Tags Posts tagged with "carti de dragoste"

carti de dragoste

Când Bess este nevoită să se mute din căminul părintesc la o vârstă fragedă, când teroarea pune stăpânire pe ea, îşi face ei şi conacului Hardwick o promisiune:

Pasiunea unei femei, de Virginia Henley-vol.1-recenzie

Titlul original: A Woman Of Passion
Traducerea: Dagmar Popescu
Editura: MIRON, 2017
Număr pagini: 286

    Virginia Henley revine cu un roman istoric foarte detaliat în privinţa picanteriilor de la curtea Tudorilor.

   Tînără Bess Hardwick ştie că singura ei cale de a evada din viaţa de privaţiuni pe care familia ei o duce, este să ajungă la curte şi să facă o căsătorie bună. Şi astfel frumoasă fată pleacă la Londra, şi ajunge la Curtea Tudorilor, locul unde sînt cei mai bogaţi, puternici şi ambiţioşi bărbaţi. Dar nici un bărbat nu este mai ambiţios şi mai periculos decît Prinţesa Elizabeth, cea care şi-o face pe Bess prietenă, confidentă şi mai apoi doamnă de onoare la strălucitoarea ei curte, atunci cînd ajunge regina…

   Când Bess este nevoită să se mute din căminul părintesc la o vârstă fragedă, când teroarea pune stăpânire pe ea, îşi face ei şi conacului Hardwick o promisiune :

,,-Eşti al meu! Nu fi trist. Mă voi întoarce şi te voi cere înapoi. Ceilalţi sînt inutili. Totul va depinde numai de mine.
Tatăl lui Bess murise, părăsind-o când ea nu avea decât patru ani, dar tot îşi amintea cum stătea cu el în faţa casei, chiar aici, în locul acesta. Îi simţea mâna pe umăr şi încă îi auzea cuvintele: pământul înseamnă bogăţie, copila mea. Pământul şi proprietatea sînt cele mai importante lucruri pe lumea asta. Agaţă-te de Hardwick, Bess, indiferent ce-o să se întâmple.”

   Familia este nevoită să se mute la mătuşa Marcella, sora mamei. În scurt timp mama s-a recăsătorit, dar situaţia materială le era tot precară!
Peste ani, Lady Margret Zouche i-a oferit şansa uneia din fetele Hardwick să lucreze la Londra pentru a capăta experienţă în conducerea unei gospodării. Care dintre fete v-a pleca?

,,Fireşte că Bess, spuse Marcella implacabil. Ea are frumuseţea ta şi limba mea ascuţită şi pe deasupra mai are şi părul acela teribil, care împrăştie flăcări şi care va face Londra să se ridice în picioare că să se uite la ea. Bess nu este blândă, este acerbă şi cu toate că are de-abia paisprezece ani, are nişte sâni de curtezană! O să-mi lipsească cumplit, dar este o ocazie minunată pentru ea.”

   Astfel, Bess va începe aventura sa în Londra, oraşul tuturor posibilităţilor pentru ea. Se va face indispensabilă pentru familia Zouche, iar firea ei practică va încerca să găsească soluţii. Întâi vrea să absoarbă tot ce este necesar din societatea nobililor din Londra, pe urmă vrea să îşi găsească un soţ care să o stabilizeze financiar atât pe ea cât şi familia ei.

Întâlnirea cu seducătorul William Cavendish o va da peste cap pe tânăra fată.

,,Avea cel puţin un metru optzeci şi trei şi un păr des, care se ondula în jurul gulerului. Bărbia pătrată, hotărâtă, era proaspăt bărbierită, expunându-i gropiţa adâncă. Ochii, sclipind amuzanţi, erau de un cafeniu atât de închis încât păreau negri. Una peste alta, era cel mai atrăgător bărbat pe care-l văzuse ea vreodată.”

   William, poreclit Rogue, va fi fascinat de tânăra cu părul roşu şi corpul de curtezană, şi o va vrea ca şi amantă. Bess la rândul ei,va fi şi ea atrasă de Rogue, dar nu vrea să devină curtezană, vrea un statut respectabil de soţie. Ceea ce ea nu ştie, este că Rogue este la a doua soţie, şi are şi o fiică puţin mai mică ca  Bess!

   Desele mutări ale curţii lui Tudor o va face pe Bess să se întâlnească cu prinţesa Elizabeth, mai mică cu câţiva ani ca ea, dar cu o fire foarte matură pentru vârsta ei. Prima dată când am înţeles că cele două fete se aseamănă ca două picături de apă (exceptând pieptul plat al prinţesei), am crezut că Bess face parte din mulţii copii nelegitimi a lui Henric Tudor. Avem descrierea în carte a soţiilor acestui rege şi cum au reuşit fiecare să devină regine. Este vorba, totuşi, de vreo 6 regine! Aici vedem cât sunt de ambiţioase femeile!
Pajul Robert Barow este din acelaşi ţinut cu ea, iar când acesta se îmbolnăveşte, Bess îl va ajuta şi va pleca cu el să îl conducă acasă. Nu şi-a dat seama în ce capcană a intrat. Tatăl vitreg îi era dator părinţilor lui Rob, iar pentru a-l scapa de închisoarea datornicilor, Bess va fi forţată să se căsătorească cu tânărul suferind Rob.

   Urmează moartea socrului, iar după doi ani de îngrijiri atente din partea lui Bess, moare şi soţul. Înţelegerea de la căsătorie (o treime din pământurile Barow), o va face pe tânăra văduva să lupte cu familia defunctului soţ. Va reuşi cu ajutor acordat din partea unui nobil local să câştige şi va recupera şi căminul părintesc-Hardwick.

,,-Ţi-am spus că mă voi întoarce şi că te voi lua înapoi. Niciodată nu te vom mai lasa să pleci; vei aparţine familiei Hardwick pentru totdeauna. Mama s-a întors cu surorile mele mai mici, iar mătuşa Marcy va face o grădină de ierburi. Fratele meu James are şi el curând o mireasă, pe Elizabeth Draycott. De acum înainte, toate încăperile tale se vor umple cu dragoste şi, în curând, din nou cu râsetele copiilor.
Astăzi plec înapoi la Londra, dar asta nu înseamnă că-mi iau adio. Mă voi întoarce…îţi promit!”

   Astfel că, o promisiune din copilărie s-a îndeplinit, urmează să îşi facă un viitor!
Va reveni la Londra, iar Rogue va încerca neîncetat să o cucerească, pasiunea dintre ei este incendiară! Când Bess i-a cerut ajutorul, iar Rogue i-a scris că este căsătorit, fata nu l-a iertat. Va reuşi de această dată?
Asistăm la manevrele de la curte, la alianţele dintre familii, când, copii mici fiind, sunt promişi pentru căsătorie.
Bess va fi damă de companie pentru Lady Frances, verişoara primară a regelui. Fiica sa va fi promisă de mică tânărului moştenitor şi vor fi educaţii împreună.

   Când regele Henry moare, tânărul prinţ va fi numit rege, dar unchii lui vor fi cei ce vor prelua puterea.
În continuare Bess va păstra strânsă legătura cu prinţesa Elizabeth, şi va încerca să îşi găsească un soţ responsabil. Va reuşi Rogue să şi-o facă amantă? Va depăşi sentimentele, prejudecăţile? Ce se va întâmplă când soţia lui Rogue moare?
Va reuşi prinţesa Elizabeth în planurile sale? Cine cu cine, ce planuri sunt puse la cale la curtea regală, urmează să descoperiţi voi, citind această carte excepţională.

   Nota pentru carte este 10. Aştept cu nerăbdare vol 2. Sunt curioasă în privinţa peripeţiilor lui Bess şi a pasiunii sale!

Cartea Pasiunea unei femei de Virginia Henley a fost oferită pentru recenzie de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi librarie.net

Cărţile din Colecţia Cărti Romantice- mai 2017

Lista cărţilor ce vor fi publicate în luna mai 2017, în colecţia Cărţi Romantice

1 .Perechea lui Megan-Nora Roberts-05.05.2017 

  Megan face totul să lase în urmă trecutul, să șteargă toată durerea din inima ei și să nu mai lase niciun bărbat să se apropie prea mult. Dar Nathaniel este hotărât să îi demonstreze că merită dragostea ei! Cel de al cincilea volum din seria surorilor Calhoun continuă cu o poveste inedită.

2. Rațiune și simțire-Joanna Trollope-12.05.2017 

  Joanna Trollope și-a propus să le aducă pe surorile Dashwood în zilele noastre, în peisajul modern în care se strecoară drogurile, abuzurile, internetul și depresia… Ea rescrie cu talent cele mai importante scene din romanul celebru al lui Jane Austen.

3. Rațiune și simțire-Joanna Trollope-12.05.2017 

   Lady Elizabeth Ward este răpită cu brutalitate din fața bisericii chiar în ziua în care trebuia să se căsătorească. Tânăra încearcă să scape, se aruncă din trăsură, dar cade și se lovește puternic la cap. Din acel moment nu își mai aduce aminte nimic, iar viața ei se transformă într-o mare înșelătorie…

4. Până când moartea ne va despărți -Amanda Quick -26.05.2017

   Amanda ne poftește înapoi în timp, în Londra Victoriană, la poarta agenției matrimoniale condusă de Calista Langley. Când tânăra femeie începe să primească daruri potrivite pentru o văduvă, inclusiv un set de bijuterii cu cristale negre gravate cu inițialele ei, ea începe să se întrebe cine i-ar putea dori moartea?!!

 

Sursa: Libertatea pentru femei

sursa foto- Pinterest

O şansă incredibilă, de Amanda Quick-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 14.04 2017 apare cartea O şansă incredibilă, de Amanda Quick în Colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei.

   Uluitoare, încăpățânată și independentă, cu vederi de stânga și apărătoare a cauzelor celor năpăstuiți, Philadelphia Fox se trezește în conflict cu două dintre cele mai puternice, bogate și influente familii din statul Washington.
Philadelphia le consideră pe acestea vinovate de moartea celei mai bune prietene a ei, Crissie Masters. Acum ea este moștenitoarea acțiunilor lăsate de Crissie, care ar putea influența alegerea următorului director executiv al firmei – lucru care îl aduce în viața ei pe Nick Lightfoot, fiul rătăcitor și extrem de atrăgător al familiei.
O pasiune neașteptată și de nestăpânit se aprinde între cei doi, iar Phila – a cărei viață amoroasă este celebră pentru ghinion – trăiește cea mai profundă fericire pe care a cunoscut-o vreodată.
Dar în trecutul amândurora stau ascunse secrete tulburătoare și periculoase, care le-au dat peste cap viețile. Și acum, amândoi trebuie să facă o alegere foarte dificilă. Să aibă încredere unul în celălalt poate reprezenta un risc foarte mare – dar și șansa la un viitor incredibil care ar putea să nu mai apară niciodată.

Sursa: Cărţi Romantice

Editura Tritonic

   Descriere Prefă-te că mă iubeşti de Georgiana Sandu, autoarea bestseller-ului Iubire periculoasă.

   Găsirea unui inel pierdut pe plajă îi aduce lui Jennifer Rey mai multe probleme decât şi-ar putea imagina vreodată o femeie.

   În speranţa că va scăpa de bărbatul ce o torturează de ani buni, ea acceptă un pact cu acesta şi se preface iubita lui pentru o seară. Harry e fiul moştenitor al unei averi impresionante, dar încăpăţânarea de a-i demonstra tatălui său că nu e doar un muieratic cheltuitor, îl duce la extrema de a-şi angaja o iubită “perfectă” pentru o cină cu familia lui şi a le demonstra tuturor că nu e un pierde-vară, aşa cum cred toţi, mai ales fratelui său mai mare, Ryan, care întotdeauna l-a eclipsat. Dar lucrurile degenerează şi menţionarea testamentului bunicului pentru primul dintre nepoţi care se va căsători, îl face pe Harry să îşi piardă raţiunea şi înainte să îşi dea seama, el şi Jenn se trezesc într-o relaţie mai serioasă decât şi-au dorit să pară.
Familia lui e deja extaziată de cei doi şi nu au de gând să îl lase pe Harry să o piardă pe Jenn, doar Ryan ii suspectează pentru înşelătorie şi încearcă să îi despartă şi să ia moştenirea promisă fratelui său mai mic.
Nu mai au scăpare, aşa că trebuie să se prefacă îndrăgostiţi şi fericiţi unul lângă celălalt, în acelaşi timp în care caută o modalitate disperată să scape de căsătorie.

Sursa: Librex.

Precomandă pe Librex.ro

Cum să-ţi îmblânzeşti ducele, de Juliana Gray-Colecţia Iubiri de poveste

   01.04.2017, apare cartea Cum să-ţi îmblânzeşti ducele, de Juliana Gray în Colecţia Iubiri de poveste. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea

Primul volum al seriei „PRINȚESE DEGHIZATE“
   Trei prințese îndrăznețe se trezesc ținta unui complot letal împotriva familiei lor… Noroc că unchiul lor vine la timp cu un plan ingenios pentru a le proteja.
Erudita și retrasa prințesă Emilie s-a ținut departe de aventură, dar acum se vede nevoită să urmeze planul unchiului ei și să se deghizeze în bărbat, devenind tutorele fiului ducelui de Ashland, un bărbat impunător și intimidant, fost soldat cu chipul și trupul sluțite în război și cu inima împietrită după ce frumoasa lui soție l-a părăsit.
Emilie se trezește prinsă într-o legătură secretă cu ducele și nu poate rezista tentației de a descoperi ce se găsește dincolo de masca acestui bărbat fascinant și fermecător și de a afla ce înseamnă aventura cu adevărat…
Ducelui nici nu-i trece prin cap că tutorele fiului său și misterioasa lui iubită sunt una și aceeași persoană. Dar când adevărata identitate a lui Emilie este dată în vileag, Ashland se vede nevoit să-și înfrunte propriii demoni pentru a-și putea proteja aleasa inimii… și inima însăși.

 

Doamna cu umbrelă neagră, de Mary Balogh-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 03.03.2017 apare cartea Doamna cu umbrelă neagră, de Mary Balogh în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei.

    Lady Daisy Morrison se consideră prea bătrână pentru măritiș la cei douăzeci și cinci de ani ai ei. Și-a jurat însă să o ajute pe sora ei mai mică, Rose, să își îndeplinească visul pe care orice fată îl are – să-și găsească un soț frumos, iubitor, respectabil și bogat, cu care să ducă o viață fericită. Rose este răpitor de frumoasă, extrem de bogată și de o inocență fermecătoare. Și, mai presus de toate, o are alături pe hotărâta Daisy pentru a o ajuta să își aleagă cel mai potrivit soț dintre toți domnii eligibili prezenți la evenimentele acestui sezon.
Când îl întâlnește pe vicontele Kincade, Daisy este convinsă că a dat peste partenerul perfect pentru Rose… Numai că nu este deloc ușor să îl determine pe acest chipeș și fascinant gentleman să-și îndrepte atenția spre Rose, nu spre ea, când, prin toate acțiunile ei, reușește să-l facă să treacă dintr-o situație stânjenitoare în alta și să-l aducă la exasperare.
În plus, nici măcar tăria ei de caracter și iubirea pe care i-o poartă surorii ei n-o pot împiedica să se îndrăgostească până peste cap pentru prima dată în viață…

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

 

Roşcata cu ochi negri, de Lisa Kleypas-în curând la Editura Miron

   Avery Crosslin începuse să devină celebră în Houston, ca organizatoare de nunți. Nu credea deloc în dragostea la prima vedere. Așa că atunci cînd îl cunoaște pe bogatul și fermecătorul burlac Joe Travis, crezînd că e un simplu fotograf de nunți, îl tratează cu răceală. Totuși Joe este un bărbat care știe cum să obțină ce-și dorește. După o aventură de o noapte, Avery e hotărîtă ca acest lucru să nu se mai întîmple și a doua oară. Acum nu-și poate permite nici un compromis, ea a fost angajată să organizeze nunta anului. Cu toate strădaniile ei, apar complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală. Avery însăși se confruntă cu anumite îndoieli, o frămîntă fapte și întîmplări dintr-un trecut pe care îl dorea uitat. Iar Joe nu vrea să renunțe la ea. Avery trebuie să ia cea mai grea decizie din viața ei. Doar punîndu-și cariera la mijloc și riscînd totul – chiar și inima pe care pînă atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult.

Sursa: Editura Miron

Frumos și cu inima de gheață-Lisa Kleypas

  Editura Miron

   Devon Ravenel, cel mai fascinant și imoral libertin al Londrei, a moștenit de curînd titlul nobiliar de conte. Însă noul său rang din înalta societate vine și cu responsabilități nedorite, precum și cu cîteva surprize. Domeniul lui este împovărat de datorii, iar cele trei surori inocente ale răposatului conte locuiesc în continuare în aceeași casă, împreună cu virtuoasa Kathleen, lady Trenear, o frumoasă văduvă tînără, deosebit de inteligentă, dar și foarte încăpățînată. Între ea și Devon Ravenel începe un război al ambțiilor. Kathleen știe foarte bine că nu trebuie să aibă încredere într-un bărbat fără scrupule, care a cucerit și abandonat multe femei. Va putea ea să-și păstreze inima intactă după întîlnirea fierbinte cu cel mai periculos și fermecător bărbat pe care l-a cunoscut vreodată?

Sursa foto şi text> Editura MIRON

Nopţi la Monaco-călătorii, nonconformism şi iubire

    Realismul care ne loveşte încă de la începutul romanului este ca un duş cu apă rece. Societatea rurală românească în plin secol modern are mari carenţe la capitolul cultură într-o proporţie destul de îngrijorătoare. În multe sate uitate parcă de Dumnezeu, oamenii îmbrăţişează greul, se plafonează într-o viaţă mecanică, iar gândirea este folosită doar pentru a-şi procura cele de trebuinţă pentru moment. Nu există aspiraţii, valori, principii sau sentimente nobile … doar un trai lipsit de plăcere.

 „Dacă era o familie fericită? În astfel de împrejurări, o aşa întrebare nu este rostită niciodată, nici în gând, darămite în gura mare de faţă cu alţii.”

    Familia Nicoletei este un exemplu edificator pentru cele scrise mai sus. Singurele realizări ale părinţilor sunt copiii … cărora abia le pot asigura o masă caldă- deja nu mai vorbim despre un viitor. Tabloul creionat de Nataşa duce cu gândul la „Las Fierbinţi” într-o variantă mai blândă, dar zâmbetul nu apare pentru că, cel puţin din punct de vedere personal, văd „peisajul” acesta mult prea des.

    Nicoleta are însă … noroc, dacă se poate numi aşa, atunci când este trimisă de părinţi, pe perioada vacanţei, la o mătuşă din partea tatălui. Dincolo de motivul meschin al părinţilor, care gândesc această plecare a fetei ca pe o gură în minus la masă, destinul Nicoletei pare să se lumineze, deoarece mătuşa o îndrăgeşte suficient cât să o dorească permanent să locuiască în casa ei.

    După o prea scurtă dezbatere, decizia mutării copilei e luată şi sentinţa este bătută rapid de către un ciocan invizibil. Fata se stabileşte la mătuşa binevoitoare care îi schimbă viaţa radical. Nicoleta ia contact tot mai mult cu lumea cărţilor, ajunge să îi placă arta, cultura, oamenii inteligenţi, ba chiar îşi face planuri de facultate cu entuziasm. Şi viitorul pare să îi surâdă până când moartea mătuşii protectoare o lasă pe drumuri, aruncând-o din nou în satul natal pe care ajunsese să-l deteste. Asistăm la un nou episod de meschinărie din partea familiei fetei care nu consideră studiile ca pe ceva necesar, iar Nicoleta se vede nevoită să îşi negocieze viitorul cu propriii părinţi. Reuşeşte să obţină o sumă de bani din moştenirea pe care nu apucase să o primească şi porneşte încrezătoare spre Bucureşti.

 „Nicoletei îi venea să plângă. Mai degrabă se vedea prostituându-se-n capitală decât muncitoare la strung, cot la cot cu maică-sa.”

    Naivitatea Nicoletei este ceva la care inconştient te aştepţi. Crescută într-un cătun izolat, apoi învârtindu-se în lumea unei domnişoare bătrâne, precum mătuşa ei, fata nu este obişnuită cu viaţa de capitală şi nici cu oamenii înşelători sau cu planuri perverse. Nicoleta Dragomirescu este tipul fetei credule, inocente, uşor de manipulat şi de dus în pat pentru o partidă de sex … ceea ce se şi întâmplă. Nu este însă suficient că bărbatul pe care îl crezuse perfect se dovedeşte un mincinos, ci trebuie să se adauge şi o sarcină nedorită la întreaga poveste.

 „Ca în astfel de scene demne de jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, dezastrul nu vine niciodată singur.”

   Universul fetei se face ţăndări, suferinţa se simte în mod acut, durerea lasă răni invizibile. Ca toate protagonistele Nataşei, şi Nicoleta are acel „ceva” special care o ajută în procesul de regenerare şi care aminteşte de mitul păsării Phoenix. Această capacitate de refacere din durere a Nicoletei ne duce cu gândul la renaşterea din cenuşă.

„Nu concepea să se căsătorească cu Louis fără ca el să ştie cine era ea, ce trecut avea şi cum îşi câştiga ea existenţa.”

    Multiplele umilinţe îndurate în copilărie, durerea fizică suportată mult prea des, nedreptăţile înghiţite ca pe nişte pilule obligatorii, singurătatea, dezamăgirea cruntă, conştientizarea faptului că viaţa este mizerabilă cu cei inocenţi – toate se adună şi explodează în sufletul Nicoletei … făcând-o cioburi. Cea care va deschide ochii după această experienţă va fi o nouă femeie, capabilă să obţină ceea ce doreşte prin orice mijloace. Nu mai există acel fond sufletesc cald. Nioleta se transformă în Nika suferind o schimbare contrastantă.

 „- Nu este chiar aşa cum pare la prima vedere.”

   Întâlnim şi aici acel tip de protagonistă feminină cu care Nataşa deja ne-a obişnuit. Nika este o femeie cu o capacitate de regenerare uimitoare, înglobează atât bine cât şi rău, fiind deopotrivă personaj pozitiv şi negativ. Dualitatea fiinţei umane este redată de scriitoare în linii fine dar precise, iar frazele derivate din gânduri generate de propriile experienţe creionează personajul principal într-un mod care-l aduce mai aproape de cititor.

  Nika este în acelaşi timp diferită. Gradul acesteia de nonconformism este destul de ridicat în comparaţie cu cel al personajelor feminine din volumele anterioare ale Nataşei. La Nika observăm o putere remarcabilă de detaşare, îşi amorţeşte cumva conştiinţa şi renunţă la tabu-uri şi preconcepţii, păstrându-şi însă emoţia şi sensibilitatea.

    „Nopţi la Monaco”, deşi are ca personaj principal o femeie, nu se adresează în special genului feminin. Am ţinut să subliniez acest aspect pentru că, faţă de cărţile precedente ale autoarei, aceasta are un plus de aciditate, de acţiune „gustată” şi de publicul masculin, iar Nika este cu siguranţă o protagonistă altfel.

    Ţin să precizez că, în afara poveştii, am adorat coperta cărţii care, deşi este relaţionată cu o scenă din carte, mie mi-a sugerat o doză de mister mixată cu senzualitate, ceea ce m-a atras din start. Titlul – „Nopţi la Monaco” – m-a făcut să zbor cu gândul în oraşul „celor bogaţi şi frumoşi”, iar călătoria alături de Nika, total altfel decât am gândit-o eu, m-a păstrat curioasă şi fascinată.

   Să dăm steluţe? Mie îmi place cum scrie Nataşa, iar cartea am găsit-o relaxantă şi antrenantă. Cinci steluţe de la mine şi pupici autoarei!

Librex.ro

Cartea Nopţi la Monaco, de Nataşa Alina Culea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.roevaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Nesfârşite îmbrăţisări, de Raluca Şoltuzu

Editura: LIBRIS

Număr pagini: 111

Raluca Şoltuzu

   Născută în anul 1993 în oraşul Bacău, am terminat facultatea de Informatică din cadrul Universităţii “Vasile Alecsandri”. Nevoia mea de scris a pornit din cele mai puternice sentimente: iubirea şi suferinţă. Le-am pus împreună pentru că e obligatoriu ca cele două să vină la pachet. Nu poţi iubi fără suferinţă şi nu poţi suferi fără iubire. Încă nu am cunoscut viaţa în toate nuanţele ei şi nici viaţa nu m-a cunoscut pe mine în toate ipostazele.

   Uneori de durere m-am ascuns printre literele negre şi mi-am format un univers alcătuit din mine şi dorinţele mele. Alteori, de fericire, am urlat cu litere colorate sentimente de bucurie. În scris am găsit o alinare şi un prieten adevărat. Când ai vorbit ultima dată fără să fii întrerupt, judecat, trădat sau sfătuit?
Când vreau să-mi spun sentimentele, presar litere în foi iar ele mă ascultă tăcute şi răbdătoare. Câteodată mă părăsesc şi rămân, în faţă, cu o foaie albă şi goală, ca tavanul pe care îl vezi când ultimul vis din zori s-a sfârşit. Alteori vin toate deodată şi se îmbulzesc în mintea, sufletul şi foile mele. Atunci sunt cea mai fericită. Atunci simt că trăiesc.

   Prin scris am reuşit să înţeleg că personajul principal din viaţa mea sunt EU. Am înţeles că în mine se găseşte toată frumuseţea şi urâţenia, toată bucuria şi tristeţea, soarele şi ploaia, căldură şi frigul. Am înţeles că eu sunt autoarea vieţii mele şi că propriele-mi mâini modelează destinul.

Fragment din cartea: Nesfârşite îmbrăţişări – Raluca Şoltuzu

  El purta o cămaşă roşie şi jeanşi. Părul negru îi încadra perfect faţă iar zâmbetul lui degaja încredere. Sprâncenele groase şi negre păzeau ochii flămânzi parcă de dragoste. S-a îndreptat cu paşi hotărâţi spre Rebecca şi a iniţiat o conversaţie aparent banală dar plină de substrat. Era un bărbat deosebit de înalt şi de bine proporţionat. Sorbea dintr-un pahar pătrăţos înghiţituri mari de wiskey răcorit cu multe cuburi de gheaţă.
Lumina slabă din cafenea îi întuneca chipul într-un mod misterios şi fermecător.
– Da-mi voie să-ţi ofer o cafea, a spus el în timp ce un chelner cu papion negru şi cămaşă albă îi întindea Rebeccăi o ceaşcă mică.
Aceasta a privit nepăsătoare înspre cafea şi a răspuns:
– Nu mă dau în vânt după cafeaua neagră, dar pentru că nu e frumos să refuzi, o voi acceptă.
– Se spune că cel mai bine cunoşti un om după cum îşi bea cafeaua. Te-am văzut stăpână pe situaţie, cu spatele drept şi arcuit şi picioarele aşezate unul peste altul. M-am gândit că eşti o femeie puternică şi îţi place cafeaua amară.
Cu cât noaptea era mai târzie, cu atât el era mai fermecat.
Îi făcea complimente cu privire la rochia albă care o punea perfect în valoare, rochie la care asortase pantofii cu toc înalt.
Îi admira părul ondulat ce semăna cu valurile marii în noapte. Ochii ei negri erau scoşi în evidenţă de fardul de pleoape argintiu, iar genele lungi ofereau un aer de elegantă întregului tablou. Aceea a fost noaptea care le-a marcat destinul. Niciunul dintre ei nu s-a gândit că aceea avea să fi e prima seară din restul vieţii lor împreună.
El i-a arătat ce înseamnă să aparţii cuiva, cum e să fii iubit necondiţionat şi ce înseamnă să ai o persoană care să-ţi fie alături din proprie voinţă şi nu dintr-o întâmplare a sorţii.

Sursa foto şi text: Libris Editorial

Soţie de ocazie, de Mary Balogh-Colecţia Cărţi Romantice

  Vineri 27.01.2017 apare cartea Soţie de ocazie, de Mary Balogh în Colecţia Cărţi Romantice. Poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei!

  Marchizul Anthony Earheart dă un anunț în ziar că are urgent nevoie de o guvernantă. Numai că el nici nu este însurat, nici nu are copii. În realitate, își caută o soție de ocazie, pe care să i-o prezinte tatălui pe care îl urăște și care deja i-a aranjat căsătoria încă de când el era adolescent.
Domnișoara Charity Duncan nu-și face iluzii când acceptă cererea în căsătorie a lordului Earheart. Acest aristocrat arogant nu îndulcește deloc situația când îi spune ce dorește de la ea. Acceptă Charity să devină, timp de o săptămână, soția de care el are nevoie ca să îi facă în ciudă tatălui său? Bineînțeles că da. Este de acord apoi să dispară din viața lui, în schimbul banilor de care ea și familia ei au nevoie disperată? Bineînțeles că da. Este Earheart chiar atât de lipsit de suflet, pe cât este de chipeș, și atât de lipsit de scrupule, pe cât este de bogat? Bineînțeles că da.
La prima vedere, planul pare simplu. Însă surprizele încep abia când Charity ajunge la domeniul Enfield să fie prezentată familiei proaspătului ei soț. Căci, spre uluirea marchizului, Charity se dovedește o femeie frumoasă, inteligentă și pasională, care îi cucerește pe toți. Și, mai mult decât atât, el descoperă că, până la urmă, are o inimă pe care nu vrea decât să i-o dăruiască ei… pentru totdeauna.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

by -
11

Scânteia pasiunii, de Amanda Quick

Traducerea Irina Brandabur

Editura Litera

   Am vrut să vin cu ceva altfel, iar de data această am să intercalez şi date din horoscop. Mi s-a părut fantastic să descopăr că Amanda Quick, o autoare pe care o îndrăgesc enorm, este născută în aceeaşi zodie, dată (zi, lună) cu mine.

   Ce ne caracterizează ca şi zodie: Constelaţia Berbecului conferă persoanelor născute sub semnul ei un caracter simplu, direct, docil, apt pentru conducere (ceea ce nu este incompatibil) întreprinzător şi îndrăzneţ, cu un suflet elevat, caritabil, cu o inimă generoasă care – nu mai e nevoie s-o spunem – va cunoaşte ingratitudinea, cu o voinţă fermă, un spirit superior, scăpărător, vioi, viril, curajos, dar prudent, adesea religios, câteodată artist, mereu ingenios, priceput în afaceri, luptător, cu o tendinţă spre eclectism. Voinţa, în ciuda fermităţii, îşi poate schimbă obiectul, proiectul.

   Persoana născută sub semnul Berbecului sau cu Ascendentul în Berbec, se află sub influenţa planetei Marte (guvernator tradiţional), care o face capricioasă, încăpăţânată, agresivă, instinctivă, egocentrică. Dacă va începe o cercetare spirituală, ea se va află sub influenţa lui Mercur (guvernator esoteric) care o va ajută să-şi controleze instinctele şi agresivitatea, să fie comunicativă şi înţelegătoare. Dacă va continuă evoluţia, se va plasa sub influenţa lui Uranus (guvernator ierarhic) care o va face intuitivă şi creatoare, astfel încât va utiliza cu mult succes tehnici esoterice specifice erei Vărsătorului.

Să vorbim acum şi despre cartea Scânteia pasiunii.

   Olivia Chantry este proprietara companiei Light Fantastic şi organizează evenimente strălucitoare care îi asigură succesul de care clienţii ei au nevoie pentru a-şi promova produsele.
Deşi are o adevărată harababură în biroul ei, are o minte extrem de organizată când vine vorba de afaceri. După moartea unchiului său Olivia moşteneşte 49% din Glow, firma de produse de iluminat hight-tech. Ea crede că va conduce singură firma unchiului, dar surpriza vine de la un fost finanţator al firmei, Jasper Sloan, un om de afaceri pedant şi bogat. Acesta deţine 51% din firmă. Olivia speră să poată recupera acţiunile de la Jasper, dar acesta se decide să îşi vândă firma sa şi să conducă Glow.

   Întâlnirea dintre cei doi, mai exact parteneriatul, iese cu scântei.
Jasper nu a avut un parcurs uşor: a divorţat în urmă cu nişte ani, a avut grijă de copii fratelui său, şi acum este singur, reuşind să îşi facă ordine în viaţă. În ciuda ordinii lui impuse recunoaşte că simte o atracţie puternică faţă de dezordonata Olivia.

,,Era o femeie ageră, inteligentă, plină de vitalitate şi senzualitate.
Era înalta, observă Jasper. Cu o pereche de pantofi cu toc, îl putea privi direct în ochi.
Înălţimea ei şi silueta zveltă ofereau un unghi interesant liniilor lungi ai pantalonilor de tip bărbătesc pe care îi purta. Cămaşa verde pal cădea elegant peste sânii mici, fermi.
Linia sculpturală a umerilor şi a spatelui, împreună cu felul fluid ,energetic în care se mişca, dădeau de înţeles că se bucura de beneficiile oferite de exerciţiile fizice.
Chipul ei interesant, fin conturat, era încadrat de părul roşcat-castaniu pe care îl purta pieptănat simplu. Ramele elegante, de designer, ale ochelarilor ei accentuau privirea pătrunzătoare a ochilor ei mari, căprui-verzi.
Jasper oftă. Doar ştia prea bine că era foarte periculos să fie atras de femei inteligente.”

   Cei doi se suspectează reciproc. Birourile le sunt percheziţionate de către cineva. Încep să apară şantajele, atât de partea Oliviei, cât şi de partea lui Jasper. Cine să îi şantajeze? De unde ştie şantajistul secrete demult îngropate?
Să fie de vină fratele Oliviei, Todd, cel care susţine prin discursuri campania pentru guvernator al statului pe Eleonor Lancaster? Viaţa politică să se fi întrepătruns cu viaţa celor doi oameni de afaceri?
Când apare şi o crimă cu sânge rece, cei doi  îşi vor uni forţele şi inimile pentru a reuşi să îşi salveze vieţile.

   Cine este adevăratul vinovat de şantaj? Cine este criminalul?
Vor reuşi cei doi să menţină pacea în vieţile lor pentru binele companiei Glow?
Dacă sunteţi de acord cu mine în privinţa acestei autoare şi a datelor ce o caracterizează în zodia sa, vă aştept părerile. Mă gândesc că fiecare a citit o carte marca-Amanda Quick.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Îndrăgostită nebuneşte, de Jill Shalvis-Colecţia Cărţi Romantice

Volumul al treilea al seriei Lucky Harbor.

   Vineri 13.01.2017 apare cartea Îndrăgostită nebuneşte, de Jill Shalvis în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu  revista Libertatea pentru Femei!

    O fire rebelă, Chloe Traeger a avut o copilărie de nomadă, care a obișnuit-o să-și trăiască viața pe muchie de cuţit.
Spre deosebire de surorile ei care și-au găsit perechea și se pregătesc să se căsătorească, ea nu se simte deloc pregătită să ducă o existență liniștită la pensiunea familiei.
Tendința ei de a intra permanent în încurcături, îi atrage atenția lui Sawyer Thompson, șeriful din Lucky Harbor, un bărbat serios – și, mai ales, chipeș și sexy –, care nu vrea decât să o aducă pe calea cea dreaptă: Chloe nu mai poate face nici un pas greșit fără ca șeriful să fie pe urmele ei.
Comportamentul lui imperturbabil și zâmbetul lui enigmatic sunt îndeajuns să facă orice femeie să-și dorească să străpungă acea armură de indiferență, chiar dacă pentru asta ar trebui să ajungă la închisoare.
În schimb, Chloe, pentru prima dată, în loc să încalce legea, visează să i se supună. Va putea această rebelă să păstreze pacea cu șeriful? Sau trecutul ei colorat o va ține departe de o dragoste ce are șanse să dureze – și de refugiul pe care dorește cu adevărat să-l găsească în orășelul Lucky Harbor?

Sursa foto şi text> Cărţi Romantice

Fiorii primei iubiri, de Sandra Brown-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 06.01.2017 apare cartea Fiorii primei iubiri, de Sandra Brown în Colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei!

   Într-o vară, Caroline Dawson îl întâlnește pe Rink Lancaster, fiul celei mai bogate familii din zonă, care este fascinat de frumoasa și inocenta adolescentă. Între ei se înfiripă o dragoste curată, care însă se sfârșește brusc, prin plecarea lui Rink. Caroline reușește să facă față bârfelor șoptite din oraș și drumului lent spre moarte al soțului ei, Roscoe Lancaster, un bărbat mai în vârstă cu treizeci de ani decât ea și totodată tatăl fostului iubit. Se teme însă că nu ar putea să-i facă față lui Rink, cel care a trezit în ea freamătul primei iubiri – pentru ca apoi să-i frângă inima.
Acum, după doisprezece ani, Rink s-a întors și susține că tot ce dorește este să se stabilească pe proprietatea tatălui său. Dar, mânat de o furtună de emoții la fel de puternice precum odinioară și mai periculoase ca oricând, el nu vrea de fapt decât să se răzbune pe Caroline. Oare în ciuda intrigilor bătrânului Roscoe, care par să-i urmărească și după moartea acestuia, vor putea Rink și Caroline să treacă peste animozități și să fie în sfârșit fericiți?

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

           Micuţa balerină de Corina Cîndea – Editura Librex

Editura : Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 312

Gen: Romantic

”La cei aproape optsprezece ani, întreaga viață a Ryei se concentrează asupra unui singur lucru: dansul. Asta este ceea ce îi place și își dorește să facă în viitor.

 La doar douăzeci și doi de ani, Jay Hamilton își vede visul cu ochii: semnarea unui contract cu una dintre cele mai bune echipe de fotbal american, Dallas Cowboys. Și nu doar atât. Pe cale să câștige finala împreună cu echipa, tânărul fundaș este hotărât să facă tot ce îi stă în putință să câștige trofeul.

 Întâlnirea celor doi și atracția puternică pe care o simt unul față de celălalt îi pune în dificultate, cariera strălucită care li se întrezărește și de care sunt atât de mândri devenind un impediment, alături de presa care profită de povestea lor fierbinte.

 Rupți între două lumi care nu au nimic comun între ele, cea a dansului și a sportului, Jay și Rya sunt nevoiți să facă unele compromisuri. Să aleagă. Dar când o fac, s-ar putea să fie prea târziu…”

   Am intrat în al treilea an de când încerc să vă ispitesc cu tot felul de cărți și ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu prezentarea sau recenzarea lor. În schimb, mă simt năpădită de mari emoții atunci când scriu despre autorii pe care îi apreciez în mod deosebit. În astfel de momente simt că nu pot reda cu acuratețe minunatele lor creații. Cum aș putea, din cuvintele mele simple și banale, să vă fac să înțelegeți impactul pe care îl are asupra mea o anumită carte, cât de mult îmi face sufletul să vibreze de bucurie, și în același timp, să vă conving că merită să o citiți și voi, stimatele mele doamne care îndrăgiți genul romantic?  

   Corina Cîndea este una dintre scriitoarele care reușește, prin intermediul poveștilor sale, să-mi însenineze zilele. Mă face să văd viața într-un fel mult mai luminos. Însă ea a reușit să mă surprindă cu “Micuța balerină”. De această dată am văzut o altă fațetă a talentului ei.  

   Mi-au plăcut enorm de mult cărțile din seria Triplu H pentru sunt povești amuzante, însă a fost suficient să citesc primele capitole din “Micuța balerină” ca să îmi dau seama că am de-a face cu o poveste mult mai specială față de ceea ce bănuiam. Este încărcată de emoție și pasiune, de scene puțin mai intense sau dramatice, tocmai pentru că autoarea s-a decis să abordeze anumite subiecte ceva mai sensibile, precum efectul drogurilor și al alcoolului, dar și despre agresiune sau tentativă de viol. Deși m-a durut sufletul să o văd pe Rya, personajul principal feminin al cărții, suferind din cauza prostiilor făcute de alții, am apreciat decizia luată de autoare ca să ne arate și această latură negativă a societății.  

   “Micuța balerină” înseamnă pentru mine mult mai mult decât o poveste de dragoste. Chiar dacă există un final fericit, tot am plâns puțin, dar acele lacrimi nu au apărut din cauza tristeții, ci din cauza puterii cuvântului. Anumite evenimente m-au făcut să râd, să plâng, ba chiar să compătimesc anumite personaje, însă ultimele 50 de pagini au făcut o tumbă cu sufletul meu. Mi-au oferit atâtea emoții, încât îmi venea să întorc pagină după pagină pentru a afla dacă totul va avea o rezolvare. Iar finalul m-a găsit cu un zâmbet tâmp pe chip.

   Acum nu vă gândiți că povestea ar fi prea bogată în tot felul de momente care v-ar întrista. Balanța înclină mai mult spre scene care v-ar descreții frunțile. Pe parcursul lecturii am avut impresia că asist la o comedie romantică delicioasă. Protagoniștii sunt adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile lor certuri și scene de gelozie. M-a binedispus reacțiile lui Jay atunci când o vedea pe Rya în preajma altor băiați, dar ceea ce m-a amuzat a fost modul cum a reacționat ea pe plajă, atunci când femeile se uitau după el. Profitând de faptul că Jay stătea pe burtă și sub pretextul că îi dă cu cremă, i-a scris pe spate cu crema protectoare “ Nu deranjați! Sunt luat!”    

   Povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști – Jay Hamilton (22 ani) și Rya Jones (17 ani), existând și scurte pasaje în care naratorul este fie Chase, prietenul cel mai bun al lui Jay, fie Shane, un dansator îndrăgostit de Rya.

   La începutul cărții asistăm la o partidă de fotbal american în care fundașul Jay Hamilton, aflat la primul său meci, marchează un touchdown și își duce echipa în semifinale. După meci urma să aibă loc o petrecere, sărbătorind astfel victoria, însă antrenorul echipei întrerupe momentul de bucurie, rugându-l pe Jay să-i facă o favoare. Bărbatul băuse câteva beri, uitând că mai trebuie să și meargă la liceu, acolo unde Taylor, băiatul lui mai mic, avea spectacol de balet. Așa că îi cere lui Jay să-l ducă până acolo. Dar curiozitatea îl îndeamnă pe tânăr să intre în sală, tocmai când pe scenă intră o balerină a cărei grație l-a făcut să-și țină respirația.

“Ochii i se măresc surprinși când pe scenă apare, în mijlocul dansatorilor dezlănțuiți, o balerină și își ține respirația în timp ce privirea îi rămâne fixată pe ea. Fata pare să vrea să demonstreze că baletul se poate dansa pe orice fel de muzică și asta îl incită.

  Deși nu își dă seama, poziția lui nu mai e relaxată acum, din contră. Desprins de perete, ușor încordat, privește cu uimire mișcările grațios executate de micuța balerină care pare înconjurată de o aură proprie. Plutește ușor pe scenă într-o înșiruire de unduiri și sărituri, apoi se oprește brusc, arătând ca și cum ar fi speriată de cei din jurul ei și fuge în culise.”

   Imediat după spectacol, antrenorul îi face cunoștință cu fiul lui, dar și cu partenera de dans a băiatului, nimeni altă decât micuța balerină, Rya. Încă aflat sub puternicul efect pe care aceasta i l-a făcut din prima clipă, și în ciuda faptului că inițial fusese șocat aflând că fata are doar șaptesprezece ani, acceptă să-i aducă  pe Taylor și Rya la petrecere, cu promisiunea că va avea grijă de cei doi.

   Nu a fost nevoie de prea mult timp ca să-și dea seama ce fel de fată este. La cât e de frumoasă și după modul grațios în care dansează, crezuse că e sufletul petrecerilor, fiind  mai mereu înconjurată de prieteni, dar de fapt Rya este o singuratică, unicul ei prieten fiind Taylor. Dansul îi ocupa fiecare clipă liberă și nu avea timp să lege prietenii. Oricum își dăduse seama că fetele nu se simțeau bine în preajma ei, iar băieții voiau  mai mult decât era ea dispusă să ofere.  

   Jay a înțeles că trebuie să se țină la distanță de ea, să scape de această ispită, așa că își îndreaptă atenția spre colegii lui, dar și spre o roșcată cu care ar vrea să sărbătorească și altfel victoria. Mult prea târziu a remarcat că Rya a dispărut.  

   Îngrijorat, dar și simțindu-se vinovat că uitase de ea, o caută prin toate încăperile, iar când ajunge în dreptul unui dormitor, aude un strigăt slab din interior. Izbește cu umărul în ușă și intră vijelios atunci când recunoaște vocea, apoi încremenește în fața imaginii care i se înfățișează. Un coleg de echipă, mort de beat, o îngrămădise pe Rya într-un colț al camerei, fiind pe punctul de a o viola.

Cămașa ei, făcută bucăți, e împrăștiată pe lângă pat, iar fusta îi e ridicată din cauza poziției în care s-a strâns de teamă. Își strânge mâinile pe pieptul ascuns acum doar de sutienul din dantelă, iar brațele și picioarele ei au urme roșiatice de la modul brutal în care a fost strânsă și îmi imaginez cu groază că mâine pielea ei frumoasă va fi plină de vânătăi.”

   Traumatizată de ceea ce i s-a întâmplat, îl roagă pe Jay să nu o lase singură, așa că acesta o duce acasă la el. Tânărul a încercat pe cât posibil să o scoată din starea de șoc, dar pe timpul nopții fata are un coșmar, iar țipetele ei îl trezesc pe tânăr care dă năvala în cameră. Vrând să o liniștească, se așează alături de ea în pat și cu toate că apropierea ei este o dulce tortură, în scurt timp a reușit să adoarmă. Dar odată cu ivirea zorilor, Jay se trezește cu plăcerea creată de  un corp cald pe care îl strânge-n brațe, iar fata răspunde la sărutările lui.  

Nu e un act sexual, e doar o imitație a lui și corpul meu e dureros de conștient de asta dar, chiar dacă nu sunt sigur că sunt complet treaz, știu instinctiv și că nu e pregătită pentru mai mult.”

   Când și-a revenit din beția pasiunii, Jay și-a dat seama ce era să facă și cu cine, așa că înainte să își piardă și ultima fărâmă de control și să facă ceva pentru care nu s-ar putea ierta niciodată, iese din cameră fără să mai privească în urmă, lăsând-o bulversată pe fată. După ce a făcut un duș cu apă rece, ca să-și liniștească hormonii, a condus-o acasă, promițându-i că o va suna din când în când, însă ea nu-l crede.

   Rya este uluită și copleșită de ceea ce s-a întâmplat. Se simte rușinată de modul în care i-a răspuns la sărutări, de felul în care s-a agățat de el. Însă temerea ei era că Jay a fost drăguț din obligație sau din milă. Se gândea că el probabil avea o mulțime de femei experimentate în jurul lui și să ” se trezească dimineața lângă un corp cald este ceva obișnuit la el” și poate că a reacționat din instinct. A durut-o răceala pe care i-o arătase imediat după ce și-a dat seama cine e lângă el, așa că și-a propus să uite ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore și să treacă mai departe.  

   Însă liniștea durează puțin pentru că Taylor își face apariția și îi spune Ryei că a primit de la Jay invitații la semifinale. Adevărul e că tânărul trimisese invitațiile cu un motiv. Încercase în ultimele săptămâni să și-o scoată pe fată din minte, dar dacă a văzut că nu reușește, a sperat că o reîntâlnire cu ea ar putea să-l ajute să scape de obsesia față de ea. Dar și-a dat seamă că s-a înșelat imediat de cum a văzut-o în tribună. Însă Rya îl ia prin surprindere atunci când îi spune că ar vrea să rămână prieteni, dar doar atât.

” Și …din nou sunt surprins! Realizez că în fața mea nu este o copilă speriată, așa cum mă așteptam, ci o fată suficient de matură să știe ce vrea. Și nu mă vrea pe mine! Tocmai mi-a spus-o clar și răspicat. Culmea, deși doream să-i ofer și eu simpla mea prietenie, încercând să ascund ceea ce simt, doar în speranța să o pot avea aproape mai des , acum nu mă mai pot mulțumi doar cu atât.”

   Până la urmă Jay o convinge să facă măcar o încercare, promițându-i că nu o să-i ceară mai mult decât este ea dispusă să ofere, dar știau că nu le va fi ușor, mai ales că amândoi munceau și pierdeau mult timp, ea cu școala și repetițiile, el cu meciurile și cantonamentele. Și în ciuda faptului că au decis să nu treacă la un alt nivel al relației decât după ce ea face optsprezece ani, știau că adevărata problemă era că el este o persoană cunoscută, iar ea minoră. Dacă lumea afla despre ei, Rya ar putea fi analizată și etichetată, iar pe Jay l-ar putea costa cariera.

   Lucrurile încep să se complice din momentul în care apar zvonuri despre relația lor, iar jurnaliștii  sportivi încep să-i atace, încercând să obțină interviuri cu ei. Oricât au negat relația sau au refuzat să răspundă întrebărilor, până la urmă s-a aflat.

După conferința de presă a celor de la Dallas Cowboys, fundașul Jay Hamilton a refuzat să răspundă întrebărilor referitoare la relația pe care o are cu o misterioasă blondă. Ei au fost văzuți vizitându-l, împreună, pe Chase Reed, coechipierul lui Hamilton, chiar în această seară. Precum vedeți, relația dintre cei doi pare destul de serioasă. Gurile rele afirmă însă că domnișoara este minoră…

   Dar relația de dragoste  riscă să se destrame nu doar din cauza că sunt hărțuiți de presă. Jay devine din ce în ce mai gelos și super-protectiv, din momentul în care află că ea va participa la curs de dans, un fel de tabără de pregătire și în funcție de prestație, i se oferea șansa unei burse de un an de zile, dar și din cauza apariției lui Shane, un dansator care s-a îndrăgostit de Rya.

“Deși ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost s-o fac să sufere, eu am fost cel care a rănit-o cel mai mult. Mi-am dat seama că relația noastră, așa scurtă cum a fost, i-a adus mai multă suferință decât bucurie.”

“Îmi plâng soarta, îmi plâng necazul…Plang după iubirea pierdută și ce ar fi putut să fie…Plâng pentru că el a renunțat, plâng pentru că și eu am renunțat.”

   Ce se va întâmpla dacă Rya primește bursa? Ei se iubesc suficient de mult încât distanța și timpul să nu conteze? Sau poate că Jay o va alunga cu gelozia, posesivitatea și neîncrederea lui? Ce reacție a avut Rya când l-a găsit pe Jay într-o ipostază extrem de compromițătoare alături de o altă tânără? Să fie oare adevărat că Jay se va căsători cu acea femeie din cauză că este însărcinată?

   Corina Cîndea a scris o carte încărcată de momente romantice, de multă pasiune și emoție. Am fost sedusă de “Micuța balerină“ a cărei poveste plină de farmec și profunzime și-a câștigat locul în sufletul meu.

Nota 10

Librex.ro

Cartea Micuța balerină de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blându

Editura: Librex

Număr de pagini: 236

    Cu toții am iubit măcar o dată în viață cu toată ființa noastră, am simțit că nu puteam nici respira dacă celălalt nu era lângă noi, am suferit și am fost geloși pentru că dragostea pe care o simțeam era mai mare decât ne-am fi putut imagina. Tocmai deoarece fiecare a trecut printr-o astfel de experiență, este imposibil să nu empatizați cu povestea de iubire prezentată de Andreea Blându în romanul său, „Sclipind la ultimul vagon”. Chiar dacă ați putea să-i spuneți pas în primă fază crezând că este o altă carte siropoasă de dragoste, vă spun de pe acum că nu este deloc așa. Romanul reușește să împletească armonios povestea de iubire cu pasajele introspective și dialogurile uneori chiar filosofice pe teme care ne macină pe toți: fericirea, timpul, singurătatea și viața în general.

    O întâlnire aparent banală și complet inofensivă între doi străini dintr-un compartiment de tren nu pare să anunțe nimic semnificativ, însă în povestea noastră această întâlnire se va dovedi un fel de conspirație a Universului. Nidia îl cunoaște pe irezistibilul Eric în drumul său cu trenul către Brașov. Încă din prima clipă cei doi simt o atracție unul față de celălalt. Pe parcursul călătoriei se analizează reciproc și se tachinează constant. Ceea ce pare la început a fi exces de zel, se dovedește a fi de fapt șansa de a-i aduce din nou împreună. La sfârșitul drumului, Eric își scrie numărul de telefon pe o schiță a portretului Nidiei. Ajunsă acasă și neputând să-și scoată chipul străinului din minte, fata decide să-și asume riscul de a-l suna. Din acest punct între cei doi se înfiripă ceva, o iubire aparent imposibilă datorită diferenței mari de vârstă. Lungile discuții și dezvăluiri îi apropie din ce în ce mai mult. Dar dacă Nidia se îndrăgostește până peste cap de tot ceea ce înseamnă Eric, bărbatul nu știe dacă ceea ce simte este dragoste sau o simplă atracție care se datorează dorinței de o poseda, de a deține controlul asupra cuiva. Relația lor, în mare parte a romanului mai mult platonică, are urcușuri și coborâșuri, însă reușește să reziste în ciuda distanței fizice dintre cei doi, unul fiind în Brașov și celălalt în Timișoara și a faptului că Eric este căsătorit.

   O scurtă perioadă de lipsă de comunicare între ea și Eric, câteva dezvăluiri neașteptate și un eveniment tragic zguduie din temelii lumea Nidiei, care se transformă dintr-o puștoaică exuberantă și pozitivă de 18 ani, într-o femeie măcinată de incertitudini și durere. Dar ceea ce o aduce din nou pe linia de plutire este tot Eric. Iubirea pentru el o încurajează să iasă din starea proastă și să-și lase viața în mâinile dragostei. Totuși, va putea supraviețui o astfel de poveste de iubire? Vor avea cei doi un final fericit? Aceste lucruri le veți afla singuri, dar eu vă pot spune că destinul Nidiei vă va măcina și vă va marca profund.

   „Sclipind la ultimul vagon” după cum v-am spus anterior nu este un simplu roman de dragoste, este și unul psihologic datorită abundenței pasajelor introspective, marcate de profunzimea gândirii personajelor și a modului în care ele sunt construite. Discuțiile lor abordează teme diverse, de la viață în general și până la conceptul de fericire și bineînțeles iubire. Cu toții vă veți regăsi în convorbirile celor doi și veți fi uimiți de realismul lor aproape copleșitor.

„Percepem timpul în funcție de momentele frumoase sau triste din viața noastră. Când suntem fericiți vrem să prelungim acel moment la maxim. Când suntem triști, ne dorim ca timpul să treacă, să cicatrizeze răni…”

„Ăsta e de fapt defectul oamenilor, teama de a trăi clipa. Obiceiul prostesc de a trăi într-un viitor fad ne ucide prezentul care de multe ori poate fi extrem de plăcut, dacă știm să îl facem să fie plăcut!”

    Nidia, la cei 18 ani ai săi, este o puștoaică plină de viață, a cărei frumusețe nu este neapărat de natură fizică, ci provine din firea ei pozitivă. Ea trăiește prezentul la maximum, fără menajamente, astfel că dragostea pe care o simte pentru Eric este enormă, sufocantă. Fiind prima ei iubire, este de-a dreptul copleșitoare, poate chiar obsesivă. Îl iubește pentru tot ceea ce este el, pentru felul în care se mișcă sau vorbește, pentru felul în care o privește. Este capabilă să-i ierte orice, indiferența, statutul de bărbat căsătorit și uneori chiar cuvintele care o rănesc profund. Pentru ea Eric este poziționat pe un piedestal, reprezentând perfecțiunea, idealul, astfel că dragostea dintre ei poate învinge orice bariere. Tocmai din această cauză, după ce primește câteva lovituri puternice de la viață, Nidia se refugiază în iubire. Vede în acest sentiment soluția tuturor problemelor sale, este singurul lucru care o poate salva, care o poate proteja, care îi permite să meargă mai departe. Dragostea devine un fel de drog de care este dependentă. Dar ce se întâmplă oare când este privată de acest sentiment? Poate supraviețui și fără el?

   La polul opus îl avem pe Eric, un bărbat matur de 30 de ani, căsătorit, dar în relații precare cu soția. Este genul de om calculat, responsabil, care în general merge la sigur, nu vrea să riște nimic. Tinde spre introspecție și, fiind trecut prin viață, uneori pare să se victimizeze. În spatele chipului încrezător, șarmant și glumeț, stă acea față a sa nesigură, vulnerabilă și măcinată de incertitudini. Când în viața sa își face apariția Nidia, lucrurile par să se schimbe. Simte o atracție inexplicabilă față de ea, fapt ce-l încurajează să-și asume anumite riscuri. „E ceva ce mă atrage la ea. Am avut ocazia să văd tinere mult mai frumoase decât ea. Nu frumusețea îmi trezește interesul, e altceva în prezența ei care mă intrigă.” Însă undeva în adâncul său nu este sigur de acuratețea sentimentelor sale și nici chiar de ale tinerei. În viziunea sa, dragostea Nidiei pentru el este doar o fază trecătoare. Chiar dacă acum e puternică și pare că poate cuceri munții, în timp ea se va estompa și va dispărea. În ceea ce privește propriile sentimente, nu este foarte sigur dacă iubirea este cu adevărat iubire sau doar o dorință de schimbare ori un sentiment ce își are rădăcinile în aspirația de a poseda, de a avea control asupra vieții unei alte persoane. Tocmai din cauza acestor dubii, atunci când este forțat să aleagă între o dragoste covârșitoare, dar imposibilă și prima sa iubire, marcată de certitudine și siguranță, Eric o alege pe cea de-a doua. Va realiza însă la timp ceea ce simte cu adevărat pentru a sfida legile firii, făcând posibilă o iubire imposibilă sau va frânge fără milă aripile Nidiei?

    Povestea romanului este un adevărat roller-coaster de sentimente, care vă va purta cu fiecare pagină de la agonie la extaz. Ea ne arată cum poate schimba iubirea viața aparent banală a unor oameni proveniți din medii diferite. Veți trăi alături de portagoniști fiorii iubirii, veți simți durerea dezamăgirilor și a înșelăciunilor și veți zâmbi imaginându-vă scenele pline de pasiune care ilustrează perfect ceea ce înseamnă cu adevărat dragostea. Destinul Nidiei este o adevărată lecție de viață și vă pot spune că vă va impresiona profund pentru că se remarcă printr-un realism uluitor. Veți iubi alături de ea, veți râde, veți roși și veți plânge, trăind la intensitate maximă fiecare stare prin care trece tânăra pe parcursul evoluției sale într-un timp relativ scurt de la o adolescentă, la un adult încercat de viață. Chiar dacă nu sunt o mare amatoare de cărți de dragoste, romanul Andreei Blându m-a impresionat extrem de plăcut pentru că tânăra autoare a reușit să contureze atât de bine o poveste de dragoste profundă și în același timp sfâșietoare.

   „Sclipind la ultimul vagon” este un roman care cred că va plăcea nu numai amatorilor de romance, ci și celor care vor să citească o carte realistă, în filele cărei să se regăsească și care ar putea să le deschidă ochii cu privire la propria viață. Având un asemenea debut, aștept curioasă următoarea carte semnată de Andreea Blându.

Vă las câteva citate care m-au impresionat:

„Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții.”

„Când suntem copii ne dorim să creștem, să fim puternici, responsabili, ne place să fim considerați mari, să ni se acorde încredere, nu bănuim nici măcar o secundă că magia dispare…exact în momentul în care devenim conștienți de realitatea din jurul nostru.”

P.S. Eu nu am reușit să anticipez finalul romanului. Sunt curioasă dacă voi o veți face ;)

Librex.ro

Cartea Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blandu a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

            Oraşul de deasupra de Nicoleta Tudor-Editura Librex

Editura : Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 290

Gen: Romantic, Fantasy

 Seria Cercurile mistice: 1. Cercurile mistice; 2. Ora;ul de deasupra; 3.Toria

    A doua carte din seria Cercurile Mistice dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, între două mari iubiri.O iubire pământeană poate străbate timpul și spațiul?

Două universuri paralele unite prin dragostea Mădălinei.

 Dacă mângâierea ta ar fi vânt,

 Aș zbura până la cer.

 Dacă sărutarea ta ar fi soare,

 Aș avea căldură pentru șapte vieți.

 Dacă tu ai fi a mea,

 Aș fi înger . . .  “orasul-de-deasupra-2

    De două ori am citit cartea” Orașul de deasupra“ si de fiecare dată a avut același impact asupra mea. Autoarea scrie într-un fel atât de sublim, plin de duioșie, încât pur și simplu am simțit că emoția mă doboară și abia îmi puteam stăpânii lacrimile. Am trăit fiecare moment la intensitate maximă. Am râs, am plâns și am suferit alături de Mădălina. Iar la final, am simțit un gol în stomac pentru că trebuia să mă despart de personajele pe care ajunsesem să le îndrăgesc atât de mult. Și tare greu m-am desprins de acele fire invizibile care mă țineau legată de uluitoarea poveste scrisă de Nicoleta Tudor.

   Dacă în primul volum al seriei Cercurile mistice m-a fascinat latura mistică (vrăjitorie, șatră de țigani, blesteme), în “Orașul de deasupra”  m-a cucerit modul cum a fost imaginată planeta Toria, îmbinarea dintre real și supranatural/real și fantezie, trecerea de la niște momente tulburătoare, tensionate sau înduioșătoare, la anumite situații care aduc cititorului zâmbetul pe buze. În plus, mi-a făcut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu personaje dragi mie: Maria, Matei, Iolanda, Iani, Garofița, bătrânul Bulibașa și șatra de țigani.

   Personajul central al romanului este Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, protagoniștii primului volum al seriei Cercurile mistice. Având o fire boemă, tânăra preferă să picteze și să citească decât să își îndrepte atenția spre medicină, așa cum își dorește mama sa. Ea a moștenit harul părinților ei, acela de a citi și influența gândurile oamenilor, dar și de a-i vindeca, făcând să dispară durerea “numai fixându-și ochii ei negri, mari și lăcrimoși asupra zonei pe care dorea să o vindece”. Însă ea mai are un dar, acela de a vedea “orașul de deasupra “ planeta Toria.

   În urmă cu câțiva ani, Mădălina a găsit în podul casei o ladă veche în care erau ținute niște straie străveche, dar și un săculeț cu bănuți. Bănuțul cu o gaură perfectă în el i-a atras atenția, și în timp ce-l studia, a constatat că pe fațetele lui începea să se vadă orașul pe care ea îl vedea de când se știa. În timp ce-l strânge în mână, se trezește că este teleportată în Toria, la malul mării și vede cum un băiat cam de vârsta ei este  împins de doi bărbați  până la apă. Scena înspăimântătoare la care asistă în continuare o face să strângă și mai tare bănuțul și astfel se întoarce în camera sa.

Și atunci a simțit amețeala care a cuprins-o brusc, tunelul pe care aluneca în rotocoale, țipătul ei fiind acoperit de un vuiet de lumină care o înconjura și o împingea tot înainte. Când și-a revenit, se afla în nisip, pe malul mării, iar în spatele ei se conturau clădirile elegante și strălucitoare pe care ea le zărea în miniatură.”

   Ani au trecut, Mădălina ajunge să-l cunoască pe Sorin și pe zi ce trece simte că îl place tot  mai mult. Tânărul pe cât era de frumos, pe atât era de sufletist și blând. O făcea să râdă tot timpul și îi  dădea un sentimentul de stabilitate și încredere.

Era iubitul ei, iar ea se simțea liniștită alături de el. Se simțea în siguranță. Îl cunoștea doar de câteva luni dar știa că el va fi umărul de care ea se va sprijini. El va fi liniștea ei.

   În noaptea de după incidentul de la cinema, în urma căruia ea îl salvează pe Sorin, ajunge să vadă din nou orașul de deasupra și brusc ia decizia să scoată din nou bănuțul din noptieră și astfel ajunge din nou pe malul mării, în Toria. Curiozitatea o face să intre în oraș, tocmai când are loc o petrecere unde toată lumea poartă măști, precum cele venețiene. Și aici se împrietenește cu o fată care îi spune ceva ce o nedumerește pe Mădălina.

“-De unde știi tu cum se îmbracă pământenii? mă întreabă cu glasul scăzut. Pe aici nimeni nu mai știe nimic de pământeni de când a fost Căderea.

 – Bănuiesc, i-a răspuns nesigură, întrebându-mă ce înseamnă Căderea.

– Interesant, spuse după ce mă mai studie o dată. Bunica mea îmi povestea adesea despre pământeni, străbunica ei a fost pe pământ. De fapt a și rămas acolo. De atunci nu mai avem voie. Nu se știe nici la cine este cheia. Dar ce vorbesc eu, știu că nu am voie.”

   Revenind pe plaja din Toria, Mădălina zărește un un tânăr care stătea sprijinit de un bolovan, privind pierdut spre mare. Și îl recunoaște. Este băiatul pe care l-a văzut prima dată.

Dintr-o mie de băieți, aș fi recunoscut acei ochi negri, ochii care m-au tulburat și pe care nu i-am putut uita niciodată. Părul negru îi flutura în bătaia vântului, și atunci am știut. Și el mă recunoscuse. “

   La următoarea vizită în orașul de deasupra, Mădălina descoperă că pe tânăr îl cheamă Naum și este descendentul direct al primei familii care a venit pe Toria. De asemenea, află mai multe  lucruri despre această minusculă planetă, dar și că bănuțul este de fapt o cheie cu ajutorul căruia cei din Toria puteau părăsi planeta, iar Naum era însemnat ca purtător al cheii.

 Planeta se răzbunase pe locuitorii ei, pentru că nu o trataseră cum trebuie, și încet încet dispărea câte o porțiune din aceasta. Ei nu o mai puteau vedea sau percepe în nici un fel. Astfel că rămase vederii lor doar un oraș, cu malul mării în care nu se mai încumetau să intre sau să navigheze, întrucât nu știau cât mai puteau vedea sau percepe din acesta. Sau nu li se dădea voie. Doar cei care mureau erau însoțiți pe ultimul drum până la malul mării unde erau lăsați pe apă, și dispăreau în neant.”

   Între cei doi apare o atracție instantanee, o pasiune mistuitoare care pe zi ce trece o distruge sufletește  pe Mădălina. În viața ei exista deja Sorin, iar alături de Naum simțea o foarte mare nesiguranță.

Dar ce mă făceam cu dragostea mea pentru Naum, care mă mistuia centimetru cu centimetru. Nu aveam aceeași siguranță nici în el, nici în mine. Câteodată mă privea cu atâta durere de îmi dădea impresia că îmi ascunde ceva.”

  Prima oară când m-a sărutat, după nouă luni, am simțit cum dispare nisipul de sub picioarele mele. A fost atât de intens ce am trăit, golul pe care l-am simțit în stomac, foamea pe care o aveam de el. Am tânjit după acel sărut timp de nouă luni. Credeam că nu se va mai întâmpla niciodată. Şi mai târziu, stând în patul din camera mea, simțeam acel sărut. Simțeam gustul lui ușor sărat de la briza mării și buzele lui fierbinți care le striveau pe ale mele. Și apoi privirea lui pierdută. L-am întrebat dacă regretă că m-a sărutat. A dat din cap supărat și mi-a spus că nu regretă nici un moment decât că a așteptat atâta timp ca să o facă. Și că acum, că a făcut-o, nimic nu va mai fi la fel. M-a întors spre el, mi-a cuprins fața cu palme puternice și mi-a spus:

-Odată și odată noi vom fi împreună! “orasul-de-deasupra-1

   Mădălina se tot gândește că trebuie să se distanțeze de misteriosul Naum, dar nu rezistă tentației. Tot ce conta pentru ea era să-l vadă. Nu-și putea controla iubirea pentru el. Incertitudinea, nesiguranța, necunoscutul, toate acestea o neliniștesc. Suferă în tăcere, refuză să discute cu cineva și încet încet intră în depresie. Sorin îi este alături când trece prin aceste moment grele, fără să bănuie ce se petrece în sufletul fetei.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

   Cu toate că tânărul îi spune că într-o zi vor fi împreună, comportarea lui Naum îi aduce fetei numai suferință și dezamăgire. Iar ziua în care Aris, prietena pe care și-a făcut-o în Toria, le spune că Enola se apropie, duritatea cu care el îi cere Mădălinei să plece, o sperie cumplit. Dar cine era Enola și ce influență putea avea asupra lui, încât să se poarte cu ea cu atâta asprime?

   Mădălina și-a interzis să mai privească spre cer, să mai caute orașul de deasupra. Luni de zile a refuzat să se mai ducă după Naum. Pentru ea nu mai exista decât Sorin și dulcea dragoste pe care i-o purta.

“M-am simțit vie la el în brațe, după atâta timp, îl simțeam și simțeam că îl iubesc. Și simțeam că trăiesc. Mă privea și mă săruta, mă săruta și iarăși mă privea .Îi simțeam pulsul accelerat, îmi simțeam inima bătând, simțeam legătura care se crea între noi, ne învăluia și ne făcea să plutim  de plăcere, de bucurie și de iubire.”

    Dar pe Mădălina o frământă multe gânduri. Vrea să-l mai vadă pe Naum pentru ultima oară, să primească niște explicații de la el, dar ajunge să cedeze în fața lui.

  Însă  ceea ce îi va pricinui cea mai mare suferință a fost acel moment în care îl vede pe Naum alături de o tânără frumoasă care îi spune acestuia:“Abia aștept să ne unim, pentru a nu ne mai despărți în fiecare zi

 

“Am simțit cum îmi aluneca pământul de sub picioare și lacrimi grele au pornit să-mi curgă pe față. Deci asta era. Am atins bănuțul pentru a nu mă repezi cu pumnii asupra lui Naum și am ajuns în camera mea pentru a-mi linge rănile.”

    Oare va scăpa Mădălina de fantoma acestei iubiri sfâșietoare? Ce alegere va face ea? Oare ce reprezentă Căderea? De ce nu aveau voie cei de pe Toria să vorbească despre pământeni?

“-  Ai sufletul chinuit de o dragoste mare. O dragoste care te omoară pe picioare. Ai de făcut o alegere grea. Între un bărbat pe care îl iubești mistuitor și un bărbat pe care îl iubești la fel de mult dar care îți aduce liniștea în suflet.”

Voi trăi toată viața cu amintirea unei iubiri fără seamăn, a unei iubiri care nu se va șterge din sufletul meu niciodată.”

   Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să vă las vouă plăcerea de a descoperi ce se întâmplă mai departe cu Madalina, Sorin şi Naum.

   Vă mărturisesc că pe mine m-a impresionat răbdarea lui Sorin, faptul că el nu-i cere Mădălinei nimic, ci o îndeamnă să facă ceea ce îi dictează sufletul. De aceea mi-a plăcut de el foarte mult. Dar și suferința lui Naum m-a răvășit profund!

   “Orașul de deasupra “este un roman complex, fascinant, intens, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor. Iubirea, magia și fantasticul își dau mână într-o poveste care atinge sufletul oricărui cititor romantic!

Nota 10 +

 

Librex.roCartea Orașul de deasupra de Nicoleta Tudor a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Umbra nopţii de Raluca Butnariu- în curând la Editura Celestium.

   Dimineaţa senină anunţa o zi splendidă. Cerul era albastru ca florile de nu-mă-uita şi nu se zărea nicăieri nicio urmă de nor. Deşi era cu puţin înainte de ora nouă dimineaţa, căldura se făcea simţită din plin.

  Într-o rochie de vară din mătase albă, cu imprimeuri florale pastelate, lady Anne Marie Victoria Stoneleight cobora graţioasă treptele din faţa conacului. Înfrânându-şi impulsul de a se arunca în şaua Minervei şi de a o mâna nebuneşte peste pajiştile înflorite şi de un verde fraged de la Stoneleight Park, se aşeză pe băncuţa joasă din dreapta intrării, înarmându-se cu răbdare şi aşteptându-şi sora mai mică.

   Emma nu era niciodată punctuală şi oricât de des i se reproşase acest fapt, asta n-o făcuse să fie mai disciplinată sau mai responsabilă. În fond, nu avea decât paisprezece ani, cu şapte ani mai puţini decât ea, şi încă nu era suficient de matură ca să-şi asume anumite responsabilităţi sau să înţeleagă importanţa anumitor reguli. Emma încă mai oscila la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă şi, fiind cea mai mică, era şi răsfăţata casei. Anne ştia că ar fi trebuit să înceteze cu toţii s-o mai cocoloşească, dar Emma era pur şi simplu adorabilă şi avea un mod de a-ţi zâmbi irezistibil, sfârșind prin a-i îmbrobodi pe toți după placul ei. Era frumoasa familiei şi promitea să fie în continuare.

  Oftând, Anne îşi rezemă spatele îngust de spătarul vopsit în crem al băncuţei, încercând să nu se gândească la condiţia fizică încă fragilă în care se găsea. Ultimele patru zile şi le petrecuse în pat, bolind din cauza răcelii stupide pe care o căpătase în urma ploii ce o prinsese pe drum, pe când se întorcea călare de la mătuşa Margaret.

  Anne ştia că nu doar febra fusese cea care o pusese la pământ.
Pentru prima dată în cei aproape douăzeci şi unu de ani câţi avea, se îndrăgostise lulea. Cu adevărat chinuitor era faptul că nu avea nicio dovadă care să-i insufle convingerea că bărbatul care-i răpise liniștea inimii nutrea aceleași sentimente pentru ea. Și nu se întrevedea niciun orizont pentru așteptările ei.

Sursa: Editura Celestium.

Secrete, de Rodica Mijaiche

 Titlul original: Secrete
Editura: Librex
Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 289
Gen: Romantic
Cotație Goodreads: 4,33

     Mi-a făcut plăcere să citesc cartea Rodicăi Mijaiche, „Secrete”. A fost o lectură ușoară, plăcută, ca o gură de aer după o carte mai solicitantă. Pur și simplu am devorat-o.

     Este un roman ce reunește romantismul, umorul, acțiunea. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, este un roman profund psihologic. Lucrurile nu se întâmplă pur și simplu, personajele nu sunt bune sau rele de la natură, ci motivațiile, faptele și trăsăturile personajelor sunt motivate psihologic:

Alexa se simte în permanență vinovată, are tendința să se culpabilizeze pentru orice, având o poveste tristă: a fost părăsită de tată în copilărie, a asistat la suferința mamei, pentru ca în adolescență să se implice în relații cu bărbați ce o făceau să sufere. Ca mulți copii ale căror familii se destramă, a trăit toată viața cu impresia că vina este a ei.

Mihnea, personajul negativ, misoginul pe care ai tendința să-l scalpezi, este rezultatul unei traume familiale și a conjuncturii. Urăște toate femeile din cauza relației problematice cu propria mamă.

Marina este o femeie puternică, ce nu se lasă învinsă și cu o puternică tendință de a-i proteja pe cei din jur, probabil pentru că în adâncul sufletului, ea este cea care are nevoie de protecție, lucru pe care nu l-ar recunoaște nici în ruptul capului.

Ne sunt prezentate în paralel trei povești de dragoste:

Marina și Sebastian, o poveste veche și întreruptă în urmă cu 7 ani. Printr-un joc al destinului, cei doi se reîntâlnesc și constată că vechea flacără nu s-a stins.

– Alexa și Albert: ea, o femeie vulnerabilă, rănită, ce încă nu și-a revenit după relațiile dezastruoase și traumele familiale; el, un tip puternic, echilibrat emoțional, capabil s-o înțeleagă și s-o iubească așa cum e.

– Lindsey și Lucas: o iubire din trecut, din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, plină de secrete. Marina și prietena ei, Alexa, se ocupă cu restaurarea operelor de artă. Unul dintre clienți este un domn din Anglia, ce le solicită competența pentru restaurarea unul tablou ce-i aparținuse mătușii sale. Împreună cu tabloul au fost găsite unele scrisori. Citindu-le, cele două prietene află despre povestea dintre Lindsey și Lucas, aceasta desfășurându-se în paralel cu acțiunea din prezent.

   Activitatea profesională a celor două prietene este urmărită cu interes de doi indivizi dubioși: știau că ele se ocupă cu obiecte valoroase de artă și sunt interesați bunurile pe care le pot fura. Însă situația ia o anumită turnură, interesul se mută pe planul personal, iar Marina este atacată de cei doi, care încearcă s-o violeze. Atunci reapare Sebastian în viața ei, care era prin preajmă și o salvează. Din acest punct, începe o goană continuă: Mihnea, cel mai înverșunat dintre atacatori, devine obsedat de Marina, dorind cu orice preț să-i provoace suferință și s-o facă să plătească pentru că l-a sfidat. Sebastian, ce a făcut parte din trupele speciale, îi este alături Marinei, protejând-o non-stop.

    Atacatorul o implică și pe Alexa în răzbunare, știind că Marina ținea foarte mult la ea și avea tendința de a o proteja.

În încercarea de a o proteja pe Marina, Sebastian apelează la ajutorul altui personaj, Snake, ce cunoștea tot ce mișca în oraș.

    Vor scăpa de atacatori? Se vor împăca Marina și Sebastian? Va trece Marina peste orgoliu? Se va lăsa Alexa iubită de Albert, lăsând deoparte tendința de a se culpabiliza pentru orice? Care este misterul poveștii dintre Lindsey și Lucas?

    Dacă mă întrebați pe mine, povestea mea preferată este cea dintre Lindsey și Lucas: despărțiți de un război necruțător și uniți de ceva mult mai profund: „Inima mea a luat-o la sănătoasa. Afară era război, iar în inima mea se ducea lupta pentru supraviețuirea spiritului meu.”

    Personajul preferat este Marina: puternică, orgolioasă, cu tendința maternă de a proteja, de fapt ea are nevoia de a fi protejată. Cel mai mult la Marina îmi place concepția ei despre viață:

„Nu înțelesese niciodată dorința unor femei de a scăpa de independența lor greu dobândită. Ei nu-i era cunoscut sentimentul de a aparține unui bărbat, de a-i fi controlată viața și de a nu lua decizii de una singură.”

„Dar știa că nu avea nicio șansă cu Marina. Era o tipă prea dură, iar acest lucru se vedea cu ochiul liber din săgețile verzi ce le arunca pe deasupra ceștii de ceai.”

Și mai există un motiv pentru care sunt sigură că multe o invidiem pe Marina: „Știuse tot timpul că era felul de mâncare preferat al Marinei și nu știuse niciodată cum de se menținea în formă, deoarece mânca tot ce-și dorea și arăta nemaipomenit tot timpul”

   Și tipul preferat? Credeți că e puternicul și chipeșul Sebastian, sau carismaticul Albert? Neaaahhhh, este… Snake! Un bărbat misterios, dur, ce se pare că a suferit mult și cu o atitudine ce-mi place, este cel mai contradictoriu personaj:

„Era șeful celei mai temute bande din oraș. Cu acea cicatrice ce-i traversa fața de la ochiul drept spre buză, dobândită în timpul unei acțiuni secrete, putea să bage spaima în oricine. Dar cu atitudinea galantă și privirea aurie, ca a unei feline gata de atac, încadrată de gene lungi sub sprâncenele frumos arcuite, Sorin era sigur că individul avea femei pe alese, pentru că-l văzuse în câteva rânduri însoțit de niște tipe la care el doar visa.”

„Iar cicatricea ce ar fi trebuit să-i urâțească chipul, îl făcea doar să piară mai misterios, iar Sebastian era convins că femeile erau atrase ca moliile la lumina arzătoare a becului”

„Ochii Marinei nu se desprindeau de bărbatul înalt cu cicatrice pe față. Era ceva cu tipul ăsta ce-i făcea sângele să înghețe. Era… malefic și totuși… peste toate vălurile de la suprafață, un grăunte de candoare sau neliniște se regăsea ca un praf presărat deasupra lui.”

„- Niciodată, absolut niciodată, nu violezi o femeie. Femeia este ceva sfânt. Nu o atingi decât cu o floare, iar asta dacă-ți permite ea.”

„- Ascultă-mă, faptul că mă ocup cu ce mă ocup, nu înseamnă că sunt o brută. Eu am o treabă cu cei care mă amenință și care mă vor închis, dar niciodată nu am ridicat mâna asupra unei femei.”

Voi ce spuneți? Ce poveste, personaj și tip din carte preferați?

 Ce mi-a plăcut:

fluiditatea textului – cartea se citește foarte ușor și repede;

–  legenda cascadei Bigăr, despre care habar n-aveam;

– partea psihologică: romanele de dragoste nu sunt genul meu, însă acesta, cu implicațiile psihologice de care am vorbit mai sus, este mai mult decât un simplu roman de dragoste;

– autenticitatea, unele lucruri sunt chiar desprinse din viața reală:

„În ușă era vecina ei de la etajul unu care o urmărea ca o umbră. Niciodată nu-i plăcuse ca cineva să știe tot ce se întâmplase pe scară. Nu-i plăceau oamenii clevetitori, iar această bătrână asta era.”

„Normal, nu tu trebuie să dai raportul cu privire la viața intimă, să spui de ce nu te căsătorești, de ce nu ai copii. Pfui, răbufni ea, oamenii ăștia nu au viața lor?”

 Ce nu mi-a plăcut: nu neapărat că nu mi-au plăcut, însă mi se par cam trase de păr:

– scena din pădure, cu lupii: cum a știut exact Tiberiu unde s-o găsească pe Alexa, în mijlocul pădurii și cum niciunul dintre ei nu a luat în calcul pericolul animalelor sălbatice: Alexa a rămas în pădure noaptea, iar Tiberiu a intrat în pădure fără să stea pe gânduri; cum lupii au sărit pe Tiberiu și pe ea au lăsat-o în pace, ba chiar au ascultat-o când i-a asmuțit pe el; lupii nu sunt câini;

– cum de a știut Mihnea unde exact au plecat Marina și Sebastian, în condițiile în care Sebi a păstrat secretul inclusiv față de Marina.

Citate:

„Peste tot vedea căsătorii din interes sau din disperarea unor femei ce credeau că acest eveniment avea să le transforme viața în altceva decât un adevărat calvar, dacă nu erau lângă persoana dorită.”

„Puteau doi oameni să se mai iubească după o despărțire atât de lungă și după atâtea suferințe?”

Despre autoare:

  Rodica Mijaiche este o tânără autoare, având deja publicată cartea „Anotimpul iubirii”. Este, totodată, o persoană caldă, amabilă, prietenoasă și o spun din proprie experiență, având ocazia de a o cunoaște personal.

 

Librex.roCartea Secrete de Rodica Mijaiche a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Când viața îți oferă lămâi...

 După ce te-am pierdut, de Jojo Moyes

Titlu original: After you (2015)

Editura Litera, 2016

Colecția Blue Moon

Nr. de pagini: 394

Traducere: Graal Soft

E important să nu-i transformăm pe cei morți în sfinți. Nimeni nu poate păși în umbra unui sfânt.

Când viața îți oferă lămâi…

    După ce te-am pierdut reprezintă continuarea bestsellerului Înainte să te cunosc, pe care trebuie să îl citiți, altfel e ca o iarnă fără Crăciun. O recenzie ne oferă Mili aici.

   Acțiunea începe la 18 luni de la decizia devastatoare pe care a luat-o Will, personajul din Înainte să te cunosc,  sinuciderea asistată, determinată de o paralizie aproape totată. Louisa Clark, personajul narator al celor două volume, este încă blocată în trecut, luptându-se cu consecințele alegerilor iubitului său. Sentimentul de vinovăție, și faptul că iubirea dintre ei nu a fost suficientă pentru el îi fac eroinei sufletul țăndări și se refugiază în alcool. Putem vorbi, de fapt, despre două Lou: de Înainte (să te cunosc) și de După (ce te-am pierdut); Lou de Înainte era o tânără de 26 de ani, lipsită de ambiții, dar cu potențial, naivă, dar spontană, pata de culoare a satului englezesc Storfold. Lou de După este aproape de nerecunoscut: taciturnă, nefericită, singuratică, ștearsă, o locuitoare oarecare din estul Londrei, cu o slujbă oarecare și o viață oarecare. Will îi deschisese ochii spre o lume nouă, făcând-o să-i promită că o va descoperi și o va cerceta, însă ea ratează, deoarece încă învață să trăiască fără el.

La început, o să te simți puțin stânjenită în noua ta lume. Întotdeauna te simți ciudat când ești izgonit din zona ta de confort. Dar în tine, Clark, există o foame de cunoaștere. Curaj. Pe care l-ai îngropat, așa cum fac majoritatea oamenilor.

Trăiește bine. Pur și simplu trăiește., o sfătuia Will în scrisoarea de adio.

Dar, te-am dezamagit, Will Traynor. Te-am dezamăgit în toate felurile posibile,simte ea.

   Sugestiv pentru situația actuală a personajului este locul de muncă: ospătar la un bar din aeroport. De aici, Lou privește ca un naufragiat cum viața trece pe lângă ea; oamenii vin și pleacă și ea rămâne acolo; singură și blocată în trecut.

   Într-o noapte, îmbătată cu vin alb și cocoțată pe acoperișul blocului în care locuia, se sperie de o voce feminină și cade, suferind multiple fracturi, care o vor ține imobilizată timp de mai multe săptămâni. Este momentul să facă pace cu familia, mai exact, cu mama sa, cea care nu o iertase pentru că îi susținuse decizia lui Will. Perioada de convalescență o petrece acasă, prilej pentru autoare să prezinte cu mult umor familia patriarhală și dinamica acesteia: mama are obsesia curățeniei, tatăl și bunicul își petrec timpul odihnindu-se în fața televizorului iar Treena, cealaltă fiică, încearcă să construiască sieși și fiului un viitor.

Mama se dădu într-o parte și atunci am văzut clar, pentru prima oară, fața bunicului. Avea o pereche nouă de sprâncene, groase și negre [… .

–Încetează să mai pictezi peste tot, țipa Treena. Doar pe hârtie, s-a înțeles? Nu pe pereți. Nu pe fețe. Nu pe câinele doamnei Reynolds. Și nu pe pantalonii mei.

–Dar îți scriam zilele săptămânii… […]

În căsuța noastră, pașii tatei, coborând scările, răsunară ca un tunet. Năvăli furios în camera de zi, cu părul dat pe o parte și cu umerii aduși.

–Nu mai poate omul să se odihnească în casa asta nici măcar în singura lui zi liberă? E mai rău decât la casa de nebuni aici.

Ne-am oprit cu toții holbându-se la el.

–Ce e? Ce-am spus?[…]

Imaginea era aproape magnifică. Thomas îi colorase toată fața tatei cu carioca albastră. Ochii lui apăreau acum ca două agrișe dintr-o mare ca de cobalt.

–Ce e?

Thomas, târât de mână de maică-sa în hol, se tânguia în semn de protest:

–Dar ne uitam la „Avatar”! Și bunicul a spus că nu s-ar supăra dacă ar fi un avatar.

   Întoarsă în Londra, frecventează un grup de sprijin într-o biserică, fiind oarecum forțată de familie, care era convinsă că Lou voise, de fapt, să se sinucidă. Aici va cunoaște oameni cu povești triste, oameni care au pierdut pe cineva și care încearcă să își vindece rănile. Prin intermediul lui Jake, un băiat căruia îi murise mama de cancer, îl cunoaște pe Sam Fielding, paramedicul ce îi salvase viața îi acea noapte, de care se va îndrăgosti. Dacă iubirea față de Will era una mai mult spirituală, față de Sam simte o atracție fizică irezistibilă.

Simpla lui prezență mă copleșea. Sam mi se părea de două ori mai voinic și de două ori mai plin de viață decât alți bărbați. Gândurile mi se învârtejeau în cap și mă simțeam atrasă de ochii lui, care se îngustau ușor atunci când mă asculta, ca și cum Sam ar fi încercat să se asigure că înțelege perfect ceea ce spun. Îmi plăceau țepii bărbii nerase care se ițeau pe maxilare, forma umărului său, sub lâna moale a puloverului. Ochii mei nu se dezlipeau de pe mâinile lui zăbovind pe masă, cu degetele bătând ușor tăblia acesteia. Niște mâini dibace. Mi-am amintit blândețea cu care îmi sprijinise capul, felul cum mă agățasem de el în ambulanță, de parcă era singura mea ancoră.

   O dovadă a faptului că tehnica narativă a autoarei a evoluat cu acest roman este faptul că acțiunea se desfășoară într-un ritm alert, cu mai multe planuri narative (dintr-o perspectivă subiectivă), personaje-cheie și răsturnări de situație. La puțin timp după întoarcere în Londra și la rutina zilnică, în viața eroinei își face apariția Lily Houghton-Miller, o adolescentă vulnerabilă și rebelă de 16 ani, care tocmai aflase că Will Traynor fusese tatăl ei. Viața Louisei se schimbă radical, devenind mamă de facto și înlocuind-o pe Tanya, o femeie narcisistă și mamă denaturată, neinteresată de soarta propriei fiice. Cu toate că Lily îi provoacă necazuri (se droghează, aduce persoane dubioase în casă, îi fură bijuteriile), Lou nu o abandonează, renunțând chiar la o slujbă bine plătită din S.U.A. . Mai mult, o ajută să lege o relație cu bunicii Traynor, despărțiți acum. În același timp, Lily devine prin sinceritatea ei brutală o oglindă a vieții anoste pe care o duce Lou.

–Ce știi tu despre orice lucru? Îți petreci toată viața într-un apartament de rahat, unde nu te vizitează nimeni. Părinții tăi sunt convinși că ești o ratată. N-ai nici măcar curajul să renunți la cea mai jalnică slujbă din câte există.

   Întrebări dureroase o macină. Oare dacă ar fi știut Will că are o fiică, s-ar fi răzgândit? Ar fi putut să îl convingă să nu se sinucidă? Dacă se îndrăgostește de Sam, trădează iubirea pentru Will? Va putea să se țină de promisiunea făcută lui Will?

   În alt plan, relația dintre soții Clark scârțâie; Josie s-a săturat să-și ducă viața făcând menaj și devine feministă. Refuză chiar să se mai epileze, frecventează cursuri de poezie, refuză să mai gătească, spre exasperarea lui Bernard, care nu poate concepe să mănânce tort cumpărat.

   Acțiunea atinge tensiunea maximă când Lou este pe cale să mai piardă o iubire: pe Sam, care este împușcat în timpul serviciului.

Eram aplecată deasupra lui, în genunchi, cu blugii înroșiți de sânge. Avea ochii închiși. Când îi deschise, într-un târziu, părură să se fixeze asupra unui obiect îndepărtat. M-am aplecat, ca să fiu în câmpul lui vizual și, pentru o secundă, ochii lui se uniră cu ai mei; am văzut în ei un licăr,ca și cum m-ar fi recunoscut.

I-am strâns mâna, așa cum el mi-o strânsese cândva pe a mea într-o altă ambulanță, în timpuri imemorabile parcă.

–O să te faci bine, mă auzi? O să te faci bine.

  Ceva mai târziu, regăsim personajele romanului împreună, în același lor, pe terasa acoperișului de unde căzuse Lou, la o ceremonie de rămas-bun. Lucrurile par să se fi liniștit; Lily e fericită că locuiește cu bunica ei, Bernard și Josie se împacă (Bernard se epilase cu ceară pe picioare să o convingă să se întoarcă acasă), Lou și Sam sunt oficial împreună, iar Marc, leaderul grupului de sprijin (un soi de personaj raisonneur) ține un discurs emoționant, ceea ce simte și Lou acum.

Mergem înainte întotdeauna purtându-icu noi pe cei pe care i-am pierdut. Vrem să simțim prezența lor ca pe un dar. Și ce învățăm, împărtășindu-ne unii altora amintirile și tristețile, dar și micile victorii, este că e în regulă să ne simțim triști. Sau pierduți. Sau furioși. E în regulă să avem, adesea pentru o perioadă lungă de timp, o serie întreagă de sentimente pe care ceilalți oameni poate că nu le înțeleg. Fiecare are propria călătorie. Nu trebuie să judecăm pe nimeni.

   Convinsă de Sam să nu renunțe la slujba de dincolo de ocean, Lou hotărăște să plece, lăsând apartamentul londonez surorii sale. Plecarea e o decizie dureroasă, însă are certitudinea că o iubire așa mare ca a lor poate rezista distanței. Prin urmare, finalul romanului este deschis.

   Cu mult superior primului volum ce urmărește povestea simpaticei Louisa Clark, După ce te-am pierdut creează o lume de o autenticitate sufocantă, cu personaje veridice și situații de viață palpitante, pictate cu rafinament de o maestră a îmbinării imaginilor artistice, care poate să te facă să râzi și să plângi și să-ți dorești să nu se mai termine.editura-litera

Carte După ce te-am pierdut, de Jojo Moyes a fost oferita pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandata de pe site/ul Editura Litera.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Dorinţe interzise, de Lisa Kleypas-În curând la Editura Miron

   Celia Vallerand se teme pentru viața ei în timp ce privește în ochii adînci, senzaționali, ai bărbatului fermecător care a cumpărat-o de la pirații care o răpiseră. Foarte curînd însă, va fi evident că nu viața, ci virtutea îi era în pericol. Sălbaticul și puternicul renegat, cunoscut sub numele de Griffin trezește în Celia dorințe care sînt nu numai periculoase, dar și interzise. Deși știe că trebuie să-i reziste, ea se teme că nu va reuși acest lucru.
Dar aventurierul superb ascunde secrete șocante. Acestea i-ar putea alunga dragostea frumoasei doamne captive, care i-a subjugat inima imprudentă.

Sursa foto şi text: Editura Miron

Maestrul bucătar, de Martin Suter

NOU în colecția Buzz Books!

Editura: Litera

Data apariției: noiembrie 2016

 

Număr pagini: 256

   Criza financiară își face simțite efectele până și în lumea rarefiată a bucătăriei europene de lux, lăsându-i fără slujbă pe Maravan, un tânăr cu un talent excepțional de bucătar, și pe Andrea, o chelneriță extrem de atrăgătoare. După ce sunt dați afară de la Chez Huwyler, restaurantul elitist unde lucrează, cei doi hotărăsc să-și deschidă propria afacere, livrând meniuri romantice pentru cupluri. Dar nici măcar magia culinară nu poate lupta cu dificultățile pieței, și, curând, tinerii sunt siliți să pătrundă într-o lume dominată de lăcomie, crimă și sex și să lupte pentru propria supraviețuire.

Thriller și poveste de dragoste, cartea lui Martin Suter, plină de isprăvi culinare și de aventuri sexuale, conține la final 16 rețete care te fac să-ți lase gura apă.

Romanul Maestrul bucătar s-a vândut în peste 1 milion de exemplare și a fost tradus în 30 de limbi.

Sursa foto si text: Editura Litera

Vineri 25.11.2016, apare cartea Amintirea unui sărut, de Sandra Brown, în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

Amintirea unui sărut de Sandra Brown-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 25.11.2016, apare cartea Amintirea unui sărut, de Sandra Brown, în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

   Ambițioasă și inteligentă, Shelley Browning nu se lasă doborâtă de divorțul recent încheiat și hotărăște să-și reia studiile universitare. Spre uimirea și stânjeneala ei, titularul cursului de științe politice nu e altul decât Grant Chapman, fostul ei profesor din liceu și bărbatul care i-a oferit, în urmă cu zece ani, un sărut tulburător, un sărut pe care l-a păstrat în suflet ca pe o amintire de preț.
După un deceniu, o relație între ei nu mai este tabu, însă rămâne la limita respectabilității. În sufletul lui Shelley se dă o bătălie aprigă între dorința copleșitoare de a fi împreună cu seducătorul Grant și teama că acesta și-ar putea pierde catedra încălcând morala strictă a instituției universitare.
În perioada petrecută la Washington, în cele mai înalte sfere ale puterii, Grant a făcut obiectul unui scandal de presă cu conotații sexuale. Deși reabilitat, suspiciunea continuă să planeze asupra lui. Prin urmare, atunci când este vizat de o nouă acuzație, încrederea lui Shelley primește o grea lovitură.
Va reuși amintirea acelui prim sărut să învingă scrupulele și nesiguranța care o macină pe Shelley?

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Love & gelato: vacanță la Florența, de Jenna Evans Welch

Editura Epica

Titlu original: Love & gelato (2016)

Număr de pagini: 349

Traducere din limba engleză și note de Dana Popescu

 

Rețeta unei lecturi plăcute: Love& gelato.

Ingrediente:

O autoare tânără, americancă, îndrăgostită de Italia, pe care a locuit-o o perioadă;

Un fir epic bine închegat;

Câteva personaje frumoase;

O copertă care promite mult;

Talent scriitoricesc cât cuprinde.

(Durata preparării este variabilă, la mine a durat o după-amiază)

Mod de preparare:

Pasul 1

   Urmărim cum tânăra autoare împrumută din propria experiență trăită în anii de liceu în Italia și cum construiește în jurul acesteia o frumoasă poveste cu sare si piper, cu replici amuzante, cu răsturnări de situație și un final fericit de care, să recunoaștem, avem nevoie din când în când, să ne mai desfătăm papilele gustative ale sufletului.  Lina, personajul narator, pleacă fără tragere de inimă în vacanța de vară în Toscana, îndeplinind astfel ultima dorință a mamei sale. Ajunsă în casa lui Howard, despre care credea că este tatăl ei biologic, Lina  se aventurează în descoperirea Florenței alături de Ren, un băiat din vecini, față de care are sentimente contradictorii: prietenie sinceră și pasiune. Acest sentiment este pus în umbră de atracția fizică față de Thomas. La câteva zile de la sosirea în Italia, primește jurnalul pe care mama sa îl ținuse în urmă cu șaptesprezece ani, când locuise în Italia, pe perioada studiilor, și în care își spune poveste nefericită de dragoste. Lina pornește pe urmele mamei sale și îl descoperă pe adevăratul ei tată, un Don Juan care îi rupe sufletul în bucăți, așa cum făcuse și cu mama ei. Se întoarce la Howard, care o consolează, hotărând să rămână definitiv în Italia, alături de el și de Ren.

Pasul 2

   Citim cu mare atenție paginile monografice ale Florenței, pictăm cu ochii minții monumente arhitecturale:

A meritat din plin să urc. Imaginea Florenței era pe cât de uimitoare o descrisese mama, o mare de acoperișuri roșii conturate pe un cer albastru nepătat și înconjurate ca într-o îmbrățișare imensă, fericită, de dealuri de un verde blând.

Am intrat în piață și am trecut pe lângă alte statui, după care am pătruns printr-o intrare arcuită într-o curte interioară plină de sculpturi.[…] „Răpirea sabinelor” era făcută din marmură albă, cu cele trei siluete îmbinându-se într-o coloană înaltă. Am înconjurat-o agale. Mama avusese dreptate. Nimeni nu arăta fericit „per se”, însă erau conectați și în mod cert se completau unul pe celălalt. Erau totodată goi și le ieșeau în afară toți mușchii și tendoanele, pretutindeni. Giambologna nu se ținuse de poante.

 Pasul 3

  Suntem impresionați de emoțiile surprinse în paginile de jurnal, care ocupă aproximativ un sfert din numărul de pagini.

18 mai

Ce mi se întâmplă oare? Într-o zi mi se pare că toate merg cum trebuie, iar în altele sunt așa de plângăcioasă și de emoționată de parcă aș sta din nou în gara aia din Roma. Îmi petrec majoritatea nopților muncind până târziu, dar chiar dacă o fac, tot nu adorm. De fiecare dată când închid ochii mă gândesc la X. Ar fi trebuit să-mi treacă până acum, dar îmi doresc să mai avem o ultimă conversație. Într-un moment de slăbiciune am încercat să îl sun, dar numărul a fost deconectat. Știu că e mai bine așa, dar tot dezamăgită m-am simțit.

 Pasul 4

 Asistăm la o desfătare gastronomică italiană, cu paste, produse de patiserie și gelato!

Așadar… înghețata italienească. Înmulțiți deliciul unei cupe de înghețată de un milion de ori și presărați-l cu cornuri de unicorn pisate.

 Pasul 5

Se face apel la ironie și autoironie, ca modalitate a comicului, dar și la situații care stârnesc amuzamentul.

Ei bine, le-am spus. Și a mers chiar mai rău decât m-am așteptat. Pentru urechea ascultătorului din preajmă, Marea Ceartă Parentală a sunat probabil cam așa:

Eu: Mama, tata, am ceva de vorbit cu voi.

Mama: Doamne sfinte, Hadley, ești gravidă?

Tata: Rachelle, nici măcar nu are un iubit.

Eu: Tati, mulțumesc că ai readus asta în discuție. Și mami, nu-s deloc sigură de ce ai sărit direct la chestia cu gravida. (Dres de voce) Vreau să vă vorbesc despre o decizie de viață pe care am luat-o de curând.

Mama: Doamne sfinte, Hadley, ești lesbiană?

Tata: Rachelle, nici iubită nu are.

Pasul 6

  Se amestecă toate ingredientele (ordinea nu este obligatorie), pentru a obține un savuros roman pentru adolescenți, cuminte și frumos, cu personaje pitorești, pe care le vei îndrăgi cu siguranță.

,,Știi, oamenii vin în Italia dintr-o mulțime de motive, dar atunci când rămân, o fac pentru două lucruri, mereu aceleași: Love&gelato.”

 Poftă bună!

Sub acoperire, de Danielle Steel-Colecţia Blue Moon

Editura: Litera

Data apariției: octombrie 2016

Tip copertă: Broșată

Format: 140 x 200

Număr pagini: 272

Colecţia: Blue Moon

   Marshall Everett a străbătut un drum plin de primejdii din junglele Americii de Sud până pe străzile Parisului. Ca agent DEA sub acoperire, s-a infiltrat într-un cartel puternic și a devenit omul de încredere al unui nemilos lord al drogurilor. Prețul plătit a fost însă teribil: a pierdut totul și pe toți cei dragi. Întors în Statele Unite, într-o misiune temporară a Serviciului Secret pe lângă președinte, Marshall săvârșește un act de eroism care îi schimbă viața.

   Ariana Gregory are tot viitorul înaintea ei, o viață interesantă în Manhattan și un loc de muncă de invidiat la o revistă online de modă. Ca atare, când tatăl ei, rămas văduv, este numit ambasador al Statelor Unite în Argentina, ea acceptă fără prea mare tragere de inimă să-l însoțească. Dar apoi, un act de violență inimaginabil îi zguduie existența.

   Aproape un an mai târziu, străduindu-se să-și îngroape amintirile dureroase, Ariana sosește la Paris, unde drumul ei se intersectează cu cel al lui Marshall Everett. Dar forțe periculoase îi urmăresc fiecare mișcare, iar Ariana și Marshall trebuie să lupte încă o dată pentru supraviețuire.

   Danielle Steel este una dintre cele mai de succes autoare contemporane. Cărțile ei s-au vândut în 650 de milioane de exemplare în întreaga lume, numeroasele ei bestselleruri internaționale fiind traduse în 43 de limbi și publicate în 69 de țări.

Sursa foto şi text> Editura Litera

Talente ascunse, de Amanda Quick

Titlul original: Hidden Talents

Traducerea: Manuela Bulat/Graal Soft

Editura: Lira, 2016

Număr pagini: 303 

Serenity Makepeace ştie o mulţime de lucruri despre tofu şi quinoa, însă n-are nici o idee despre gestionarea afacerilor. Prin urmare, că să vândă prin corespondenţă produsele realizate de locuitorii din Witt’s End, o comunitate hippie din statul Washington, are nevoie de ajutorul unui expert. Aşa că, pentru a-şi transforma visul în realitate, se gândeşte să apeleze la cel mai bun din domeniu.

  Caleb Ventress un specialist de vârf în consultanţă de business este mult prea afectat de trecut şi de relaţia dificilă cu rudele sale că să accepte că are dreptul la fericire. Colaborarea cu nonconformista Serenity la început strict profesională, pare să se dezvolte într-o direcţie nouă, tulburătoare.

,,Serenity Makepeace avea ochii de culoarea cozii de păun şi o coamă sălbatică de păr roşu-aprins pe care nu reuşise s-o îmblânzească decât parţial cu o fundă neagră legată la spate.
Radia un farmec straniu, ca de pe altă lume. Simţind cum i se zbârleşte părul de pe ceafă, Caleb se gândi că femeia aceea fusese făcută că să dănţuiască pe pajişti la miezul nopţii, sub clar de lună, şi nu că să poarte negocieri pentru o firma de pretenţii.
Chipul inteligent al lui Serenity era expresiv şi plin de voiciune. Trebui să admită că pomeţii ei aveau o elegantă naturală, iar buzele cărnoase îl trimiteau cu gândul la nopţi fierbinţi şi la aşternuturi umede şi mototolite, deşi, în acel an, luna octombrie se dovedea a fi rece şi aspră în Seattle.
Nu, nu era frumoasă, dar fusese atras de ea din prima clipă când trecuse pragul biroului. O dorise.”

   Problemele încep atunci când Serenity îl anunţă că este şantajată de către cineva, pentru fotografiile nud pe care le făcuse. Caleb fusese crescut şi educat din obligaţie. Fusese instruit în privinţa îndatoririlor pe care le avea un Ventress şi nu i se permise să uite nici măcar pentru o clipă că era rodul aventurii ruşinoase care aduse dezastrul asupra întregului clan. Tatăl său era căsătorit, iar aventură cu vedetă porno, mama lui Caleb, i-a adus ruinarea carierei în politică, divorţul şi moartea. Rămas orfan, cu ruşinea mamei deasupra capului, se va enerva când va afla despre pozele nud ale lui Serenity.
Cert este că, va încerca să îi mai dea o şansă femeii care l-a răscolit, şi pleacă în Witt’s End pentru a onora contractul pe care l-au încheiat.

  Serenity este şi ea orfană, mama sa murind la naştere, iar comunitatea a adoptat-o, astfel că ea va fi fiica tuturor. A învăţat tot ce ştie de la persoanele care au crescut-o. A terminat facultatea, a încercat să se integreze în lumea normală, dar cel mai bine este acasă, astfel că va încerca să facă comunitatea să prospere.
Când Caleb vine după ea va încerca să îi reziste,dar…

,,O tulburase încă de la prima întâlnire. Aşteptându-se la un corporatist de vârstă mijlocie, cu mâini moi, o linie a maxilarului delicată şi început de burtă, fusese total nepregătită pentru imaginea unei fiare sălbatice închise într-o cuşcă strălucitoare din oţel inoxidabil şi sticlă.
Caleb îi amintise de grifonul pe care -l purta la gât. Fascinant, puternic, venit parcă de pe altă lume. Posibil primejdios.
Deşi, bineînţeles, nu avea aripi de vultur şi nici coadă de leu, o trimitea cu gândul la un grifon enigmatic. Era înalt, zvelt, cu mişcări de o graţie uimitoare.”

   Moartea fotografului care a făcut pozele nud, posibil suspect de şantaj, schimbă acţiunea. Cine ar mai putea să facă legătura între pozele mamei lui Caleb şi pozele lui Serenity? Cine nu vrea ca zona aceea uitată de lume să se dezvolte, unde fiecare locuitor are secretele lui, ciudaţeniile lui, sau poate şantajul este pentru Caleb?

  Citind această carte am descoperit şi farmecul altor personaje: Zone, vânzătoarea de la Serenity, a venit în zona nu de mult, dar are talent de graficiană, lucrează minunat cu ceramica, iar curenţii din jurul persoanelor, se pare că este specialitatea ei. De ce se ascunde? Ce pericol o paşte? Blade un fost puşcaş marin, obsedat de conspiraţii, care patrulează noaptea alături de cei doi câinii puternici, şi vânează pericolul de peste tot.
Quinton cel cu universul matematic, dar şi cu fabricarea berii lor locale, Webster cu ale sale pietre…
Ce se va alege de afacerea Caleb-Serenity? Va avea el tăria să renunţe la atitudinea rece şi detaşată pe care şi-a cultivat-o că să se lase în voia sentimentelor?

O carte marca Amanda nu poate decât să îţi aducă bună dispoziţie când o citeşti. Nota mea este 9,5.

Amintire de neuitat, de Susan Elizabeth Phillips

Titlul original: AIN’T SHE SWEET
Traducerea: Cristina Tache/Gabriel Draghici
Editura: Litera, 2016
Număr pagini: 389
Colecţia Cărţi Romantice

   Sugar Beth Carey a fost regina incontestabilă din Parrish. Superbă, blondă, adolescentă rebelă, inteligentă, alintată şi răutăcioasă, despre care toţi-inclusiv ea însăşi, se aşteptau să cucerească lumea, a lăsat totul în urmă cu gândul să nu mai revină niciodată în prăfuitul orăşel de Mississippi.

Cinsprezece ani mai târziu, falită, disperată, cu trei căsnicii la activ se întoarce în Parrish.

,,Părul lung şi blond care îi cădea în bucle pe umeri nu mai avea strălucirea de altădată,i ar inimioarele de aur care îi atârnau de lobii urechilor nu mai săltau într-un dans lipsit de griji. Buzele ei îmbufnate îşi pierduse tendinţa de a se arcui în zâmbete seducătoare, iar obrajii ei de păpuşă îşi pierduseră inocenţa pe care o aveau înainte de a se căsători de trei ori.
Genele dese mărgineau încă doi ochi uimitori, de un albastru-deschis, dar o reţea uşoară de riduri începuse să le încreţească aproape impercetibil colţurile. Acum cinsprezece ani fusese cea mai bine îmbrăcată fată din Parrish, dar acum una din cizmele ei din piele de viţel cu toc cui avea o mică gaură în talpă, iar rochia violet tricotată şi strânsă pe corp, cu gulerul sobru pe gât, dar nu la fel de sobră ca lungime, era luată dintr-un magazin cu preţuri reduse şi nu dintr-un butic scump.”

   Moştenirea lăsată de o mătuşă, Remiza trăsurilor şi conacul care odată era al familiei a fost înstrăinată. Tatăl său s-a recăsătorit cu amanta şi toată averea şi fabrica din oraş a revenit ca moştenire fiicei nelegitime şi mamei sale.
Durerea de a fi la aceeaşi şcoală cu sora vitregă, o va face pe Sugar să fie răutăcioasă. Dragostea tatălui era canalizată către cealaltă fiică, Sugar fiind o străină pentru el.
Aici i-am dat dreptate lui Sugar, nu cred că aşi fi trecut aşa uşor peste ruşinea cauzată de un tată infidel, care pe deasupra a lăsat-o fără absolut nimic.
În apărarea lui Winnie era noul profesor sosit din Anglia, aşa că Sugar îl detestă, şi în urma răutăţilor create de ea este alungat din Parrish.

,,Arata atât de ciudat în acele vremuri, cu fizicul lui Ichabond Crane-prea înalt, prea slab, cu părul prea lung, nasul prea mare, totul la el era prea excentric pentru un orăşel din sud-înfăţişarea, accentul şi atitudinea.
Bineînţeles că le luase ochii fetelor. Purta întotdeauna haine negre, majoritatea jerpelite, cu eşarfe de mătase în jurul gâtului, câteva franjurate, una cu imprimeu şters cu linii şerpuite, alta atât de lungă încât îi ajungea la coapse.”

   De această dată profesoraşul s-a întors bogat, a scris cărţi care i-a adus renume, iar conacul Frenchman’Bride care era a lui Sugar este al lui. Acesta nu a uitat de ce a fost alungat, astfel că este hotărât să se răzbune pe Sugar.
Când îi blochează accesul cu maşina la căsuţa ei, Sugar îşi va călca pe mândrie şi va bate la uşa lui Colin. Apariţia acestuia o va lasa fără replică.

,,Dar tânărul profesor din amintirile ei era o copie palidă a bărbatului impozant care stătea în faţa ei. Byran era la fel de ciudat, dar într-un mod mult mai tulburător. Trupul lui lipsit de graţie devenise musculos şi atletic. Deşi era zvelt, nu mai era slab, iar faţa i se dezvoltase şi ea în cele din urmă, împreună cu năsoiul acela, iar pomeţii care fuseseră cândva scobiţi aveau acum un aspect nobil.
Avea ochii de culoarea jadului, adânciţi în orbite, şi o faţă lungă şi îngustă cu pomeţi ascuţiţi şi scobituri de forma unor virgule sub ei. Coada acelor virgule se curba spre o gură subţire şi sobră.”

   Deşi mătuşa i-a lăsat şi un posibil tablou foarte valoros, Sugar nu găseşte nimic, astfel este obligată să îşi caute un serviciu pentru a reuşi să se întreţină. Cel de al treilea soţ era foarte bătrân pe lângă ea, se presupunea a fi bogat, dar după moartea sa a lăsat în urmă o fată cu dizabilităţi şi niciun venit. Sugar va încerca prin orice mijloc să îşi ţină fiica vitregă (are peste cincizeci de ani) la instituţia scumpă unde a fost şi până acum.
Va accepta un post de menajeră la Colin, iar acest lucru este foarte umilitor. Să devină servitoare în casa unde a crescut la mâna celui căruia i-a distrus cariera, nu îi este uşor deloc.
Nu îi este uşor deloc nici să îşi vadă sora vitregă lăfăindu-se în luxul care era de drept al ei. Fostul ei iubit din liceu Ryan este acum soţul lui Winnie şi tată de adolescentă.

   Absolut toată populaţia din Parrish are un dinte păstrat împotriva ei, iar fiecare încearcă să o umilească în felul său. Cel mai tare o va umili fostul profesor Colin. Deşi încearcă să o îngenuncheze se simte şi atras de Sugar, iar aceasta la rândul ei încearcă şi ea să riposteze.
Colin ar putea descoperi curând că dorinţa de răzbunare se poate transforma în pasiune, fără ca vreunul din cei implicaţi să-şi dorească asta…sau să se poată opune în vreun fel.

Va reuşi Sugar să găsească valoroasa pictură?
Va rezistă batjocorii unui întreg oraş?
Ce se va întâmpla cu relaţia dintre Winnie sora vitregă, Ryan fostul iubit părăsit şi Sugar?
Colin o va pedepsi în continuare sau va realiza că ţine la ea?
Nota mea pentru carte este 8,5.

by -
19

Trandafirul sălbatic, de Susan Elizabeth Phillips

Editura: Lira, 2016

Titlul original: Just Imagine

Traducerea: Anca Cristina Ilie

Număr pagini: 318

Colecţia: Cărţi Romantice

    Susan Phillips s-a născut la data de 11 decembrie, în Cincinnati- OHIO. A primit BFA în teatru de la Universitatea din Ohio. A învăţat teatru şi limba engleză la un liceu local până când s-a născut primul ei copil, apoi a devenit o mamă casnică.

    În anul 1976 familia s-a mutat din Ohio la New Jersey. Acolo, Phillips şi vecina ei Claire Lefkowitz, au discutat de multe ori despre cărţile care le-au plăcut. Împreună au scris o poveste de dragoste istorică, Mireasa Copeland, care a fost publicată în 1983 sub pseudonimul Justine Cole. După ce Claire şi familia ei s-a mutat, Phillips a început să scrie singură. Romanele sale ulterioare au fost publicate sub numele ei propriu. Este singura scriitoare care are cinci premii RITA.

    Sincer, este prima carte citită de această autoare. Fiind şi prima apariţie la noi în ţară eram foarte curioasă daca o să îmi placă stilul şi subiectele abordate. Acum pot să vă spun cu certitudine-ador stilul autoarei, înţeleg de ce este numită Regina comediei romantice. Dialogurile savuroase între cei doi protagonişti ai cărţii, încăpăţânarea lor, determinarea de a se îngenunchea unul pe altul-o reţetă pentru serile călduroase de iarnă şi nu numai.

   Deşi războiul de Secesiune din Statele Unite s-a terminat, pentru Kit Weston se pare ca încă continuă. Curajoasă şi învăţată să nu aibă încredere în nimeni, Kit vine la New York cu un singur scop: deghizată în băiat vrea să îl omoare pe Baron Cain, băiatul mamei sale vitrege, cel care a moştenit plantaţia Risen Glory din Carolina de Sud.

“Păr negru tuns scurt, care ar fi putut fi cârlionţat dacă era curat, se iţea în toate părţile de sub marginea unei pălării ponosite de fetru. O cămaşă cadrilată, descheiată la gât, poate că o concesie făcută căldurii de început de iulie, acoperea nişte umeri înguşti şi fragili, în timp ce o curea de piele îi lega nădragii soioşi şi foarte mari. Băiatul avea în picioare ghete negre care păreau prea mari pentru un individ atât de mic, şi ducea o desagă sub braţ.”

   Împlinise deja optsprezece ani ceea ce însemna că era femeie. Era ceva ce corpul ei nu ar fi lăsat-o să uite, dar mintea ei refuza să accepte. Avea un singur scop-acela de a-şi salva scumpa sa plantaţie, pe care o iubeşte mai mult ca orice pe lume. Nu contează că a fost alungată din casă în locuinţele sclavilor, mama vitregă nu suporta copiii, ea a fost foarte fericită în viaţa sa de băieţoi.
     Întâlnirea dintre cei doi este memorabilă:

“Îi sări inima. Se lasă pe călcâie şi apoi se aruncă peste zid, dar viţa pe care o apucase că să se ajute să sară se rupse. Se apucă cu disperare de alta, îi scăpă desaga şi se trase în sus pe zid. Chiar când să ajungă sus, fu apucată cu putere de turul pantalonilor. Bătu cu mâinile în gol şi apoi căzu cu putere la pământ, pe burtă. O cizma i se aşeză pe spate.
-Ia te uită, ce avem noi aici? rosti tărăgănat proprietarul cizmei deasupra capului ei.
Înnebuni de furie. Îşi înfipse mâinile în pământ, luptându-se să se ridice, dar el nici nu se clinti.
-Ia-ţi dracului piciorul de pe mine, nenorocitul naibii!
-Nu cred că sunt pregătit să fac asta, replică el, cu un calm care o înfurie şi mai tare.
-Lasă-mă să mă ridic! Lasă-mă să mă ridic chiar acum!
-Ai mult tupeu pentru un hoţ.
-Hoţ! Indignată, ea dădu cu pumnii în pământ. N-am furat nimic în viaţa mea. Arată-mi un om care spune că am furat, iar eu o să-ţi arăt un mincinos.
-Atunci ce făceai în grajdul meu?”

   Am înţeles că ea ura apa, singura concesie pe care o făcea cu mare chin, era să se spele pe mijlocul fetei, dar şi aşa era prea mult.
   Pentru a reuşi să îl ucidă, se va angaja la grajdurile lui Baron. Problema era duhoarea pe care o emana. Menajera casei ameninţă cu plecarea, dacă nu face ceva în privinţa duhorii lui Kit, băiatul de la grajd.

“-Dacă crezi că ai fi fericit lucrând pentru altcineva, eu pot găsi oricând un alt băiat la grajd.
-N-am zis că vreau să lucrez pentru altcineva, mormăi ea.
-Atunci poate ar fi mai bine să încerci un pic mai mult să-ţi ţii gura.
Ea lovi în pământ cu piciorul.
-Şi, Kit?
-Da?
-Fă o baie. Oamenii se plâng de cum miroşi.
-O baie! Aproape că se sufocă de furie şi abia putu să-şi ţină cumpătul.”

   În schimb apariţia lui Baron o lasă fără suflare, nu credea să arate aşa de bine. Asta îi cam zdruncină planurile, este tentată să renunţe să îl mai ucidă. Dar, mai presus de orice este plantaţia ei, viaţa ei.

“Baron Cain era un om periculos de frumos, cu părul roşcat, un nas sculptat şi ochii cenuşii, care îi dădeau chipului aspectul nesăbuit al unui om care trăia la limita pericolului.
Era înalt, lat în umeri şi suplu. Cu toate că ea nu prea era atentă de obicei la astfel de lucruri, i se păru că era cel mai frumos bărbat pe care îl văzuse vreodată. Cravata îi atârna desfăcută la gât, sub gulerul descheiat al cămăşii albe cu mânecile închise cu butoni de onix. Purta pantaloni negri şi avea o ţinută relaxată, cu o mână uşor sprijinită în sold şi cu trabucul încă între dinţi.”

   Cum minciuna are picioare scurte, Kit va fi descoperită, va afla că de fapt Baron îi este şi tutore, iar moştenirea lăsată de bunica sa într-o bancă din Nord, are condiţiile ei. Va trebui să aştepte după bani până când împlinea douăzeci şi trei de ani, sau se poate căsători, dar soţul o poate folosi după bunul plac.
    Kit are nevoie de bani, vrea să cumpere plantaţia de bumbac de la Baron. Acesta în schimb, după ce scapă ne-ucis, vrea să se aşeze la un loc al lui. Deşi este considerat un erou de război, îşi câştigă traiul jucând poker.
    Ameninţată cu vânzarea plantatiei, Kit va pleca timp de trei ani la şcoala bunelor maniere. Ceea ce este hilar de urmărit: transformarea dintr-o sălbatică care a avut nevoie de Baron să o bage cu forţa în baie, şi frumosul trandafir care a absolvit şcoala.

   Acum, mai cizelată, mai matură (puţintel, nu mult) vrea să îşi găsească un soţ pe care să îl poată manevra cum vrea ea. Se va reîntoarce pe plantaţie, iar reîntâlnirea este …

“Lui Cain i se taie respiraţia.
Era atât de rafinată. Rochia ei de culoare gri porumbel era împodobită cu ornamente roz, iar o cascadă de dantelă gri pal îi atârna la gât, peste o pereche de sâni supli şi rotunzi. O pălărioară în aceeaşi nuanţă de roz pal ca şi ornamentele rochiei îi stătea cocoţată pe părul negru precum cerneala.
Celelalte trăsături ale femeii erau acoperite de voaleta neagră, fină că o pânză de păianjen. Picături mici ca o spumă erau agăţate de marginea ca un fagure a acesteia, şi doar gura de un roşu umed se vedea de sub voal. Gura şi o pereche de urechi mici.”

   Cum credeţi că va decurge relaţia dintre cei doi combatanţi?  El a fost abandonat de mamă, nu se ataşează de nimic, şi caii îi schimbă des tocmai în acest scop.
    Ea, o persoană care nu vrea să depindă de nimeni, vrea un soţ pentru bani, şi pentru a răscumpăra plantaţia.
     Cine îi va deveni soţ? Baron ca şi tutore, va fi de acord cu alesul?
    Animozitatea dintre cei doi, certurile dese şi violente, dar şi atracţia incendiară, ne va face să vrem să descoperim neapărat finalul acestei cărţi minunate.

    Avem în carte şi personaje secundare, foşti sclavi, care se dovedesc a fi cine nu ne-am aştepta. Povestea de dragoste, sau nu, dintre Sophronia menajera, bucătăreasa, fata care a avut grijă de Kit, şi Magnus, supraveghetorul lui Baron, este şi ea pe gustul meu.

      Nota mea pentru carte este 10.

În curând-Piratul şi frumoasa lady, de Virginia Henley-Editura Miron

    Titlul original: The Pirate and the Pagan

   Sălbatecă precum o zeiță păgînă, Lady Summer mergea călare de-a lungul coastei din Cornwall. Se ocupase de contrabandă ca să salveze averea familiei, dar o căsătorie cu un bogătaș ar fi ajutat-o mult mai mult acum.
Lordul Ruark Helford părea răspunsul la toate rugăciunile ei.
     Dar cînd sărutările lui fierbinți, însetate, o conving să mintă și să facă gesturi nechibzuite de iubire, Lady Summer ezită. Oare acest lord arogant și chipeș putea să-i ofere dragostea adevărată la care visa?

Sursa foto si text: Editura Miron

O întâlnire neaşteptată, de Alissa Johnson-Colecţia Iubiri de poveste

  15.10.2016, apare cartea ,,O întâlnire neaşteptată” de Alissa Johnson. Face parte din Colecţia Iubiri de poveste şi poate fi achiziţionată de la chioşcurile de difuzarea presei împreună cu ziarul Libertatea.

Volumul al doilea al seriei Familia Haverston.

  Adelaide Ward nu și-a dorit să fie capul micii ei familii, dar, după moartea părinților, nu are prea multe opțiuni.
La 27 de ani, nu mai caută romantism sau pasiune, își dorește doar un bărbat care îi poate susține material familia și are suficienți bani ca să ajute la eliberarea fratelui ei din închisoarea datornicilor.
De aceea, singurul ei scop este să fie cerută în căsătorie de respectabilul, chiar dacă mai puțin atrăgătorul baron Robert Maxwell, înainte ca familia ei să fie cu totul ruinată. Soarta însă are alte planuri pentru ea.
Fermecătorul Connor Brice, fratele vitreg al baronului, caută de mult timp să se răzbune pe acesta. Și ce modalitate mai bună să găsească decât să i-o fure pe frumoasa domnișoară Ward?
O „compromitere“ rapidă și o căsătorie și mai rapidă ar fi doar începutul. Însă nu s-a gândit niciodată că Adelaide ar putea deveni mai mult decât un mijloc pentru a-și atinge scopul.
Acum trebuie să decidă ce este mai important pentru el – setea de răzbunare sau nevoia de a nu o pierde de soție pe Adelaide.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Dragoste sub presiune de Sandra Brown-Colectia Carti Romantice

Vineri 14.10.2016, a apărut cartea Dragoste sub presiune, de Sandra Brown. Carte face parte din Colecţia Cărţi Romantice şi o puteţi achiziţiona de la chioşcurile de difuzarea presei împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

    Crawford Hunt își vrea fiica înapoi. După moartea soției sale în urmă cu patru ani, rangerul texan a alu­necat pe o pantă a nesăbuințelor care a făcut să fie consemnat la munca de birou și a dus la pierderea custodiei fiicei sale.
Acum însă Crawford și-­a regăsit calea cea dreaptă, așa că înaintează o cerere de redo­bândire a custodiei.
Cazul îi este atribuit judecătoarei Holly Spencer, o femeie la fel de atrăgătoare pe cât este de ambițioasă. Când un mascat înarmat între­rupe audierile pentru custodie și îndreaptă arma către judecătoare, rangerul reacționează instinctiv și se năpustește asupra lui. Dar autoritățile prind pe alt­cineva, iar adevăratul atacator rămâne necunoscut, în libertate, reprezentând în continuare un pericol.
Prinderea adevăratului făptaș devine pentru Crawford o misiune personală. Oare omul legii, obișnuit să ia atitudine, își va risca șansele de a obține custodia copilului și va porni pe urmele unui presupus asasin? Și oare va reuși această pereche mai puțin obișnuită să ignore atracția interzisă ce pare să fie din ce în ce mai puternică?

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Sub asediul iubirii, de Johanna Lindsey

Titlul original: Surrender My Love

Traducerea: Alina Rogojan

Editura: Alma

Număr pagini: 289

Colecţia: Iubiri de poveste

   Lindsey a scris prima ei carte, Mireasa captivă în 1977. Cartea a fost un succes, aşa cum au fost cele 49 de romane care au urmat. Cele mai populare cărţi ale ei sunt poveştile despre familia Malory, o saga Regency.

   Poveştile lui Lindsey sunt cunoscute pentru eroinele şi eroii dominatori. Personajele masculine sunt întotdeauna alfa-masculi,  puternici, libertini şi senzuali.

Cartea de faţă nu face excepţie. Personajul masculin este descris mai mult decât convingător.

,,Nu doar că avea un trup ce-ar fi stârnit invidia zeilor nordici, ci fusese binecuvântat şi cu un chip ce amintea de al unui înger, cu ochi care puteau fi întunecaţi ca o furtună de vară sau deschişi ca argintul lustruit, pomeţi proieminenţi ce încadrau un nas cu formă perfectă şi sprâncene subtil arcuite la fel de negre ca pana corbului, precum coama de păr lung şi bogat. Avea totodată buze atât de senzuale, încât toate femeile pe care le întâlnea tânjeau să îi descopere gustul.”

     Aflat într-o misiune chipeşul viking Seling Haardrad este atacat de hoţi şi aproape îşi pierde viaţa. Ajuns în cele din urmă la Gronwood că să ceară ajutorul stăpânei ţinutului, Lady Erika, este considerat spion şi aruncat în temniţele castelului. Ba mai mult, aroganţa lui o face pe Erika să pună să fie biciuit, iar ceea ce îl ţine în viaţă, în ciuda durerii şi a febrei care îi chinuie trupul, este un singur gând: răzbunarea!
Curând roata se întoarce, sora lui Seling, Kristen, vine să-i pledeze nevinovăţia sprijinită de o armată impresionantă, şi evident, iese învingătoare din această înfruntare. Acum este rândul lui Seling să o ia prizonieră pe Erika. Deşi o pune în lanţuri în camera sa, nu este interesat să îi plătească cu aceeaşi monedă şi să-i facă vreun rău fizic, ci să înfrângă spiritul mândru al acestei ,,regine de gheaţă”, cucerind-o cu o armă care nu a dat greş niciodată: pasiunea. Se pare că lui Seling i s-au aprins călcâiele după superba daneză.

,,Frumuseţea ei nu era ceva de care să se fi bucurat de la început, căci le făcuse pe surorile ei să o hărţuiască ani buni. Avea pomeţi înalţi, un nas scurt şi drept, buze trandafirii şi pline. Ochii îi erau albastru şters, cu gene dese şi sprâncene uşor arcuite. Însă mândria ei era părul ei lung şi auriu, cu nuanţe foarte subtile de roşcat.
Era o femeie înaltă în comparaţie cu oameni printre care trăia. Dar avea oasele mici, ceea ce îi dădea un aspect delicat, fragil. Deşi nu se putea spune că ar fi fost slabă. Rotunjimile ei erau pline şi sculptate exact cum trebuia, sănii ei, mai mari decât majoritatea, dar bine proporţionaţi în raport cu silueta ei, picioarele lungi zvelte şi ferme.”

    Că să evite o vărsare de sânge, mai ales că şi regele era oaspetele castelului, Seling o va lua de nevastă pe Erika, astfel că, cei doi se vor preface a fi îndrăgostiţi. Sau poate chiar sunt îndrăgostiţi, dar nu realizează?
Certurile dintre cei doi sunt comice, mai ales că Erika nu suportă femeile din preajma lui Seling. Oare este geloasă?

,,Nu se putea abţine. Ţipa cât o ţineau rărunchii, făcând capetele să se întoarcă brusc şi munca să înceteze peste tot. Apoi îşi ridică fustele şi fugi în casă, nu pentru a se retrage, ci pentru a găsi o armă. Avea de gând să îl castreze pe ticălosul cu care era căsătorită, apoi s-o ţintuiască pe ibovnica lui de grindă, spânzurată în propriul păr.
Aruncă spre el cu ce mai rămăsese de la masă, ambele boluri de lemn cu resturi de terci în ele, câteva bucăţele răzleţe de pâine şi brânză, lingurile, solniţa-toate zburară prin aer spre capul lui Seling. Dacă ar fi putut ridica banca de la pământ, ar fi aruncat-o şi pe aceea.”

Cum vor reuşi cei doi să facă pace?
Cine este cel care i-a omorât pe toţi cei plecaţi în misiune si aproape l-a ucis pe Seling? Vor încerca să descopere criminalii, sau va fi prea târziu şi vor cădea în plasa lor?
O poveste superbă, mai ales că avem ocazia să vedem ce mai fac cuplurile Brenna şi Garrick, părinţi lui Seling şi Kristen. Avem ocazia să asistăm şi la năbădăile cuplului Kristen şi Royce,.
O carte care vă binedispune.

Nota mea este 10.

„Uneori când visez…”, de Lucian Dragoș Bogdan

Editura: Tritonic

Colecția: Cașmir

Anul: 2015

Număr pagini: 224

     Există cărți care plac, cărți bune care ajung la suflet și care sunt o adevărată delectare pentru minte, însă există și cărți extraordinare care te atrag și te țin captiv, te transformă în personaj și te obligă să faci față tuturor emoțiilor, lăsându-te preț de câteva zile, incapabil să mai asimilezi alte povești, din alte file. Într-o perioadă în care editurile abundă în cărți bune, Tritonic ne prezintă, în colecția „Cașmir”, o carte sublimă, originală, o poveste fascinantă, despre dragoste și despre cum poți să străbați prin ceea ce-ți oferă viața, descoperind mereu iubirea.

   Trebuie să recunosc, încă de la început, că titlul este unul cu care am rezonat perfect, eu fiind o visătoare incurabilă. Așadar… „Uneori când visez…” e un titlu care captează esența unei cărți în care participi cu sufletul la gură, o carte care se lasă descoperită și transmite trăiri pe care cititorul nu le va uita ușor.

   Lucian Dragoș Bogdan, autorul acestei uluitore cărți este un fin observator, dar și analist al psihologiei feminine, un pictor care folosește stările sufletești feminine ca nuanțe în conceperea unui tablou sublim. Deși este cunoscut în principal ca un autor de romane S.F., Lucian Dragoș Bogdan dovedește că talentul său de scriitor trece de granițele unui singur gen literar, putând fi capabil de a aborda cu succes, și alte genuri.

   Iată ce scrie autorul pe coperta cărții: „Este o carte despre visurile cu care pornim la drum, despre maturizare, despre alegerile pe care le facem în viață și, nu în ultimul rând, despre ce înseamnă, de fapt, dragostea”.

   Despre iubire și despre complicațiile aduse de aceasta s-a scris mult… foarte mult, iată de ce sarcina unui scriitor care abordează o astfel de temă este una dificilă, mai ales dacă intenția acestuia este să scoată o operă originală… iar Lucian Dragoș Bogdan reușește acest lucru foarte bine.

   Povestea, una specială prin modalitatea de raportare a trăirilor personajelor la evenimentele ivite în viață, dar și prin stilul subtil și atât de bine documentat al scriitorului, este una care nu-ți mai permite să lași cartea din mână. Plecând de la aceste considerente, o să vă dezvălui pe scurt, câteva elemente din subiectul cărții: Melati, o tânără foarte inteligentă, studentă la Facultatea de Fizică şi Ştiinţă din Indonezia, este pe cale să obțină un loc la Oxford. Dacă pentru alți studenți, această veste ar fi fost una extraordinară, pentru Melati, entuziasmul este estompat de gândul la o posibilă sarcină și complicațiile care reies de aici. Faisyal, iubitul lui Melati, este un personaj cu un caracter slab, lipsit de inițiativă, laș și incapabil de a lua decizii importante. Când sarcina fetei devine o certitudine, lucrurile se complică suficient de mult, încât adevăratele caractere să fie scoase la suprafață. Dacă Melati va păstra copilul sau va face avort, veți afla numai citind cartea, iar făcând asta, veți avea parte nu doar de o lectură interesantă, ci și de o emoție intensă… pentru că povestea nu se petrece într-o lume cu concepții deschise, ci în tradiționala Indonezie, unde normele religiei musulmane impun reguli stricte pe care personajul feminin principal le-a încălcat și ar putea fi aspru judecată pentru asta.

„Și inevitabilul s-a produs. Doctorița mi-a transformat temerile în certitudine. M-a privit peste ochelarii cu rame subțiri, mi-a zâmbit și mi-a spus:

-Ești însărcinată!”

„Mi-am mângâiat abdomenul pătrunsă de o stare greu de descris. Era o combinație de bucurie și de incredulitate în fața lipsei oricărui semn fizic vizibil. Oare chiar se născuse un nou univers, acolo, de a cărui prezență să nu fiu conștientă încă?”

    Într-o lume dominată de circumstanțe atât de potrivnice unei sarcini neprevăzute, cartea scoate la iveală ideea de relații și de schimbările prin care acestea trec atunci când personajele sunt supuse unor evenimente obscure. Unele relații devin mai puternice, altele nu sunt ceea ce par și se destramă, devenind numai amintiri, însă dincolo de toate acestea, personajul principal face o adevărată călătorie pornind de la ceea ce a visat dintotdeauna, până la ceea ce i-a oferit, în realitate, existența. E o călătorie a emoțiilor, a descoperirilor de sine, a temerilor și a depășirii acestora, un voiaj care nu face decât să transforme personajul principal, dintr-o tânără fragilă, cu multe vise, într-o femeie puternică, capabilă să dovedească celor din jur că este responsabilă pentru deciziile pe care le ia.

    Scriitorul pictează întregul tablou al zbuciumului sufletesc, folosind persoana I-a și dovedind astfel că este un abil cunoscător al psihologiei feminine. Implicarea cititorului în poveste și în trăirile personajelor este mult mai mare atunci când povestea este la persoana I-a, însă dincolo de acest fapt, scriitorul are abilitatea de a lucra cu cuvântul cu o deosebită măiestrie.

Stilul autorului, deși simplu și accesibil, este imprimat cu o melodie a emoțiilor, o melodie care face din această carte, una fascinantă.

„Spre mirarea mea, van Rijn mă aștepta în fața clădirii.

-Nu știam dacă mai vrei să intri în biroul meu, după tot ce ai trăit ieri acolo…

Am rămas interzisă. Era prima dată când întâlneam un bărbat care se gândise la implicațiile profunde ale unui lucru. Părea din alt film”.

„Faysial a insistat. Era dispus să accepte orice oră și zi. Îmi forța mâna, iar singura șansă să scap de el era să i-o retez. Dar nu mă simțeam în stare să fac asta. Recunosc că, undeva – în adâncul sufletului – încă mai simțeam ceva pentru el. Probabil că asta avea să dispară abia când altcineva avea să-și facă loc în inima mea. Sau nici atunci în totalitate. Nu știam, la vremea aceea”.

    Cele 15 capitole conturează o traiectorie ascendentă plină iluzii și deziluzii, de căutări și de renunțări, de descoperiri ale caracterului feminin, ale relațiilor schimbătoare în funcție de circumstanțe.

Recomand cartea tuturor celor care vor să se lase surprinși de originalitatea unei povești intense și profunde, celor care vor să asculte ritmul unei povești fascinante despre iubire și despre viață.Editura Tritonic

 

Cartea „Uneori cand visez…”, de Lucian Dragos Bogdan, a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

by -
21

EL ESTE MAREA EI IUBIRE... EA ÎL INNEBUNESTE PRIN TOATE GESTURILE EI...

Destinule, să te vedem ce poţi!, de Rebecca Radd

Editura: Victor, 2014
Număr pagini:332

     Rebecca Radd este o tânără scriitoare în vârstă de  17 ani şi are deja publicate două cărţi. Pasionată de artă în general, Rebecca a scris “Destinule, să te vedem ce poţi” la 15 ani. În prezent locuieşte în Bucureşti alături de familie şi urmează un liceu economic. Ea deţine un blog şi este îndrăgostită de artă. Îi place ciocolata,  drumeţiile, să danseze şi să citească. “Slăbiciunea mea eşti tu” este cea de a doua carte publicată.

EL ESTE MAREA EI IUBIRE…
EA ÎL INNEBUNESTE PRIN TOATE GESTURILE EI…

”Cum ar fi dacă te-ai trezi într-o zi şi iubirea vieţii tale nu ar ştii cine eşti? Îţi spun eu, groaznic.
Salut, numele meu este Spencer şi viaţa mea este o luptă continuă cu destinul. Mă lupt în fiecare zi pentru a-l face pe el să se îndrăgostească din nou de mine, să-şi amintească de ce ne iubim. Faptul că sunt acolo lângă el în fiecare zi, dar el nu-şi aminteşte nimic de mine îmi aduce, în mod paradoxal, atât alinare cât şi suferinţă. Să ştiu că sunt lângă el, însă nu-i pot alina durerea şi nu-i pot atinge sufletul. Deşi inima îmi e frântă în mii de bucăţi, continui să lupt.
Pentru el, pentru mine…pentru noi. Nu pot lasă să se termine totul aşa. Viaţa mea fără el e lipsită de lumină. Atunci când nu e lângă mine, culoarea şi muzica dispar. Rămâne în urmă numai un loc obscur, rece, uitat de lume. Trebuie să lupt şi să sper fiindcă aşa ar fi făcut şi el. Dar cu toate astea, mi-e greu. Uneori simt că vreau să renunţ, la mine, la lume, la viaţă…dar nu pot, pentru că aş renunţa la toate, dar nu la el.”
,,Deşi mulţi spun că iubirea adevărată există doar în poveşti…e o minciună. Alături de el, mi-am creat o lume perfectă. Am zburat împreună şi am încercat să atingem stelele. Viaţa mea începe şi se termină cu el, chiar dacă n-o ştie. El este cel care îmi dă aripi să zbor, sau cel care mi le frânge.”

    Cuvinte sfâşietoare de la o tânără de douăzeci de ani. Spencer White este o persoană raţională, dar cu spirit libertin. Ea studiază la o simplă facultate cu profil economic, dar are vise măreţe. Este ambiţioasă şi nu renunţă niciodată până când lucrurile nu ies aşa cum îşi doreşte ea. Spencer are şi o parte întunecată, pasionată de petreceri şi poker, este genul de fată echilibrată care ştie să jongleze cu personalitatea ei.
    Ziua în care a aflat despre amnezia iubitului ei, îi dă fiori şi acum.
    După o perioadă în care el era ocupat cu antrenamentele de box, era plecată, cei doi îndrăgostiţi nu s-au văzut un timp.
    Spencer, încrezătoare,  apare la uşa familiei, unde o mamă îndurerată o anunţă despre amnezia fiului său. Ce poate fi mai dureros ca:

-,,Hei, bună! Ce…ce faci? Îi spun eu încet.
Mă priveşte fix, neschiţând vreun gest.
-Bine, iar tu eşti? Mă întreabă el încruntându-se uşor.
-Nu îţi aminteşti?
-Scumpo, nu mă înţelege greşit! Arăţi bestial, aşa că îmi pare sincer rău dar nu…nu-mi amintesc.”

    Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil după care toate fetele sunt înnebunite. Poate fi comparat uşor cu seducătorul Adonis. Cu părul negru şi ochi întunecaţi, el pare că promite fericire veşnică. Este un petrecăreţ, temperamental şi curajos. Într-un cuvânt, o provocare pentru toţi.
   Spencer şi Robbie sunt suflete pereche fiind împreună încă din liceu. Atunci părea că nimic nu-i poate despărţi. Erau invincibili împreună. Dar acum… amnezia lui creează o altă poveste.

    Lui Spencer îi este foarte greu să îşi vadă iubitul cu alte fete.  Ea încearcă să îi recâştige inima nu să între cu el în pat, astfel că păstrează distanţa făcând pe inabordabila. Prima dată când îl vede în această ipostază de cuceritor va face pe leşinata, astfel că Robbie va face pe cavalerul purtând-o pe braţe. Ştie că este atras de ea, dar… nu ştie cine este…
   În această perioadă grea, alături de Spencer este prietena sa ceea mai bună, Caroline. Împreună cele două vor încerca fel de fel de planuri. Se pare că prietenul Carolinei are un frate, coleg de facultate cu ei. Manson pe lângă prieten al fetelor va încerca să facă pe iubitul lui Spencer, astfel că gelozia lui Robbie îşi face efectul. Nu se poate să pună mâna altcineva pe acea fată inabordabilă şi sexi. Este a lui, mai ales când săruturile lor tind să devină explozive.

   Spencer este în impas. Pariul pus la o petrecere, la o partidă de poker, îi va aduce împreună douăzeci şi patru de ore. Cum vor ajunge împreună? Asta este o parte tragic-comică, unde pur şi simplu am savurat situaţia.
   Vor reuşi cei doi să se regăsească? Robbie îşi va aduce aminte de iubirea lui, sau va încerca să meargă mai departe, încercând să o cunoască pe Spencer?
    Această carte m-a cucerit de la primele file. Doi tineri, o problemă majoră, încercarea de a depăşi situaţia, dragostea puternică a fetei este ceea care o motivează să lupte pentru jumătatea ei.
    Nota mea pentru carte este 10.  Felicitări autoarei pentru această carte plină de încărcătură emoţională.

Autor: Nicol

by -
30

Regula numărul 1 NU TE ÎNCREDE ÎN NIMENI Regula numărul 2 NU TE ÎNDRĂGOSTI NICIODATĂ DE ADVERSARUL TĂU

Slăbiciunea mea eşti tu, de Rebecca Radd

Editura: Smart Publishing
Număr pagini: 293

     Rebecca Radd este o tânără scriitoare în vârstă de  17 ani şi are deja publicate două cărţi. Pasionată de artă în general, Rebecca a scris “Destinule, să te vedem ce poţi” la 15 ani. În prezent locuieşte în Bucureşti alături de familie şi urmează un liceu economic. Ea deţine un blog şi este îndrăgostită de artă. Îi place ciocolata,  drumeţiile, să danseze şi să citească. “Slăbiciunea mea eşti tu” este cea de a doua carte publicată.

Regula numărul 1
NU TE ÎNCREDE ÎN NIMENI
Regula numărul 2
NU TE ÎNDRĂGOSTI NICIODATĂ DE ADVERSARUL TĂU

    Jesica Wilder este o femeie puternică şi independentă. De câte ori Mark, fratele ei, conducătorul unei organizaţii, are nevoie de ajutor, apelează la ea. Pentru că este cea mai bună. Nu a existat vreo misiune pe care să o primească şi să nu fie capabilă să o îndeplinească. Cu părul blond şi ochii verzi, ea pare un înger. În realitate însă face parte din lumea întunecată.

      Jhon Maxwell a avut o copilărie traumatizată care l-a făcut să devină un bărbat puternic. Înzestrat cu o minte sclipitoare, el concepe cele mai ingenioase planuri şi este obişnuit ca acestea să fie un real succes. Îşi conduce viaţa după reguli stricte şi nu se lasă distras de la scopul său.
     Totuşi, când o întâlneşte pe Jessica, viaţa lui este dată peste cap. Este vrăjit de vitejia ei războinică şi de dârzenia de care dă dovadă, bine şi fizicul are atuul său.

”Era absolut minunată. Pielea ei era parcă de alabastru şi îi venea să întindă mâna să o mângâie pentru a vedea dacă era la fel de fină precum părea. Buzele ei rozalii erau strânse într-o linie severă, însă el era convins că dacă ar săruta-o i le-ar fi putut înmuia. Dar ochii ei erau de departe cei mai fascinanţi. Era o combinaţie uimitoare între gri şi verde. John nu mai văzuse niciodată astfel de ochi. Femeia din faţa lui clipi iar el rămase surprins de genele lungi ce-i umbreau pomeţii. Fără să-şi dea seama îşi trecu mâna prin părul ei de culoarea mierii. Era magică.”

     Familiile lor sunt rivale şi faptul că au aceeaşi misiune nu face decât să le amintească imposibilitatea unei legături amoroase.
     Atracţia dintre cei doi, nu ţine cont de duşmanii, rivalităţi, ea îşi face de cap cu cei doi tineri.

“Bărbatul avea o constituţie atletică şi…îţi lua respiraţia! Nu existau cuvinte pentru a-l descrie. Părea perfect. Intensitatea cu care o privea o făcea să simtă furnicături pe piele. Când el îşi puse mâna pe talia ei şi o trase mai aproape bătăile inimii începură să i se accelereze. Sângele parcă îi alerga prin vene. Mirosea a scorţişoară iar ea era pe cale să-şi piardă capul. În jurul ei, totul părea să se estompeze.”

    Jessica dădea vina pe fratele său pentru această situaţie. Dacă nu era misiunea în care era implicată,  de găsire a unui pachet, cei doi nu se întâlneau, iar ea putea să doarmă noaptea liniştită, nu visând cu ochi deschişi.
    Se pare că un adversar necunoscut se năpusteşte asupra lor, fiind nevoiţi să se alieze pentru a-l putea învinge. Deşi ar trebui să se concentreze asupra misiunii şi să nu fie interesaţi de altceva, există atracţia ce mocneşte şi care stă să se aprindă în orice clipă precum o vâlvătaie.

“Tot ce se întâmplă între ei era aşa o nebunie. Când erau împreună, ieşeau scântei. Situaţia era atât de intensă şi de ciudată. Se plăceau şi totuşi nu se suportau. Nici măcar nu-şi mai puteau da seama de sentimentele lor, de intenţiile lor.
Nimic nu părea să fie cum trebuie. Totul era anapoda.
Totul era aşa o confuzie generală.”

     Învăluiţi în acestă confuzie de sentimente cei doi vor încerca să îndeplinească misiunea, dar …

    Tatăl lui Jhon o va răpi pe Jessica şi o va tortura, crezând că agenţia fratelui ei este de vină pentru o crimă comisă. Jhon o va salva, devenind un trădător pentru agenţia tatălui său. Cei doi vor fugi cât mai departe din calea duşmanului necunoscut, se pare că acesta vrea să îi învrăjbească, dacă se poate să îi ucidă.
    Cu un criminal pe urmele lor ei vor încerca să supravietuiască, dar şi să găsească adevăratul vinovat din toată această poveste.
    Vor reuşi cei doi? Vor prinde criminalul/criminalii?
    În toată această nebunie, relaţia lor va avea şorţi de izbândă?
    Vor avea curajul să lupte pentru iubire sau se vor ascunde în spatele regulilor?
   O carte antrenantă, unde acţiunea este la ea acasă, dar şi o relaţie care înfruntă prejudecăţile pentru a răzbate.
     Nota mea pentru carte este 10.slabiciunea-mea-esti-tu-de-rebecca-radd

Autor: Nicol
%d bloggers like this: