pe Julia. Ele descoperiseră tehnici de a jongla cu loviturile şi intervenţiile inamicilor să fie joacă de copii.

     Dacă vă doriți o carte palpitantă alegeți Văpaia soarelui.

Cartea Văpaia soarelui de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing și poate fi comandată de pe site-ul librex.ro

Photo credit: Pinterest.com, Arhiva personală

Pretenţiile unui crai, de Mia Marlowe-recenzie

Titlu original: Touch of Seduction
Traducerea: Mihaela Sofonea
Editura: Litera
Colecţia Iubiri de poveste
Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Touch of a Scoundrel

   Mia Marlowe, autoare premiată de romane istorice romantice a primit numeroase elogii încă de la debut. Până în prezent cărţile ei au fost traduse în 10 limbi, numărându-se printre prezenţele constante în topurile din New York Times şi Publishers Weekly. A avut numeroase ocupaţii: profesor, director de cor şi agent imobiliar printre altele. Iubeşte istoria, arta, muzica şi călătoriile, evident din moment ce a trăit în mai multe state. În prezent locuieşte cu familia în New Englend.

   Am terminat şi ceea de a doua carte din serie, iar impresia făcută prima dată nu s-a schimbat. Mi-a plăcut şi această poveste cu peripeţii.

,,Jacob Preston îşi doreşte trei lucruri de la o femeie care se arată interesată să ajungă la el în pat: să fie pasională şi înflăcărată, să fie versată în chestiuni legate de amor şi – pentru că aceste două cerinţe să fie cu succes îndeplinite – să fie căsătorită.
Lady Julianne Cambourne are toate trăsăturile unei femei pasionale şi în mod sigur nu pare genul sentimental.”

   Pe lângă problemele ivite cu fiul vitreg, Julianne o fosta actriţă devenită lady Cambourne are acum şi probleme cu situaţia financiară, dacă nu reuşeşte să găsească la timp toate cele şase pumnale ezoterice.

”Algeron îi respectase inteligenţa, la fel de mult cum îi admirase frumuseţea. Şi îi permise fără nici o restricţie să-şi înfiinţeze propria fundaţie de caritate-Şcoala pentru Fete a doamnei Osgood. Juliane înţelesese foarte bine pasiunea lui pentru arme ezoterice şi datorită experienţei ei scenice putuse chiar să facă demonstraţii ale mânuirii lor în mici lupte simulate, care îi bucurase pe amândoi. Dar viaţa ei plină de libertăţi îndrăgite se năruise în ziua în care Algeron fusese găsit mort”.

   Văduvă fiind ştiind ce viaţă mizeră a dus de mică, Juliane va apela la Jacob pentru a o ajuta de a găsi la timp ultimul din cele şase pumnale.
Statutul de văduvă ar trebui să fie un motiv îndeajuns de bun ca Jacob să se ţină departe de ea. Şi totuşi, el o găseşte mult prea ispititoare. Iar tentaţia devine chiar mai mare în clipa când ea se dezlănţuie şi nu vrea să cedeze atracţiei mult prea evidente dintre cei doi.

,,-Ai un sentiment exagerat al propriei importante, domnule Preston. Nu o să mă culc cu dumneata doar pentru a-mi asigura serviciile dumitale.
Aproape că scuipa flăcări prin ochii ei de culoarea chilimbarului. Indignarea îi era trădată de roşeaţa care se înalţa peste gulerul înalt al rochiei şi-i aprindea pomeţii ca nişte flăcări.
Doamne, chiar era o femeie foarte frumoasă!”

   Jacob are abilitatea misterioasă şi de-a dreptul supranaturală de a afla informaţii prin simpla atingere a metalelor, iar informaţiile care le poate obţine sunt variate, dar şi foarte periculoase pentru sănătatea sa mintală. Va risca el alături de această tânără văduvă, îndărătnică şi deloc supusă? Câteodată suntem independenţi de alegerea noastră, la fel şi Preston, şi dacă va capăta un sărut va fi gata să o ajute.

,,Nu-şi amintea să fi existat vreo perioadă a vieţii sale în care metalul să nu-i fi vorbit. Se întâmpla mereu atunci când pielea lui goală atingea orice fel de element chimic lustruit. Prima dată auzise glasul fierului şi apoi descoperise că fiecare metal în parte avea propriul sunet unic, pe care Jacob îl putea auzi dacă se afla îndeajuns de aproape. Iar metalele preţioase emiteau note muzicale, delicate. Argintul, de exemplu, vibra într-un clinchet strălucitor, în timp ce aurul exprima o melodie mult mai caldă şi voluptoasă. Cântecul oţelului era mult mai ascuţit şi mai strident, iar fierul emitea tonuri grave şi adânci.
Dintre toate metalele, platina era singură tăcută în faţă lui. Şi încerca să se înconjoare cu ea cât de des putea, de vreme ce era singura substanţă odihnitoare pentru el-chiar dacă raritatea sa o transforma în ceva foarte scump.”

   Datorită abilităţi sale a descoperit prin intermediul pumnalului pus la dispoziţie de către Julianne cum a murit lord Algernon, dar nu înţelege ce impuls a avut pumnalul, de ce a curmat viaţa lordului. Pare ceva malefic la aceste pumnale, oare va mai dori să meargă mai departe Preston şi să o ajute pe frumoasa văduvă?Julianne va fi motivul pentru care îşi va risca sănătatea mintală tânărul nostru crai, deoarece după fiecare ,,citire , ,a unui obiect metalic, acesta se alege cu dureri groaznice de cap. Acesta este extrem de atras de fosta noastră actriţă, dar şi de a afla misterele ce înconjoară pumnalele. Cei doi vor descoperi prin intermediul bibliei druizilor date despre pumnale. Partea din manuscris care a moştenit-o împreună cu pumnalele îi va pune pe Preston şi Julianne în situaţii periculoase. Sunt persoane din Ordinul Druizilor care sunt extrem de interesate de reunirea celor şase pumnale. Cineva va încerca să pună mâna pe manuscris, îi va urmări din umbră, şi posibil să aibă puteri supranaturale şi el. Diferenţa dintre cei doi tineri cu puteri supranaturale este că Preston ajută pe cât poate, rivalul său vrea să distrugă totul în calea sa pentru a obţine o putere imensă.

   Pe parcursul acestei căutări contra cronometru cu duşmani periculoşi pe urmele lor, Preston şi Julianne vor avea momentele lor de pasiune. El un crai, care nu se gândeşte la însurătoare, ea o fire independentă mult prea conştientă de lupta sa dusă pentru a deveni persoana care este acum.

   Vor ceda sentimentelor?
Vor reuşi să îşi acorde o şansă la fericire?
Vor reuşi să descopere la timp şi să se salveze din pericolul mortal reprezentat de pumnale, şi prezenţa malefică ce planează asupra lor?
Urmează să descoperiţi voi toate peripeţiile prin care trec tinerii.

Nota mea este 9.

Cartea Pretenţiile unui crai, de Mia Marlowe poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

„Vocea, își aminti ea, fusese cea mai înfricoșătoare. Felul în care trecea de la accentele jalnice la forță, într-o stare de nebunie calmă, decisă."

Păcate sacre, de Nora Roberts-Editura Miron-recenzie

 

Editura Miron

Număr pagini: 383

   „De dogoarea verilor din Washington nu poţi scăpa… şi nici de contorsionata slujbă a “Preotului” – un nebun care strangulează blonde zvelte, drăguţe, cu eşarfa de mătase albă folosită de preoţi la oficierea serviciului divin, lăsînd lîngă acestea notiţe prin care îşi absolvă victimele de păcate.

Ceea ce le dă cu adevărat de furcă frumoasei Tess Court şi lui Ben Paris – doi pasionaţi ai profesiilor lor şi care nu reuşesc să păstreze o distanţă profesională între ei, este flacăra pasiunii oarbe, fierbinţi.

Tess Court, psihiatrul de elită, desemnată de primar să se ocupe de acest caz este zveltă, drăguţă şi blondă…

Ben Paris, un ofiţer de poliţie plin de magnetism, care se ocupă de investigaţii, nu îi poate rezista lui Tess.

Dar mai este cineva care a pus ochii pe Tess… cineva care visează să o salveze, să-i cureţe sufletul de păcate, recurgînd la insolita lui metodă de absolvire în noaptea tăcută, fierbinte”.

 

  Fără îndoială, Nora Roberts este considerată una dintre cele mai remarcabile voci ale genului romance, impregnat cu nuanțe de thriller. Pe de altă parte, unii critici susțin că scrierile saled au devenit în timp, clișeice, că acțiunile sunt previzibile și că cititorii pierd astfel contactul cu suspansul cărții. Evident, fiecare are propria percepție asupra unei cărți. Un lucru e sigur: pe mine acțiunea m-a acaparat în totalitate, iar personajele m-au fascinat.

   Pe numele său real, Eleanor Marie Robertson, Nora Roberts s-a nascut la data de 10 octombrie 1950 în Silver Spring, Maryland. Este fiica cea mai mica din cei cinci copii ai familiei. Școala pe care a urmat-o a fost una cu specific catolic. În anul 1979, începe să scrie și descoperă că aceasta este marea sa pasiune. Din păcate, primele șase manuscrise trimise unei edituri au fost respinse. Mai târziu, în anul 1981, reușește să publice prima nuvelă „Irish Thoroughbred” la Editura Silhouette Books. Folosește încă de pe atunci pseudonimul Nora Roberts. Între anii 1982 si 1984, aceeași editură îi publică nu mai puțin de 23 de nuvele. Totuși, Nora Roberts cunoaște succesul abia în 1985, când i se publică cartea „Playing The Odds”. De atunci, seria bestseller-urilor pare să nu se mai termine.

   „Pacate sacre” e o carte pe care o citești cu sufletul la gură, sperând că personajele de care deja te-ai atașat, vor reuși să scape cu viață. Ne aflăm în Washington, într-o vară toridă, când turiștii colindă străzile aglomerate, căutând să-și potolească căldura exagerată cu băuturi reci și înghețată. Sunt circumstanțe pe care un criminal în serie le găsește mai mult decât favorabile.

   Tess Court este un psihiatru de succes. Primarul Washingtonului i-a plasat sarcina de a colabora cu detectivul Ben Paris într-un caz de crime în serie. Nu era o simplă sarcină… de vreme ce primarul acestei metropole era chiar bunicul lui Tess. Astfel, lucrurile erau mult mai complicate… și ca să se conplice și mai mult, apare acest Ben… cu care e nevoită să colaboreze pentru capturarea criminalului.

   Se pare că aceste crime în lanț erau un motiv de reală îngrijorare pentru primar, care-și dorea un oraș liniștit, fără evenimente de natură negativă. Suspansul cărții poartă o traiectorie ascendentă. Mai întâi aflăm despre modalitatea în care criminalul alege să își ucidă victimele. Acesta lăsa întotdeauna lângă cadavru, o eșarfă de preot și un bilet pe care scria: „Iertate să-i fie păcatele”.

   Chiar dacă nici unul, nici celălalt nu par foarte fericiți de ideea unei colaborări, Tess și Ben își dau seama foarte curând că munca lor de echipă poate da rezultate. Totuși, criminalul nu e atât de ușor de prins. Mai întâi de toate, cei doi protagoniști caută răspunsuri referitoare la motivul crimelor, încercând să afle ce e în mintea unui astfel de om și care sunt evenimentele care au declanșat șirul de orori. În anevoiosul proces al încercării de a dezlegare a misterului, Tess și Ben se îndrăgostesc.

   La un moment dat, suspansul capătă două dimensiuni. Una vizează continua cursă pentru depistarea criminalului, iar cealaltă expune etapele apropierii dintre Tess și Ben. Îmbinarea acestor două coordonate conferă o savoare deosebită cărții. Întâlnirile celor doi se lasă cu scântei, mai ales că pentru completarea tabloului psihologic al criminalului sunt necesare multe ore petrecute împreună.

   În timpul anchetei, cei doi descoperă cu stupoare că cineva dezvăluia presei informații din anchetă. Încep să dea vina unul pe celălalt, dar își dau seama curând că nu de la ei a plecat scurgerea de informații. Curând, după cei doi își dau seama că atracția dintre ei s-a transformat în iubire, criminalul pune ochii pe Tess… iar din acest moment, suspansul își mărește considerabil intensitatea.

   Stilul cărții este alert, nu există pauze mari, nu există pasaje descriptive foarte lungi… cu alte cuvinte, nu e o carte care să plictisească. Personajele par la început imaginea perfecțiunii, dar pe parcurs li se dezvăluie latura umană, cu adorabilele imperfecțiuni. Ben pare bărbatul ideal, cu un fizic plăcut, charmant, cu un job interesant. Tess e blondă, inteligentă și foarte frumoasă. Acestea sunt primele impresii despre personaje… apoi le descoperi caracterul, micile defecte, temerile, răbufnirile… și realizezi că nu sunt nici pe departe imaginea perfecțiunii. Totuși, fiind alături de ei în această intensă cursă pentru prinderea criminalului, nu poți să nu te atașezi de personaje. Tehnica narativă e una cursivă. Autoarea introduce în fiecare capitol, câte un fragment în care descrie și trăirile criminalului, gândurile sale… iar asta contribuie la suplimentarea suspansului.

   Mi-a plăcut dialogul și mai ales cum a l-a condimentat autoarea, trecându-l de la replici serioase, până la ele acide sau ironice. Mi-a plăcut abordarea subiectului, modul în care Nora Roberts a ales să expună o temă destul de des folosită în literatură, dar să o impregneze cu nota sa de originalitate. Mi-a plăcut finalul foarte mult. Cu alte cuvinte, e o carte care merită  citită!

   „Păcate sacre” nu e doar un romance. E o carte în care genul thriller se îmbină armonios cu elementele de romance, iar cititorul ajunge să vizualizeze personajele și circumstanțele, ca și cum ar vedea un film… iar asta înseamnă, după prerea mea, să scrii o carte bună.

Iată și câteva citate:

„Ben citi din nou raportul și se opri mai mult asupra armei crimei. Eșarfa unui preot. Alături, fusese prins cu un ac, un bilet. Îl citise acolo, îngenunachiat lângă victimă: Iertate fie-i păcatele”.

„Vocea, își aminti ea, fusese cea mai înfricoșătoare. Felul în care trecea de la accentele jalnice la forță, într-o stare de nebunie calmă, decisă.

-Ben, ceea ce vreau să înțelegi este faptul că parcă stăteam de vorbă cu doi oameni. Unul din ei plângea disperat, aproape pledaând. Celălalt… celălalt era de departe fanatic, hotărât.

-Când strangulează femei este una și aceeași persoană.”

Cum se încheie această cursă pentru descoperirea criminalului, veți afla citind cartea!

Cartea Păcate sacre, de Nora Roberts poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

Trebuia să fii tu, de Susan Elizabeth Phillips-prezentare

 Vineri-13.10.2017-la toate punctele de difuzare a presei, alături de revista Libertatea pentru Femei!

Colecţia Cărţi Romantice

   Eleganta și zvăpăiata Phoebe Somerville, o newyorkeză de treizeci și trei de ani care și-a împărțit existența între barurile cosmopolite și galeriile de artă din Manhattan, moștenește pe neaşteptate o echipă din liga profesionistă.
Echipa i-a lăsat-o tatăl ei, Bert, un tip dur care n-ar fi reușit niciodată să-i facă loc în viața lui ocupată de afaceri, fotbal și iubite recrutate de pe scenele cluburilor din Las Vegas. Primită la început cu ostilitate și neîncredere, Phoebe descoperă că are o ambiție de care nu era conștientă: aceea de a-i demonstra tatălui ei, pe lumea cealaltă, că își poate croi singură un drum în viață.
De parcă lucrurile n-ar fi destul de complicate, antrenorul principal al echipei, Dan Calebow, exercită asupra lui Phoebe o atracție irezistibilă. După o viață plină de aventuri atât profesionale, cât și erotice, Dan nu visează decât să se însoare cu o femeie blândă, care să-i facă o liotă de copii și să-i ofere o atmosferă caldă, iubitoare. Phoebe cea sexy, care se afișează în ținutele cele mai scandaloase în cele mai inoportune momente, de pildă în vestiarul jucătorilor înainte de un meci foarte important, nu pare deloc femeia potrivită.
Dar dragostea are propriile căi de a-și găsi împlinirea…

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Contract marital, de Alexa Drăgan-vol 1

Editura: Letras

Număr pagini: 256

   Mi-a trebui ceva vreme să mă hotărăsc dacă să scriu ceva despre acesta carte.  Am decis, în final, ca ar fi ok să îmi expun părerea, poate cine stie, am perceput eu greşit, iar voi cei care aţi citit-o aveţi argumente solide să le demontaţi pe ale mele.

   O carte ce se citeşte cu uşurinţă, o poveste de dragoste emoţionată, posesivă şi umbrită de frici. Personaje cu temeri, dar sufletiste, ce încerca să îşi depăşească trecutul dureros, să îşi trăiască prezentul şi viitorul, să creadă în fericire şi să lupte cu sinele lor.

   Ana este o femeie cu un trecut dureros, din acest motiv este reticentă în relaţii. Damian Alexander are şi el partea lui de trecut destul de întunecat ce îi dezvoltă temeri, deşi pare un bărbat extrem de puternic. Liantul dintre cei doi şi cum ajung la o căsătorie de convenienţă în prima fază este Miruna, fetiţa lui Damian. Ana o cunoaşte pe micuţă atunci când aceasta era agresată verbal în faţa şcolii. Intervine, deşi nu prea era în măsură, dar gestul persoanei mature care agresează un copil a făcut-o să ia atitudine. Între cele două (Ana şi Miruna) se  dezvoltă o relaţie strânsă de prietenie, simpatie şi iubire.

   Pe tatăl ei îl cunoaşte la o petrecere, habar nu avea că vila luxoasă unde avea loc petrecerea era de fapt a lui Damian Alexander şi Miruna este fiica acestul om potent financiar, dar mai ales atrăgător.
Primul impact dintre cei doi protagonişti este incitant şi interesant, preconizând că va ieşi ceva cu scântei. Îmbrăcată foarte sexy, Ana este etichetată şi Damian o acostează în toaleta femeilor. Are loc un schimb de replici cu subînţelesuri, apropouri, şi Ana devine un arici, plesnind verbal în mândria domnului milionar. Ce urmează după câteva zile? Un buchet uriaş de trandafiri cu scuzele de rigoare şi invitaţia la cină, incluzând şi o o discuţie foarte importantă.

   Despre ce discuţie este vorba, cred că v-aţi dat seama, Damian are nevoie de o soţie să câştige custodia deplină a Mirunei şi îi propune Anei un contract marital, având in vedere relaţia ei cu fiica lui.
Cum decurg lucrurile? Vor fi şi roz şi gri şi momente roşii pline de pasiune, dar şi negrul trecutului care va veni în val. Care dintre cei doi va fi mai puternic să depăşească momentele întunecate, să accepte viitorul, citiţi voi.

   Ca şi bază, temelie, povestea este bună, dar, din păcate nedezvoltată suficient şi cel mai deranjant, clişeică. Mă refer aici, în special, la dialoguri. Partea de gânduri ale personajelor, temerile lor, naraţiunea, sunt în regulă, autoarea reuşind să le aştearnă pe hârtie destul de coerent şi cursiv, dar toate acestea sunt umbrite de dialogurile clişeice, liniare şi mult prea siropoase. Acel alint ,, iubirea mea”, ,,iubire”, folosit în majoritatea dialogurilor, ajunge să deranjeze vizual şi mental. Prea mult, prea des, prea dulce.

Iubire, ia-mă! Fă ce vrei cu mine, sunt a ta.
-Nu te opri, iubire.
-Iubire, dacă aşa o să înceapă toate dimineţile noastre, o să întârzii mereu la muncă….
-Idem, iubire. Dacă o să continuăm aşa, o să reuşeşti să mă omorî….
-Cred că este timpul să facem un dus pentru a ne răcori, nu?
-Sigur că da, iubire. Chiar avem nevoie să ne răcorim, plus că trebuie să ne grăbim….

Şi acest stil de dialog întâlnim în special în partea a doua a cărţii.

   Da, astfel de alintări: ,,iubirea ”, ,,iubi”, etc… sunt folosite de foarte multe cupluri, dar, tocmai asta le face să devină clişeice, neverosimile şi puerile. Ce vreau sa evidenţiez este faptul că:  într-un cuplu din viaţa reală aceste forme de alint dau bine, pentru că este vorba de ton, vibraţie, sentiment, tachinare, etc, dar atunci când aduci toate acestea într-o carte, si mai ales repetitiv, nu dau bine- devin cuvinte fade şi strică farmecul originalităţii.

   Iar….. -De ce eşti supărată, cumnată?ooo, parcă-I desprins din viaţa la ţară.

   Adică, dacă tot suntem în zona de poveste la un nivel de profunzime, mai cu stil, nu stricăm feng şhui-ul cu ,,pieţisme”. Dacă subiectul cărţii ar fi fost ceva de genul Moromeţii, da, aceste exprimări erau ok, făcând parte din context şi din peisajul rural. Dar aşa, a fost ca nuca în perete. Deşi există o singură formulare a fost suficientă pentru mine să mă facă să îmi schimb radical părerea, evident alături de celelalte dialoguri.

Din acest motiv, deşi cartea ca fundament ar fi ok, idee bună, dialogurile o depunctează.

   Autoarea are un real potenţial, dar din punctul meu de vedere ar trebui să lucreze la partea aceasta, să încerce să aducă pe pergament dialoguri inteligente şi originale, să scape de acel sweet love story. Cu siguranţă povestea ar fi fost de multe stele.

   Aş vrea ca autoarea să nu se supere pe mine, nu scriu cu răutate aceste remarci, şi să ia ca pe ceva constructiv, pentru că este păcat, are talent în special pe partea narativă şi de construcţie.

   Cel mai mult mi-a plăcut începutul şi finalul acestui prim volum, finalul însemnând ultimele 4 pagini, dar asta nu a fost suficient să spun că mi-a plăcut cartea per total din motivele scrise mai sus. M-am bucurat la început crezând ca va fi ceva frumos, totul părea în regulă, dar cuprinsul a fost decisiv.

   Nu ştiu cum va fi volumul doi, dar sper ca autoarea să vină cu un stil nou.

   Sunt probabil cititori cărora le-a plăcut foarte mult cartea şi le respect percepţia, din acest motiv puteţi citi şi voi cei care nu aţi facut-o, poate cine ştie, aveţi o altă părere faţă de ceea ce am scris, dar eu nu am reuşit sa trec peste clişeu.

Seducţie la prima vedere, de Mia Marlowe-Iubiri de poveste-recenzie

Titlu original: Touch of a thief

Traducere: Alina Rogojan

Editura: Litera

Colectia: Iubiri de poveste

Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Touch of a Scoundrel

   Mia Marlowe este soprană şi a avut ocazia să cânte cu Placido Domingo. Ea scrie romane istorice şi romance. A avut numeroase ocupaţii: profesor, director de cor şi agent imobiliar printre altele. Iubeşte istoria, arta, muzica şi călătoriile, evident din moment ce a trăit în mai multe state. In prezent locuieşte cu familia în New Englend.

Lady Viola Preston poate lua butonii de la manşetele unui gentleman fără ca acesta să bage măcar de seamă, la fel cum poate descuia cel mai complicat mecanism al unui seif în mai puţin de un minut. Însă, de fiecare dată când fură vreo bijuterie, Viola are grijă să poarte mănuşi, pentru că, de fiecare dată când atinge o piatră preţioasă cu mâna-dezgolită, piatră începe să îi „vorbească”, făcând-o să aibă viziuni tulburătoare — aproape la fel de neliniştitoare precum imaginea străinului cu privire glacială care o prinde în flagrant delict.

,,-Cauţi ceva?
Vocea masculină răsună tunător dintr-un colţ cufundat în întuneric.
,,Drace”! Viola se năpusti spre uşă, dar aceasta se trânti în faţa ei. Servitorul indian ieşi din ascunzătoarea sa din spatele uşii.
-Te rog nu încerca să fugi, altfel cu regret te informez că voi fi nevoit să te împuşc.
Vocea melodioasă a hindusului nu trăda cu nimic seriozitatea ameninţării.
Viola fugi spre fereastră, sperând că era deschisă în spatele draperiilor. Şi că sub această se află un tufiş prietenos care să îi atenueze căderea.
Locotenentul Quinn o prinse înainte să ajungă la geam, lipind-o cu spatele de pieptul lui. Mâna lui mare se răsfiră peste unul din sânii ei neacoperiţi de corset.
Pe toţi dracii! E o femeie. Aprinde lampa cu gaz Sanjay!”

   Uite aşa Quinn va da peste celebrul ,,Hoţ de bijuterii din Mayfair”, care era o hoaţă de fapt, şi Lady pe deasupra. Când tatăl Violei a decedat toată averea contelui a trecut în mâinile unui văr hărpăret, care nu avea de gând să întreţină familia defunctului. Cu o mamă pe cap, o soră care şi-a pierdut minţile când soţul a plecat, o nepoată, Viola a fost nevoită să întreprindă ceva pentru a-şi întreţine familia. Cum deţine două talente, unul în degete abile a deschide seifurile, iar cel de al doilea în ,,citirea pietrelor preţioase”, tânăra noastră lady a devenit hoţ, iar renumele său îl va atrage pe Quinn spre ea. Acesta împreună cu servitorul său indian în ochii lumii moderne, dar un prinţ în India, vor încerca să dea de urma maleficului diamant care alcătuieşte ochiul zeului Shiva.

,,Se spune că deţine o putere imensă. Dacă ajunge în mâinile cui nu trebuie, energia pietrei Baaghh kaa kkhuun devine malefică.”
Acest malefic diamant a fost furat dintr-un templu din India de către o bandă de thugi, şi pierdut fără urmă ca o ,,picătură de scuipat în Gange”.

Înfăţişarea şi vorbele lui Quinn au darul de a o tulbura pe Viola.

,,-E o diavoliţă, femeia asta.
-Poate. Quinn ridică una din sprâncenele lui brunete. Dar, dacă aşa stau lucrurile, atunci bătrânul meu vicar avea dreptate.
Diavolul ştie într-adevăr să îmbrace forme plăcute.
Cuvintele lui răsunară în urechile Violei precum un compliment cu dublu sens. Nu îl studiase prea atent pe locotenentul Quinn în timpul dineului. Nu prea avea timp pentru bărbaţi şi pentru problemele pe care i le creau aceştia unei femei. Se arsese o dată, şi era de-ajuns. Acum îl cântări cu o privire cercetătoare ce se potrivea cu a lui.
Trăsăturile regulate ale lui Quinn erau de o frumuseţe clasică. Gura lipsită de riduri şi dinţi albi o făcură pe Viola să îşi dea seama că era mai tânăr decât estimase ea iniţial. Se îndoia că apucase să vadă treizeci şi cinci de primăveri. Pielea lui albă de englez se bronzase sub soarele fierbinte al verilor indiene şi fusese biciuită de musonii tânguitori ai Indiei. Ochii lui cenuşii ca furtuna erau cu atât mai bine scoşi în evidenţă de nuanţa pielii profund bronzate. Păreau să privească direct în ea şi să vadă dincolo de măştile ei-să vadă în ea hoaţa cu pretenţii de lady.”

   Cei doi tineri vor pleca în Franţa pe urmele diamantului. Atracţia reciprocă le va înfierbânta sângele, iar minciuna nevinovată,  soţ şi soţie, nu îi va ajuta prea mult să stea deoparte unul de celălalt. Chiar dacă Viola a fost păcălită de fostul logodnic, Quinn are şi el un secret teribil, cei doi vor încerca împreună să convieţuiască. Darul Violei de a simţi bijuteriile îi vor pune pe urmele adevăratului diamant. Acesta, lasă în urmă sa numai moarte, iar apropierea tinerei lady de el fără protecţia necesară din argint, o va face să între în convulsii şi să leşine.

   Vor reuşi cei doi să recupereze la timp preţioasa bijuterie, şi să pună capăt răscoalei cipanilor indieni împotriva englezilor din India?
Cum va decurge relaţia dintre lord Ashford şi lady hoaţa? Va reuşi să treacă Viola peste secretul teribil deţinut de Quinn?

   O serie şi o autoare nouă pentru mine. Îmi place prezentarea istoriei din perioada dominaţiei engleze asupra poporului din India. Unele fragmente care ne dezvălui obiceiurile, cultură acestui popor, este o atracţie întotdeauna pentru cititor, mai ales pentru mine, care sunt fascinată de India. Un dar ciudat al eroinei, bijuterii fabuloase prezentate, o acţiune alertă, sentimente descătuşate, ingrediente mai mult decât satisfăcătoare pentru a ne convinge să citim această carte.

Recomand această carte. Nota mea este 9,5.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

Seducerea unui păcătos, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria „Legenda celor patru soldaţi”

Titlul original: „To Seduce a Sinner”

Traducerea din limba engleză: Bianca Mateescu/Graal Soft

Editura: Litera

Colecţia „Iubiri de poveste”

An apariţie: 2016

Număr de pagini: 321

   Ce am simţit citind acest volum? Un amalgam de sentimente. M-a fermecat prin spontaneitatea personajelor, prin felul deschis prin care se manifestau. Este ca şi cum autoarea ne dă câteva fire de aţă pe care ni le leagă de degetul mic de la mâna dreaptă ori stângă şi ne ia cu dânsa spre un labirint, poate că al minotaurului, dar eu, cititor, nu am găsit decât o poveste a patru soldaţi care şi-au creat o viaţă cu bune şi cu rele şi care doresc să afle adevărul ce stă în spatele unui masacru. Imaginaţi-vă un ciclon, iar în mijlocul acestei furtuni stau cuvinte încâlcite care aşteaptă a fi ordonate de către…

   Elisabeth Hoyt , autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide şi de astă dată cu imaginea unui soldat care se întorcea de la război. El mărşaluia spre casă, un loc  în care credea şi nu prea credea pentru că ştia că nu mai exista un cineva care să îl aştepte. Numele său era Jack Zâmbăreţul. Acesta este imaginea în oglindă a personajului principal, vicontele de Vale, Jasper Renshaw, proaspăt părăsit în faţa altarului pentru un preot cu părul bălai. Nici bine nu a fost anulată căsătoria că în pragul casei sale a apărut o nouă soţie, Melisande Fleming, care se oferă să se mărite cu el. Jasper este năucit la cât de repede merg lucrurile şi, pentru a nu mai pierde timp preţios cu cucerirea unei alte femei, acceptă propunerea domnişoarei Fleming. El nu îşi dă, însă seama că Melisande îl iubea pe acesta de mai mulţi ani: l-a urmărit cum i-a cerut mâna celei mai bune prietene ale sale şi cum a fost, ulterior, părăsit; l-a privit cum flirta cu alte femei, dar nu a avut destul curaj să vină mai aproape de acesta. Ea este mult prea timidă, nu îi plac evenimentele mondene, aceasta fiind în totală contradicţie cu felul de  a fi al lui Jasper care doreşte să fie mereu în centrul atenţiei şi sufletul oricărei serate. Vicontele de Vale este un om cu zâmbetul pe buze, dar care ascunde un trecut tragic, fiind unul dintre puţinii supravieţuitori ai masacrului de la Spinner’s Falls. Nu vrea să îi arate soţiei sale adevăratul său chip, plin de amărăciune, de dor faţă de prietenii şi camarazii pierduţi pe front. Se vor duce, însă două bătălii: a lui Melisande pentru a-l cunoaşte mai bine pe viconte şi pentru a-l ţine la distanţă „când intră în sala unde avea loc balul mascat al lui Lady Graham, Melisande îşi ascunsese mâinile tremurânde între faldurile fustei…detesta genul acela de mondenităţi…dar acela era teritoriul lui Jasper. Şi dacă voia să-i arate că putea fi o înlocuitoare mai mult decât potrivită pentru nenumăratele lui iubite, atunci trebuia să-l înfrunte pe propriul teren” şi a lui Vale pentru a o cuceri.

   Jasper începe să o curteze pe Melisande; îşi dă seama că în spatele hainelor anoste, chipului şters, timidităţii sale, se află o femeie puternică, inteligentă,  plină de pasiune, dar care nu va trebui să ştie niciodată ce face vicontele de Vale în timpul său liber: încearcă să găsească persoana care şi-a trădat camarazii pe câmpul de luptă. Tot întrebând, Jasper află că trădătorul ar fi avut mama din Franţa, dar lucrurile se complică. Va pleca împreună cu Melisande în Scoţia către singuraticul Sir Alistair Munroe, un alt supravieţuitor al masacrului pentru a afla mai multe. În tot acest timp îşi va apăra soţia de intemperii şi va descoperi…ceva ce rămâne de citit…

   Opera este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Ceea ce impresionează este modul în care sunt construite personajele, gândurile acestora, sentimentele pe care le dau în vileag:

Jasper se uită la soţia lui, care stătea pe scaunul de vizavi de el…în timp ce stătea şi o privea, mintea lui plănuia furioasă următorul asalt asupra fortăreţei sufletului ei…La ce te gândeşti? întrebă Melisande şi vocea ei căzu în gândurile lui, precum o pietricică într-un lac./Mă întreb dacă eşti o zână, îi răspunse el./Îţi baţi joc de mine./Din păcate, nu, inima mea. ”.

Lectură plăcută!!!

Notă: 5/5 steluţe

Cartea Seducerea unui păcătos, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Respiraţia i se opri dureros. Se holba la ea încercând să-şi menţină echilibrul, apoi îşi strânse mai tare bastonul, ca să se apere de forţa cu care amintirile îl aruncară cu câţiva ani în urmă, la Waterloo, la Bruxelles, în toate celelalte momente în care o văzuse făcând exact aceleaşi gesturi.

Capitularea, de Julie Anne Long-recenzie

Titlul original: Since the surrender
Editura Litera
Traducere: Manuela Bulat

Seria Pennyroyal Green:  1. The Perils of Pleasure (Placeri vinovate), 2. Like No Other Lover (Un iubit ca nimeni altul), 3. Since the Surrender (Capitularea), 4. I Kissed an Earl, 5. What I Did for a Duke, 6.How the Marquess Was Won,  7. A Notorious Countess Confesses, 8. It Happened One Midnight, 9. Between the Devil and Ian Eversea, 10. It Started With a Scandal, 11. The Legend of Lyon Redmond

   Julie Anne Long locuieşte în zona San Francisco. Este o autoare cu numeroase premii, iar cărțile din genul romance au cucerit o mulţime de cititori. Are ca hobby-muzica clasică şi muzeele.

   Acţiunea din Capitularea se petrece în mare parte într-un muzeu. Seria Pennyroyal Green ne conduce prin vieţi, pasiuni, aventuri şi rătăciri ale locuitorilor din Pennyroyal Green, Sussex, Anglia, o ţară în care trăiesc familii bogate: Eversea şi Redmond, ale căror relaţii sunt civilizate la suprafaţă, dar de fapt, foarte tensionate din cauza unei serii infinite de nemulţumiri începute în timpul lui William Cuceritorul. Vom urmări aceşti oameni peste tot unde îi vor aduce pasiunile, fie că este vorba de Londra, o sală de bal, un dormitor sau pe mare. Povestirile sunt legate vag şi personajele se repetă, dar nu în fiecare carte. Un număr de personaje Pennyroyal Green vor avea poveştile lor, nu doar Eversea şi Redmond, şi fiecare poveste poate fi citită independent una de cealaltă, iar plăcerea va fi de partea cititorului.

   Viața liniştită de zi cu zi a căpitanului Charles “Chase” Eversea, un erou războinic, dispare atunci când primeşte un mesaj misterios care îl aduce în întâmpinarea lui Rosalind March. Cu cinci ani în urmă un sărut îl costase transferul la o altă comandă. La acea vreme, Rosalind, în ciuda iubirii ei faţă de soţ, dorea atenţia căpitanului curajos, dar acum văduva vrea doar să-i găsească din nou sora dispărută.

   Abia sosit, de fapt “alungat” de familia lui, la Londra, cu misiunea, chipurile, de a vedea cu ochii lui dacă vărul său îndepărtat s-ar potrivi ca vicar în comitatul lor, Chaise va fi abordat de Liam, o puşlama micuţă care îşi face veacul pe străzile din Londra. Isteţ foc, puştiul îl anunţă că- ,,Am un mesaj pen’mneavoastră!
 Biletul buclucaş care îl anunţă cam aşa-,,Căpitan Eversea, ne întâlnim într-o oră la muzeul Montmorency, lângă bucolicele italiene. E o chestiune foarte urgentă.
P.S. – Bucolice înseamnă vaci şi alte chestii de-astea.”

    Întâlnirea stabilită într-un muzeu îi va readuce căpitanului amintiri ce se vor pierdute!

,,Înaltă. Zveltă.
De la pălărie până la botine, veşmintele aveau nuanţe calde de maro, de la ciocolatiu la auriu-închis al tivului pelerinei. Efectul general ar fi trebuit să fie de camufla, dat fiind lemnul vechi şi lumina difuză care o înconjurau. Însă era genul de femeie care nu putea să spere că va rămâne neobservată, indiferent unde s-ar fi aflat şi cât de nemişcat ar fi stat.
Era suficient de gentleman pentru a se întreba cum era bine s-o abordeze pe femeia neînsoţită, care părea de familie bună… când, în sfârşit, ea se mişcă. Subtil, însă vizibil-o înclinare uşoară a capului, o mişcare abia perceptibilă a unui umăr.
Pentru el, avură acelaşi efect ca o lovitură de cizmă în coaste.
Respiraţia i se opri dureros. Se holba la ea încercând să-şi menţină echilibrul, apoi îşi strânse mai tare bastonul, ca să se apere de forţa cu care amintirile îl aruncară cu câţiva ani în urmă, la Waterloo, la Bruxelles, în toate celelalte momente în care o văzuse făcând exact aceleaşi gesturi.
Şi inevitabil, la ultima dată când o atinsese pe Rosalind March.’

    Ce se întâmplă? Unde a dispărut Lucy? Se pare că ar fi probat o brăţară, nu ar fi plătit, a fost arestată de un sergent de stradă, dusă la închisoare şi de acolo a dispărut. Când cei doi tineri vor încerca să dea de mai multe informaţii, drumul lor va fi blocat. Nu ştie nimeni unde a dispărut frumoasa fată, dar cu un creier cât un grăunte. Între timp unele indicii pornesc de la un tabloul din muzeu, unii dintre cunoscuţii căpitanului ar fi şi ei implicaţi. Sora golănașului nostru Liam, ar fi dispărut şi ea. Acelaşi scenariu, un furt al unei pâini, acelaşi sergent ar fi arestat-o şi… a dispărut!

   Coincidenţă sau nu, traficul dintr-un bordel cunoscut de Chase a început să scadă simţitor. Picturile atârnate în bordel ar fi şi în muzeu. Cine este pictorul şi ce legătură au? Ce legătură să fie între un păpuşar care în timpul reprezentaţiilor sale îl atacă pe fratele căpitanului? Unele indicii îl pun pe gânduri, doar că informaţiile obţinute duc la concluzia că păpuşarul este speriat, se teme, fata sa ar fi dispărut, iar el ar fi lucrat pentru cineva în schimbul unor ameninţări.

   Pe lângă goana după informaţii avem parte de o readucere aminte dureros-plăcută din partea văduvei March. Aceasta în timpul căsătoriei cu colonelul, i-ar fi căzut cu tronc căpitanul nostru. Deşi nu mai mult de un sărut schimbat între ei duce totuşi la detaşarea căpitanului.

Uitase că acesta avea talentul de a tulbura atmosfera unui loc, întocmai ca o furtună. Puful de pe ceafă i se zbârli. Braţele i se răciră de emoţie. Venise. Ce triumf!
Cuvintele lui erau la fel de calde ca ale unui ofiţer care îşi pedepsea un subaltern şi erau încărcate de ironie. Dar… oh! Vocea. Cum de nu se pregătise să-i audă din nou vocea? Înşelător de blândă, întunecată şi catifelată, alina precum fumul de opiu când conversaţia era naturală şi intimă-de pildă, în timpul unui vals sau când ţinea pe cineva de braţ la un dineu.
Când dădea un ordin, putea face un cuvânt să tune ca o împuşcătură de pistol.
Vocea lui era o armă.
Ochii lui… Ochii lui încă ar fi putut tăia diamante. Ar fi putut lumina un puţ întunecat.
Erau albaştri.
Nu ,,albaştri” era un cuvânt nepotrivit pentru ei.
Auzise întotdeauna descrieri ale caracterului lui în cuvinte absolute: Curajos. Loial. De încredere. Genial. Încăpăţânat. Neobosit. Disciplinat.

   Acum văduvă, cu o soră dispărută, se vede nevoită să apeleze la căpitan. Oare o va ajuta? Va reuşi să treacă peste ce a fost între ei? Sau pasiunea va pune stăpânire pe ei? Eu zic că focul odată aţâţat mocneşte vreme îndelungată. Scânteile dintre cei doi vor deveni incendiare. Periplul lor prin muzee, prin bordel în căutarea de indicii, îi vor face pe cei doi să îşi analizeze opţiunile pe care le au.

   Ea-ameninţată prin scrisori, el-nevoia de a o proteja, va duce la o cerere în căsătorie, refuzată de Rosalind.
Ce se poate întâmpla mai departe? Cine sunt puternicele persoane care răpesc fetele frumoase pentru simplu fapt că au furat? Ce se întâmplă cu acele fete- vor reuşi să le găsească?

   Vor reuşi cei doi să capituleze în faţă dorinţelor păcătoase şi chiar a iubirii pentru o viaţă?

Recomand această carte din serie. Nota mea este 9.

Cartea Capitularea de Julie Anne Long poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 Sursa foto> Pinterest

“ – Suntem negustori de moarte, Harris. Nu uita asta... ” - Te rog, iubito, sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să ți le spun, îmi pare rău că ți-am ascuns adevărul, dar te rog, nu pleca. Ascultă-mă mai întâi. “

        Iubire periculoasă. Volum 2-Cercul vieţii, de Georgiana Sandu-recenzie

 Editura: Tritonic

Colecţia: Tritonic Junior

Număr de pagini: 524

Data apariţiei: octombrie 2016

Gen: young adult, romance

Cotaţie Goodreads : 4,84

 Seria Iubire periculoasă: 1. Obsesie; 2. Cercul Vieţii; 3. Duşmani De Sânge; 4. Colaps; 5. Jocul; 6. Dominaţie; 7. Vendetta

 Kath începe să dezgroape secretele iubitului ei și asta nu se întâmplă într-un mod plăcut. Harris încearcă să îi ascundă adevărul cât mai mult cu putință, dar dușmanii sunt hotărâți să nu îi dea pace, iar o afacere eșuată a bandei din Seattle o aduce pe iubita lui fix în mijlocul unui război sângeros. Cursele de mașini între adolescenți se transformă peste noapte într-o luptă de stradă pe viață și pe moarte.

Harris Stone e un adolescent orfan, infiltrat prea mult într-o bandă de răufăcători din care nu mai poate ieși-și nu vrea să iasă. Kath îl cunoaște pe adevăratul traficant de arme, șeful lui Harris, iar acesta dezvăluie secrete care o înspăimântă și o fac să își dea seama că nu e suficient de puternică să iubească un asemenea om.

     După ce terminasem de citit primul volum din seria Iubire periculoasă, îmi propusesem să trec la ceva mai lejer, la o poveste de dragoste fără prea multe piedici. Dar, cu toate că luasem la citit o carte de Nora Roberts (sunt o fană a ei și îi citesc cărțile cu o bucurie nemărginită), m-am trezit că tot ceea ce citeam, îmi intra pe o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu mă puteam concentra pentru că mintea îmi rămăsese la evenimentele petrecute la finalul cărții “Iubire periculoasă. Obsesie”, la acel cutremurător moment în care Kath îl vede pe Harris ucigând cu sânge rece. Nu știam dacă ceea ce a văzut era ceva real sau un vis. Așa că am renunțat să mă mai torturez și am început să citesc volumul al doilea. Iar ceea ce am descoperit, mi-a depășit toate așteptările!

   De această dată, mizele sunt și mai mari, acțiunea mult mai alertă, iar cutremurătoarele dezvăluiri făcute de Harris îți dau fiori. Ai parte de mult suspans, o succesiune năucitoare de întâmplări, urmăriri ca-n filme, schimburi de focuri, secrete periculoase, dar și momente încărcate de sensibilitate și senzualitate. Georgiana Sandu a creat o poveste excelentă, încărcată de erotism, care te ține cu sufletul la gură până la final. În plus, ea știe cum să te facă să te îndrăgostești de personajele ei, în ciuda faptului că sunt atât de pline de defecte.

    Am apreciat foarte mult că autoarea nu a dorit să meargă pe ideea fată cuminte – băiat rău, ci a creionat doi protagoniști imperfecți, dar atât de perfecți împreună. Atracția dintre  Kath și Harris este uluitoare, la fel ca și modul în care par să fie conectați unul cu celălalt. La prima vedere, ai impresia că sunt extrem de diferiți, dar prin tot ceea ce fac, ei demonstrează că au o gândire destul de asemănătoare. Sunt impulsivi, geloși, năbădăioși, rebeli, dar când sunt doar ei doi, atunci iese la suprafață latura lor romantică și tandră.

“Povestea cu băiatul rău – fată cuminte, nu pare să funcționeze și la el. Chiar dacă îl enervează, știu că îi și place partea mea rebelă din mine. Și sincer, nu îmi imaginez cum ar fi reacționat o fată cuminte când s-ar fi trezit în mână cu pistolul lui. Ideea cu fata timidă care se îndrăgostește de cel mai rău băiat din școală e adorabilă doar în filme și povești. Dar aproape deloc practicabilă în realitate. La fel și “opușii se atrag”. Nu suntem magneți, și atâta timp cât iadul nu colaborează cu raiul, nicio ființă blândă nu poate prinde rădăcini lângă una demonică. Poate opușii se atrag la început, dar nu se înțeleg și nu pot conviețui unul lângă altul. Asta e adevărul din viața reală, unde nu e totul posibil ca în ficțiune.”

   După cum ați aflat deja din primul volum, Katherine Wrise nu a fost niciodată un copil cuminte, insă era o adolescentă normală, cu apucături specifice vârstei sale, rebelă, amuzantă, pusă pe șotii. Dar lumea ei s-a sfărâmat atunci când părinții săi au divorțat, mama preferând să-și abandoneze familia în favoarea unei vieți tihnite alături de un om plin de bani. După plecarea acesteia, Kath a devenit o ființă sălbatică, agresivă, dură. A renunțat la toți prietenii ei, a început să bea, să se drogheze și s-a pierdut într-o depresie îngrozitoare. Plecarea mamei a transformat-o într-o umbră, fără sens în viață. Trăind doar să distrugă, incapabilă să iubească sau să cunoască sensul rațiunii, până a apărut Harris ca o explozie în viața ei, și i-a arătat ce înseamnă să trăiască și să iubească cu adevărat. Cu un trecut plin de secrete, el devine extrem de protector cu ea, însă iubirea lui o aduce mai aproape de moarte decât a fost vreodată.

“Doar sufletul meu știe cât de adâncă poate fi iubirea pentru acest băiat. Acest băiat transformat în bărbat mult prea devreme, misterios, încărcat cu prea multă suferință, iubitor și periculos. Simt pericolul din jurul meu când sunt în preajma lui, fie că provine din halucinații sau nu. Știu că și în momentul ăsta are pistolul la spate, dar nu-mi pasă. Prefer să mor fericită de oricare dintre pericolele de care încearcă să mă ferească, decât să trăiesc o viață singură și pustiită cum am trăit până să apară el.”

   Relația lor este pusă adesea la grea încercare, dar de fiecare dată ei reușesc să depășească toate obstacolele. Însă atunci când asistă neputincioasă la scena în care Harris ucide un om cu sânge rece, în acel moment își dă seama că de fapt s-a îndrăgostit de un criminal. Imaginea îngrozitoare când acesta frânge gâtul unui necunoscut, acel sunet oribil al oaselor ce se rup, îi produce greață, amețeală și, în final, își pierde cunoștința.

“Dar, la un moment dat, ajungi în mijlocul unor oameni care ți se par incredibili și ți-i imaginezi deja ca fiindu-ți cei mai buni prieteni, apoi îți dai seama că nu îi cunoști deloc și s-ar putea ca mentalitatea ta să nu se potrivească cu a lor.

Ce faci atunci? Mai ales când îi vezi participând la o crimă… o crimă comisă de iubitul tău, persoana pe care, se pare, o cunoști și mai puțin.”

 “… îi cunosc pe acești oameni de nici o săptămână, e normal să am parte de surprize din partea lor, dar normal era să dau peste hobby-uri ciudate sau apucături enervante, nu peste gâturi sucite și bălți de sânge cauzate de pumni izbiți cu o putere și precizie corespunzătoare luptătorilor de elită.

Și așa am ajuns acolo unde m-am închipuit la început. Într-un nou cerc al vieții, cercul lui Harris, care va reprezenta ori începutul adevăratei mele vieți, ori distrugere devastatoare. Deocamdată, sorții nu sunt de partea mea și ipoteza numărul doi pare mult mai probabilă. “

    Însă, atunci când se trezește, constată că se află încă în camera lui Harris din casa bunului său prieten, Mike, iar iubitul este alături de ea, îngrijorat de starea în care se află. Tulburată de ceea ce a văzut mai devreme, Kath îl acuză că a omorât un om, dar Harris încearcă să o liniștească, și îi spune că a avut halucinații din cauza alcoolului și a drogurilor pe care le consumase la petrecere și că nimic nu a fost real.

“- V. te-a găsit în spatele casei, țipând cât te ținea gura. Mi-a spus că te uitai la ceva în fața ta și tremurai de parcă se deschidea o gaură de iad la picioarele tale, și-a dat seama imediat ce ai și m-a chemat pe mine… Știu ce a produs toate astea, mintea ta e acum plină de gânduri cu mine și ceea ce fac, ești suspicioasă și speriată, iar drogul a contribuit exploziv la asta și ți-a afișat în fața ochilor probabil cea mai mare frică a ta. Dar nu s-a întâmplat nimic, iubito, se întinse din nou spre mine și îmi prinse fața în palme. Suntem la petrecerea lui Mike, jos sunt oameni care dansează și joacă cărți, toți sunt prietenii mei … cum aș putea să omor pe cineva?”

    Kath încearcă să depășească acest episod, să uite ceea ce a crezut că a văzut. Harris nu putea fi un actor atât de bun încât să falsifice toate astea deodată, ar trebui să aibă măcar o zvâcnire pe chip care să-l dea de gol că minte. În plus, toți prietenii pe care îi văzuse în acel loc, păreau relaxați și niciun chip nu îi dădea de înțeles că văzuse ceva ce nu ar fi trebuit să vadă.

   Din acest moment, lucrurile vor reintra pe făgașul normal, Kath și Harris devin inseparabili și nu se jenează să-și arate sentimentele în fața prietenilor. Firește că majoritatea colegilor de liceu cred că ea este o altă posesie a lui Stone, dar acesta le va oferi dovada decisivă a relației lor – îi spune că o iubește de față cu toți și le arată tatuajul de pe gât cu numele ei.

    Însă toate aceste scene romantice nu sunt pe gustul unora. Zac, bunul prieten al lui Kath, continuă să-i dea târcoale și o invită în oraș atunci când iubitul ei este plec din țară, fapt care va hrăni gelozia lui Harris. Iar Amber, fosta iubită a lui Harris (despre care Kath a aflat recent că îi este soră vitregă), va recurge la o serie de trucuri murdare ca să îi despartă. Moare de ciudă când își vede fostul iubit comportându-se atât de  tandru cu “târâtura”. E obsedată de Harris și dacă ea nu-l poate avea, o să facă tot ce îi stă în putință să nu-l aibă nici Kath. E în stare de orice atunci când își dorește ceva. Însă nu știe ce dușman de temut poate fi Kath…

“- Te-am suportat destul. Dacă mai încerci o singură dată să îmi distrugi relația cu Harris, te fac bucăți, surioară. Tu îi porți semnul, am spus atingându-i S-ul de pe gât. Dar el îl poartă pe al meu. Stai departe de el sau o să-ți jumulesc tot părul și fac pampoane din el am mârâit printre dinți, înfigându-mi unghiile în scalpul ei și făcând-o să scrâșnească de furie.”

     Kath înțelege suferința lui Amber, dar face greșeala să îi plângă de milă când e clar că sora vitregă nu dă doi bani pe ea. Amber va recurge la un alt truc și, de această dată, Kath se va lăsa păcălită. Fiind diabetică, Amber preferă să nu-și facă injecțiile, leșină la dușuri, iar naiva Kath îl roagă pe Harris să discute cu ea, să o convingă să nu mai facă tâmpenii de acest fel. Pur și simplu și-a trimis iubitul în ghearele viperii, care e mai hotărâtă ca oricând să îi demonstreze lui Harris că iubita lui nu e așa bună pentru el.

“ – O să vezi că am dreptate. Ce se naște din pisică, tot șoareci mănâncă și o să îmi facă plăcere să te văd și pe tine zdrobit așa cum m-ai zdrobit tu pe mine. Iar atunci, tot la mine o să te întorci, Harris.” 

    Însă toate acestea, nu reprezintă pentru Kath o mare problemă (cel puțin la început), ci acele secrete pe care Harris le are față de ea. Secțiunea secretelor a devenit un ghimpe din ce în ce mai înțepător. În plus, își face apariția și misteriosul Carter, șeful lui Harris, șef în Dumnezeu știe ce afaceri. La cât de serios era Harris pe tema secretelor lui, Kath se aștepta să cunoască vreun traficat de droguri, țâfnos și neprietenos, care să nu fie prea încântat de prezența ei pe pistă, însă Carter era opusul la toate astea. Ba mai mult, era extrem de încântat să o cunoască. Totuși el reușește să o intimideze fără să vrea. Faptul că el e șeful în secțiunea secretelor, cu siguranță îi oferă o tensiune în plus în preajma lui. În plus, întâmplarea face ca ea să audă o discuție între cei doi, iar anumite cuvinte spuse de Carter îi îngheață sângele în vene.

“ – Suntem negustori de moarte, Harris. Nu uita asta… ”

   Kath era dispusă să aștepte până când Harris va fi pregătit să îi spună despre ce este vorba, dar nu poate să audă asemenea cuvinte ieșind de la șeful său și să rămână calmă. Gravitatea situației se triplase odată cu afirmația lui Carter, iar ea nu mai era dispusă să aștepte prea mult, mai ales că Harris i-a dat clar de înțeles că există posibilitatea să îl părăsească odată ce va afla cu ce se ocupă.

“E atât de blând și vulnerabil în momentul ăsta, dar ochii mi-au fugit fără știre spre arma de pe birou și vorbele lui Carter au apărut din nou în mintea mea, amenințându-mă că nu iubesc un băiat sensibil și romantic, ci un negustor de moarte.”

   Kath e mai hotărâtă ca oricând să aibă încredere în el, convinsă fiind că nimic nu se va schimba între ei. O sperie cealaltă față a lui Harris, cea de “negustor de moarte”, dar orice  ar însemna asta, nu o să se despartă de el.

   Din nefericire, o afacere eșuată a bandei din Seattle o aduce pe Kath fix în mijlocul unui război sângeros. Cursele de mașini între adolescenți se transformă peste noapte într-o luptă de stradă pe viață și pe moarte. Ceea ce părea la început o cursă ceva mai diferită, se va dovedi a fi de fapt un furt. Joshua, tipul care în urmă cu câteva zile încercase să o răpească, îi va pune pe toți în pericol atunci când se decide să fure unul dintre camioanele lui Reynolds, rivalul în afaceri al lui Carter.  Singura soluție ar fi să ascundă tirul, iar singurul în măsură să facă asta e Harris. Însă, în loc să o lase pe Kath departe de această situație, preferă să o ia cu el în camion și astfel o va pune într-un mare pericol.

“Mi-a strâns mâna într-a lui și m-a tras spre camionul uriaș. Spre calul troian care în orice poveste nu aduce decât moarte.”

   Ceea ce a urmat e greu de descris în cuvinte. Kath a asistat neputincioasă la o scenă terifiantă, desprinsă parcă din filmele de acțiune. A văzut oameni murind, oameni care voiau să o omoare pe ea, gloanțe zburându-i în jurul capului. A fost la un pas de moarte, a intrat în mijlocul unui război și,abia acum, a înțeles cu adevărat cât de periculos este Harris.

“Sute de gloanțe zburau spre noi. Alți bărbați ieșiseră pe jumătate, prin plafonul celorlalte mașini, cu arme mari în mână, îndreptate cu țevile spre noi.

 Am țipat, punându-mi mâinile pe cap când un glonț a spart oglinda mea laterală.

 – Katherine, pune-te jos! țipă Harris la mine și eram atât de îngrozită încât  nici nu am înțeles la ce se referă. Harris a coborât geamul de pe partea lui și am țipat din nou când l-am văzut scoțând capul afară și începând să tragă spre mașinile negre din spatele nostru. Mi-am pus mâinile la gură când unul dintre bărbați a căzut mort, fiind tras în interiorul mașinii de altcineva.

 – Harriiiis! am țipat de spaimă și am rămas blocată când una dintre mașinile negre a trecut  fulgerător în fața noastră, tranformandu-ne în țintă sigură.

 Respirația mea s-a oprit autormat, punându-mă față în față cu moartea, în adevăratul sens al cuvântului.”

 “Am privit bărbatul care ţintea spre mine. Vântul îmi învolbura părul prin parbrizul spart și simțeam gustul morții pe limbă. Chipul său îmi era necunoscut, dar arma ce o ținea îndreptată spre mine era o imagine pe care o văzusem de prea multe ori în ultimul timp.

Și cum soarta mi-a oferit întotdeauna un lucru atunci când nu mi-l mai doream, iată-mă acum aici, în fața morții, când îmi doresc mai mult ca oricând să trăiesc. Să trăiesc pentru el, așa cum și el trebuie să trăiască acum pentru mine, sau măcar să murim împreună.

De la început am știut că acceptându-l, nu voi avea o iubire obișnuită lângă el. Am acceptat toate riscurile și nu regret nimic, dar acum sunt pe cale să aflu cât de periculoasă e cu adevărat iubirea lui pentru mine.“

   Oare ce se află în tirul ăsta? De ce trebuie să îl ascundă? Cine îl vrea? De ce îl furase Joshua și cine erau oamenii cu care a discutat Carter înainte de începerea cursei? Ce reacție va avea Kath atunci când Harris îi va destăinui secretele sale? Ce secret șocant i se dezvăluie în casa lui Carter ? Va putea trece peste acest imens obstacol? Vă las pe voi să reconstruiți acest puzzle incredibil de complex.

“Am știut încă de la început când l-am cunoscut pe Harris că nu e un băiat obișnuit și o relație cu el ar fi orice numai normală nu. Dar nu credeam că granițele ajung atât de departe. Oamenii mă avertizau, dar nici măcar exagerările lor nu erau atât de rele ca realitatea.”

 “- Am acceptat și acceptat atâtea, lucruri pentru care o altă fată, poate orice altă fată, ar fi fugit de mult de tine. Dar simt că nu mai pot, am nevoie de puțin timp… “

“- Katherine, te rog, nu fă asta! Te iubesc, te rog nu mă părăsi! Lasă-mă să îți explic. Mă imploră, lipindu-și palmele de geamul ușii și mi-am stras ochii, izbucnind în lacrimi. 

 – Te rog, iubito, sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să ți le spun, îmi pare rău că ți-am ascuns adevărul, dar te rog, nu pleca. Ascultă-mă mai întâi. “

“- Nu mă omorî! am auzit șoapta îndurerată a lui Harris, lipindu-și fruntea de geamul portierei mele. “

 “Am ieșit din reședința lui Carter, sperând că Harris să nu mă urmărească, și nu mi-am mai putut abține lacrimile care au explodat în suspine. L-am văzut în oglinda retrovizoare, prăbușindu-se în genunchi și înfigându-și pumnii în păr. “

 “M-am înecat în propria suferință, jelindu-mi soarta, pentru că tot ce aveam nevoie acum erau brațele mamei. Dar nu mai am nici asta. Nu mai am nimic și destinul meu e să pierd și să fiu dezamăgită de absolut tot ce iubesc.”

 “Te iubesc și o să sacrific orice pentru protecția și siguranța ta, chiar și propria ta iubire pentru mine. Pentru că mai bine mă urăști decât să pățești ceva rău, mai ales din cauza mea…”

NOTA 10 +

 Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Capitularea domnişoarei Fairbourne, de Madeline Hunter-prezentare

 Colecţia Cărţi Romantice

Vineri, 29.09.2017, la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei.

   O femeie la conducerea unei prestigioase case de licitații londoneze? Ridicol! Totuși aceasta e intenția Emmei Fairbourne după ce tatăl ei moare pe neașteptate, lăsându-i frâiele acestei afaceri extraordinare.
Desigur, nu e atât de inconștientă încât să facă acest lucru pe față și să sperie colecționarii bogați și clienții fideli. Așa că pune la cale o mică înșelătorie, căutând să angajeze un tânăr chipeș și fermecător care să organizeze licitațiile.
Totul ar fi decurs bine, fără intervenția enervantă a lui Darius, arogantul conte de Southwaite, care, fără știrea ei, a fost partenerul din umbră al răposatului ei tată, iar acum este coproprietarul casei de licitații Fairbourne.
Un conte nu are nici un interes să conducă o astfel de afacere – și Darius nu vrea să-i permită acest lucru nici domnișoarei Fairbourne. Fără îndoială, afacerea trebuie vândută.
Dar încăpățânata Emma nu este ca nici o altă femeie pe care a cunoscut-o, refuzând să-i respecte ordinele.
Păstrându-și cumpătul, Darius se hotărăște să atace pe alt front. Există și altă metodă de-a o face să capituleze, una cu mult mai plăcută pentru amândoi…

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Femeia falsă, de Jude Deveraux-recenzie

Titlul original: „Counterfeit Lady”

Seria „The James River”

Editura: MIRON

Număr de pagini: 383

An apariţie: 2012

   Ce s-ar întâmpla dacă  pentru câteva zile am fi nişte simpli călători, ori piraţi şi, de ce nu, căpitanul unui vas din anul 1794? Am avea parte de o viaţă plină de aventură, de lupte între marinari, de prea mult peşte şi nelegiuiri. Probabil am fi sclavii unei nave, dar curajoşi fiindcă ştim că putem muri din cauza unei furtuni mult prea puternice, putem fi răpuşi de boli sau rămâne fără alimente. Câte şi mai câte se pot întâmpla la bordul unei corăbii. În plus, putem fi mituiţi să furăm o soţie pentru un bogătaş şi să încurcăm o lady cu…o servitoare, refugiată din Franţa care şi-a privit familia trasă în ţeapă şi care a fost nevoită să plece să găsească un nou început. Oare de ce să ne complicăm atât de mult? Mai bine rămânem în secolul nostru şi ducem viaţa de acum, decât să o schimbăm pe o alta. Nu se ştie, însă dacă nu vom ajunge să ne schimbăm părerea după ce vom citi cartea scrisă de…

   Jude Deveraux (Jude Gilliam) s-a născut pe data de 20 septembrie 1947 în Fairdale, Kentuky şi este autoarea a peste 40 de volume care au fost trecute pe lista „The New York Times Best Selle list”. Este cunoscută pentru romanele istorice de dragoste: povestirile sale au de cele mai multe ori în centru eroine puternice care îşi duc viaţa în anii trecuţi ai secolului al XIX-lea Colorado sau New Mexico. Câteva dintre volumele publicate de aceasta sunt „Fecioara”(1988), „Iubire de catifea”(1982), „Invitaţia”(1994).

   Opera se deschide cu imaginea Angliei rurale din iunie 1794.  Ne este prezentată familia Maleson: Jacob „un om mic de statură, gras, cu o burtă care-l obliga să lase ultimii nasturi ai vestei neîncheiaţi” şi fiica sa, Bianca cu „trupul înalt şi corpolent” care se studia în oglindă şi se gândea la zilele de glorie, acum nemairămânând decât cu o mică avere, o casă la ţară şi un nume regal. Aceasta o avea ca slujnică pe Nicole Courtalain, o femeie  care a trăit Revoluţia Franceză pe propriai piele şi care acum era nevoită să se refugieze în Anglia.

   Nicole provenea dintr-o familie de nobili, rude cu regii Franţei. Ascunde un secret de-a dreptul macabru: cât timp ea şi bunicul său fuseseră plecaţi, părinţii acesteia muriseră în focul declanşat de ţăranii de pe moşie. De aceea s-a ascuns cu acesta în căpiţele de fân din hambar şi nu au fost găsiţi. Povestea ei nu se termină aici: cei doi devin ajutoarele unor oameni de la moară. Totuşi sătenii înfuriaţi de cele întâmplate îi vor ucide familia morarului la un loc cu bunicul tinerei. Nu mai avea pe nimeni şi nimic în Franţa aşa că ajunge la Londra unde devine cameristă şi apoi doamna bună la toate a Biancăi. Spre deosebire de ceilalţi refugiaţi, Nicole nu e primită cu milă, ci cu neîncredere în propria descendenţă, cu ură şi superioritate. Trebuie, însă să se adapteze şi aşa şi face. Mai mult, pune la cale un plan pentru viitor: munceşte fără oprire şi strânge bani pentru a deveni asociata la o firmă de cusătorie care aparţine uneia dintre verişoarele sale. Din păcate lucrurile nu merg aşa cum trebuia. Destinul are o altă idee: în timpul unei plimbări cu trăsura, Bianca şi Nicole sunt atacate de bandiţi care nu vor aur sau haine, ci pe Bianca Maleson. Cea de pe urmă, dorind să scape, strigă cât poate de tare că Nicole este cea căutată. Aceştia o iau pe sus pe tânăra noastră şi fug pe un vas care se îndrepta spre…America.

   Ce are să o aştepte de aici în colo sau, mai bine zis…cine? Pe vas Nicole o cunoaşte pe Janie, femeia trimisă de Clay Armstrong să îi fie alături Biancăi pe drum, să îi coasă haine noi, să îi dea de mâncare. Tânăra se confesează acesteia, îi spune ce mare încurcătură s-a comis şi că nu ştie cum să o îndrepte. În plus, căpitanul vasului are ordin dat de Clay să îl însoare prin reprezentant. Foloseşte forţa pentru a o determina pe Nicole să accepte, iar aceasta cedează. Trece timpul, iar cele două femei ajung, în cele din urmă în America. Clay nici nu aşteaptă să audă explicaţiile lui Janie despre cele petrecute că se şi duce valvârtej spre Nicole şi o sărută. Ea îl dă repede la o parte şi îi spune că nu este Bianca. Furios, Clay îi spune că este o hoaţă şi o jigneşte în fel şi chip. Drept urmare Nicole va fugi, dar nu rezistă prea mult timp fără apă şi mâncare. Mai mult decât atât, este prinsă de mai mulţi câini, se loveşte la picior şi pare că zilele îi sunt numărate. Cel care o salvează este Clay. O duce acasă şi îi dă mâncare, vin – dându-şi seama cât de slabă la băutură era aceasta – o tratează la rană.

   În următoarea dimineaţă, Clay îi propune lui Nicole anularea căsătoriei, trebuindu-le doar prezenţa doctorului care fusese martor la nunta de pe vas. Până atunci, ea avea să rămână la moşia acestuia, în calitate de soţie a acestuia. Lunile trec, iar Clay se simte din ce în ce mai atras de Nicole. Nu doar el, dar şi muncitorii, nepoţii bărbatului, prietenii de familie, localnicii, cu toţii sunt vrăjiţi  de bunătatea fetei, de inteligenţa sa, de curajul şi bucuria pe care o aduce. Lucrurile bune nu ţin, însă mult timp…Barca se întoarce şi apare…Bianca de care Clay pare de-a dreptul fermecat. Parcă nu vede şi nu aude cuvintele pline de ură, dorinţa de avere a Biancăi. În plus nu vrea să îi destăinuie lui Nicole motivul pentru care nu vorbeşte despre moartea fratelui său mai mare şi a soţiei acestuia, Beth. Beth-Bianca, Bianca-Beth, este ceva ce ar trebui să ştim? Este ceva ce îl reduce pe Clay la un simplu obiect vorbitor şi care nu-i poate spune decât „da” Biancăi şi „nu” dragostei lui Nicole…Ce anume va fi dispusă Bianca să facă pentru a-l ţine pe Clay alături? Înşelăciune? Omor? Nu sunt vorbe goale fiindcă femeia se foloseşte de toţi şi de toate pentru a se asigura că va deveni „doamna Armstrong”. Doreşti, dragă cititor, să afli capătul unui lanţ al tristeţii care se strânge de jur împrejurul  încheieturii personajelor noastre şi nu mai vrea să le dea drumul?

   „Femeia falsă” este scrisă la persoana a III-a, naratorul este omniscinet şi omniprezent. Descrierile nu sunt atât spaţiale, cât bazate pe personaje, pe ce simt şi văd acestea la un moment dat, fapt ce conferă farmec lucrării „Nicole nu-şi putea imagina cum urma să ajungă acasă, încercă să-şi ţină capul sus şi-şi fixă privirea numai asupra casei…se aruncă în pat şi hohotele de plâns izbucniră”; observăm imaginile dinamice care dau contur acţiunii „Nicole începu să fugă spre casă. Trebuie să-l găsesc pe Clay. În bibliotecă, pe jos, erau urme de sânge, dar nici urmă de Clay. Inima ei încetase să bată mai de mult”. Personajul feminin rămâne un model demn de urmat: curajoasă, isteaţă, bună la suflet. Celor cărora le plac cărţile de tipul labirintului cu patru ieşiri dintre care una aduce fericirea şi celelalte moarte, dramă, suferinţă, colorate cu multă acţiune, dragoste, vor fi pur şi simplu daţi peste cap de combinaţie.

VĂ UREZ LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

   NOTĂ: 5/5 STELUŢE

 Cartea Femeia falsă, de Jude Deveraux poate fi comandată de pe site-ul târgulcărţii.ro

Sursa foto: Pinterest

Inimă sălbatică, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria: „Legenda celor patru soldaţi”

Titlul original: „To Desire a Devil”

Traducere din limba engleză: Elena Arhire/Graal Soft

Editura: Litera

Colecţia „Iubiri de poveste”

An apariţie:2016

Număr de pagini: 270

5/5 STELUŢE

 

   Omul este o fiinţă cu totul şi cu totul deosebită şi ar trebui să ne simţim mândri că suntem ceea ce suntem şi nu o altă făptură. De ce acestea? Fiindcă avem capacitatea de a simţi bunele şi relele, fericirea şi tristeţea, ura şi iubirea. Uneori ne lăsăm copleşiţi de acest amalgam de sentimente şi ne ridicăm, fiind cuprinşi de bucurie, ori, din contra, cădem la pământ, în disperare, uitându-ne o lume întreagă. De uitare îi este frică omului, de faptul că fie va uita persoana care îi este aproape în ultimele momente, fie va uita cine este, fie îl vor uita pe el cu toţii. Parese că scriu cuvinte sumbre, parcă legate şi parcă dezlegate. Acestea nu reflectă decât ceea ce am descoperit într-o carte adusă de…

   Elisabeth Hoyt , autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Romanul se deschide şi de astă dată cu un fragment dintr-o mini poveste care va urmări cititorul pe parcursul întregii lucrări. Vom afla continuarea Legendei celor patru soldaţi, mai cu seamă, a celui care s-a oprit să îşi scoată o pietricică din cizmă. El nu dorea să îşi reia călătoria deoarece nu credea că va exista vreo persoană care să îl aştepte acasă. Soldatul a fost schimbat de război „frica şi dorinţa, curajul şi pierderile, omorurile şi oboseala, toate îşi lasă subtil amprenta asupra lui, minut de minut, zi de zi, an de an până când, în cele din urmă, se schimbă întru totul, o transformare în bine sau în rău a omului care fusese cândva”. Acesta a rămas să cugete, dar nu pentru mult timp… fiindcă lângă el va apărea o sabie de nicăieri şi soldatul nostru va fi de aici încolo numit Longsword…

   Ulterior, lectorul este adus în Londra lui octombrie 1765 şi îi este prezentată domnişoara Beatrice Corning, nepoata celui care a moştenit toată averea Blanchard, mai bine spus, cel care a revendicat-o după ce au apărut veştile de pe front despre moartea adevăratului conte, Reynaud St. Aubyn. După cum aflasem în volumele anterioare, Reynaud, este fratele lui Emeline Gordon, recent căsătorită cu Samuel Hartley, şi care decedase în urmă cu şapte ani în bătălia de la Spinner’s Falls. Aşa s-a crezut până la momentul acestei petreceri, destul de plictisitoare din perspectiva lui Beatrice, când „uşa salonului albastru se deschise brutal şi se trânti de perete. Fiecare cap din încăpere se întoarse ca să îl privească pe bărbatul care rămase pironit în pragul ei. Era înalt, cu umeri extraordinar de laţi…părul negru îi cădea în dezordine pe spate, şi o barbă prea mare aproape îi acoperea obrajii supţi. O cruce de fier se legăna în urechea lui şi un pumnal imens, scos din teacă era atârnat de o sfoară la brâu”. Lucrurile iau o turnură neaşteptată; bărbatul începe a striga cât îl ţin plămânii că doreşte să îşi vadă tatăl. În tot acest timp privirea-i nu conteneşte în a o măsura din cap şi până în picioare pe Beatrice. După câteva minute acesta îşi pierde cunoştinţa. Tânăra noastră îl recunoaşte de îndată din portretul  la care se uita zi de zi: bărbatul era nimeni altul decât Reynaud St. Aubyn.

   Reynaud fusese ţinut ca sclav de către indieni, dar a reuşit să fugă şi s-a întors pentru a-şi reclama drepturile. Află cele ce s-au petrecut cât timp a fost plecat: casa, averea, titlul erau deţinute de unchiul lui Beatrice, iar sora sa s-a căsătorit cu unul dintre companionii săi din regiment. Ce urmăreşte în cele din urmă? Să  i se redea toate care i se cuvin. Totuşi pentru a reuşi va trebui să se supună regulilor societăţii engleze, să redevină vicontele manierat şi oratorul de altă dată, să se căsătorească. Este ajutat de mătuşa sa, Tante Cristelle şi de vechii săi camarazi: Hartley, Munroe şi Vale. Află că masacrul de la Spinner’s Falls nu a fost doar un accident, ci a fost plănuit şi va face orice pentru a descoperi adevărul. Nu se gândeşte, însă că trădătorul care a întins cursa cu şapte ani în urmă va încerca să îl ucidă, angajând mercenari după bunu-i plac. Pe acest fundal, plin de acţiune şi mister, se va naşte şi o poveste de dragoste dintre cele mai pasionale dintre Reynaud şi Beatrice care se ceartă fără sorţi de izbândă. El ştie şi nu ştie ce vrea, iar dânsa s-a săturat să îl aştepte. Ca de obicei, puţin alcool şi auzim cu toţii acele cuvinte „Te iubesc, trebuie să îi spun” . Ce se va întâmpla, rămâne de citit…

   „Inimă sălbatică” este scris la persoana a III-a, naratorul este omniscient şi omniprezent. Descrierile spaţiale aduc un ton specific volumului „cu coloane albe înşirate de-a lungul pereţilor, care se înălţau spre tavan cu bucle ornamentale discrete. Mesele şi scaunele erau împrăştiate ici-colo, iar în centrul încăperii se afla o masă ovală pe care se găsea o vază cu stelişoare târzii”, crema societăţii era împărţită în cupluri care dansau, domnişoare care aşteptau a fi curtate, bărbaţi care vorbesc despre politică şi femei, soţii, care infirmă toate ideile soţului care face parte din Camera Lorzilor şi nu ştie să facă propuneri de legi mai înţelepte J. Personajele nu lasă de dorit. Cel care m-a impresionat a fost Reynaud datorită curajului său, tăriei de caracter, reuşind să salveze o parte din companionii săi în luptă şi rezistând ca sclav pentru şapte ani. În plus se adaptează la fiece mediu, rustic sau la societatea londoneză a secolului al XVIII-lea.

„-Sunt prostuţă, nu? Să mă aştept ca un bărbat pe care îl cunosc doar dintr-un portret să fie un prinţ romantic.

-Poate, recunoscu el. Dar dacă nu am avea visuri romantice, viaţa ar fi teribil de plicticoasă, nu crezi?”

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!Cartea Inimă sălbatică de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto:  Pinterest

Să iubeşti un Conte, de Julia Quinn-Editura Miron-recenzie

Titlu original: A Night Like This

Traducerea: Cornelia Cerneţchi Pascu

Editura: Miron

Numar pagini: 366

Seria Smythe-Smith Quartet-1. Just Like Heaven (2011)-2. A Night Like This (2012)-3. The Sum of All Kisses (2013)-4. The Secrets of Şir Richard Kenworthy (2015)

 

   Julia Quinn (Julie Cotler Pottinger) s-a născut în anul 1970 în New York City. Genurile romance şi historical romance i-au adus notorietate şi cărţile sale au captat atenţia cititorilor traducându-se în douăzeci şi nouă de limbi.

   O carte cu adevărat ,,delicioasă”. O serie pe care vreau să o citesc în întregime, ceea ce înseamnă că aştept să fie tradusă şi la noi. Cred că aţi auzit de celebrele concerte Smythe-Smith, nu? Ce mai contează că celebrele interprete se schimbă în funcţie de căsătoria fiecăruia, toate sunt la fel, iar verişoarele sunt multe -cu o ureche muzicală dezastruoasă! De această dată în premieră va fi acceptată să cânte guvernanta familiei Smythe-Smith. Ce mai contează când e vorba de bunul renume al concertului? Se mai întâmplă să se îmbolnăvească şi interpretele, nu? Sau doar îşi dau seama că talentul muzical este pe nicăieri…

   Anne Wynter nu este cea care pretinde că ar fi…deşi este guvernanta fetelor mai mici din familia Pleinsworth, nu are prea multe de spus despre ea. Este frumoasă, manierată, recomandări excelente, singuratică şi cam atât…sau nu? Când va fi nevoită să cânte ne vom da seama că guvernanta noastră evita mulţimile pe cât posibil. De ce oare? De cine sau de ce se teme?

,

,Văzu pe cineva.
Îngheţă. Cineva le urmarea din culise. Uşa prin care intraseră pe scenă şi pe care Anne îşi aminti că o închisese cu un clic, era întredeschisă. Cum ea se afla cel mai aproape de uşă, vedea un bărbat care le privea.
Panică.
Puse stăpânire pe ea, comprimându-i plămânii şi aprinzându-i pielea. Cunoştea această senzaţie. Nu o copleşea prea des, slavă Domnului, dar de cele mai multe ori i se întâmpla. Ori de câte ori vedea pe cineva într-un loc unde nu trebuia să se afle.
Încetează.
Se strădui să respire. Se afla în casa contesei de Winstead, o văduva bogată. Era într-o deplină siguranţă. Nu trebuia decât să…”

   Daniel Winstead un tânăr conte care la o partidă de cărţi, la băutură cu prietenii, ajunge să se dueleze cu Hugh, acesta din urmă va fi împuşcat accidental în genunchi…ceea ce pentru aceea vreme era un dezastru. Degeaba încearcă Daniel să se justifice că a fost o greşeală, că au fost beţii amândoi protagoniştii duelului, lordul Ramsgate (tatăl lui Hugh ) îl ameninţă cu moartea. Va începe exilul său prin Europa, fuga de criminalii ce se găseau pe urmele lui, până când, după câţiva ani Hugh îl va găsi şi îl va convinge să revină în Anglia. El nu îi poartă pică şi l-a convins şi pe tatăl său să îl lase în pace pe Daniel.
Acesta nu vrea o revenire glorioasă în casa părintească, aşa că va intra prin uşa din dos, va asista la concert şi va întâlni o făptură minunată.

,,O privi cum răsuflă, cum îşi flexează degetele, apoi…
Ea ridică privirea.
Timpul s-a oprit pur şi simplu. Era modul cel mai ciudat de a descrie sentimentul, dar acele câteva clipe, când ochii ei îi întâlniră pe ai lui…sau prelungit, s-au extins, apoi s-au topit în eternitate.
Era frumoasă. Dar asta nu explica nimic. Mai văzuse femei frumoase şi altădată. Chiar se culcase cu multe dintre ele. Dar această…Ea…Ea… Nici chiar gândurile lui nu puteau fi exprimate prin cuvinte.
Avea părul negru, lucios şi bogat şi nu conta că fusese strâns într-un coc modest. Nu avea nevoie de agrafe decorative sau de altceva. Şi-ar fi putut purta părul strâns la spate, ca o balerină, ori şi l-ar fi putut tunde scurt şi tot ar fi fost fiinţa cea mai reuşită pe care o văzuse în viaţa lui.
Faţa ei, de forma unei inimi, şi pielea albă, apoi genele lungi, frumos arcuite. În lumina apusului nu putea distinge culoarea ochilor ei şi asta i se păru trist.
Dar buzele ei…
Spera din tot sufletul ca această tânăra să nu fie măritată, fiindcă avea de gând să o sărute. Întrebarea era când.”

   Ce avea de ascuns frumoasa noastră Anne? Se pare că ea nu este chiar o simplă guvernantă. Avea o familie decentă, o soră, dar din cauza încrederi acordată unui tânăr, acesta a profitat de ea. Când acesta îi aruncă în faţă că este o uşuratică şi că el este logodit cu o fată de viţă nobilă, Anne în încercarea de a scapa de mârşăviile tânărului i-ar fi crestat foarte rău faţa.  Părinţii au alungat-o de acasă, iar tânărul o va ameninţa cu răzbunarea. Se pare că şi Anne are demonii săi de care fuge, iar precauţia sa în tot ceea ce face are acum un înţeles.

   Daniel nu înţelege de ce frumoasa guvernantă nu vrea să îi cadă în braţe. Da, vor exista tachinări între cei doi tineri, săruturi furate pline de fiori, aranjamente din partea tânărului conte pentru a fi inclus şi el în planurile Annei, dar nu îşi poate da seama de ce fata încearcă să îi reziste.

   Anne, deşi foarte atrasă de conte va încerca să pună distanţă între ei, atunci când, câteva întâmplări nefericite îi puteau costa viaţa. Contele va fi atacat, atelajul unde se găseau cei doi tineri s-a răsturnat peste ei, iar fiecare din tineri va crede că duşmanii lor declaraţi sunt de vină. Hugh îi va asigura că nu tatăl său este în spatele mârşăviilor. Oare se fie George, tânărul infam care a profitat de Anne? Acesta a cautat-o în continuare decis să se răzbune. Când o va prinde neajutorată pe o alee va reuşi să îşi ducă la bun sfârşit planul?
Ce va face Daniel, când aleasa inimii lui a dispărut din casa verişoarelor sale? Va reuşi să scape de răpitorul său însetat de răzbunare?
Oare relaţia lor va mai avea vreo şansă?

   O carte la care am ras cu lacrimi atunci când asistam la dialogurile dintre cei doi tineri, dar mai ales la strădaniile deloc mascate ale contelui de a îşi petrece cât mai mult timp cu Anne. Va suferi alături de planurile deloc cuminţi ale mult mai tinerelor verişoare pentru a-şi urma inima? Am asistat la suferinţa Annei, atunci când încearcă să reziste eroic la dreptul ei de a fi fericită. Nu mai are puterea de a visa la o viaţă de familie, iar privaţiunile suferite de când a fost alungată o vor face să se resemneze în faţa destinului.

   Autoare are un dar special de a te face să asişti împreună cu personajele sale la tot ce se întâmplă în cărţile ei, şi nu le  poţi lasă din mâna. Povestea ,,Să iubeşti un conte”, este una dintre cele mai bune cărţi ale sale traduse la noi. Aştept după cum am mai spus să citesc toată seria Smythe-Smith.

O carte de nota 10.

Cartea Să iubeşti un Conte, de Julia Quinn poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

Sursa foto> Pinterest

Colecţia Cărţi Romantice-octombrie 2017

1. Totul pentru fericire, de Mary Balogh -6 octombrie 2017

   Ducele de Riverdale moare, lăsând în urmă o avere frumoasă, dar un secret teribil, care avea să îi cutremure familia. Una dintre ficele sale este considerată ilegitimă și nevoită să plece din Londra, unde situația ei este luată în derâdere. Frumoasa Camille găsește un post de profesoară la un orfelinat, dar tot aici găsește și un bărbat care i-ar putea dezvălui ce înseamnă dragostea adevărată.

2. Trebuia să fii tu, de Susan E. Phillips – 13 octombrie 2017

   Ce face o femeie ambițioasă și puternică la conducerea unui club de fotbal, chiar dacă nu știe nimic despre sport? Veți descoperi răspunsul urmărind aventurile lui Phoebe Somerville care intră într-o lume dură a bărbaților, unde numai competiția contează.

3. Giuvaierele nopții, de Amanda Quick – 20 octombrie 2017

   Mercy Pennington se ocupă de un anticariat unde cărțile vechi și poveștile de dragoste îi răpesc tot timpul. Dar, când ajunge în mâinile ei o carte rară, considerată dispărută, viața ei intră pe un făgaș deopotrivă incitant și periculos. Așa îl cunoaște pe Croft, care ar putea fi iubitul viselor ei, dar și bărbatul care îi pune viața în pericol.

4. Cucerirea lui Lady Cassandra, de Madeline Hunter – 27 octombrie 2017

   Lady Cassandra sfidează orice regulă și refuză să se mărite cu bărbatul care a compromis-o. Se îndepărtează de familie și singurul ei venit, pentru moment, sunt câteva bijuterii fabuloase pe care le primise moștenire. Le vinde, dar vicontele Ambury, care le cumpără la licitație, întârzie plata. Ambury ar face orice să obțină mai mult de la Cassandra, decât niște bijuterii…

sursa Libertatea pentru femei

sursa foto: Pinterest

,„Nu uita!” gemeau cicatricele. „Nu uita locurile în care securea ţi-a sfârtecat carnea şi glonţul de plumb te-a străpuns până la os. Ţine minte că ai fost însemnat pentru vecie."

Gustul ispitei, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria: „Legenda celor patru soldaţi”

Colecţia:”Iubiri de poveste”

Titlu original: „To Taste Temptation”

Traducere din limba engleză: Bianca Mateescu/Graal Soft

Editura:Litera

Număr de pagini: 288

An apariţie:2016

   

   O întrebare pe care multă lume evită fie să o pună, fie să-i dea un răspuns concret: „Cum este pe timp de război?”. De ce toate acestea? Fiindcă războiul înseamnă suferinţă, râuri de sânge care  par a nu mai seca. Imaginaţi-vă, dragi cititori, cum se purtau în secolele trecute luptele între triburile băştinaşe şi englezi, cum soţiile, copiii şi surorile rămâneau acasă şi aşteptau. Veştile proaste erau aduse de presă ori scrisoare sau locotenent. Acele vremuri arătau diferenţele între bine şi rău, între fericire şi durere. Cine ştia să joace şah, ştia şi arta războiului, cum anume să învingă pe cel mai slab. Un pion bine aşezat făcea de cele mai multe ori diferenţa. Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă o piesă oarecare ar transmite strategia atent măsluită către inamic? Un masacru. Cine să fie persoana care ne  trimite atât de departe în timp?

   Elisabeth Hoyt este autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide cu un epilog în care sunt prezentaţi patru soldaţi care se întorceau acasă de la luptă. Ajunşi la o răscruce, aceştia au trebuit să se despartă: unul a mers către răsărit şi prin pădurea întunecată, altul către munţii din depărtări, al treilea alege calea cea mai uşoară, iar ultimul a rămas în urmă pentru a-şi scoate o piatră din cizmă. Povestea care urmează a fi spusă aparţine primului şi anume Inimă de Fier. În carte vom observa cum sunt spuse în paralel două istorii strâns legate una de alta. Cea care prinde ulterior contur este a lui Lady Emeline Gordon, sora mai mică a căpitanului St. Aubyn, decedat în bătălia de la Spinner’s Falls şi a lui Samuel Hartley,  fost soldat, om de afaceri venit în Londra din Boston. De ce spun că este a lor? Fiindcă cei doi vor ajunge din ce în ce mai apropiaţi, simţind de la ură şi respect până la  dragoste unul faţă de celălalt.

   Samuel Hartley a venit în Londra sub pretextul de a reuşi să îşi mărească afacerea şi de a face intrarea sorei sale în societate. Există un mic impediment. El este un bărbat recunoscut pentru o aparentă laşitate arătată pe câmpul de luptă, care nu cunoaşte bine bunele maniere şi pentru faptul că se îmbracă mai deosebit decât ceilalţi gentelmeni. Are nevoie de ajutor în ceea ce o priveşte pe sora sa, Rebecca. Cui îl cere? Lui Lady Emeline Gordon, sora căpitanului său. Mai devreme am afirmat că acesta are un pretext, dar pentru a ascunde ce scop? Ei bine…Samuel nu consideră că în războiul din Colonii, în care multe vieţi s-au pierdut, totul a fost pură întâmplare. Mai exact, nu crede că triburile băştinaşe au avut doar norocul de a şti poziţia trupelor engleze. Nu!  El ştie că există un trădător şi…rămâne de văzut cine este acesta J. De cealaltă parte, Lady Emeline îşi doreşte să afle cum au fost ultimele clipe din viaţa fratelui său, iar în momentul în care Hartley îi dezvăluie adevăratele sale planuri, ea imediat va dori să i se alăture. Dar oare ce anume vor trebui să realizeze, la ce anume vor trebui să renunţe pentru a putea afla adevărul din spatele morţii fratelui şi căpitanului St. Aubyn? Samuel doreşte să vorbească cu toţi cei care au supravieţuit acelei lupte, dar începe să se împiedice de maşinaţiuni, de atacuri prin surprindere şi de…puţină dragoste…

„- Dar ce te-a făcut să râzi?

Lui Emeline i se tăie răsuflarea când auzi tandreţea din vocea lui.

-Faptul că este absolut ridicol! Cine s-ar putea gândi că eşti laş?

-Nu e ridicol, şopti Sam apropiindu-şi faţa de a ei. Nu mă cunoşti.

-Ba da. Eu… Voise să-i spună că îl cunoştea mai bine decât pe orice alt bărbat de pe faţa pământului. Mai bine chiar decât pe Jasper. Dar nu apucă să mai rostească nici un cuvânt, pentru că buzele lui le acoperiră pe ale ei. De ce tocmai acest bărbat? De ce nu oricare altul, de rangul ei şi din ţara ei?”

   Cei doi sunt precum albul şi negrul, sarea şi piperul: Samuel foloseşte bunele maniere doar atunci când crede de cuviinţă, dar Emeline nu vede societate fără de acestea; stilurile vestimentare sunt diferite „Şi atunci de ce dumneata alegi să porţi o încălţăminte atât de ciudată?…Vânătorii îi poartă în pădurile din America. Sunt foarte comozi şi mult mai utili decât pantofii englezeşti. Iar jambierele protejează de spini şi de crengi. M-am obişnuit cu ei…Îşi dădea seama că ea şi-ar fi dorit să fie mai convenţional şi să semene mai mult cu gentlemenii englezi obişnuiţi… ”.  Unul este în permanenţă lovit de amintiri „Nu uita!” gemeau cicatricele. „Nu uita locurile în care securea ţi-a sfârtecat carnea şi glonţul de plumb te-a străpuns până la os. Ţine minte că ai fost însemnat pentru vecie. Tu eşti supravieţuitorul. Singurul martor rămas ”, iar celălalt tânjeşte după memorii. Ce are să se întâmple?  Rămâne de citit…

   Opera este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Uneori povestea este relatată prin prisma gândurilor lui Samuel, iar alteori prin ceea ce face şi spune Lady Emeline. Ceea ce m-a impresionat este felul în care sunt descrise spaţiile şi cum a fost construit firul narativ „traversă o baltă şi simţi cum stropii îi biciuiau coapsele. Oricum nu mai conta, era deja ud până la piele. Ştia că se apropia de chei, căci putea simţi deja mirosul rânced al fluviului. Pe marginea aleii se ridicau, de-o parte şi de alta, depozite uriaşe. Respira greu şi simţea o durere usturătoare sub coaste. Pierduse complet noţiunea timpului”. Personajele sunt bine conturate, având personalităţi puternice, amibiţie şi curaj. Faptul că trec prin atâtea peripeţii m-a atras de la primele file ale volumului. Sper să vă placă şi dumneavoastră, dragi cititori!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Gustul ispitei, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

O singură minune, de Alina Cosma -recenzie

Editura: Primus

Anul apariţiei: 2014

Nr. de pagini: 186

Gen: roman de dragoste

 

Dan Alexandru Maria, un bărbat greu de abordat, ajunge să se îndrăgostească de tânăra Alexandra Maria Dan, o fiinţă mult prea sensibilă pentru lumea în care trăieşte. Amintiri adânc întipărite, gingăşie, sensibilitate, o dragoste profundă, care depăşeşte bariere, piedici şi chiar moartea, este tot ce îi uneşte. 
Dar ce va face Dan pentru a-şi salva soţia pe care o adoră, ca fiica lor să-şi cunoască mama?
Vieţile celor care îi înconjoară se vor schimba pentru totdeauna, iar singura minune pe care o recunoaşte Dan în viaţa sa îi va oferi un dar pentru veşnicie.
„O singură minune” este o poveste de viaţă, de dragoste, speranţă şi credinţă. Tot ceea ce pare o simplă coincidenţă face parte dintr-un plan divin. Nimic nu rămâne la voia întâmplării!

   „O singură minune” este o poveste de dragoste, dragostea ce unește un cuplu, dragostea între frați, dragoste de părinte, de fiică, de mamă, dragostea în diferitele ei forme. Dar în același timp este o poveste de viață, speranță și credință. Este o poveste care te prinde, te ține alături, apoi rămâne acolo, în suflet.

  Acum câteva minute am terminat de citit această minunată și răvășitoare poveste și încerc să-mi pun ordine în gânduri, dar încă mă simt sub influența evenimentelor petrecute în carte. Mă tot gândesc ce anume să vă povestesc, care îmi sunt impresiile, dar îmi dau seama că nici măcar nu știu cu ce să încep. Mă simt mult prea bulversată din cauza întorsăturilor de situație de la final, dar și foarte emoționată din cauza unor rânduri scrise de fetița celor doi protagoniști.

   Ce anume am apreciat la romanul de față? Stilul simplu și delicat, cu fraze scurte, dar pline de înțelepciune, acțiunea alertă de nici nu-ți vine să crezi că se pot întâmpla atâtea evenimente în nici 200 de pagini. În plus, îmi place că autoarea nu se axează pe descrieri ample, ci pe dialog, așa că nu ai cum să te plictisești. De altfel, în nicio carte scrisă de Alina Cosma, nu există amănunte de umplutură care să frâneze acțiunea.

   „O singură minune” este o carte despre prietenie, dragoste și credință, lucruri care contează cel mai mult în viață. Un roman presărat cu îndoieli, disperare, invidie, suferință, iertare, speranță, curaj, care te face să rămâi cu sentimentul unei lecturi profunde.

 

   Personajul principal al cărții, Dan Alexandra Maria, inginer arhitect de meserie, este genul acela de ființă gingașă și mult prea sensibilă pentru lumea în care trăiește, care întotdeauna pune pe cei dragi mai presus de ea. Este frumoasă, inteligentă, sensibilă, și totuși are tendința de a se subaprecia, considerând că are mult prea multe defecte. E drept că este o femeie care nu iese în evidență, dacă nu stai să o observi, însă, într-un mod cu totul surprinzător, reușește să atragă atenția directorului inginer Maria Dan Alexandru. Acest bărbat greu de abordat este de-a dreptul fascinat de  fata inteligentă, de o frumuseţe naturală, care a apărut parcă de nicăieri și i-a salvat contractul cu o firmă de construcții. Însă preferă să nu facă nicio mișcare. Deocamdată!

   La un an de la prima lor întâlnire, Alexandra este chemată în biroul directorului ei, care îi spune că inginerul Maria Dan, unul dintre directorii unei sucursale din străinătate, i-a propus să o transfere  în Arabia Saudită, țara în care lucrează și el. Tânăra nu stă prea mult pe gânduri și acceptă noua slujbă.

“Peste o săptămână se afla în avionul care o ducea spre Riad, capitala Arabiei Saudite. Începuse să o cuprindă teama gândindu- se la faptul că era o femeie singură într-o ţară arabă, dar dacă ar fi refuzat oferta era convinsă că ar fi regretat. Privi la cruciuliţa din aur pe care o purta la gât şi o strânse în pumn.”

   Din păcate, Alexandra are destul de multe neplăceri la noul loc de muncă tocmai pentru că este femeie. Degeaba își face cu conștiinciozitate toate proiectele, de fiecare dată vede privirea batjocoritoare ale celor de față. Doar Dan e de partea ei și o încurajează să nu se de-a bătută.

“- Ai tot dreptul să fii supărată. Dar voi fi sincer cu tine.

Ea continuă să-l ignore.

– Faptul că eşti femeie te dezavantajază, aici trăim într-o lume a bărbaţilor care desconsideră femeile. Pe lângă aceasta eşti tânără şi frumoasă, motiv pentru care ești privită atfel decât se pare că îţi doreşti…

– Adică târfă, zise ea apăsat.”

   Lucrând împreună la un nou proiect, Alexandra şi Dan se întâlnesc de mai multe ori pe zi, dar el este tot timpul distant. Asta până într-o zi când o surprinde cu o invitație la o recepție cu ocazia unui eveniment oarecare. Iar de aici lucrurile iau o cu totul altă turnură pentru că atracția dintre cei doi devine din ce în ce mai mare.

“El rămase tăcut. Îşi simţea inima că îi sare din piept, iar parfumul ei fin îl amețea. Ştia că dacă ar vorbi şi-ar trăda emoţia. Ea îi simţi căldura corpului şi parfumul discret, dar plăcut. Se controla cu greu să nu îi tremure mâinile. Îl strânse puţin mai tare de mână, inconștient, pentru a-şi controla emoţia.”

“ – Ce s-ar întâmpla dacă te-aş săruta?

Ea se ridică de la masă şi începu să îşi adune planşele în grabă. El se apropie de ea.

   – Alexandra, te rog să te opreşti!

   Porni spre uşă scăpând din planşe. El alergă după ea şi se puse în faţa uşii. O prinse de faţă şi o sărută apăsat pe buze. Ea nu făcu nici un gest. După o clipă buzele lui nu o mai apăsau, ci o atingeau ușor. Ei îi alunecară planşele, simţind fiori prin tot corpul. O lacrimă îi căzu pe obraz. Îl prinse de mâini, iar el se opri din sărut şi o lăsă să-şi îndepărteze faţa din palmele lui. Nu îl privea.

   – Dă-mi te rog şansa să îţi demonstrez că un bărbat este în stare să iubească o femeie! “

 

   La o săptămână după ce s-au sărutat, el a cerut-o în căsătorie, apoi în preajma sărbătorilor de iarnă, cei doi au revenit în țară, cu gândul ca Dan să facă cunoștință cu familia ei. Din prima clipă bărbatul și-a dat seama că mama Alexandrei este o femeie foarte dominantă, care vrea să controleze pe toată lumea, iar Florentina, sora mai mică a logodnicei lui, este genul de  fată nărăvașă, pusă pe flirt.

   Adevărul e că Florentina a fost dintotdeauna invidioasă pe Alexandra, așa că mai mereu i-a făcut zile fripte Murea de ciudă că sora ei mai mare și-a găsit un loc de muncă în străinătate bine plătit și că s-a logodit cu un bărbat atât de superb. Iar când l-a zărit pentru prima dată pe Dan, pur și simplu i s-a pus pata pe el. Îl voia cu orice preț, fără să țină cont de sentimentele Alexandrei.

  La scurt timp după logodnă, Alexandra se decide să se transfere din nou în România, așa că cei doi își vor continua relația de la distanță.

“După câteva clipe el se opri din sărut şi cu o îmbrăţişare caldă, îşi lăsă capul pe umărul ei.

– Îmi va fi aşa dor de tine, şopti el.

– Şi mie de tine.

– Rămân singur între scorpii şi nu voi mai avea îngerul meu păzitor, să mă călăuzească…

Ea se întoarse spre el. Amândoi aveau lacrimi în ochi.

– Iubitule, ţi-am promis că voi fi mereu alături de tine.

– Ştiu că te vei gândi mereu la mine, dar nu te voi mai putea ţine în braţe, nu mă vei mai ţine în braţe.”

   Dan a reușit să se transfere și el în țară după nuntă, dar între cei doi tineri a apărut o prăpastie adâncă din cauza că el își petrece tot mai mult timpul la muncă. Alexandra a devenit tot mai tăcută, abătută și retrasă și refuză să mai comunice cu el sau să doarmă împreună.

   În urma unei discuții aprinse între ei, Dan pleacă de acasă și se duce la fermă, unde dă peste Florentina. Aflând că cei doi s-au certat, fata profită de ocazie și îl îmbată cu gândul că așa îi va fi mai ușor să-l seducă.

 “Se simţea ameţit. Florentina îi mai puse un pahar. Sufletul lui era trist şi nu îl mai interesă cât să bea. La un moment dat pierdu numărul paharelor, iar ochii îi deveniră grei. Dori să se ridice, dar îşi pierdu echilibrul.

Florentina îl ajută să urce scările până în dormitor. El se prăbuşi în pat adormind într-o clipă. Ea se apropie de el şi îi ridică tricoul. El nu făcu nicio mişcare, dormind în continuare. Îi trase tricoul de pe mâini şi de pe cap, apoi începu să-i desfacă cureaua pantalonilor şi îl dezbrăcă. Se aplecă să îl sărute…”

   Ce anume s-a petrecut cu adevărat în acea noaptea vă las pe voi să aflați, însă trebuie să spun că Alexandra a venit și ea la fermă a doua zi dimineață și i-a surprins pe cei doi împreună în pat. Din păcate, Dan  nu-și prea amintește nimic de cele întâmplate din cauza că băuse prea mult. Mai rău e că la scurt timp după această întâmplare, Alexandra primește telefon de la Florentina, care îi comunică că e însărcinată. Din acest moment, nu mai există cale de împăcare, iar Alexandra este decisă să divorțeze.

   Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să citiți cartea și să aflați singuri ce s-a întâmplat mai departe cu Alexandra si Dan. Aștept cu nerăbdare părerea voastră!

Mulțumesc din suflet autoarei Alina Cosma pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

 

Dragoste regăsită, de Linda Lael Miller-Editura Miron-recenzie

 

Editura: Miron

Număr pagini: 386

An apariţie: 2013

 

„Dragoste regăsită este o poveste uimitoare despre dragostea adevărată.

O urzeală complicată, personaje pe care le îndrăgiţi, umor, emoţie intensă – toate acestea, precum şi finalul exuberant, vă vor face să fiţi fascinaţi de acest roman.”

Frumosul Ian Yarbro este obligat de împrejurări să intre într-o căsătorie aranjată cu încăpăţânata Jacy Tiernan. Cei doi soţi vor putea să depaşească duşmănia dintre ei, neîncrederea şi ura şi să se îndrăgostească unul de altul, pentru toata viaţa?

Fiica unui mareşal, Linda Lael Miller este autoarea a peste 100 de romane, devenite bestsellere, majoritatea dintre ele reflectând dragostea ei pentru West.

Linda şi-a început carierea de scriitor, în momentul în care un profesor i-a spus că poveştile pe care le scrisese sunt bune. Mai târziu, când Linda s-a hotărât să scrie romane, nu prea a avut succes cu editurile până în 1983, când Pocket Books acceptă să publice romanul ei “Fletcher’s Women”. De atunci, Linda a publicat romane istorice, contemporane, paranormale şi thrillere, mai apoi concentrându-se pe cărţile cu “aromă occidentală”. Pentru devotamentul ei, autorii din America de romane de dragoste i-au acordat în 2017 premiul: “Nora Roberts Lifetime Achievement Award”.

   Încep prin a vă spune că am avut mari emoţii în momentul în care m-am apucat să citesc această carte, întrucât, până acum, n-am mai citit o carte romantică 100%. Am mai citit cărţi în care sunt prezente relaţii de iubire sau căsătorii, acestea alternându-se cu crime, sinucideri etc, dar în aceasta este în mare parte vorba despre dragoste.

   După ce am citit primele pagini, recunosc, nu prea m-a dat pe spate cum a fost începută, însă când am dat şi ultima pagină mi-a dat seama că mi-a plăcut. Înainte priveam foarte reticent cărţile de dragoste, în mintea mea circulând idei de genul: sunt scrise pe bandă rulantă, n-are ce să fie interesant, sunt scrise la repezeală. Ei bine, după lectura cărţii “Dragoste regăsită” aceste gânduri au dispărut complet, pentru că romanul Lindei Lael Miller m-a impresionat plăcut.

   Ştiu că astfel de prejudecăţi aveam şi despre cărţile SF, dar, după ce am citit un roman SF bun, toate acestea s-au risipit. La fel s-a întâmplat şi acum.

   Romanul “Dragoste regăsită” a fost publicat iniţial în 1994, sub numele The legacy”, în traducere liberă (în româneşte) însemnând “Moştenirea”, ambele titluri, atât de la ediţia din română, cât şi de la cea în limba engleză având o strânsă legătură cu conţinutul romanului.

   După cum mărturiseşte într-un interviu, scriitoarea Linda Lael Miller petrece între 5 şi 6 ore pe zi scriind şi, de asemenea, spune că totul începe de la o idee, pe care o prezintă editorilor săi, mai apoi apucându-se de scris viitoarea carte. La scrierea unui nou roman, Linda foloseşte foarte puţine schiţe, totul curând de la sine în momentul când tastează.

   Romanul începe cu o petrecere unde Ian Yarbro, un tânăr moşier, se reîntâlneşte după ani întregi cu fosta lui iubită, Jacy Tiernan. Jacy se reîntorsese în Australia pentru a avea grijă de tatăl ei bătrân şi bolnav, pe nume Jack.

   La început, cititorul porneşte de la ideea că Ian şi Jacy nu se mai iubesc, dar cu fiecare zi ce trece, cei doi se simt din ce în ce mai atraşi şi dornici de a începe o relaţie împreună, însă fiind foarte orgolioşi, niciunul nu face primul pas.

   În timp ce tatăl lui Jacy se îngrijeşte de câţiva oaspeţi care veniseră să-i transmită acestuia sănătate şi gânduri bune, Ian şi Jacy se întâlnesc în bucătăria moşiei lui Jack, sărutându-se. Peste ei intră Jack, tinerii despărţindu-se îndată.

   Cu mult timp în urmă, pe vremea când Jacy era doar o adolescentă inocentă, iar Ian un tânăr blând şi bun, cei doi îndrăgostiţi au avut o relaţie de iubire, dar s-a terminat cu o despărţire dureroasă, întrucât Jacy aflase că în pântecul altei femei se afla un copil de-al lui Ian. Acest copil, fusese conceput înainte ca Jacy să aibă o relaţie cu Ian, însă Jacy Tiernan percepe copilul ca o infidelitate şi îl părăseşte pe Ian. Copilul este acum un băiat pe nume Chris, având 9 ani.

   Pentru că la o şcoală din apropierea zonei unde locuia Jacy nu mai exista învăţător/profesor, i se oferă ei postul şi începe să lucreze, educând copii. În primele zile nu prea veneau copii, dar încet-încet apăreau din ce în ce mai mulţi. Jacy îşi ia rolul de profesoară în serios şi face cunoştinţă cu elevii.

   Suferind şi obosit să mai gestioneze afaceri, Jack vrea să renunţe la moşia sa, “Corroboree Springs”, lăsându-i lui Jacy terenurile, iar lui Ian izvoarele de apă, pentru că pe moşia lui Ian toate izvoarele secaseră. Jacy nu vrea să admită că tatăl ei îi dă izvoarele lui Ian, fostul ei iubit, aşa că refuză decizia tatălui său, dar Jack nu dă înapoi şi semnează actele ca terenurile să rămână pe numele lui Jacy, iar izvoarele pe numele fostului ei iubit, Ian Yarbro, Ian fiind un colaborator al lui Jack.

   Singura alegere potrivită pe care ar trebui să o facă Jacy Tiernan este să îl ia pe Ian în căsătorie, această alegere fiindu-i propusă şi de tatăl său. Pentru că relaţie dintre Jacy şi Ian merge din ce în ce mai bine, tinerii proprietari se căsătoresc, lăsând la o parte orgoliile prosteşti şi îngâmfarea, menite să pună piedici între ei.

   Nunta nu este una fastuoasă, cu mulţi invitaţi, cu mâncare multă sau cu muzică multă, ci este, de fapt, o adunare de familie, în care Ian şi Jacy îşi spun “Da!” şi îşi unesc destinele pentru totdeauna. Când a venit rândul tatălui lui Jacy să le ureze mult succes celor doi tineri, atât Jacy, cât şi Ian au observat că vorbele lui Jack sună mai degrabă ca un “adio”, decât ca nişte felicitări.

   Noaptea nunţii a fost una de poveste pentru Ian şi Jacy, fiind descrisă în vreo 4-5 pagini de către narator. Jacy se mută la moşia lui Ian, acum locuind în camera lui, care a devenit “a lor”. Imediat după noaptea nopţii, la proprietatea familiei Yarbro soseşte un bărbat pe nume Collie care vine cu o veste proastă: tatăl lui Jacy, Jack, a murit, lângă râul de pe fosta proprietate a lui. Veste aduce pe cerul noii familii numai nori şi totul devine din ce în ce mai întunecat. Oare se va termina relaţia dintre Ian şi Jacy aici? Vor trece peste acest eveniment împreună sau singuri? Cum se va termina romanul?

“Dragoste regăsită” mi-a demonstrat că Linda Lael Miller este o autoare care merită citită, chiar şi de cei care nu citesc romane de dragoste, pentru că sigur nu vor fi dezamăgiţi.

   “Dragoste regăsită”  este un roman simplu, dar complex, bogat în acţiune, cu personaje plăcute şi răsturnări de situaţie ce fac cititorul să stea “ca pe ace” atunci când citeşte. Recomand cu drag, în special cititorilor împătimiţi de romance.

Cartea Dragoste regăsită, de Linda Lael Miller, poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

Sursa foto> Pinterest

 

“Destinul a făcut să te cunosc în urma unei tragedii pe care o regret, dar nu regret nicio clipă petrecută alături de tine.”

            Darul vieții, de Alina Cosma-recenzie–roman de dragoste

Editura: Primus

Anul apariției: 2016

Nr. de pagini: 188

Gen: roman de dragoste

Doi tineri se cunosc întâmplător. O înțelegere banală duce la o poveste de dragoste.

Cristian, un suflet rănit, dorește să dea lecții despre libertate, el însuși fiind prins într-un trecut ce-l bântuie. Dalia, o tânără care trăiește închisă în universul ei, îi redă încrederea în viață. Tot ceea ce pare că ar trebui să îi unească îi desparte.

„Darul vieții” spune povestea unei inimi care învață să bată pentru doi, o poveste despre încredere, despre dragostea care eliberează.

     Anul trecut am avut ocazia să citesc ”Ducele de Castle. Fiica regelui”, o carte pe care nici acum nu știu unde să o încadrez – historical romance sau fantasy-romance, și am fost extrem de încântată de maniera de scriere a autoarei Alina Cosma. Apoi mi-am dorit să mai citesc și alte cărți de-ale sale, dar nimic nu mai era pe stoc la acea vreme. Însă, zilele trecute, o minune s-a produs. O surpriză plăcută venită chiar din partea scriitoarei, care a avut amabilitatea să-mi ofere spre lecturare câteva cărți scrise de ea.  

    Deși mi-a spus că celelalte două romane –“O singură minune” și „Darul vieții ”– sunt alt gen de cărți decât Ducele de Castle pentru că au o încărcătură emoțională mare, nici o secundă nu m-am gândit cât de mult mă va afecta povestea de dragoste dintre Dalia și Cristian, doi tineri atât de diferiți. Ea – timidă, prudentă, discretă, retrasă, pudică, iubitoare. El – genul de bărbat care nu știe ce înseamnă dragostea, obișnuit să ia totul ca pe ceva care i se cuvine, arogant.

   Înainte să mă apuc să o citesc, aveam convingerea că voi avea parte de o poveste că oricare alta, că cei doi vor trebui să treacă peste mai multe obstacole ca să fie împreună. Descrierea de pe copertă mă făcuse să cred că se va merge pe clișeul “fată bună cumințește băiatul rău “. Dar, până la urmă, mi-am dat seama că m-am înșelat puțin. Pe lângă faptul că ni se arată cum se poate schimbă o persoană, descoperim că de fapt nimic nu este întâmplător în viață.

    “Darul vieții” este o carte absolut tulburătoare, o poveste despre iubire, încredere, suferință, sacrificiu, curaj, credință și, mai presus de toate, despre greșeli și despre asumarea consecințelor. Are un subiect sensibil, un limbaj accesibil, un stil simplu și cu o acțiune care se desfășoară într-un ritm alert.

     Dalia Brudaşcu (28 de ani), protagonista cărții, sosise de curând la o pensiune de trei margarete, dornică să se bucure de concediu, să se relaxeze, să se bucure de natură. Dar, în scurt timp, intră în vizorul lui Cristian ( 31 de ani), un tip dornic de o scurtă aventură și care și-a dat seama imediat că tânăra este o fire timidă, așa că va fi o pradă ușoară.  

O privi pentru o clipă, era frumoasă, dar nu acea frumuseţe artificială pe care o aveau majoritatea femeilor pe care le cunoscuse, ci ceva special. Îi inspira inocenţă şi fragilitate.”

    Dar degeaba o invită el mai peste tot (club, plimbări, cină), ea este extrem de prudentă  și încearcă să-l țină la distanță, iar asta îl enervează la culme. În plus, tânăra știe că e o fire plictisitoare și nu înțelege de ce Cristian își pierde timpul cu ea. Până la urmă, lucrurile vor degenera în ultima seară și fiecare se decide să-și vadă de propria viață.

    Însă atunci când  se va duce la recepţie ca să achite nota de plată pentru zilele petrecute la pensiune, recepționerul îi spune că suma a fost deja achitată de patron – nimeni altul decât tânărul în compania căruia a petrecut ultimele zile de vacanță, Cristian Matei.

“- Domnul Matei ne-a transmis că nu aveţi nimic de plată.

– Cine este domnul Matei?

– Patronul, răspunse recepţionerul.

– Nu cred că îl cunosc.

– Aţi stat de vorbă cu dânsul destul de des.

– Tot nu îmi dau seama cine este.

– Tânărul cu care aţi discutat.

Simţi că i se înmoaie genunchii.”

     Decisă să-și achite datoria față de tânăr, Dalia va încerca să dea de el, însă atunci când  îl va reîntâlni, acesta îi va produce un mare șoc.  

  Cum Cristian este un bărbat bogat, nu are nevoie de banii ei, așa că îi spune direct că, în locul datoriei, va trebui să accepte să joace rolul de damă de companie pe o perioara de trei luni. Îl va însoți oriunde  o va solicita, la întâlniri de afaceri sau cu prietenii, însă nu vor exista relații intime între ei, decât numai dacă dorește ea, însă în acest caz, o  va plăti pentru partidele de sex.  

     Daliei nu i-a plăcut atitudinea tânărului, dar cum nu o obliga să fie intimă cu el, acceptă acest “serviciu”. Însă ea nu înțelege de ce o vrea prin preajmă lui, tocmai pe ea, o tipă banală, emotivă și plictisitoare. Cristian este un bărbat frumos, irezistibil, bogat și ar fi putut alege pe altcineva.

   Tânăra îl va însoți prin diverse locuri, dar nicăieri nu se va simți bine. Simțea că nu avea ce caută printre acei  oameni bogați, aroganți, vulgari. Și totuși, cei doi tineri se vor simțit tot mai atrași unul de celălalt, în ciuda faptului că sunt atât de diferiți.

Se trezi cu dorința să îi guste pielea. Îi privi gâtul și o mușcă ușor cu buzele. Câteva șuvițe rebele îi mângâiau fața, excitându-l. Își  dădu seama că ar trebui să se îndepărteze, dar dorința carnală era atât de puternică încât nu se mai putu opri.

     În curând, Dalia începe să bănuie că tânărul se folosește de ea, că acea înțelegere o făcuse dintr-un anumit motiv, că dorește să se răzbune pe anumite persoane, în special pe fosta lui iubită, Roxana.  

“- Știu că îmi vrei binele. Dar înainte de a termina cu ei doresc să le dau o lecție, în special unuia dintre ei.

– Roxanei?

– Nu.

– Ce ți-a făcut de ești atât de supărat pe ea?

O privi fix.

– Mi-a omorât copilul.

– Poftim?!  

Își drese vocea, evitându-i privirea.

– A făcut un avort fără să-mi  ceară părerea.”

 

– A vrut să ne despărțim, dar am insistat să mai încercam. Apoi am aflat că era însărcinată. Într-o zi a venit acasă dărâmată și m-a anunțat că a făcut avortul.

   Însă Cristian nu a fost dezamăgit doar de fosta iubită… Anumite evenimente petrecute în trecut îl bântuie și acum. Cu ani în urmă, a fost martorul unui accident. El și părinții lui tocmai se întorceau de la o nuntă. Mama lui trebuia să nască peste o săptămână. Tatăl, cu toate că era băut, conducea mașina cu mare viteză, a intrat într-o depășire și i-a ieșit o mașină în cale, iar mașina lor a ajuns într-un șanț. În urmă accidentului, mama a pierdut copilul, iar din cauza acestei pierderi, a încercat să se sinucidă. De atunci, relația dintre Cristian și tatăl său este foarte rece pentru că nu l-a putut ierta…

  În scurt timp, Dalia și Cristian ajung să lege o strânsă prietenie, dar o anumită mărturisire făcută de  ea, îl va șoca pe tânăr în asemenea măsură, încât va ajunge în scurt timp să fie internat în spital.

   Ce anume l-a putut marca atât de mult pe Cristian? De ce părinții lui au ajuns să fie atât de atașați de tânără? Ce anume îi leagă pe aceștia de Dalia?  

Destinul a făcut să te cunosc în urma unei tragedii pe care o regret, dar nu regret nicio clipă petrecută alături de tine.

Nota 9

Mulțumesc din suflet autoarei Alina Cosma pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

 

by -
18

,,- Locul ăsta-i potrivit pentru giugiuleală? O întrebă, cu un chicotit."

Iubire fermecată, de Tami Hoag-Editura Miron-recenzie

Editura: Miron

Traducător: Mihnea Columbeanu

Pagini:  223

                    „Tami Hoag amestecă pasiunea, politica, inimile frînte

                          și umorul în acest roman clasic și puternic,

                           declanșat în jurul unui bărbat și al unei femei,

                        a căror iubire i-ar putea duce pe amândoi la ruină…”

   Tami Hoag s-a născut în 20 ianuarie 1959 în America, este cunoscută pentru romanele de dragoste și thriller, dar şi ca o mare iubitoare de cai, participând la anumite concursuri, având chiar și un accident într-o competiție. Are tipărite mai mult de 22 de milioane de copii ale cărților.

   Am citit  Măștile crimei și Pasiune obsesivă scrise de aceeași autoare. Ambele mi-au plăcut foarte mult, de aceea am ales să citesc în continuare romane sub semnătura acesteia.

   Iubire Fermecată m-a surprins. Nu se aseamănă deloc cu ceea ce am citit în primele două cărți. Aceasta este un captivant roman de dragoste, acțiune, crimă, dramă. O poveste lejeră și seducătoare, dar mai ales amuzantă. Umorul acestui roman îți aduce un zâmbet în colțul  gurii la fiecare pagină citită.

   Bronwynn este fost fotomodel, cu două zile înaintea nunții îşi surprinde logodnicul Ross împreună cu verișoara ei. Buimăcită nu spune nimănui și-și părăsește la altar ex-logodnicul fugind în rochie de mireasă la casa lăsată moștenire de unchiul ei în Vermont.

  Clădirea e în paragină pentru că uitase total de ea. Se hotărăște să se răzbune pe Ross încercând să-i ardă hainele scumpe, făcute la comandă. Atunci o vede Wade și o oprește.

   Wade este un congresman care stă în casa vecină, proprietatea medicului său care i-a recomandat să se odihnească pentru că suferea de ulcer.

„N-am nici un bărbat. L-am aruncat  mulțimii, la nuntă, cu tot cu buchet de flori – să-l ia cine are chef de el!

Cu mâinile proptite în șoldurile sale zvelte, Wade o studie cîteva momente în timp ce Bronwynn stătea cu privirea spre pădure. Toca voalului îi era strâmbă, dezvăluindu-i părul des, de un roșu strălucitor. Avea o față delicată, cu pomeți înalți și mandibula sculpturală. Ochii migdalați și gura senzuală îi confereau o înfățișare mai degrabă exotică. Rochia de mireasă contura un trup de model, suplu și înalt. Era desculță. Avea unghiile de la picioare lăcuite în roz, cu trandafirași roșii desenați deasupra.”

  Povestea începe cu o ceartă bineînțeles, și continuă cu dragoste. Relația lor începe foarte repede şi devine  în scurt timp pasională și profundă.

   Cel mai mult mi-au momentele amuzante. Cine se gândea că aparent-răsfățata Bronwynn va dori un animal de companie. Cel puțin eu nu mă așteptam ca ea să aleagă o oaie. Deși Muffin (oaia) se înțelegea de minune cu Tucker, câinele lui Wade.

   Muffin și Tucker distrug gazonul locuinței medicului, așa încep operațiunile de ajutor reciproc între cele două personaje, tot odată și momentele pasionale. Momentele de grijă dintre cei doi se strecoară pe nesimțite-Cum fură Bronwynn țigări din pachetul lui Wade pentru a-l face să fumeze mai puțin și gătind pentru el, oferindu-i o alimentație sănătoasă pentru ulcerul lui. Wade la rândul lui e prezent de câte ori ea are nevoie de un cui bătut sau de un umăr pe care să plângă.

Era o femeie periculoasă, își spuse.

Avertismentul îi intră pe o ureche și-i ieși pe amândouă.

Voi accepta scuzele, cu o singură condiție, spuse el, încrucișîndu-și brațele pe piept.

-Care? Întrebă cu suspiciune Bronwynn, trecînd în fața oii, cu un aer protector. Sper să nu implice jeleu de mentă…

– Nu o să implice decît fundulețul tău drăgălaș, pe care ți-l vei aduce aici mîine dimineață cu rabla aia de camionetă, ca să faci și tu jumătate de treabă.

-Categoric! Zîmbi ea larg, deja savurînd în minte perspectiva. Efectiv, o invita să-l țină sub ochi.”

  Înainte ca cei doi amorezi să se cunoască, Wade se gândise să cumpere proprietatea domnișoarei, dorind să dărâme clădirea și să construiască o cabană de agrement la schi, asta până a cunoscut-o și a realizat cât de importantă este pentru ea. Mai mult, a rămas super surprins că ea a făcut curățenie cu mâna ei prima dată, ca a doua oară să fie necesară curățenie în urma unui mic incendiu.

   O mică ceartă cu fostul viitor soț Ross, care a venit în Vermont și care a văzut rămășițele hainelor lui super-scumpe, duce la apariția reporterilor de scandal, stricându-le liniștea și provocându-le prima ceartă în fața camerelor. Motivul fiind dorința lui Wade de a cumpăra proprietatea, lucru neștiut de Bronwynn. După toate astea Wade se întoarce în Indiana.

   Cum se termină povestea va trebui să aflați singuri citind acest scurt roman.

   Mi-a plăcut acest scurt roman romantic și plin de umor. A fost o lectură care m-a scos din rutina cotidiană, aducându-mi zâmbetul pe buze la fiecare replică usturătoare.  O relație condimentată, o poveste pe cât de simplă pe atât de complexă.

   Nu scriu mai mult pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii. Un singur lucru vă spun: pentru câteva ore veți trăi visul unei povești de dragoste plin de picanterii.

Încadrîndu-i fața cu mâinile, îi coborî gura spre a lui și o sărută profund, tandru, minunându-se de textura și gustul ei.

– Locul ăsta-i potrivit pentru giugiuleală? O întrebă, cu un chicotit.

Bronwynn își îndesă trupul în el, simțindu-i făptura suplă și pietroasă. Bărbăția lui o apăsa pe pîntec, amintindu-i de tot ceea ce avea el masculin, iar ea, feminin.

– Pentru giugiuleală, e de-a dreptul locul ideal.”

 Cartea Iubire fermecată, de Tami Hoag poate fi comandată de pe site-ul Editura MironPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

 

 

Soare în miez de noapte, de Rosie Thomas-recenzie

Titlu original: Sun at midnight 
Traducere: Mihnea Columbeanu
Editura: MIRON
Număr pagini: 415

   Rosie Thomas s-a născut şi a crescut într-un mic sat din nordul Ţării Galilor. După ce a câştigat o bursă, ea a devenit  consilier la şcoala lui Howell. Şcoala a avut o tradiţie puternică de muzică şi jocuri, dar, din păcate, Rosie nu a avut nici o aptitudine pentru hochei şi nici un entuziasm pentru corurile lui Gilbert şi Sullivan. A găsit biblioteca în loc … şi a citit şi a citit. A se simţi un outsider şi a fi scufundat în cărţi a fost ucenicia ideală pentru un scriitor.

   Cartea are un titlu sugestiv. După ce am încheiat lectura, am interpretat în două moduri posibile acest titlu. Prima varianta ar fi:  atunci când soarele nu apune deloc în Antarctica şi avem ziua mai multe luni. A doua interpretare ar fi: venirea pe lume a micuţei Meg în Antarctica cea aspră. Pentru mama ei, Alice, naşterea a fost o surpriză, o rază de soare în frigul polar.

   James Rooker, un călător prin lume, nu îl găsim mult timp în loc, un bun muncitor priceput la orice muncă, este terifiat de a păstra o relaţie. Este gata să meargă până la capătul pământului pentru a scăpa de mrejele femeilor. De data aceasta va fugi în Antarctica, poate şi pentru a scăpa de unele secrete ce îl apasă. La staţiunea polară Kandahar, Rooker va fi angajat ca şi responsabil cu transporturile, mecanic şi depanator.

   Alice Peel, profesor universitar la Oxford se crede mulţumită de viaţa ei. Este foarte activă pe plan profesional, iar pe plan personal Peter este partenerul ei. Celebra ei mamă-Margret, încearcă să o dirijeze în scopul propriilor ei interese, acela de a participa la o expediţie polară în Kandahar în numele ei. Având artrită şi fiind bolnavă, Margret nu poate să plece în Antarctica, deşi prima dată a adorat participarea la expediţia sa din tinereţe.

   Alice îi va promite mamei sale grav bolnave că va pleca în Antarctica, după ce l-a prins pe Peter cu o studentă. Analizând viaţa sa, şi-a dat seama că nu are ce pierde, iar această expediţie ar fi bine venită.

,,Ca om de ştiinţă şi fiică a unor oameni de ştiinţă, Alice avea raţiunea şi logica în sânge. Cunoaşterea însemna măsurare, demonstraţie, dovezi. Teoriile puteau fi postulate, dar aveau nevoie de sprijinul unor date concludente. Dovezile se căutau şi analizau, cunoştinţele se acumulau încet dar sigur, adunându-se în straturi care formau blocuri compacte de fapte incontestabile.
Prin mintea lui Alice, valuri de zăpadă zdrenţuite erau împinse de vântul care şuieră ascuţit, crescând spre un ţipat nepământean care acoperea ciripiturile pinguinilor.
Antarctica o aştepta, cu fălcile ei de gheaţă căscate larg.
Dintr-o dată, sub coaste, Alice Peel simţi un unghi ascuţit de nerăbdare, care o şoca prin lăcomia sa extatică.”

   Domnişoara doctor Alice Peel face oficial parte din Expediţia Antarctica Reunită a E.U. şi staţiunea Kandahar. Restul echipei este format din Richard Shoesmith, şeful expediţiei, Russ Amory managerul bazei, Arturo Marenas climatolog, Nikolai Pocius, radiotelegrafist, Valentin Phil ghidul montan galez, Laure franţuzoaica care ar cerceta colonia de pinguini douăzeci şi patru din douăzeci şi patru de ore, şi Jochen van Meer medicul bazei. Rooker este retras şi îi place să îi analizeze pe toţi. Se înţelege relativ bine cu toţi colegii, dar pe Richard nu îl înghite, poate din cauza întâmplărilor din viaţa sa, şeful expediţiei îi aduce aminte de ceva ce vrea să uite.

   Întâlnirea pentru prima dată, singură, dintre Alice şi vremea vitregă de afară, o lasă speriată şi fără suflu, astfel că va învăţa o lecţie importantă.

,,Imediat ce ieşi, vântul trânti uşa în spatele ei. Pe negândite, făcu un pas înainte, în timp ce zăpada îi intra în ochi şi-n gură. Înecându-se, ridică braţele să-şi apere faţa. Mişcarea bruscă şi o rafală puternică de vânt o făcură să se clatine, pierzându-şi echilibrul, şi căzu în zăpada adâncă până la coapse. Tuşind şi gâfâind, se adună în patru labe, cu senzaţia că se află închisă într-un butoi cu var rece ca gheaţa care era zgâlţâit violent. Fulgii de zăpadă o orbeau, iar când îşi feri ochii cu o mâna amorţită, nu-şi putu vedea decât degetele.

   Zilele vor trece într-o monotonie disperată când afară natura este prea dezlănţuită pentru a reuşi să lucreze. Fiecare va încerca să îşi facă treaba cu conştiinciozitate, dar multe nu reuşesc să descopere. Disperarea Aliciei când descoperă că este însărcinată cu fostul iubit Peter, o va lasa îngrozită de ce s-ar putea întâmpla. Dilema sa este mare: să anunţe că este însărcinată sau să rămână până la sfârşitul expediţiei? Riscul este cu atât mai mare cu cât medicul bazei va fi transportat de urgenţă pentru o operaţie de apendicită, recuperarea sa împedicând revenirea în staţiune. Ce se va întâmpla? Rooker bănuieşte ceva, dar nu ştie nimic sigur. Cei doi dezvoltă o atracţie paşnică, unul faţă de celălalt. Richard va încerca să raţionalizeze generatorul de căldură, în schimb va aprinde zeci de lumânări, iar acest fapt va duce la incendierea staţiuni. Oamenii sunt disperaţi, nu ştiu dacă vor supravieţui în baraca pentru scutere, fără mâncare îndeajuns, fără haine, până la apariţia vaporului care trebuie să îi readucă la civilizaţie. Toate datele importate, strânse cu multă trudă vor fi pierdute.

   Pe Alice o apucă durerile naşterii, surpriză mare pentru toţi, dar şi pericol pentru viitoarea mamă. Va reuşi să fie transportată la timp pentru naştere? Sau va naşte în Antarctica la minus multe grade? Va supravieţui bebeluşul?

   Ce se va întâmplă cu echipa? Rooker va avea curajul să înceapă o relaţie cu Alice sau va fugi de proprii demoni?

   Călătoriile autoarei în Antarctica vor fi de folos. Am parcurs împreună imensitatea nemiloasă a iernii polare. Descrierea peisajului, descrierea coloniei de pinguini, dar şi vizualizarea acestei imensităţi albe. Dacă nu aş fi o friguroasă m-aş fi lăsat tentată de aceste ţinuturi aspre prin excelenţă.

    Nu ştiu de ce, poate traducerea de cineva nepotrivit i-a luat acel ceva cărţii, iar lecturarea ei nu a fost chiar cum m-aş fi aşteptat de la o carte marca Editura Miron, însă chiar şi aşa, este o carte bună.

   Recomand lecturarea acestei cărţi pasionaţilor de Antarctica!

 

Cartea Soare în miez de noapte, de Rosie Thomas a fost oferită de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

Mireasă trasă la sorţi, de Karen Witemeyer-prezentare

PATRU FRAŢI. PATRU PAIE. O SINGURĂ MIREASĂ.

   NIMENI NU ÎNDRĂZNEŞTE SĂ ÎNTRE PE PROPRIETATEA FAMILIEI ARCHER. Asta dacă ţine la viaţa sa. Însă când Meredith Hayes surprinde o discuţie despre un complot pentru a incendia ferma fraţilor Archer şi a-i alunga de pe proprietatea lor, o datorie de demult o îndeamnă să-şi asume riscul.
Anii de permanentă vigilenţă înăspresc şi sălbăticesc omul. Totuşi, când dă, din întâmplare, de o intrusă cu aceiaşi ochi albaştri strălucitori ca şi ochii fetiţei curajoase pe care o ajutase cândva, Travis Archer nu poate ceda impulsului de a o păstra lângă el. Iar când un act de sacrificiu pune în pericol viaţa şi reputaţia ei, recunoştinţa şi vinovăţia îl îndeamnă să încerce s-o salveze încă o dată.
Deşi Travis nu este deloc tânărul galant la care visa odinioară Meredith, ea jură să rămână lângă el. Dar va fi ea vreodată iubită? Sau Travis o va vedea întotdeauna doar ca pe o mireasă trasă la sorţi?

Sursa foto şi text; Life Publishers

Cartea poate fi comandată de pe site-ul liferomania.ro

Ademenirea unei doamne, de de Nora Roberts-Colecţia Cărţi Romantice-prezentare

  Volumul al doilea al seriei Stanislaski

 Vineri 21.07.2017, la toate punctele de difuzare a presei împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

   Nimic din trecutul lui Sydney Hayward, plin de pri­vilegii și bogăție, nu a pregătit­-o să preia cârma afacerii moștenite de la bunicul ei. Noile res­ponsabilități nu îi lasă timp pentru alte complicații – iar Mikhail Stanislaski reprezintă în mod clar o complicație.

   Artistul care locuiește în clădirea dărăpănată aflată în proprietatea lui Sydney este total diferit de bărbații cu care a avut de ­a face. Acest necunoscut, tulburător de masculin și încăpățânat, care vine dintr­-o altfel de lume, pare să aibă un efect straniu asupra ei. Sydney descoperă că este greu să-­i reziste acestui chiriaș.
Mikhail o face să pună la îndoială decizia de a rămâne singură, căci are un talent deosebit nu numai pentru sculptură, ci și pentru a ademeni o doamnă foarte reticentă să-­și lase la o parte reținerile și să se lase pradă pasiunii.

  Cei doi reușesc să se ocupe împreună de revoltele din cadrul companiei și de rudele ei răutăcioase, însă vor putea să dea dovadă de suficientă răbdare unul cu celălalt pentru a-­și construi și o viață împreună?

Romanele din colecția colecţia Cărti Romantice ce vor fi publicate în luna august 2017

Cărțile apar în fiecare vineri la chioșcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei 

1.Viața dorită, de Robyn Carr-04.08.2017

   O poveste emoționantă despre femei, despre prietenie și calea complicată către fericire. Personajul central este Emma Compton, care se trezește dintr-o dată săracă, după sinuciderea soțului ei, un bancher controversat. Chiar dacă nu a avut vreo legătură cu afacerile lui ilegale, ea poartă acum toată vina și îi ispășește păcatele.

2. Îndrăgostindu-mă de Rachel, de Nora Roberts-11.08.2017 

   Al treilea volum din seria Stanislaski o are drept protagonistă pe Rachel, un avocat foarte talentat și singura femeie care i-a sucit de tot mințile lui Zack Muldoon. Nimic nu se compară cu o zi fierbinte în sala de judecată, unde Rachel iese învingătoare.

3. Un sărut exotic, de Amanda Quick-18.08.2017

  Amy și Jed au o relație perfectă… cel puțin așa cred ei. Amy are nevoie de un bărbat care să nu îi ceară prea multe, iar Jed nu suportă să fie întrebat unde dispare cu săptămânile. Dar când cei doi pleacă pe o insulă stranie, pentru a descoperi sursa coșmarurilor lui Amy, lucrurile iau o întorsătură neașteptată…

4. Totul pentru dragoste, de Mary Balogh -25.08.2017

   Anna Snow, o biată orfană de la periferia Londrei, descoperă peste noapte că este fiică de conte și moștenitoarea unei averi uimitoare. Ba chiar are și frați, numai că familia contelui nu vrea să aibă nimic de a face cu ea. Nu îi va fi deloc ușor să se transforme dintr-o fată simplă și săracă într-o adevărată lady. Dar un bărbat curajos va fi alături de ea la fiecare pas.

Sursa: Libertatea pentru femei

Sursa foto: Pinterest

Romanele din colecția Alma -Iubiri de poveste ce vor fi publicate în luna august 2017

Cărțile apar sâmbăta la chioșcuri alături de ziarul Libertatea.ro.

 1.Străinul de pe mare, de Winston Graham-05.08.2017

Volumul al optulea al îndrăgitei serii Poldark.

 2. Un lord perfect, de Loretta Chase-12.08.2017

Volumul al treilea al seriei Frații Carsington, din care mai fac parte O LADY APROAPE PERFECTĂ și UN GENTLEMAN IMPOSIBIL.

3. Pactul inimilor, de Tracy Brogan-19.08.2017

O nouă autoare și un roman amuzant despre oameni obișnuiți care își găsesc marea iubire în situații neobișnuite, în cazul de față în urma unui mariaj forțat între reprezentanții a două clanuri scoțiene rivale.

4. Magnatul, de Joanna Shupe-26.08.2017

Primul volum al unei serii noi, Clubul Knickerbocker, despre milionari care nu sunt foarte pricepuți în afacerile amoroase.

Sursa: Cărţi Romantice

Sursa foto: Pinterest

Vara plină de amintiri și cărţi de dragoste

   Am fost un copil fericit, am avut parte de o copilărie plină de culoare, de iubirea bunicilor, de iubiri pline de vise irealizabile, dar mereu prezente în mintea mea de adolescentă visătoare. Verile la bunici  – mă apucă nostalgia și dorul de vremuri demult apuse, de râsetele cu lacrimi, de glasul bunicii, de vocea blajină, de duioșia dumneaei atunci când ne recita poezii – pe care le-a învățat în cele patru clase pe care a apucat să le urmeze.

   Fiecare vară a fost unică – prin bucuriile sale, prin suferința care m-a întărit și maturizat mult prea repede, prin gașca de prieteni care se aduna seară de seară la poartă – pe care acum prea puțini o mai deschid. Mi-a rămas în suflet fiecare vară, dar mai ales…fiecare noapte transformată în zi – una perfectă pentru a citi cărţi de dragoste, ce-mi tăiau răsuflarea și-mi aprindeau visele amorțite de gânduri și durere.

   A fost nevoie doar de o singură vară în care să merg la biblioteca din sat – era întotdeauna o plăcere. Nu veneau mulți copii, dar îmi plăcea să stau de vorbă cu doamna bibliotecară și să caut în tihnă cărțile pe care să le iau acasă. După ore de căutări, reveneam acasă cu sacoșa de cărți. Peste douăzeci de romane siropoase în răpeau somnul, îmi transformau starea și-mi luminau mintea și sufletul.

   O singură vară. De atât a fost nevoie ca să descopăr autoarea care mi-a rămas în suflet până în prezent: Danielle Steel – pe care inițial – în acel moment, am considerat-o ca fiind bărbat. Orice ar fi fost, scria foarte frumos – siropos, dar nu era vorba de acele cărți care să te plictisească, să te enerveze, să te facă să te uiți dacă mai ai mult până la următorul capitol, jumătatea cărții sau finalul ei.

   Am cunoscut autoarea Danielle Steel, iar gustat stilul și am apreciat enorm modul cum mă simt, starea în care eram, atunci când îi citeam romanele savuroase – ce-mi dădeau aripi spre cele mai frumoase vise.

   Cum de am știu de atunci că-mi place Danielle Steel? Păi era simplu de gândit asta, dar nici acum nu regret faptul că am ales-o pe Danielle Steel autoarea mea preferată. A rămas așa până astăzi – când citesc și mai mulți autori, descopăr și mai multe stiluri și povești care mă cuceresc. Dar ea, ea autoarea sufletului meu, m-a cucerit iremediabil. Va rămâne în topul sufletului meu întotdeauna – chiar dacă și-a mai lărgit orizontul în materie de scris, și-a schimbat poate și stilul puțin. Va fi autoarea care mi-a făcut verile mai frumoase, mi-a șters lacrimi și mi-a alinat dureri interioare de nenumărate ori.

   Prima carte citită de la Danielle Steel este Bijuterii. Îmi amintesc atunci că mă minunam, mă miram și trăiam cu impresia că este cea mai groasă carte pe care am văzut-o vreodată. Trăiam cu senzația că mă va plictisi groaznic şi că o voi abandona imediat. Eram aproape convinsă că-mi va lua multe zile până o voi termina de citit.

   Mirarea a fost și mai mare atunci când am văzut cu câtă poftă citeam cartea, cât de repede întorceam paginile, cu cât patos împărtășeam impresii cu sora și verișoara mea. Despărțirea de romanul acesta a fost grea. Da, m-am despărțit cu greu de personaje, poveste și fiecare emoție trăită pe parcursul lecturii.

   Mai trebuie să spun că după Bijuterii am devorat și alte cărți ale autoarei, că nu mă săturam de romanele ei, că mai voiam să mă bucur de stilul ei, de pofta nebună de lectură. Am citit fiecare carte ce purta semnătura autoarei – romane foarte vechi, dar scrise atât de bine. Mi s-a făcut dor de vară, de romanele Daniel Steel, de copilărie, de povești.

   De atunci mi-a rămas în cap romanul Bijuterii, pe care l-a căutat ani la rând în speranța că-ș voi găsi undeva pentru a-l putea lua acasă. E puntea frumoasă dintre trecut și prezent. După căutări multe, foarte multe. L-am găsit. Am plătit mai mult pentru transportul ei, decât pentru cartea în sine, dar nimic nu a contat. Cartea era a mea, iar atunci când l-am ținut în mână, am avut senzația că m-am reîntâlnit cu un prieten vechi, după ani de zile de absență.

   Nu e singura carte din bibliotecă semnată de Danielle Steel. Mai am Bucurie regăsită – citit și recitit de…nici nu mai știu exact, dar la fiecare recitire am plâns mai ceva ca atunci când am citit romanul pentru prima dată.

   La fel de recitite sunt și Imagine în oglindă și Nuntă în stil hollywoodian, iar acum, simplu fapt că mi-am reamintit de ele, a trezit în sufletul meu dorul de aceste trei cărți vechi ale autoarei Danielle Steel.

   Te-ai înșelat dacă ai crezut că dețin doar cărți vechi scrise de autoarea mea de suflet. Am și câteva titluri mai noi, primite cadou, dar pe care nu am apucat să le citesc. Încă, dar bine că sunt ale mele. Bine ar fisă am și timp pentru ele,  căci mă așteaptă multe surprize, simt asta.

   Acum ceva anu vizionam ecranizările unor bestseller-uri semnate Danielle Steel, iar anul trecut am citit o carte aparte, un stil wow pentru autoare. Am descoperit o altă Danielle Steel în Mistele dragostei.

   Mă așteaptă cuminți pentru o lectură savuroasă:  Hotel Vendome, Dincolo de aparențe, Luminile sudului, dar și reîntâlnirea cu Bijuterii și toate poveștile citite în copilărie, căci vreau să văd cum percep acum, la 30 de ani romanele marca Danielle Steel.

   Citești cărți ale autoarei? Care e ultima întâlnire literară cu Danielle Steel pe care ai savurat-o?

 

O altfel de ducesă, de Mary Balogh-Colecţia Cărţi Romantice-prezentare

   Vineri, 14.07.2017 apare cartea ,,O altfel de ducesă, de Mary Balogh în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

   Paul Villiers, tânărul duce de Mitford, un aristocrat respectabil, care a pus dintotdeauna datoria pe primul plan și nu a făcut niciodată vreun pas greșit ori vreun gest necugetat, hotărăște că a venit vremea să se așeze la casa lui.
Drept urmare, pornește la drum pentru a-i cere mâna unei tinere lady la fel de cuviincioase și de respectabile ca el ‒ după spusele bunicului său, cel care i-a ales-o de soție ‒, dar pe care nu a întâlnit-o vreodată.
Pentru prima oară în viață, Paul se hotărăște însă să aibă parte de o aventură, așa că pleacă la drum incognito și fără tot alaiul ducal. Lucrurile i se par însă plictisitoare de-a lungul călătoriei și este dezamăgit că nu are parte de aventura la care visa, până când, într-o seară, la un han, este martorul unei certe între un bărbat și o femeie și intervine fără ezitare.
Tânăra, Josephine Middleton, îi mărturisește că, de fapt, a fugit de acasă ca să scape de crunta soartă ce i-a fost hărăzită: aceea de a se mărita cu ducele de Mitford.
Înainte să afle adevărata identitate a salvatorului ei, cei doi pornesc în căutarea bijuteriilor furate ale lui Josephine – dar ceea ce găsesc este mult mai valoros: iubirea adevărată.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Vicii şi virtute, de Alissa Johnson-recenzie

Seria: „Familia Haverston”

Colecţia: „Iubiri de poveste”

Alma, marcă înregistrată a Grupului Editorial Litera

Titlul original: „Practically Wicked”

Traducere din limba engleză: Oana Zamfirescu/Graal Soft

An apariţie:2017

Număr de pagini:262

   Oamenii sunt diferiţi: unii sunt mai tăcuţi, unii mai vorbăreţi, unii fericiţi, alţii trişti, unii mai independenţi, iar alţii au nevoie mereu de o îndrumare şi de cineva alături. Lumea în sine este un mozaic, este caracterizată de diversitate şi aceasta este trăsătura cea mai importantă. Cum ar fi să ieşim din casă pentru a da nas în nas cu persoane care seamănă şi se comportă la fel cu noi? Poate am ajunge să ne urâm pe noi înşine sau să devenim egocentrişti… Cert este faptul că viaţa nu ar mai avea aceeaşi coloratură, acel mister care rezidă în momentul în care întâlnim pe altcineva, facem cunoştinţă cu el sau cu ea şi aflăm un lucru nou, vedem că un gând se leagă cu al celuilalt, iar altul poate că nu. Acestea sunt cele care ne sunt „predate” de cartea lui Alissa Johnson. În plus arată că, uneori, persoana care este cea mai diferită de noi ne poate deveni cel mai bun prieten sau, de ce nu, un partener de viaţă.

  Alissa Johnson este autoarea de romane istorice de dragoste, nominalizată pentru premiul RITA. A crescut în bazele Air Force şi a urmat St. Olaf College în Minnesota. Pentru moment ea locuieşte în Arkansan Ozarks unde îşi petrece timpul liber ţinându-şi câinele Aussie ocupat, vizitându-şi familia şi practicând tir cu arcul. Serii scrise de aceasta sunt „Thief Takers”, „Providence” şi „Haverston Family”.

   Începutul volumului este unul destul de amuzant. Totul se petrece în casa Anover. Aceasta era renumită pentru petrecerile sale, pentru scandalurile care ieşeau la lumină în urma acestora, pentru gazde. În aceasta trăieşte unul dintre personajele principale, domnişoara Anna Rees, numită de societatea londoneză şi „Fecioara-de-Gheaţă” din cauza inimilor frânte pe care le lăsa în urmă. La una dintre petrecerile mamei sale va veni şi Lordul Dane care va bea atât de mult încât aproape nu se va mai putea ţine pe picioare. În timp ce căuta camera unei văduve pe care o cunoştea, va intra din greşeală în camera copiilor unde se afla Anna. Rămâne cu aceasta, o roagă să nu îl lase singur, iar ea  se conformează. Cei doi vorbesc vrute şi nevrute: despre faptul că Anna îşi doreşte o căsuţă la ţară, că ar vrea să aibă un câine de vânătoare, iar la final sărutându-se. Înainte de a adormi buştean, Lord Dane îi promite Annei că o va vizita săptămâna următoare.

            Patru ani trec de la acest eveniment, iar Lordul Dane nu mai vine sau…cel puţin aşa crede Anna…

   Căutând prin documentele mamei sale, tânăra noastră va descoperi că este fiica nelegitimă a decedatului Lord Engsly care îi datora mamei sale pentru îngrijirea sa o sumă considerabilă care ar ajuta-o să devină independentă şi să plece din casa Anover. Ea concepe degrabă o scrisoare fraţilor săi, moştenitorii Lordului Engsly, şi le va face cunoscută situaţia sa. Ca urmare, aceştia o vor invita la moşia lor de la ţară pentru a se cunoaşte şi, de ce nu, să lege şi să întărească firele până atunci risipite. Ea este de acord, dar totul va fi pregătit pe la spatele mamei, împreună cu guvernanta sa. Zis şi făcut; Anna pleacă la moşie, îşi întâlneşte unul dintre fraţi şi…pe cel mai bun prieten al acestuia, Lord Dane. Nici Maximilian şi nici Anna nu sunt prea fericiţi de revedere: pe de o parte, Maximilian nu mai voia să o vadă pe tânără pentru că o vizitase şi îi scrisese scrisori ulterior acelei petreceri, dar nu primise răspuns, iar ea nu îl suportă pentru că nu a vizitat-o niciodată. Ceva, ceva nu se leagă. Care să fie motivul? Mama Annei. Ea nu a dorit să îşi piardă fiica pentru vreun lord sau viconte aşa că a ţinut-o închisă în casă, a lăsat-o să meargă la petrecerile organizate în Anover, dar atât. Fără ştirea fetei, ea refuza cereri în căsătorie, nu lăsa pretendenţii să o vadă. Acestea s-au petrecut şi în situaţia Lordului Dane. După ce aceştia vorbesc şi îşi dau seama de eroare şi de adevărata vinovată, revenind  la relaţiile de altă dată. Maximilian rămâne la moşie pentru a o cunoaşte mai bine pe Anna: descoperă despre aceasta că este curajoasă – salvează o fetiţă de la înec fără a şti ea însăşi cum să înoate – cunoaşte opt limbi străine, îi plac cititul şi plimbatul prin natură. Se îndrăgostesc, dar Anna ştie că o căsătorie între ei ar fi imposibilă datorită reputaţiei ei, de fiică nelegitimă a unei femei cu reputaţie scandaloasă. Pentru Max, însă războiul abia începe. De unde se confrunta doar cu  Anna datorită percepţiei sale de „ce anume va crede lumea” şi „suntem diferiţi, unul vrea o viaţă la ţară şi altul la oraş”, va interveni o nouă forţă: Madame, mama Annei care, ajutată de doi bărbaţi înarmaţi vor încerca să o aducă pe Anna înapoi în casa Anover cu forţa. Ce se va petrece? Cei doi vor reuşi să îşi protejeze dragostea şi să învingă inamicul de temut J ? Vom citi şi vom vedea…

   Cartea este narată la persoana a III-a de naratorul omniscient şi omniprezent. Volumul denotă un stil dezinhibat; autoarea scrie din suflet, dă totul pentru a scoate la lumină povestea, relevând sentimente dintre cele mai intense: dragoste, ură, compasiune, prietenie, curiozitate, optimism, euforie, panică, furie, fragilitate, dorinţă. În plus, prin cadrul creat şi prin replicile atent alese s-a creat o atmosferă aparte: am râs

„înainte ca ea să-l poată avertiza, Max făcu o piruetă şi se lovi de un copac înalt, subţire, dar aparent foarte robust…accidentul fu atât de neaşteptat şi de neplăcut, încât Anna nu putu decât să se oprească şi să înlemnească cu gura deschisă, în timp ce Max se clătină pe picioare, îşi duse mâna la frunte şi scoase un şir de înjurături pe jumătate.

-Sfinţii…morţii…Afurisit…Afurisit…Scoase un geamăt lung şi furios şi spuse în cele din urmă: La naiba!

Apoi Anna nu mai auzi decât propriul ei râs, care avu ecou în toată pădurea şi stârni căţeluşa care se afla la picioarele ei să înceapă să latre…Râse până când o duru burta, şi ochii i se umplură de lacrimi. ”

am plâns

„la revedere, Anna. Vocea lui era rigidă şi-i sună goală până şi lui. Drum bun! Făcu o plecăciune fără să se uite la ea, se întoarse şi ieşi din cameră. El nu auzi dacă ea îi ură ceva. Şi nici nu-l interesa.” .

   Cadrele spaţiale sunt minuţios descrise, „câmpuri şi dealuri mănoase erau întrerupte de pâlcuri de copaci cu esenţă tare şi uneori de câte un zid de piatră. O briză caldă îi mângâia faţa, iar mirosul de fân îi gâdila nasul…era o lume diferită…o lume mai bună”. Cel mai mult mi-au plăcut caracterele personajelor, felul în care vorbeau sau observau pe ceilalţi. Este o carte care atrage un cititor de history romance, căruia îi plac aventura şi comedia.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Vicii şi virtute, de Alissa Johnson a fost oferita de Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest-Vogue

Doamna râului, Jude Deveraux-recenzie

Titlul original: River Lady (1985)

Traducere din limba engleză:  Grigore Pintilie Corina

Editura: Miron

Categoria: Carte de dragoste

Număr de pagini: 442

Nota mea: 9/10

Anul apariţiei:  1995

   Anul acesta este al premierelor, al întâlnirilor literare cu autoare pe care nu aș fi crezut vreodată că le voi citi. Îmi place mult atunci când descopăr autoare noi – pentru mine, ce scriu povești surprinzătoare, ce pot cuceri cu ușurință cititorii.

  Nu știu de ce nu am avut niciun fel de atracție pentru romanele de dragoste. Le citeam și înainte, dar nu foarte des, iar acum le cam caut – atent, dar frecvent, căci sunt cărțile care îmi dau o stare foarte bună, mă relaxează și-mi cresc mult pofta pentru lectură.

   Am început luna iulie frumos. Am avut întâlnire cu Jude Deveraux. Nu puteam întârzia sau rata această ocazie. Nu regret absolut nimic.

   Cu Doamna râului, Jude Deveraux a fost puțin mai altfel. În primele două zile am reușit să citesc un număr record de pagini: 10, iar în următoarea am terminat cartea. Da, așa sunt eu când e prea cald afară. Nu eu sunt de vină, ci vremea de afară care m-a cam dat peste cap, dar am recuperat.

  Autoarea scrie bine, cucerește cu povestea spumoasă dintre Leah și Wesley, ba chiar reușește să te țină captivă până la final. Dar până la final e cale lungă, e o călătorie anevoioasă, periculoasă și plină de secrete.

   Leah Simmons este tânăra care refuză să-și părăsească frații și tatăl. Trăiește într-o zonă sărăcăcioasă, acceptă bătăile primite, muncește pe rupte. De ce? Pentru frații ei. Nu se dă în lături de la nimic – este femeia bună la toate. Tot ce-o înconjoară o face să aibă despre sine o părere foarte proastă, nu se consideră frumoasă – nici nu are cum să fie, căci modul cum arată – neîngrijită, murdară, îi pune imediat eticheta de femeie urâtă – de care toți fug unde văd cu ochii – de vină fiind înfățișarea, dar și ceea ce se știe despre femeile din familia Simmons – sunt etichetate ca fiind femei ușoare.

  Ea acceptă totul – și ceea ce se spune, dar mai ales destinul ei, scris deja și bătut în cuie. Deși știe că nu va reuși niciodată să se căsătorească din dragoste, încă mai speră, iar de mică visează la Wesley Standford – cel pe care-l întâlnește, întâmplător la cârciumă.

   Trecutul revine în prezent – pe cei doi îi leagă amintirea unui pupic pe obraz, dar și un obiect pe care Leah îi păstrează cu sfințenie. Iar atunci când ajunge să stea lângă Wes, să-i simtă respirația, atingerile și sărutul… încă mai speră.

   Fericirea lui Leah durează prea puțin, visul ei din copilărie se năruie, iar de la iubire la ură – pe care o simte pentru frumosul Wesley, nu mai e decât un pas. Totul se schimbă pentru amândoi în acea noapte de pomină. Wesley o pierde pe Kim, iar Leah intră în viața lui Wesley fără să vrea, aproape fără acordul ei.

   Schimbările nu-i apropie pe cei doi, ba mai mult, îi îndepărtează, iar ura plutește între cei doi. Timpul, distanța și ura, se topesc, iar Leah este decisă să-l determine – fizic, vestimentar, comportamental pe Wesley să o placă.

   Planurile ei pică în ziua în care el nici măcar nu o bagă în seamă, în ziua în care îl aude spunând clar faptul că, pentru ea simte doar ură. Orgoliul, durerea și trecutul – cel care-i spune neîncetat că este o Simmons, o ajută să ia o decizie bună pentru amândoi. Un plan gândit bine, care să-i spele numele de rușinea trăită. Zis, acceptat, pus în aplicare începând din ziua în care pornesc la drum – unul spre libertate. Numai că planul de acasă nu se potrivește cu drumul lung, anevoios, plin de durere, pericole pe care îl au de parcurs.

  În pustiul prin care trec au loc fel de fel de peripeții, de evenimente, schimbări, pierderi, dar și apropieri între Leah și Wes. Se schimbă din nou totul de la o zi la alta, pericolul pândește, totul stă să explodeze, să iasă la lumină, să se descopere. Au loc renunțări, decizii și acceptări.

   Leah și Wesley pleacă mai departe, împreună spre orașul și casa care le va fi locuință, dar din nou, planurile sunt date peste cap și trecutul tinerei se arată într-o noapte întunecată. Trec prin diverse încercări, Leah își apără soțul, Wes simte pericolul și povestea se complică din nou.

  Finalul..Oh, total neașteptat, parcă forțat. Nu e trist, dar nu m-am aşteptat deloc să se termine așa. Știi cum e? Senzația mea a fost atunci asta: cartea nu e terminată. Nu am cum să citesc peste 400 de pagini, să mă duci prin toate pădurile, personajele să fie nevoite să depășească obstacole aproape imposibile, să simtă moartea în ceafă de atâtea  ori, iar la final, când totul ar fi trebuit să se așeze, să am parte de așa ceva…

   O poveste interesantă, plină de personaje, acțiune, suspans, dar și iubire fierbinte. Pentru mine a fost rețeta ideală de lectură relaxantă, răcoritoare și foarte plăcută pentru o zi de vară sufocantă. Este lectura perfectă atunci când vrei să evadezi, să lași realitatea ta departe și să cunoști, să explorezi, să descoperi, să trăiești intens, dar și să te joci cu focul pericolului – cel care pândește la fiecare pas, să dai peste hoți – de care mai apoi să te păzești. Mai bine spus.. să înfrunți pericolul, să-i simți ghearele ascuțite chiar pe corpul tău, iar tu să reziști eroic, să refuzi calea ușoară, să abandonezi pe alții – pentru a te salva pe tine.

   În ciuda finalului deloc inspirat – e o opinie subiectivă și extrem de personală, mi-a plăcut destul de mult primul roman al autoarei Jude Deveraux – am făcut cercetări și am înțeles că River Lady este volumul cu numărul trei din serie.

Lectură plăcută!

Cartea Doamna râului, Jude Deveraux  este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

-Oh, iată...se pare că o femeie te poate totuşi surprinde!”

Cineva care să mă apere, de Meredith Duran-recenzie

Seria: „Reguli pentru nesocotiţi”

Colecţia: „Iubiri de poveste”

Alma, marcă înregistrată a Grupului Editorial Litera

Titlul original: „Lady be good”

Traducere din limba engleză: Mihaela Sofonea/Graal Soft

An apariţie:2017

Număr de pagini:279

   Ce este de făcut atunci când ne simţim deprimaţi? Moralul este la pământ, totul în jurul nostru pare înnegurat, cei din jur nu ştiu cum anume să ne ajute. O stare ca aceasta poate apărea din varii motive şi vom avea nevoie de un medicament prescris de un specialist. Acesta va fi un volum care să ne facă să râdem cu gura până la urechi de replici atent măsluite, de caractere impulsive care se lovesc verbal, cu săbii, cu priviri ascuţite care pot tăia şi în cel mai nepăsător individ. Imaginaţi-vă o furtună, dragi cititori, una care vă ia pe sus şi vă duce…cine ştie unde. Ceilalţi vor încerca să vă înţeleagă: oare de ce râde atât de tare, oare cum a scăpat de starea aceea apăsătoare? Ce răspuns vom da? Am un medic bun: Merdith Duran.

  Meredith Duran este o autoare îndrăgostită de istoria Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. La vârsta de 13 ani a realizat o listă de ţeluri care cuprindea, printre altele, scrierea unor romane de dragoste, să încerce sushi şi vizitarea Londrei pentru a vedea portretele lui Holbein. În acest moment e fericită că a reuşit să le îndeplinească pe toate şi că au devenit favoritele sale. Atunci când nu scrie, lui Meredith îi place să citească, să predea, să coasă, picteze, să vâneze jurnale vechi de călătorie ale femeilor din Anglia secolului al XIX-lea.

   Volumul „Cineva să mă apere” se deschide cu un poem de vitejie despre „Atacul lui Kit”, „Şi vom striga numele care răsună în sufletele tuturor patrioţilor:/Maiorul John Christian Stratton, eroul de la Bekhole!”. Cine este acesta? Un bărbat care a trecut prin multe în viaţa sa: cel mai mare crai al Londrei, fiul al doilea al vicontelui Palmer şi erou de război. Pare a fi omul lipsit de griji, care va avea mereu orice îşi va dori, numai nu şi libertatea deplină. Pe câmpul de luptă el şi-a arătat curajul, isteţimea, dar…a fost capturat de un rus, Bolkov, care doreşte să se răzbune. Îl lasă în viaţă pe Christian cu promisiunea că îi va ucide fiecare om drag lui. Începe cu tatăl şi cu fratele acestuia, dar nu reuşeşte să se apropie atât de repede de sora şi de mama lui Kit pentru că acesta le trimite degrabă pe continent. Anii trec, iar aşa-zisul nostru crai se maturizează şi plănuieşte o ambuscadă pentru cel care i-a luat ce avea mai drag. Pentru aceasta are nevoie de o soţie drept momeală şi o alege pe aceea care doreşte să se elibereze de fratele său şi să îşi conducă singură casa de licitaţii: Catherine Everleigh. La una dintre petrecerile acesteia, el va fi, însă dat peste cap de una dintre animatoare,  o tânără cu ochi albaştri şi părul de abanos care…pare un pic prea şireată. În timp ce el dansa cu Catherine, fata îi pune acesteia o brăţară la loc, după ce altă persoană o furase, toate acestea fără a fi observată de aproape nicio persoană. Cum se numeşte aceasta? „Lilah Marshall” pentru lumea bună şi Lily Monroe, nepoata lui Nicholas O’Shea, conducătorul celor de la periferie, celor decăzuţi. Ea este într-o misiune în acea seară. Unchiul ei a promis că nu va divulga secretul acesteia cu privire la originea sa dacă îi va mai face un ultim favor şi anume acela de a fura de la fratele lui Catherine câteva documente. Zis şi făcut, dar când să iasă tânăra din birou, aude voci şi se ascunde sub masă. Intră Peter Everleigh şi Christian care vorbeau despre dorinţa celui de pe urmă de a o curta pe Catherine. La un moment dat Christian se apleacă şi dă nas în nas cu Lilah a noastră. Surpriză: nu scoate o vorbă despre acestea, dar nu înseamnă că pericolul pentru tânăra noastră a trecut. După ce aceştia părăsesc camera, Lilah se ridică şi pleacă, dar e prinsă în capcană de Christian care o seduce şi îi fură documentele. Pentru a le primi înapoi ea trebuie să devină doamna de companie a lui Catherine şi să îi divulge lui Kit toate secretele celei de pe urmă pentru a o convinge să se căsătorească cu el. Vedeţi dumneavoastră, Catherine era mai interesată de antichităţi decât de un viconte chipeş care încerca sus şi tare să o determine să spună un, aparent simplu, da.

   Lilah cine este de fapt? Fiica fostului conducător al plebei şi sora unei fete care a murit mult prea tânără, înainte de a-şi fi realizat un vis: să trăiască respectabil, fără şiretlicurile şi misiunile imposibile ale unui unchi autoritar. Cele două, hoaţe de meserie, au încercat acestea, dar sora lui Lilah nu a mai reuşit. Ea a continuat visul mai departe şi l-a realizat; este la un singur pas de libertate, iar Christian îi stă în drum. Îl lasă să îşi facă jocul, dar cad amândoi pradă unei iubiri mistuitoare care pe mine m-a amuzat nespus, mai ales că la început cei doi nu se înţelegeau deloc:

„-Ascultă, spuse ea scurt, pe un ton care sugera „imbecilule”. Catherine este înamorată de femeile Hughley…Au fost savante şi artiste, şi totodată soţii şi mame. Dar ceea ce-i place este felul în care soţii lor le-au susţinut interesele.

El încuviinţă scurt şi iritat. –Bine…bineînţeles că doreşte un soţ care o admiră. Ce femeie nu doreşte asta? Dar îţi mulţumesc pentru observaţiile evidente.

Ea îşi miji ochii. – Iartă-mă! Bineînţeles că ai dreptate. Noi, femeile, suntem foarte previzibile. Apoi, cu o forţă surprinzătoare, smulse pumnalul din uşă, îl ridică, îl înălţă o dată în aer şi-l aruncă. Lama trecu pe lângă el, atât de aproape, încât simţi aerul vibrând. Cu gura căscată, se întoarse. Cuţitul ţintuia acum tapiseria de pe perete. Se înfipsese în ochiul leului de pe zid.

-Oh, iată…se pare că o femeie te poate totuşi surprinde!”

  Aparenţele înşeală de cele mai multe ori şi Christian învaţă acestea din plin :-).  Povestea se complică, sora şi mama lui Kit se întorc la Londra, iar Bolkov abia aşteaptă, dar ochii îi poposesc asupra lui Lilah… Ce se va întâmpla rămâne ascuns printre rânduri…

   Opera este relatată la persoana a III-a de un narator omniscient, omniprezent. Firul epic este unul dinamic, se trece repede de la o ipostază la alta. Mai mult decât atât, ceea ce impresionează este că nu aflăm o singură faţetă a poveştii, doar a lui Lilah sau a lui Christian, ci pe a ambilor. Acţinea este complexă. Personajele sunt caracterizate direct şi indirect, mai ales prin gesturi, acţiuni, mimică şi vorbe, narator şi cei din jur. Ele se autocaracterizează pe baza experienţelor trăite „simţise genul acela de bucurie, fără îndoială. Fusese un copil fericit. Visase la aventuri nobile şi să devină erou. Dar ce mare era distanţa dintre idealurile copilăreşti şi realitatea blestemată. Să ucizi o duzină de oameni, cu mâinile goale. Să câştigi o medalie. Să devii o caricatură, promovând arme.”Descrierile spaţiale sunt, însă sumare dat fiind faptul că autoarea s-a concentrat pe psihicul personajelor şi dialog. Per total cartea este una relaxantă, cu aventură, dragoste, comedie şi incertitudini care se dezleagă la final.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

NOTĂ: 5 steluţe

Cartea Cineva care să mă apere, de Meredith Duran a fost oferită de Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Să iubeşti un conte, de Julia Quinn-În curând la Editura Miron-prezentare

citeşte recenzia

   Anne Wynter nu este cea care pretinde că ar fi… Dar ea se descurcă acceptabil pe moment ca guvernentă a trei tinere nobile. Ani de zile a evitat tot felul de avansuri nedorite, pînă cînd, neașteptat, îi îngrijește rănile mult prea fermecătorului conte de Winstead. Acum el este primul bărbat care o tentează cu adevărat și devine din ce în ce mai dificil să-și amint- ească faptul că o guvernantă nu are voie să flirteze cu un nobil.
Poate că tînărul conte este în pericol. Dar asta nu-l împiedică să se îndrăgostească și să urmărească o tînără misterioasă la serata muzicală organizată anual de familia sa. Totuși, Daniel are un dușman și acesta a jurat să-l vadă mort. Iar cînd viața Annei este pusă în peri- col, el nu se va da înapoi de la nimic, pentru a se asigura că dragostea lor va avea un final fericit…

Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Sursa Editura Miron

Frumusețea ei a fost scînteia...

Corbul și Trandafirul, de Virginia Henley-prezentare

citeşte recenzia

Frumusețea ei a fost scînteia…
Roseanna Castlemaine, copil din flori al regelui Edward IV, era făgăduită de mică să fie soția celui mai apreciat războinic de la curte. Era frumoasă și hotărîtă să facă tot ce voia, așa că și-a jurat să nu-l iubească pe acest bărbat brunet, puternic și dominator. Dar în dormitor, unde el a forțat-o să-și onoreze jurămintele matrimoniale, ea a învățat să tînjească după atingerile copleșitoare ale întunecatului CORB…
Pasiunea lui a fost focul…
Umerii lordului Roger Montford apăreu uriași sub armura care-l făcea invulnerabil la toate, mai puțin la inocența Roseannei. Obsedat fiind de îmblînzirea superbei fete, care-i aprindea simțurile, s-a îndrăgostit de ea. Știa că oameni fără scrupule complotau pentru detronarea regelui pe care el îl servea, iar în inima acestor intrigi se afla ea, cea care avea să-i aducă moartea sau salvarea… TRANDAFIRUL.

Carte disponibilă pentru comanda pe site-ul Editura Miron

Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

“ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

Dragoste şi mătase albă, de Corina Cîndea-Editura Librex Publishing-recenzie

 (primul volum al seriei Salem)

 

Editura : Librex Publishing

Data apariţiei: Mai 2017

Număr pagini: 332

 Salem. Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural.
 Logan Savage. Un contract îl aduce în Salem și totul se schimbă pentru el.
Obișnuit să nu stea prea mult într-un singur loc, să nu se atașeze de nimeni și de nimic, atunci când o întâlnește pe Faith Dalton, Logan se trezește prins într-un vârtej de întâmplări și sentimente ciudate care îi răscolesc existența și îl fac să se întrebe dacă nu cumva există, totuși, o soartă sau un destin pentru fiecare dintre noi.
O glumă îți poate schimba viața?
Uneori, da.
Iar dacă totul se întâmplă în Salem, atunci povestea capătă sens…

    Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă atât de mult o carte, încât simțiți nevoia să o împărtășiți și prietenilor, dar atunci când vreți să scrieți pe foaie toate impresiile, constatați că vă este foarte greu? Mie mi se întâmplă lucru acesta de fiecare dată când  vreau să vorbesc despre o carte care își lasă amprenta asupra mea. Pentru că am tot timpul impresia că nu voi scrie suficient de bine. Suficient de convingător. Pentru că sunt conștientă că nu-mi pot găsi cuvintele potrivite să redau cu acuratețe toată frumusețea sau farmecul respectivei cărți. Și, exact asta mi se întâmplă acum, când vreau să vă vorbesc despre “Dragoste și mătase albă ”.

   Corina Cîndea este una dintre scriitoarele mele preferate și nu am să mă satur nicicând de scrierile sale. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere – relaxant, ușor ironic, dar și plin de sensibilitate. Modul în care reușește să transmită fiecare sentiment, fiecare emoție sau trăire, mă face să simt o grămadă de fluturași în stomac.

   “Dragoste și mătase albă”, primul volum al seriei Salem, a reușit să mă țină trează până în zori. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu am putut s-o las din mână. Iar atunci când am terminat-o de citit, am simțit nevoia să-i scriu Corinei un mesaj, în care să-i mulțumesc pentru toate stările pe care mi le-a transmis prin intermediul cărții: bucurie, optimism, seninătate.

   Atunci când am început să citesc cartea, nu știam nimic despre ea, nici cine sunt personajele, nici care este subiectul. Nici descrierea de pe copertă nu am vrut să o citesc pentru că mi-am dorit să fiu surprinsă. Și am fost!

   Am fost complet fermecată de intriga cărții, de îmbinarea dintre  romantism și supranatural, iar faptul că povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști, Logan Savage și Faith Dalton, m-a ajutat să-mi dau seama ce gândește și simte fiecare. Momentele amuzante, replicile spumoase, situațiile comice în care s-au aflat cele șase personaje principale – Logan, Quinn, Declan (semnificația numelui, în irlandeză – “Complet”), Faith, April, Piper, au dat un plus de savoare. Sunt absolut  adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile înțepături ironice și scene de gelozie.

“ – Te-ai tâmpit? Faith! Despre ea vorbeam, specifică Declan clipind des din ochi și ridicându-și mâinile cu palmele în sus. Vecina noastră brunetă și sexi, pe care ai văzut-o doar în costum de baie. Apropo, era întreg sau din bucăți? 

  – Faith? Era întreagă! N-am văzut să cadă bucăți din ea!”

     Încă de la început se simte tensiunea sexuală între Logan și Faith, Quinn și April, Declan și Piper, dar toți încearcă să-și ascundă frustrarea printr-un joc al indiferenței (lucru pe care nu-l prea reușesc). Sunt puși pe glume, iar conflictelor dintre ei sunt foarte nostime. Declan m-a cucerit încă de la început (cu toate că aici nu el este personajul central) pentru că are un simț al umorului foarte bine dezvoltat, e plin de viață și are mereu ceva de spus. Și acum râd când îmi amintesc de glumele pe care el și Logan le-au făcut pe seama fostului iubit al lui Faith (Nathan sau Mister Musculo, poreclă dată de Declan).

 “ – Ce-am pierdut? Am lipsit doar câteva minute și uite ce găsesc: Mister Musculo s-a evaporat, iar ăștia doi … Aveți nevoie de ajutor ca să vă dezlipiți?”

   “ – Iubito, spune-mi că nu m-ai înșelat cu un detergent cât am lipsit!

   – Detergent? întreb amețită.

   – Mister Musculo. Spune-mi că nu sunteți din nou împreună și că nu îți pierzi timpul gătind pentru el.”

    De altfel, încă de la începutul cărții, asistăm la o serie de glume despre extratereștrii și vrăjitoare. Cei trei buni prieteni, Logan, Quinn și Declan, tocmai au ajuns în orașul Salem, Oregon, cu gândul să închirieze o vilă pe o perioadă de maxim câteva luni, cât va dura viitoarea lor misiune. Însă, imediat cum au ajuns la destinație, gândurile lor s-au îndreptat spre vrăjitoare (era de așteptat să apară glume pe seama lor, dacă ținem cont de locul în care se desfășoară acțiunea cărții).

” – Oare mai sunt vrăjitoare pe-aici? îl aud pe Quinn și îl privesc nedumerit.

  -Vrăjitoare?

  – Știi tu, urmașele celor arse pe rug în procesul vrăjitoarelor.

  – Ăla e alt Salem, îi spun ironic. Din Massachusetts. Noi suntem în Oregon.

  – Poate că aici s-au mutat cele care au scăpat, spune Declan. Eu, unul, aș vrea să dau peste una. Cu părul roșu! și începe să râdă în hohote.”

     Bineînțeles că vrea o tipă cu părul roșu, având în vedere că slăbiciunea lui Declan pentru roșcate este un lucru bine știut de prietenii săi. Și șansa îi surâde atunci când  prima femeie pe care o zărește în oraș, este chiar o roșcată. Îl pune pe Logan să oprească mașina, se dă jos ca să o abordeze pe tipă, însă, din cauza zăpăcelii (sau a puternicei impresii pe care aceasta i-o face), îi spune cea mai mare tâmpenie care îi trece prin cap – îi cere să-l îndrume spre o  adresă fictivă. La care roșcata dă cea mai amuzată replică, ironizându-l că poate e vreun călător în timp sau un extraterestru:

“ – Doar dacă ai veni de undeva din trecut ar putea explica faptul că nu ai auzit de GPS, îi spune la fel de ironică, iar noi hohotim din nou, mai ales că nu l-am mai văzut pe Declan pus la colț până acum de o femeie.

 – GPS? întreabă el pe un ton derutat, de parcă ar fi prima oară când ar auzi de așa ceva.

 – Global Positioning System, îi spune roșcata extrem de rar, ca și cum i-ar explica unui tâmpit. E un program care … Stai! strigă atât de brusc încât Declan tresare. Ai auzit de telefon mobil? Oh, văd că ai unul în buzunar! arată cu degetul către el. Se folosește la altceva decât să îți umpli partea din față a pantalonilor cu el! Mă rog, bănuiesc că tu ai nevoie și de asta, adaugă chicotind, dar te sfătuiesc să încerci să găsești cu el adresa pe care o cauți. Asta în cazul în care nu ai greșit statul. Sau continentul! începe să râdă, apoi îl depășește pe Declan, văzându-și de drumul ei în timp ce prietenul nostru rămâne blocat câteva secunde bune.

– Vă jur că-i vrăjitoare! e primul lucru pe care îl spune Declan …”  

 

   Înveseliți de acest moment penibil, tinerii își continuă drumul, însă toată veselia le dispare în scurt timp, atunci când se trezesc că mașina lor este izbită de un bolid negru. Îngrijorați că pasagerii din cealaltă mașină au fost probabil răniți, se îndreptă spre bolid, însă toți se opresc locului, atunci când ușile din față se deschid  și două femei sexi coboară. Apoi, una dintre portierele din spate ale bolidului negru  se deschide și  cine credeți că își face apariția? Chiar roșcata de mai devreme. Și  iarăși se pornește  conflictul!

– Iarăși voi trei? …

 -Voi sunteți măcar de pe planeta asta? întreabă bruneta ironică, iar întrebarea ei mă face să înțeleg că roșcata le-a povestit de întâlnirea cu noi.

-Nu, suntem dintr-o altă galaxie, vrem să vă invadăm, iar voi tocmai ne-ați avariat nava spațială! spun cât se poate de serios.” 

    Bărbații sunt convinși că  au de-a face cu niște vrăjitoare. Tensiunea mocnește în atmosferă. Iar Logan și bruneta Faith simt că ceva anume se întâmplă cu ei. Amândoi au impresia că se cunosc de undeva, cu toate că nu s-au mai văzut niciodată. Pentru o clipă, Logan este tentat să o ațâțe, să o facă să-i dea o replică ironică, dar tentația  se transformă în cu totul altceva atunci când se trezește că prin fața ochilor trec tot felul de imagini incitante cu ei doi … prin așternuturi de mătase albă. Imaginile par atât de reale încât e aproape șocat. Să fie ceva ce ține de domeniul supranaturalului?

   “ Scutur din cap, uluit de halucinațiile de care am parte, în timp ce, același fior rece își face drum pe spatele meu. Nu am avut niciodată fantezii cu femeile pe care le-am cunoscut, iar cu necunoscute nici atât, dar imaginile care îmi apar sunt atât de reale încât sunt aproape șocat!  “

   “ Ceea ce am simțit a fost … recunoaștere. Pentru o clipă, am avut  impresia că îl cunosc pe bărbatul din fața mea, deși sunt sigură că nu l-a mai văzut niciodată. Nu aș fi putut uita acei ochi verzi care mă priveau de parcă și el ar fi simțit același lucru.” 

   Logan se simte destul de atras de tipă, așa că se interesează de ea prin oraș. În scurt timp, el află că cele trei “vrăjitoare” care i-au zăpăcit, sunt bruneta Faith, șatena April și roșcata Piper. Ele se cunosc din copilărie, sunt studente în ultimul an și antrenoare de fitness în timpul liber. Însă, vestea că Faith este vecina lor, îl cam dă peste cap pe Logan. S-o simți el atras de ea, însă nu are nevoie de complicații. În ultimii patru ani, el nu a stat suficient de mult timp într-un loc încât să ajungă să se atașeze de cineva, însă când vine vorba de Faith, se simte ca și cum ar fi … bântuit. De asemenea, și Faith încearcă să-l evite pe Logan, dar nopțile îi sunt bântuite de vise cu el. Și nu orice fel de vise, ci ele par mai degrabă niște amintiri cu el. Însă, după două săptămâni de evitare, cei doi se vor întâlni, dar amândoi vor încerca să își ascundă trăirile sufletești.

“În mod ciudat, deși corpurile noastre par să se atragă extrem de mult atunci când suntem împreună, mințile nu ne sunt cuprinse în același vârtej de nebunie, preferând să ne ironizăm reciproc. Poate că este modul în care încercăm să rezistăm atracției evidente care există între noi.“

    Logan e conștient de faptul că tocmai modul disprețuitor în care Faith se comportă este ceea ce îl incită. Femeile i-au căzut mereu în plasă și niciodată nu i-a fost greu să le cucerească, atunci când și-a dorit asta, însă cu Faith simte că e vorba de altceva.

 “ Însă, de data aceasta, am senzația că nu mai depinde de mine. E ca și cum corpul meu  are propria lui voință și nu-mi place acest lucru. Deloc! Astfel că îmi promit în sinea mea să încerc să fac în așa fel încât să terminăm cât mai repede treaba care ne-a adus în Salem și, la fel de repede, să plecăm acolo unde ne va conduce viitorul contract.”

 “Am suficientă experiență încât să-mi dau seama că și Faith pare atrasă de mine dar, exact ca și mine,  pare să fie ceva  împotriva voinței ei. De parcă amândoi suntem  împinși unul spre celălalt  de o forță nevăzută și căreia nu ne putem împotrivi.

 În mod normal, nu mi-aș face probleme din cauza unei femei. În ultimii ani, la fel ca și Declan și Quinn, m-am descurcat cu câte o legătură scurtă în orașele prin care am  trecut. Fiecare dintre ele a știut  la ce să se aștepte și, mai ales, că nu va dura.” 

 

   Întâlnirea  celor șase, la un bar, va complica situația. Printre atâtea înțepături ironice, se simte o anumită tensiune în atmosferă între Logan și Faith, April și Quinn, Declan și Piper. Le simți frustrările, simți că vor să își protejeze inimile. Nu vor complicații. Și poate că Logan ar fi reușit să păstreze distanța față de Faith, dacă în bar nu ar fi apărut un bărbat foarte arătos, tipul perfect pentru o reclamă la mușchi, masculul după care femeile își întorc capul pe stradă, care o caută pe Faith. Simte că  între cei doi există o anumită o intimidate și că nu sunt simple cunoștințe, iar asta îi stârnește gelozia.

“ – Ești medic? îl întreabă Nathan surprins și încruntându-se.

   – Da. Ginecolog. Iar sâmbăta și duminica, neurochirurg, răspunde Logan serios. (… Însă uneori, atunci când este necesar, de exemplu cu foștii iubiți hărțuitori, pot face și pe dentistul. Pot scoate doi sau trei dinți deodată, cu o singură mișcare, spune sigur pe el. Sau pumn, adaugă nonșalant.”

   Nathan, bărbatul care o caută pe Faith, este fostul ei iubit. Cei doi se cunosc încă din copilărie, aveau aceeași prieteni și se învârteau în aceleași cercuri. Faith s-a îndrăgostit treptat de el, de-a lungul timpului și a crezut că îl cunoaște, că sentimentele lui pentru ea sunt sincere. Dar s-a dovedit că nu-i așa. La scurt timp după ce s-a culcat cu el, a avut neșansa să descopere că o înșeală. L-a prins asupra faptului! De atunci l-a evitat, fără a-i da ocazia să-i ofere explicații, a refuzat să-i răspundă la telefoane, iar nenumăratele mesaje primite de la el, le-a șters fără ca măcar să le citească. Iar acum, după trei luni, Nathan o caută pentru că vrea o a două șansă. Însă, Faith, preferă să-l mintă pe acesta, spunându-i că Logan este iubitul ei. Lucru de care acesta din urmă profită.

   Faith nu mai are încredere în bărbați, iar gândul că Logan a avut până acum o sumedenie de aventuri, o face să se gândească dacă nu cumva o eventuală aventură cu el nu ar face-o să sufere. De altfel, Logan i-a dat de înțeles că, dacă va fi vreodată ceva între ei, va fi o simplă aventură. Ceva ce nu poate dura mai mult decât câteva luni, până când o să plece. De asemenea, ea simte că Logan îi ascunde ceva în legătură cu ocupația lui, așa că preferă să stea cât mai departe de el. Dar va reuși să facă acest lucru sau va fi dispusă să accepte o scurtă aventură? Ce se întâmplă atunci când fostul iubit devine mult prea insistent și începe să o hărțuiască cu mesaje, iar din cauza lui, este nevoită să-și dea demisia? Cum va reacționa Faith atunci când în oraș își va face apariția fosta logodnică a lui Logan? Ce legătură există între ceea ce simt Logan și Faith și faptul că cei trei bărbați locuiesc în casa celei mai cunoscute vrăjitoare din Salem, Oregon? Se știe că Simone, a câștigat o mică avere din poțiunile și vrăjile de dragoste pe care le făcea și avea darul de a reuși să găsească fiecăruia sufletul pereche.

“ Nu ne-am întâlnit decât de câteva ori și mi-a întors viața pe dos! Multitudinea de sentimente pe care le trezește în mine aproape că mă sperie. Fiecare atingere de-ă lui mă înfiorează, iar privirea ochilor verzi mă înfierbântă. Exact ca și comportamentul lui: când cald, ca acum, când rece, ca ultima dată. Amețindu-mă și mai mult.”

  “ Nu contează ce simt atunci când suntem împreună, nu contează că nu mi-l pot scoate nicicum din  gânduri și că-mi apare în vise fierbinți în fiecare noapte. 

    Contează doar că este un tip complicat și cu secrete, iar eu nu am nevoie de așa ceva.”

    “ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

   “ Știind ce fel de viață a dus în ultimii ani, mă întreb pentru prima dată oare câte femei a întâlnit până acum. Câte aventuri efemere a avut în toate orașele în care nu a stat mă mult decât câteva luni? Și inima mi se strânge, gândindu-mă că, în curând, și eu voi fi doar una dintr-un lung șir. ” 

   “Dragoste și mătase albă” de Corina Cîndea este un roman incendiar și magic, cu multe momentele amuzante și replicile spumoase. O carte plină de substanță, în care un rol esențial îl au iubirea, dăruirea,  încrederea, loialitatea. Prietenia!

NOTA 10 +

Cartea Dragoste și mătase albă de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

%d bloggers like this: