Tags Posts tagged with "carti dragoste"

carti dragoste

“Un vampir este capabil să simtă uneori mult mai mult decât un om. Poate simţi iubirea, durerea, singurătatea şi disperarea mult mai puternic decât un muritor. Iar inima mea bate pentru simplul motiv că o parte din mine a rămas umană.”

    Refugiul, de Raluca Butnariu-volumul 1 al trilogiei Tărâmul Tăcerii-recenzie

Editura: Librex Publishing

Data apariției: Noiembrie 2017

Număr pagini: 271

Gen: fantasy, romance

Trilogia Tărâmul Tăcerii: 1. Refugiul, 2. Născuți sub zodia tăcerii, 3. Dulcele sărut al morții

  • Sicilia. Un drum îngust de munte, o noapte înecată într-o ploaie torențială. Trei vampiri plecați să vâneze.
  • Alecsandra Drummond asistă neputincioasă la moartea logodnicului ei, apoi încearcă disperată să-și salveze propria viață. Cu trupul zdrobit în urma impactului mașinii cu pereții stâncoși ai muntelui, secătuită de sânge, pradă unor dureri agonizante produse de veninul creaturii care o atacase, tânăra femeie este conștientă că moare și că nu există nimeni care s-o ajute…
  • Și totuși soarta tinerei femei este schimbată fulgerător, printr-un capriciu al naturii.
  • Transformată într-un hibrid, nici om dar nici vampir, Alecsandra este cooptată de către membrii unei grupări secrete, numită Refugiul, unde învață să se adapteze noii sale vieți.
  • Scopul ocupanților Refugiului este să păstreze secretă existența vampirilor în perimetrul orașului Chicago, anihilându-i pe cei care încălcau granițele. Scopul Alecsandrei este să-i găsească pe cei trei vampiri care i-au ucis logodnicul.
  • O serie de crime încrucișează drumul Alecsandrei cu cel al agentului special FBI, Maxwell Jacobi, care este direct implicat în investigarea acestora, iar între ei se naște subit o atracție puternică.
  • Mirosul acestui bărbat încăpățânat și carismatic este irezistibil de seducător pentru prădătorul din Alecsandra. Dincolo de magnetismul sexual, este nevoită să se lupte cu setea intensă pe care acest bărbat i-o stârnește. Este conștientă că apropierea dintre ei pune în pericol viața agentului FBI și este ferm decisă să-l țină departe de ea.
  • Max se îndrăgostește instantaneu de frumoasa și misterioasa Alecsandra Greydon. Cine este în realitate această femeie și ce secrete ascunde ea?
  • O serie de personaje fascinante, situații periculoase, dialoguri spumoase și o acțiune derulată într-un ritm alert, care te va ține în suspans până la ultima filă, este ceea ce vă promite primul volum din Trilogia Tăcerii.

   Atunci când am scris recenzia la Crepuscul”, vă mărturiseam că am cumpărat toate cărțile historical romance ale autoarei Raluca Burnariu, la îndemnul unor prietene, cu gândul să le citesc cândva, dar nu mi-am dus până la capăt “destăinuirea”: i-am achiziționat cărțile cu un imens zâmbet pe chip, dar cu o oarecare doză de scepticism în suflet. Adevărul e că mă transform într-un veritabil Toma Necredinciosul atunci când vine vorba de  autori apreciați de toată lumea sau scrieri lăudate de toți cititorii, motiv pentru care încep lectura parcă montată să găsesc defecte sau puncte slabe, dar purtând în suflet speranța că la final de lectură să ajung și eu un fan al respectivului autor. Spre marea mea bucurie, exact acest din urmă lucru mi s-a întâmplat în cazul de față. Dacă prin intermediul romanului “Crepuscul”- cartea cu care am pășit pentru prima oară în universul magic al autoarei – am descoperit talentul cu care își farmecă fanii, cu “Refugiu” mi-a dat practic lovitura de grație. Abia acum am realizat de ce este atât de prețuită de cititoarele romantice. Abia acum mi-am dat seama ce nestemată are literatura română contemporană.

  Având în vedere că “Refugiul” se încadrează în genul fantasy-ului contemporan cu personaje  suprarealiste, probabil că o parte dintre cei care nu prea îndrăgesc acest gen și-au spus: “ O poveste cu vampiri? Ne-a săturat să auzim de  poveștile astea în care coltoșii sunt însetați de  sânge sau sex. Da, știm și noi de saga Amurg, Jurnalele vampirilor, Academia vampirilor…“  Total eronat!  

  Din punctul meu de vedere, “Refugiul” este un thriller romance cu vampiri atipici. Raluca Butnariu a reușit de această dată să combine într-un mod armonios elemente de aventură, intrigă polițistă, mister, suspans, fantasy și dragoste, ceva ce nu am mai găsit decât la autoare precum J.D. Ward, Kelley Armstrong, Jeaniene Frost, Laurell K. Hamilton sau Tanya Huff.  Avem parte de numeroase întorsături de situație, urmăriri ca-n filme, răpiri, lupte teritoriale între vampiri, dar și lupte între vampiri și traficanții de droguri, situații limită care ne țin în suspans pană la final.  

  De asemenea, autoarea aduce un suflu nou și un original unghi de abordare al acestui mit. Vampirii ei, nu doar că au renunțat să se mai hrănească cu sânge uman, înlocuindu-l cu cel animal, ci au ajuns să își facă un renume din a-i proteja pe oameni de vampirii care nu vor să renunțe la acest “elixir”. Toți cei care care locuiesc la Refugiu, par la prima vedere o adunătură pestriță de vampiri, unul mai țicnit ca altul, dar în foarte scurt timp constați că sunt mai onești și mai corecți decât marea majoritate a oamenilor. Sunt carismatici, seducători și au un deosebit simț al umorului – un umor negru incorigibil care te îndemnă să-i îndrăgești din prima clipă. Discuțiile dintre ei sunt atât de spumoase, încât te trezești râzând în hohote chiar și în timpul desfășurării unor evenimente dramatice.

  • “Sofia îi zâmbi suav. Bărbatul nici nu apucă să-i vadă mişcarea. Arma îi zbură din mâini, izbindu-se cu un zgomot puternic de o grindă. Metalul mitralierei aproape se mulă pe conturul acesteia, fragmentându-se în bucăţi care zburară în toate direcţiile.
  • – Dispari, îi sugeră cu blândeţe Sofia, dezgolindu-şi caninii într-un rânjet dulce.

     Bărbatul deveni alb ca hârtia, ochii i se dădură peste cap şi căzu grămadă la pământ.

  • – Ce-or fi având ăştia de leşină de câte ori văd o pereche de colţi? mormăi Sofia retoric, păşind peste trupul inconştient.
  • – Păi, mă gândesc că-şi dau seama şi ei că zâmbetul tău, stomatologic activ nu-i chiar atât de inofensiv precum pare, îi răspunse Mario tot printr-un mormăit, în timp ce astupa cu laba mare şi lată a mâinii sale faţa unui alt paznic înarmat, care apăruse din spaţiul dintre un tir şi remorca lui, făcându-i vânt înapoi. Se auzi un sunet înfundat şi apoi linişte. S-au măcar intuiesc faptul că dinţii ăia nu-s numai de decor, sfârşi el, amuzat.”

  În ceea ce privește latura romantică, am apreciat faptul că accentul nu se pune pe scenele de sex, ci pe nobilul simțământ al dragostei, pe profunzimea și statornicia sentimentelor  pe care le au ocupanții Refugiului (cuplurile de vampirii: Guido și Sena; Mario și Sofia; Vivien și Cyril; Mal și Henna, Eleni și Kay, la care se adaugă superbul Marcus), dar și pe întreg tumultul de sentimente pe care Alecsandra îl are față de cei doi bărbați care o iubesc: vampirul Marcus și agentul FBI, Maxwell Jacobi. Cu toate că se simte atrasă sexual de capriciosul, fermecătorul, grațiosul, dar și mortalul Marcus, inima ei bate pentru Max. El a trezit de la bun început ceva în inimă ei amorțită. Nu știe dacă e vorba de dragoste, dar în mod sigur acel ceva o sperie. Golul pe care Leo l-a lăsat în inimă ei este parțial umplut de prezența lui Max, însă e conștientă că nu pot fi împreună pentru că l-ar pune tot timpul într-un mare pericol.

  Legat de acest aspect, trebuie să recunosc că preferatul meu este vampirul Marcus. Acest personaj m-a fascinat din prima clipă, poate și pentru că fizionomia și felul lui de a fi, instabil, imprevizibil, loial, dar și gelos, mi-a amintit de personajul meu preferat din întreaga literatură fantasy – Clayton Danvers (care nu-i vampir, ci vârcolac), unul dintre protagoniștii seriei urban fantasy “Femei din lumea de dincolo” de Kelley Armstrong. Sentimentele pe care le are de atâta timp față de Alecsandra, dar și decizia pe care a luat-o la final, m-a făcut să-l apreciez și mai mult.

 “Vampirul care se înamorase de ea era un specimen realmente superb, carismatic şi volatil, suspicios şi complet imprevizibil, lucruri care o atrăgeau spre el dar care o şi puneau în gardă, făcând-o să păstreze distanţa.

  Ceea ce o uimea şi o înspăimânta pe Alecsandra cel mai mult la el era profunzimea şi statornicia sentimentelor lui. În cei cinci ani de când îşi declarase în mod deschis afecţiunea pentru ea, niciodată nu-i fusese infidel. Era un mascul ca toţi masculii, cu necesităţi fizice normale. Vampirii, prin însăşi natura lor, erau nişte creaturi extrem de senzuale, care practicau sexul cu aceeaşi plăcere cu care vânau. Marcus renunţase de bunăvoie la acel aspect important al existenţei lui, preferând să aştepte clipa când ea avea să-şi încheie socotelile cu trecutul, lăsându-şi în urmă pentru totdeauna amintirile din cealaltă viaţă.”

  Alecsandra Drummond, singurul vampir hibrid din Refugiu, bântuită de traumele trecutului – moartea logodnicului ei, sfâșiată atât de dorința de răzbunare, cât și de nevoia de a trăi din nou în lumea umană, este un personaj complex, care se dezvăluie treptat. La prima vedere, ai impresia că e o fire încrâncenată, bătăioasă, atunci când vine vorba să se confrunte cu anumiți vampiri, dar de fapt e o ființă vulnerabilă, sensibilă și romantică.  

  “Un vampir este capabil să simtă uneori mult mai mult decât un om. Poate simţi iubirea, durerea, singurătatea şi disperarea mult mai puternic decât un muritor. Iar inima mea bate pentru simplul motiv că o parte din mine a rămas umană.”

   În prologul cărții am avut ocazia să o văd pe Alecsandra așa cum era înainte de tranformarea ei. Aici am aflat că se născuse într-o suburbie a Los Angeles-ului cu douăzeci și patru de ani în urmă, într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind profesor de istorie a artei, iar mama ei, graficiană. Avea doi frați mai mici și o soră care era chirurg plastician la cel mai mare centru de înfrumusețare din Detroit. Era logodită cu Leonardo Fabrini, un celebru pilot de Formula Unu și se simțea o femeie împlinită. Însă, în ziua în care trebuia să își viziteze pentru prima oară viitoarea soacră, viața ei a luat o turnură dramatică. A fost nevoită să asiste neputincioasă la omorârea logodnicului ei, de către trei creaturi ciudate (ulterior află că e vorba de vampirul Igor și două însoțitoare de-ale sale) și probabil ar fi avut și ea aceeași soartă dacă nu ar fi fost lovită de trăsnet chiar în momentul în care Igor o mușca. A fost adusă carbonizată într-un spital din Milano și transferată apoi, la cererea părinților, într-o clinică privată din Chicago, loc unde, spre stupefacția medicilor, își revine spectaculos într-un timp foarte scurt. Dar în lunile agonizante din spital, trupul ei a început să-și modifice structura și simțurile să i se ascută pană la paroxism.

  Transformată într-un hibrid, nici om dar nici vampir, Alecsandra este cooptată de către membrii unei grupări secrete, numită Refugiul. Urmatorii trei ani a fost nevoită să locuiască în acest loc, alături de unsprezece vampiri şi să înveţe să se descurce cu ceea ce devenise. Dar dacă scopul ocupanților Refugiului era cel de a păstra secretă existența vampirilor în perimetrul orașului Chicago, anihilându-i pe cei care vânau pe teritoriul lor, țelul Alecsandrei era să-i găsească pe cei trei vampiri care i-au ucis logodnicul.

“- Suntem familia ta, Lex, se aplecă Guido spre ea, luându-i cu blândeţe faţa în palmele sale şi privind-o adânc în ochi. Vrem cu toţii să te ajutăm să-l răzbuni pe Leo. Niciunul dintre noi nu poate suporta tristeţea nesfârşită din ochii tăi, chiar şi atunci când pari să râzi din tot sufletul. Nu vrem să te mai vedem nefericită. Dorim, la fel de mult ca şi tine, să-ţi găseşti liniştea. Eşti a noastră, te iubim enorm şi-ţi vom sta alături. Igor va trebui să ştie asta. Nu eşti singură… nu mai eşti singură, se corectă el. E destul de clar pentru tine?

   În anii care au urmat, Alecsandra s-a străduit din răsputeri să dea de urma creatorului ei, toată strădania fiindu-i zadarnică. Pană într-o zi când a descoperit că Igor începuse să facă afaceri cu niște traficanți de droguri, chiar în Chicago. Însă pista urmărită de ocupanții Refugiului îi duce pe aceștia drept în calea unui vampir care vâna oameni chiar pe teritoriul lor, și astfel ea ajunge în vizorul lui Maxwell Jacobi, agentul special FBI desemnat să ancheteze lanțul de crime din Downtown.

   În cei cincisprezece ani de carieră ca agent, Max nu s-a mai confruntat cu un caz atât de ciudat. Modul de operare era același în toate cele opt crime comise: perforarea carotidei stângi, vene secate de sânge. Legistul era de părere că individul folosește un soi de cange cu două vârfuri, pe care o înfige în gâtul victimelor. Partea interesantă era că nu-și dădea seama cum le recoltează tot sângele din „instalaţie”. Curiozitatea îl îndeamnă pe Max să mai dea o raită la locul ultimei crime, iar aici i se pare că vede “o femeie tulburător de frumoasă, îmbrăcată sexy, mirosind ca îngheţată la cornet”.

Fusese la doi metri în spatele ei şi păşise în gang cu o secundă în urma ei. Nu avusese unde să dispară de sub ochii lui, nu avusese când să dispară! Şi totuşi apariţia se volatilizase pur şi simplu, ca o fantomă! Un lucru bizar, inexplicabil şi ilogic, pe care mintea lui nu-l putuse accepta decât ca pe o disfuncţie temporară a simţurilor sale, cauzată de stres şi prea multe nopţi nedormite. Nu văzuse femeia, i se păruse că doar o vede. Fusese o viziune…

  O săptămână mai târziu, Max este invitat la o licitaţie de obiecte de artă, unde are surpriza să dea peste aceeaşi femeie pe care o văzuse părăsind aleea întunecată şi care dispăruse din faţa ochilor lui ca un fum. Şi dacă era una şi aceeaşi persoană, atunci cine era şi ce legătură avea ea cu cele trei cadavre de pe aleea aceea insalubră? Ce căutase ea oare în acea parte a oraşului, la acea oră târzie, în fundătura aceea sordidă?

 

“Această femeie fascinantă, misterioasă, seducătoare, incredibil de frumoasă şi de distantă era… ca un joc de puzzle în care piesele nu se potriveau. “

  Max este fascinat de vocea și chipul misterioasei femei și vrea cu orice preț să afle cine este și ce anume ascunde ea. La rândul ei, Alecsandra simte o subită atracție față de agent. În ultimii ani o curtaseră destui masculi, dar niciunul “nu-i fusese pe plac din cauza… mirosului. Acum întâlnise unul care-i plăcea, atrăgător şi inteligent, dar pe care nu-l putea accepta… tot din cauza mirosului! Mirosul lui Max Jacobi era prea… irezistibil şi ea pur şi simplu nu reuşea să facă abstracţie de el”. Este conștientă că apropierea dintre ei pune în pericol viața agentului FBI și este ferm decisă să-l țină departe de ea. Însă, cu cât încearcă să stea  la distanță, cu atât este Max mai decis să se apropie de ea, să-i afle toate secretele. Dar oare cum va reacționa la aflarea adevărului?

Lui Max i se tăie respiraţia şi un val de transpiraţie rece i se prelinse pe coloană când revelaţia il pocni drept între ochi. Poate că unghiul de abordare ales nu era cel potrivit. Raporta totul la capacitatea unui om. Dar dacă ea nu era… om?

  Va reuși Alecsandra să îl găsească pe Igor? Își va duce răzbunarea până la capăt? Cine se face vinovat de moartea atâtor oameni în Downtown? Pe care dintre cei doi bărbați va alege? Max sau Marcus? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile! Sper că acest refugiu în lumea celor nemuritori să vă ofere adevărate momente de delectare!

NOTA 10+

                       Mulțumesc Raluca Butnariu!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

Acolo unde te conduce inima de Stephanie Laurens-prezentare

Vol 1-Seria Casebook of Barnaby Adair

 Personajele acestei serii ne sunt cunoscute din romanele Cynster.

   Penelope Ashford, sora mai mică a Portiei Cynster, soția lui Simon (am întâlnit-o în cartea Femeia ideală) este bogată, inteligentă, frumoasă și are o poziție bună în societate. Este înverșunată împotriva căsătoriei și a regulilor care îi sunt impuse de societate.

   Și-a dedicat energia și inteligenţa în conducerea unei instituții care se ocupă de copii orfani, abandonați pe străzile Londrei.

   Atunci când unii dintre copii încep să dispară în mod misterios, Penelope apelează la singurul om care o poate ajuta-Barnaby Adair

   Fermecătorul Barnaby, al treilea fiu al președintelui Cothelstone, burlac convins,  și-a câștigat respectul în rândul cercurilor politice și nu numai, investigând cazuri misterioase alături de Scotland Yard. Puterile lui de observație, percepția, l-au ajutat să rezolve cazurile cele mai încâlcite și misterioase. Este un răzbunător cu stil elegant. Rezolvă crime misterioase și merge acolo unde alți nobili nici nu îndrăznesc.

   Penelope știe că este o imprudență ceea ce vrea să facă, și totuși, se hotărăște să bată la ușa lui într-o seară friguroasă de noiembrie 1835.

   Barnaby este intrigat de femeia din fața lui, de cerința ei, dar mai ales de frumusețea și inteligența ei.

   Ceva în mintea lui îi șoptește că nu ar fi bine să se implice, pentru că vor fi cu siguranță complicații în special ale inimii, dar se vede pus în postura de-a accepta provocarea, și un parteneriat neobişnuit.

   Vor lucra împreună pentru a dezlega misterul dispariției copiilor, dar pe măsură ce investigațiile și cercetările lor avansează descoperă o filiera ce duce către filonul superior al societății.

   Ajutat de inspectorul Stokes de la Scotland Yard, prietenul lui, se infiltrează în rândurile ticăloșilor din cartierul East End din Londra și, pe măsură ce avanseza în cercetări și sunt aproape să dezvăluie misterul disparițiilor, sunt intrigați de traseul criminalului infiltrat chiar în organizația creată pentru a proteja londonezii.

   Criminalul, să-l numim așa, știe de existența lor, îi urmărește la rândul lui și este pregătit să acționeze, să-i distrugă atât social, având în gând să îi scoată vinovați, dar, mai ales este hotărât să distrugă reputația lui Penelope și a lui Barnaby.

 Barnaby nu numai că a intrat în acest labirint să o ajute pe Penelope, dar așa începe și aventura lor romantică.

   Atracția ce se ivește la orizont este puternică, dar amândoi sunt împotriva căsătoriei sau a relațiilor cu implicare profundă, Și totuși….frumusețea și inteligența lui Penelope sunt o combinație mortală, iar spiritul lui Barnaby și eligibilitatea lui fac ca toate mamele să stea la coadă pentru a-l prinde în gheruțe pentru fiicele lor.

   Cu toate astea, Barnaby își dă seama că vrea să cucerească o singură femeie-  Penelope. Va reuși?

   Ce se întâmplă cu cei doi? Vor reuși să rezolve cazul disparițiilor? Vor reuși să îl demaște pe criminal/li? Sau ei vor fi cei care vor pierde tot? Ce le pregătește criminalul/li?

Descoperiți voi în cartea Acolo unde te conduce inima, de Stephanie Laurens, colecția Iubiri de poveste, ce apare în data de 13.01.2018, la chioșcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea.

Sursa foto: Pinterest

Florile vieții, de Rina Ziamni-recenzie

Editura Smart Publishing, 2017

187 de pagini

Nu putea urî toți trandafirii, doar pentru simplul fapt că se înțepase în spinii unuia. Trebuia să lupte pentru fericirea ei. Se născuse la o margine de viață și primise firul destinului ei de la un înger trimis de Dumnezeu.

   Rina Ziamni este o autoare pe care am descoperit-o recent și, încă de la primele pagini ale romanului în discuție, am comparat-o cu Ileana Vulpescu, datorită construcției personajului principal feminin. Tehnica narativă, însă, diferă, cea a Ilenei Vulpescu insistând pe analiza psihologică și pe procesele de conștiință ale personajului.

   Florile vieții este romanul unui destin, al unei femei, Marina. Încercată de viață în multe feluri, ea cunoaște fericirea târziu, când se consolase deja cu singurătatea și dezamăgirea.

   Proaspăt ieșită de pe băncile facultății și cu o slujbă ca profesor, Marina se lasă căsătorită de părinți, fără a fi îndrăgostită. Din această căsătorie scurtă, ea va avea un copil, pe care îl va crește singură: prima floare a vieții ei. Îl iubește și i se dedică total, îi oferă tot ce poate din salariul ei de profesor, fără a aștepta recunoștință. Își dorește, în schimb, afecțiunea lui, dar nu o va primi niciodată. Se dedică profesiei, unde cunoaște și iubește alte flori: elevii. Răpusă de singurătate după moartea mamei și plecarea tatălui în altă localitate (care, de altfel, părăsise căminul conjugal cu mulți ani în urmă), se recăsătorește cu Dorel, un fel de Hagi-Tudose contemporan, violent, care strânge gunoaie pe care le adună în apartamentul Marinei.

Ca s-o chinuie și mai mult, i-a aruncat bunurile bune de la mama ei, aducând gunoaie în casă, spunând că ale ei erau prea vechi, demodate. A demontat caloriferele și le-a depozitat în pivniță, ca să le vândă, pentru că erau din fontă. A spus că va lua altele din aluminiu sau oțel și că va monta o centrală pe gaz,ca să facă economie la întreținere.

    Bătăile tot mai frecvente o determină pe Marina și ia atitudine și obține un ordin judecătoresc de restricție și divorțează. Apartamentul de jumătate demolat de fostul soț este scos la vânzare de fiul ei, care îi propune să locuiască într-o garsonieră din alt cartier bucureștean. Tristă, bolnavă și singură, își petrece verile în casa unei bătrâne de la mare. Aici cunoaște un musulman, care îi va deschide ochii asupra valorii vieții. Își dă seama că trebuie să se bucure de viață. Ceva mai târziu, va cunoaște adevărata iubire… .

Iubindu-l pe el, Marina descoperise adevărata dragoste, în care se putea dărui cu pasiune, fără rușine și pudoare, pentru că primea la rândul ei aceeași patimă și dorință. Dragostea lor creștea din zi în zi, devenea prin fiecare episod ceva puternic, care avea să să-i unească pe viață.

   Acțiunea are loc de-a lungul multor ani, încă de înaintea Revoluției din 1989 și până în zilele noastre (Marina citește cărți din seria „iubiri romantice” și o citează pe Irina Binder) și este presărată cu secvențe detaliate despre Revoluție, istoria Algeriei și a Islamului, dar și efectele benefice ale medicinei naturiste. Evenimentele sunt prezentate cronologic, pe alocuri cu mici bucle în timp, care m-au cam derutat. Finalul surprinde ultima floare din buchetul vieții ei, cu miros discret de iasomie.

   Romanul este o doadă a faptului că lucrurile bune nu li se întâmplă întotdeauna oamenilor buni, dar și că nu trebuie să îți pierzi niciodată speranța. Marina e o supraviețuitoare, care și-a primit, în final, recompensa.

Cartea Florile vieții, de Rina Ziamni a fost oferită de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Smart Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

- Domnule Travis, am început eu, apoi am amuțit, realizând instantaneu cine era. Doamne, am zis șoptit, după care am închis ochii o clipă. Eşti unul dintre acei Travis?

       Roșcata cu ochi negri, de Lisa Kleypas-Editura Miron-recenzie

 

Titlul în engleză: Brown-Eyed Girl

Număr pagini: 368

Editura Miron

Traducere: Cornelia Cernetchi Pascu

Anul 2017

Gen: Romance

 Seria Travis Family: 1. Numai în brațele tale – Sugar Daddy (2007); 2. Diavolul cu ochi albaștri – Blue-Eyed Devil (2008); 3. Dragoste și mândrie – Smooth Talking Stranger (2009) ; 4. Roșcata cu ochi negri – Brow-Eyed Girl (2015)

   Avery Crosslin începuse să devină celebră în Houston, ca organizatoare de nunți. Nu credea deloc în dragostea la prima vedere. Așa că atunci cînd îl cunoaște pe bogatul și fermecătorul burlac Joe Travis, crezînd că e un simplu fotograf de nunți, îl tratează cu răceală. Totuși Joe este un bărbat care știe cum să obțină ce-și dorește. După o aventură de o noapte, Avery e hotărîtă ca acest lucru să nu se mai întîmple și a doua oară. Acum nu-și poate permite nici un compromis, ea a fost angajată să organizeze nunta anului. Cu toate strădaniile ei, apar complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală. Avery însăși se confruntă cu anumite îndoieli, o frămîntă fapte și întîmplări dintr-un trecut pe care îl dorea uitat. Iar Joe nu vrea să renunțe la ea. Avery trebuie să ia cea mai grea decizie din viața ei. Doar punîndu-și cariera la mijloc și riscînd totul – chiar și inima pe care pînă atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult. 

   Sunt convinsă că toate doamnele iubitoare ale genului romantic sunt fericite atunci când se editează o nouă carte scrisă de Lisa Kleypas, așa că nu mai e nevoie să spun cât de mult înseamnă ea pentru noi, cât de mult apreciem poveștile sale.

   Travis Family este o serie încântătoare, cu personaje pe care le-am îndrăgit din prima clipă, cu relații de familie puternice, cu situații extrem de intense emoțional, cu dialoguri spumoase și cu o doză imensă de romantism.

   Trebuie să recunosc că “ Roșcata cu ochi negri ”, ultima carte din serie, a reușit să mă ia prin surprindere. Descrierea m-a făcut să cred că voi avea parte de o poveste dureroasă, asemenea primelor două cărți din serie, dar este cu totul altfel. De fapt, avem de-a face cu un savuros roman de dragoste. E drept că povestea lui Avery este una puțin tristă, însă am remarcat faptul că autoarea a preferat să presare în carte numeroase momente amuzante sau replici spumoase. Tachinările dintre personaje sunt delicioase, momentele de pasiune sunt extrem de fierbinți, iar lupta lor senzuală de voințe este pe cât de exasperantă, pe atât de savuroasă. Închid ochii și îmi amintesc o grămadă de faze amuzante: încercarea lui Avery de a ucide un scorpion cu ajutorul unui tub de lipici sau pulverizând fixativ peste el; încercarea lui Tack (angajatul lui Avery) de a alunga un șoim care punea pe fugă porumbeii de la nuntă, folosindu-se de un lansator de grenade improvizat, cu care a trimis în aer mingii de tenis; bătaia cu perne; farsa pe care Avery i-a făcut-o lui Joe ca să-l convingă să vină la o întâlnire: i-a furat aparatul foto, lăsându-i în husa aparatului o foaie de hârtie, unde erau lipite litere, tăiate din reviste și aranjate în stilul unui bilet de răscumpărare, pe care scria: “ Sună-mă sau camera foto o pățește”; aruncarea lui Steven în piscină pentru că acesta făcuse o scenă de gelozie.

“- Te voi concedia pentru hărțuire sexuală, strigă Sofia.

– Nu mă poți concedia tu, o informă Steven. Doar Avery o poate face.

– Nu va mai fi nevoită, dacă te ucid eu prima! spuse ea și se repezi spre el, ameninţându-l cu o  stea de mare din hârtie. 

– Sofia, am strigat eu, apucând-o din spate. Calmează-te! Pune chestia aia jos jos. Iisuse, v-aţi pierdut mințile?

– Cineva de aici precis şi-a pierdut minţile, l-am auzit pe Steven. Doar dacă nu este în plan să o folosim pe Sofia drept momeală pentru milionari.

Era destul. Nimeni nu o insulta pe sora mea astfel.

– Tank, am spus pe un ton ucigător, scoate-l de aici. Aruncă-l în piscină, ca să se răcorească.

– La propriu? întrebă Tank.

– Da, la propriu, aruncă-l în piscină.

– Nu în piscină, se tânguia Steven. Tank îl prinsese deja de guler și-l trăgea după el. Port bumbac! “

   Personajul principal al cărții este Avery Crosslin (27 ani) ,o tânără frumoasă și atrăgătoare care are tendința de a se desconsidera, motiv pentru care poartă haine confortabile, largi și simple, vrând să-și ascundă silueta voluptoasă. Este asaltată în permanență de nesiguranță și îndoieli, din cauza unor drame suferite în trecut. Niciodată nu a avut parte de dragostea tatălui. Acesta fusese genul de bărbat flușturatic, care zburase din floare în floare și nu reușise niciodată să aibă o relație stabilă cu o femeie. Se însurase de cinci ori și avusese numeroase aventuri, din care au rezultat mai mulți copii. Copii de care nu se mai interesase sau pe care îi abandonase. După un apel telefonic sau o vizită ocazională, el se făcea nevăzut pentru perioade lungi de timp, uneori treceau chiar şi ani. Apoi, reapărea pentru o perioadă scurtă de timp, cu încărcătura sa magnetică mare, plină de povești convingătoare și promisiuni, pe care Avery ştia foarte bine că nu trebuia să le creadă. Mama lui Avery nu și-a iertat soțul pentru că a părăsit-o și a repetat modelul, având relaţii cu bărbați trădători, mincinoși și leneși, tipi care aveau scris în frunte cuvântul “pericol”.

   Pe plan profesional, Avery a avut ceva succes – a absolvit cursul de design vestimentar, a fost ucenica unui designer din New York care producea rochii de mireasă, a câștigat un premiu de designer debutant, dar pe plan sentimental nu a avut noroc. La vârsta de douăzeci și unu de ani, l-a cunoscut pe Brian, un analist de pe Wall Street, iar după trei ani și jumătate de relație s-au logodit. Însă în ziua nunții a fost părăsită la altar de logodnic, acesta recunoscând faptul că niciodată nu a iubit-o cu adevărat.

“- Oamenii se înșeală când spun că timpul poate vindeca o inimă zdrobită. Nu e valabil întotdeauna .Inima mea a rămas zdrobită. A trebuit să învăț să trăiesc cu ea astfel. Nu voi mai putea avea încredere în cineva care spune că mă iubește.”

   Moartea tatălui și desfacerea logodnei a făcut-o să realizeze că are nevoie de o schimbare, așa că  pleacă din New York și se mută în Houston, și împreună cu Sofia, sora ei vitregă, deschide o firmă care se ocupă cu organizarea de nunți.

   La o astfel de nuntă îl întâlnește pe carismaticul Joe Travis, care fusese invitat la nuntă în calitate de prieten al mirelui, însă Avery îl confundă inițial cu un fotograf  de mâna a doua, angajat pentru evenimentul din acea zi. Bărbatul era de o frumuseţe impresionantă, avea trăsăturile feței bine definite, nasul proeminent și bărbia dură. Părea genul de bărbat care te făcea să uiți să respiri.

   De fapt, tânărul este fotograf liber profesionist care lucrează în domeniul publicităţii, fiind mezinul miliardarului Churchill Travis. De mic copil a fost crescut cu simțul responsabilității și datoriei. Faptul că Joe nu fusese interesat de investițiile de capital și nici de afacerea cu consultanță financiară a fost marea dezamăgire a tatălui său, motiv pentru care a intervenit o răceală între cei doi, dar după un accident suferit de Joe, lucrurile s-au remediat. Deci, vă puteți da seama cum s-a simțit Avery când și-a dat seama cu cine făcuse cunoștință!

“- Domnule Travis, am început eu, apoi am amuțit, realizând instantaneu cine era. Doamne, am zis șoptit, după care am  închis ochii o clipă. Eşti unul dintre acei Travis?

– Depinde ce înțelegi prin acei Travis.

– Petrol, bani, avioane private, iahturi, conace. Aceia. “

   Joe se arată interesat de ea și îi cere o întâlnire, dar teama și îndoielile o fac pe Avery să îi refuze invitația. Este convinsă că un bărbat ca el a frânt, fără îndoială, atât de multe inimi, că a ei n-ar fi însemnat prea mult pentru el. În plus, de la logodna ei dezastruoasă, Avery căpătase niște obiceiuri proaste – singurătate, evitare, suspiciune … niște mecanisme de supraviețuire care îi îndepărtase durerea și tristețea.

 “ Când te îndrăgostești de un asemenea bărbat, totul devine un foc de artificii care pârjolește. Iar la urmă îți privești inima, ca pe conținutul unei scrumiere.”

   Însă Joe nu se lasă înfrânt cu una cu două, reușește să o farmece și, astfel, cei doi ajung să  petreacă o noapte plină de pasiune. Dar a doua zi dimineață, Avery se trezește singură în pat. Își amintește doar că Joe nu-i spusese multe la plecare, ci doar banalul “Te voi suna”.

   În ciuda convingerii că el nu-și va ține promisiunea, Joe o sună chiar în acea zi, însă ea este convinsă că o eventuală relație cu el este sortită eșecului, așa că refuză să-i răspundă la telefon. Dar Joe nu e omul care să renunțe așa de ușor. Și când el vrea ceva, nimeni nu-i stă în cale!

“Poate că aș mai fi avut parte de încă o noapte de sex fierbinte, dar nu vreau să fiu distracția ieftină a unui tip bogat.”

 “Eu sunt bărbatul potrivit pentru tine. Poate nu sunt chiar cel pe care-l cauți tu, dar sunt ceea ce vrei. Ești singură de prea mult timp, scumpo. E timpul să te trezești cu un bărbat în patul tău. E timpul să ai parte de sex epuizant, care te domină și te face să tremuri așa de tare dimineața, încât nici măcar nu vei putea să-ți torni cafeaua în cană.”

   Dar Avery nu-și poate permite acum nici un compromis, pentru că ea tocmai a fost angajată să organizeze nunta anului, mirele fiind chiar vărului lui Joe. Interesant e că Ryan, mirele, a fost silit să o ceară pe mireasă în căsătorie pentru că ea rămăsese însărcinată. El este un arhitect care și-a petrecut toată viața preocupat doar de muncă, apoi când în sfârșit se hotărâse și el să ia o pauză, să se distreze puțin, a dat peste Bethany, o țipă petrecăreață, o profesionistă în ale mondenului, genul de femeie oportunistă, care vrea să se mărite cu un bărbat cu bani.

   Însă apar niște complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală, iar Avery are de luat cea mai grea decizie din viața ei. Doar punându-și cariera la mijloc și riscând totul – chiar și inima pe care până atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult.

   În carte asistăm și la o altă poveste de dragostea – cea dintre Sofia, sora lui Avery, și Steven Cavanaugh, asistentul lui Avery. Cei doi se certau de multe ori, se ofensau cu ușurinţă și foarte rar se iertau. Cu toate acestea, la început nu erau așa. Când Steven a fost angajat, el şi Sofia au devenit imediat prieteni. El era un tip sofisticat, cu un stil impecabil, și avea un umor atât de fin, încât Avery și Sofia s-au gândit că era homosexual. Și le-au luat trei luni ca să-și dea seama că nu era!

“ – Nu, sunt hetero, mărturisea el pe un ton absolut nonșalant.

 – Dar ai mers cu mine sa-mi cumpăr haine, protestase Sofia.

 – Fiindcă m-ai rugat.

 – Te-am lăsat în cabina de probă, continuă Sofia, din ce în ce mai contrariată. Am probat o rochie în fața ta. Și nu ai scos un cuvânt!

– Am spus mulțumesc.

– Ar fi trebuit să-mi spui că nu ești gay!

– Nu sunt gay.

– Acum e prea târziu, i-a trântit-o Sofia.“

    De atunci, Sofia abia reuşea să schimbe un cuvânt cu Steven în mod civilizat. El, în schimb, se comporta cu amabilitate, dar observațiile sale înțepătoare nu ratau să-şi atingă obiectivul. Doar intervenţiile frecvente ale lui Avery evitau ca luptele lor să degenereze în război. Însă apariția fostului iubit al Sofiei, produce o mare schimbare în viața celor doi certăreți!

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje și ce decizii vor lua ele. Un lucru vă mai destăinui : o să vă reîntâlniți cu toate personajele din seria Travis!

 “Uneori visele se schimbă atunci când nu te uiți. Lucrurile pe care le realizasem și învățasem, ba chiar și cele pierdute, toate m-au ajutat să privesc lumea în alt mod. Dar, mai presus de toate, mă schimbasem datorită oamenilor la care am ales să țin.

 “Vei găsi pe cineva exact când nu vei mai cauta.”

“Caută orice motiv poți, pentru a fi fericită. Nu te abține, gândind că vei avea timp mai târziu … nimeni nu poate fi sigur de asta. “

Cartea Roșcata cu ochi negri de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de către Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant 

 

Obsesia, de Nora Roberts-Colecţia Blue Moon

Editura: Litera

Apariţie: septembrie 2016

 

Număr pagini: 160

 Colecţia: Blue Moon

     Naomi Bowes și-a pierdut inocența în noaptea în care și-a urmat tatăl în pădure. Eliberând-o pe tânăra ținută captivă de el, copila de nici doisprezece ani a dezvăluit crimele oribile ale tatălui său. Dar păcatele lui Thomas David Bowes o urmăresc, chiar și atunci când e la un pas de fericire.
Devenită un fotograf de succes și trăind sub numele de Naomi Carson, ea a găsit un loc pe care să-l transforme în căminul mult visat – o casă veche, ce necesită reparații, aflată la mii de kilometri distanță de tot ceea ce a cunoscut vreodată. Naomi își dorește o existență solitară, dar locuitorii din Sunrise Cove se dovedesc a fi foarte prietenoși și reușesc să-și croiască drum către inima ei – mai cu seamă chipeşul Xander Keaton.
Naomi simte că nu mai poate rămâne în izolarea ei și știe că relațiile prilejuite de noua sa viață sunt ceea ce ființa ei a râvnit în taină dintotdeauna. Dar păcatele tatălui său pot deveni o obsesie, și, așa cum Naomi știe deja, trecutul ei este un coșmar care o urmărește necontenit.

 Sursa foto şi text: Editura Litera

O iubire neaşteptată, de Sonali Dev-Colecţia Cărţi Romantice

19.08.2016, apare cartea o Iubire Neaşteptată de Sonali Dev, în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chişocurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.
     Mili Rathod nu și-a mai văzut soțul de două decenii, adică de la vârsta de patru ani, când i-a fost promisă în cadrul unei ceremonii tradiționale.
Conștientă că Mili trebuie să devină o soție modernă, demnă de pilotul militar căruia îi este sortită, bunica ei i-a permis să părăsească India pentru a studia opt luni în America.

Samir Rathod, unul dintre cei mai celebri regizori de la Bollywood, a venit în Michigan ca să obțină divorțul fratelui său. Cu farmecul și reputația lui de cuceritor, n-ar trebui să-i fie deloc greu să convingă o fetișcană credulă de la țară să semneze actele. Descoperă însă că Mili nu e nici naivă, nici pusă pe făcut avere. Pe nesimțite, Samir ajunge să facă parte din viața lui Mili, dar pare să aibă de înfruntat o dilemă : cum poate să se îndrăgostească de o femeie care, teoretic, este cumnata lui?
Și cum să-i dezvăluie că este fratele pilotului militar pe care ea îl așteaptă de douăzeci de ani?
Sonali Dev și-a făcut debutul cu acest roman devenit instantaneu un bestseller, înscriindu-se în topul celor mai bune cărţi ale anului.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Este înconjurată de secrete care ameninţă să o prindă într-o capcană mortală. Ea va face tot ce este necesar pentru a recruta abilităţile lui Jacob folosind orice formă de convingere.

Pretenţiile unui crai de Mia Marlowe-Colecţia ,,Iubiri de poveste”-16.07.2016

Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Touch of a Scoundrel

Detalii carte/Prezentare carteMia Marlowe

     Jacob Preston este cunoscut ca fiind cel mai mare crai al societăţii. Face ravagii printre doamne şi stârneşte ura domnilor. Este bărbatul care a încornorat pe majoritatea nobililor, seducându-le soţiile. Dar, Jacob se implică în relaţii amoroase numai cu doamnele disponibile, fără angajamente permanente.

     Are trei cerinţe pe care le doreşte de la o amantă: să fie pasională, să nu se implice sentimental, inima să rămân la locul ei, şi ca să se asigure că primele două cerinţe vor fi îndeplinite, în special a doua, doamna trebuie să fie căsătorită. Niciodată deburante sau virgine, văduve, într-un cuvând NU necăsăorite care să-l prindă în plasa sentimentelor şi angajamentelor.

     Dincolo de reputaţia lui de crai, Jacob este cunoscut pentru puterea lui de a detecta lucruri şi situaţii prin simţul tactil. Prin atingerea de obiecte poate vedea istoria lor şi ceea ce s-a întâmplat. A rezolvat multe crime neelucidate datorită puterilor lui, şi inteligenţei. Un bărbat misterios, enigmatic, atrăgător, puternic, fermecător, inteligent, o combinaţie mortală în rândul femeilor, dar şi al bărbaţilor.

    Lady Julianne Cambourne, este văduvă de aproximativ un an, şi crede că moartea soţului ei nu a fost o sinucidere, ci o crimă. A fost găsit înjunghiat cu un pumnal în inima. Acum, ea se află la mâna fiului vitreg care o ameninţă că-i retrage fondurile, dacă nu se căsătoreşte cu prietenul lui, pe care Julianne îl detestă.

    De asemenea ea a fost contactată şi de un individ necunoscut care doreşte un pumnal. Înainte să moară soţul ei a colecţionat nişte pumnale antice. Se pare că unul dinte pumnale ar face parte dintr-o colecţie misterioasă, numărul lor fiind de 6. Necunoscutul reuşise după lungi căutări să găsească cinci dintre ele, iar al şaselea presupune că se află printre pumnalele colecţionate de soţul ei, deci implicit se află la ea. ÎI oferă o sumă exorbitantă  pentru pumnalul cu nr. 6, cel care va reîntregi colecţia misterioasă. Suma o poate ajuta pe Julianne să scape de sub tutela fiului vitreg, dar din păcate habar nu are unde este pumnalul şi nici despre ce este vorba.

   Problema ei nu este neapărat că ar putea rămâne fără fonduri personale, ci îi este teamă că din lipsa lor va fi închisă casa ce adăpostea tinerele fete fără sprijin.

     Singura ei soluţie să rezolve misterul pumnalui, şi implict al morţii suspecte al soţului ei este să apeleze la serviciile lui Jacob, despre care auzise- atât de puterile lui cât şi de escapadele lui.

   Are toate atuurile să fie o o iubită pasională, nu se implică sentimental, dar a treia cerinţă nu o îndeplineşte-nu este căsătorită, şi asta este un impediment în a-l atrage pe crai şi o scoate din ecuaţia lui Jacob

   Dar, femeia se dovedeşte o mare ispită. O ispită care devine puternică, în special atunci când îi cere disperată ajutorul.

    Este înconjurată de secrete care ameninţă să o prindă într-o capcană mortală. Ea va face tot ce este necesar pentru a recruta abilităţile lui Jacob folosind orice formă de convingere.

Ce se întâmplă? Citiţi în cartea ,,Pretenţiile unui crai”, de Mia Marlowe ce apare sâmbătă 16.07.2016 în colecţia ,,Iubiri de poveste”. Cartea poate fi achiziţionată împreună cu ziarul Libertatea de la toate chioşcurile de presă la preţul de 14 lei.

Sursa foto: Cărţi Romantice

Sursa: Goodreads.com

Mândrie şi prejudecată de Jane Austen-Cele mai frumoase romane de dragoste

     Marţi, 12.07.2016, apare cartea Mândrie şi prejudecată de Jane Austen în colecţia ,,Cele mai frumoase romane de dragoste. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de ziare la preţul de 14.99 lei

      Elizabeth Bennet este întruchiparea perfectă a eroinei tipice pentru Jane Austen: inteligentă, generoasă, sensibilă, incapabilă de gelozie sau de orice alt păcat major. Am putea crede că asta o face o mironosiță insuportabilă, dar adevărul e că Lizzy este o tânără modernă și sofisticată, care, la nevoie, știe să dea o replică spirituală și politicoasă, însă mustind de sarcasm. Ocazia i se ivește din plin când îl cunoaște pe arogantul, dar onestul burlac Fitzwilliam Darcy, prototipul eroului romantic distant și intens masculin, care o tratează inițial cu superioritate și chiar cu grosolănie. Căci, fără îndoială, miza romanului, întrebarea care a făcut și face generații de cititori să întoarcă filă după filă până în ziua de azi este: vor ajunge Elizabeth și domnul Darcy, în ciuda diferențelor care îi fac aparent incompatibili, să fie împreună? Descoperiți răspunsul în această carte devenită clasică, savurând o poveste de dragoste scrisă după toate regulile artei și lăsându-vă fermecați de personajele ei memorabile!

Sursa> Cărţi Romantice

Primul volum al seriei Legenda celor patru soldați se anunță plin de pasiune

Gustul ispitei de Elizabeth Hoyt-Colecţia ,,Iubiri de poveste”

      Mâine 25.06.2016 apare cartea ,,Gustul ispitei de Elizabeth Hoyt” în colecţia ,,Iubiri de poveste”. Cartea poate fi achiziţionată de la toate chioşcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea la preţul de 14 lei.

    Lady Emeline Gordon, îmbrăcată după ultima modă și cu maniere fără cusur, este întruchiparea sofisticării londoneze. Ca atare, reprezintă alegerea perfectă pentru a o introduce în înalta societate pe Rebecca, sora unui om de afaceri din Boston, fost soldat în războiul din Colonii.

Samuel Hartley este foarte bogat, însă purtarea lui lasă de dorit. Cu o agilitate exersată în anii petrecuți în sălbăticie, are un trup atletic și un chip enigmatic, dar face notă discordantă la evenimentele mondene. În definitiv, cine mai poartă mocasini și jambiere la un bal? Disprețul pe care-l afișează față de regulile bunei-cuviințe o scoate din fire pe Emeline, în aceeași măsură în care îndrăzneala lui îi trezește interesul. Totuși, Samuel a venit la Londra ca să caute un trădător, nu ca să se îndrăgostească. Viața lui este marcată de tragedia masacrului de la Spinner’s Falls, unde au pierit majoritatea camarazilor săi de regiment, inclusiv fratele lui Emeline. În plus, oricât și-ar dori tânăra femeie să-i simtă mâinile pe trupul ei, să guste buzele acelea care o invită la păcat, trebuie să se abțină, căci este logodită cu un viconte pe care-l cunoaște încă din copilărie.
Unele lucruri sunt însă incontrolabile chiar și pentru o lady…

 Primul volum al seriei Legenda celor patru soldați se anunță plin de pasiune

Sursa: Cărţi Romantice

by -
11

"- Îţi promit! Îţi promit! i-a zis atunci, iar această promisiune îi va arde sufletul de fiecare dată, de două ori în acelaşi loc, aşa cum el nu stătuse pe gânduri şi promisese de două ori la rând."

Vina de Camelia Cavadia

Editura: TREI
An publicaţie: 2015
Număr pagini: 320

Am început romanul Cameliei Cavadia cu un oarecare scepticism. Nu mă aşteptam să descopăr o poveste de viaţă cutremurătoare între copertele acestei cărţi care întăreşte convingerea că aparenţele sunt înşelătoare, iar în spatele oamenilor pe care îi vedem zilnic există fapte, cuvinte, amintiri şi dureri necunoscute. Nu am crezut că un personaj masculin de 54 de ani mă poate face să citesc o carte doar pentru a-i afla povestea şi nici nu l-am crezut capabil să mă intrige şi să mă captiveze. Cu toate acestea, m-am trezit prinsă în amintirile sale încercând să desluşesc comportamentul său ciudat şi întrebându-mă de unde atâta durere, din ce provine toată senzaţia de culpabilitate monstruoasă care l-a ţinut pe omul ăsta izolat de lume timp de zece ani.

Cartea împleteşte trecutul cu prezentul şi, în timp ce cititorul asistă pe de-o parte la umanizarea treptată a lui Tomas H. în realitatea zilnică, pe de altă parte pătrunde în trecutul său cunoscând ceea ce acesta a trăit şi l-a dezumanizat.

Conştientă că nicio mângâiere şi niciun cuvânt nu va îndulci infernul trăit, am lăsat personajul să se dezvăluie treptat. Tomas H. e genul de om care nu vrea milă dar care îţi rupe sufletul cu durerea lui.

Îi era aşa dor să se simtă şi el din nou om! Sau măcar ceva asemănător. Îi era dor să se simtă viu, să creadă, să simtă, să vrea ceva, indiferent ce ar putea însemna asta. Îi era dor de atât de multe lucruri şi totodată era atât de înspăimântat de ele.”

Încă din primele pagini facem cunoştinţă cu personajul principal al romanului. Tomas H. apare ca un bătrân ursuz, alcoolic, fără bun-simţ şi cu o vădită dispreţuire faţă de viaţă. Omul acesta cu evidente probleme comportamentale şi tendinţe spre suicid reuşeşte însă să creeze o aură de mister în jurul său şi te face să citeşti mai departe în speranţa că vei afla motivele din spatele atitudinii şi gândurilor sale autodistructive.

Tomas H. avea 54 de ani, dar arăta de cel puţin 65. Se considera un mare ticălos în viaţă şi spera ca zilele ce-i mai rămăseseră de trăit să-i provoace la fel de multă suferinţă precum adusese el altora.”

“În timp ce toate celelalte gânduri din trecut îl făceau să se înconvoaie de durere, această amintire era singura care supravieţuise dezastrului şi rămăsese vie, caldă şi puternică.”

“Nu exista om mai potrivit decât Tomas H. care să stea mărturie pentru faptul că puterea de adaptare a unei fiinţe umane e infinit mai mare decât s-ar crede. La fel şi cea de îndurare. Tomas H. ieşise din infern şi uneori nu ştia dacă ar trebui să se considere norocos pentru asta. Se afla veşnic pe marginea prăpastiei cu un picior mereu deasupra hăului.”

Cum amintirile sunt cele care îl ţin pe Tomas pe linia de plutire, avem ocazia să îi descoperim trecutul de fiecare dată când bărbatul se scufundă în dulceaţa înşelătoare a acestor amintiri. Pentru început, cititorul o cunoaşte pe Stella şi implicit frumoasa poveste de dragoste dintre ea şi Tomas, precum şi căsătoria lor care a venit ca cea mai firească metodă de împlinire a unei iubiri sincere.

“Ca pereche, Stella şi Tomas erau exotici şi nu puţini erau cei care întorceau capul după ei pe stradă. Erau cumva ca soarele şi luna, ca apa şi focul, ca cerul şi pământul  un amestec de elemente, însuşiri şi calităţi ce se completează perfect.”

Căsnicia întemeiată pe dragoste şi afecţiune este exemplul perfect de armonie. Stella şi Tomas se bucură de viaţa în doi, iar fericirea lor pare a fi trainică, solidă, indestructibilă. Povestea lor de iubire combină toate ingredientele necesare într-un mod armonios: tinereţe, dragoste, respect, pasiune, doi copii reuşiţi, oameni dornici să le ofere afecţiune şi ajutor, cariere de succes. Totul pare un vis frumos … prea frumos însă pentru a fi adevărat.

Prima discuţie în contradictoriu, pornită de la sâmburele geloziei care îi roade sufletul lui Tomas, reuşeşte să destabilizeze piedestalul perfecţiunii căsniciei lor. Aparent o ceartă banală, aceasta zdruncină definitiv liniştea şi fericirea căminului deoarece cei doi nu mai reuşesc să reconstruiască starea de armonie iniţială şi din acest punct totul se îndreaptă inevitabil spre distrugere.

“Conştient de cele mai multe ori că duce lucrurile din rău spre mai rău, Tomas H. n-a avut puterea să spună niciodată stop cu adevărat, deşi în felul lui a tot încercat. “

Cititorul asistă la o decădere lentă şi dureroasă a familiei ce părea să aibă totul. M-am încruntat, am suferit alături de personaje şi am simţit o milă sfâşietoare pentru fiecare în parte. Printr-un joc murdar şi perfid al destinului, Tomas H. nu pierde numai persoanele dragi ci şi pe el însuşi. Copleşit de vicii precum alcoolul şi gelozia, dar şi de o teamă inexplicabilă, Tomas îşi distruge la propriu familia, căminul şi viaţa. Succesul colosal pe care îl are în carieră nu îl ajută să depăşească momentul, ci din contră îl afundă tot mai mult în negura propriilor incertitudini şi temeri. Am observat o soţie care luptă neîncetat să îl tragă afară, oameni care fac totul pentru a-l ajuta şi a-i fi aproape, doi copii care îl adoră şi tânjesc după atenţie şi … un om care nu se poate bucura de nimic din frica de a nu pierde bucuria.

“Habar n-avea de unde îi veneau aceste idei întunecate, dar uneori se surprindea gândindu-se la ce-i mai rău.”

Abia spre finalul romanului am reuşit să înţeleg pe deplin titlul acestuia pentru că Tomas H. este în cele din urmă distrus nu de multitudinea de vicii şi îndoieli, ci de o vină gigantică ce îi sfârtecă sufletul din el bucată cu bucată, iar durerea este una insuportabilă. Sfârşitul cărţii mi-a adus în minte noţiunea de “nedrept” , dar oare când a fost viaţa dreaptă ca să fie acum? Numai că, în cazul personajului Cameliei, viaţa, aşa injustă cum o ştim, pare încă şi mai monstruoasă anulând speranţa.

Au sperat degeaba şi au greşit sperând.”

Înapoi în prezent, d-l H. încearcă să refacă relaţia cu fiul său şi când soarele răsare, o face doar pentru a fi umbrit din nou şi definitiv.

“I se strângea sufletul de durere imaginându-şi-l pe Paul aşteptând. Nu mai avea cum să-i spună că de data asta ar fi venit.”

Deşi este o carte sfâşietoare o recomand pentru felul remarcabil în care reuşeşte să genereze emoţii extrem de puternice. Camelia Cavadia a scris o poveste care pare desprinsă din realitate şi, cum realitatea aduce mai degrabă suferinţă decât fericire, viaţa lui Tomas este zugrăvită în tonuri bacoviene.

Am rămas cu un nod în gât după lecturarea acestei cărţi care îndeamnă la autoanaliză. Indirect, “Vina” Cameliei Cavadia este o lecţie pe care oricine preferă să o înveţe teoretic şi nicidecum practic. Ce uşor ar fi dacă am putea învăţa din greşelile altora fără să mai fim nevoiţi să ne lovim noi înşine dureros. Ce uşor ar fi dacă nu ar exista regrete şi dacă propria conştiinţă nu ne-ar fi cel mai nemernic şi crud judecător existent. Da, m-a durut povestea asta şi înclin să cred că generarea emoţiei a fost şi scopul cărţii. Felicitările mele autoarei pentru un roman intens, tulburător, dureros şi fascinant de verosimil.

Citate:

“Pe atunci acasă era cel mai frumos loc de pe pământ.”

“Era ca şi cum niciodată nu se putea bucura până la capăt de lucruri, pentru că mereu era conştient de efemeritatea clipei. Ea era opusul lui. Se bucura de fiecare clipă la maximum, tocmai pentru că ştia că trece.”

“- Îţi promit! Îţi promit! i-a zis atunci, iar această promisiune îi va arde sufletul de fiecare dată, de două ori în acelaşi loc, aşa cum el nu stătuse pe gânduri şi promisese de două ori la rând.”

“Dacă măcar o clipă i-ar fi trecut prin cap că lucrurile nu sunt definitiv pierdute … dacă ar fi ştiut mai din timp! Cât de bine ar fi fost!”

Vina de Camelia Cavadia-citate carte (2) Vina de Camelia Cavadia-citate carte

Cartea Vina este oferită pentru recenzie de autoarea Camelia Cavadia.

Activitatea autoarei poate fi urmărită pe site-ul carticusuflet.ro sau pe pagina oficială de facebook.

Cartea poate fi comandată din librăria online Libris.

Autor: Maryliyn

by -
10

“Eram sugrumată de emoție… neputincioasă în fața a milioane de senzații […] simțind cum se topește viața din mine și totodată fiind mai vie ca niciodată. Timpul încremenise, totul în jur era amorțit, dormea, numai noi eram vii…”

Sclipind la ultimul vagon de Andreea BlânduSclipind la ultimul vagon de Andreea Blandu

Editura Emia, Blaj
Anul 2013
Nr. Pagini: 183

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Țin să menționez că nu am auzit până acum de această carte, nu știam absolut nimic despre ea sau despre autoare, iar despre editură nici atât… Este vorba de Andreea Blându, o tânără talentată din Hunedoara și acesta e romanul ei de debut, lansat la vârsta de doar 18 ani.

“Sclipind la utimul vagon” este o carte care mi-a fost recomandată de o persoană foarte specială și trebuie să mărturisesc că mi-a fost foarte greu să mă adun în urma lecturii și să-mi aștern ideile pe hârtie… pe de o parte, pentru că a fost o carte ce m-a bulversat (în special finalul) și pe de altă parte mi-a fost teamă să nu dezamăgesc cu această recenzie…
“Păstrează-mă în gând… dar ai grijă cum și cât… pentru că… e posibil să-mi doresc să rămân acolo pentru totdeauna…”

Cartea m-a captivat din primele pagini și a reușit să mă țină “în șah” pe tot parcursul ei, făcându-mă din ce în ce mai curioasă să aflu cum se va termina povestea. Final, care de altfel, m-a dezamăgit… Nu pentru că nu ar fi un final reușit și extraordinar, ci pentru că nu e chiar pe gustul meu (cine știe, cunoaște!!). Cu toate astea nu aș schimba finalul acestei cărți pentru nimic in lume, este… pur și simplu, perfect! ;)

Descrierea cărții:
Luăm trenul din Timișoara, cu destinația Brașov. Ne bucurăm de călătorie, alături de tânăra plină de viață, Nidia și misteriosul artist, Eric. Cei doi conversează, mai mult sau mai puțin din politețe, mai mult sau mai puțin ironic, cu dialoguri inteligente și replici picante. Iar ceea ce începe ca o simplă și neînsemnată călătorie, se dovedește a fi povestea vieții lor… și a ta (ca cititor), alături de ei.

“-Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată, și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții”.

Părerea mea:
Este un roman – o lecție de viață – despre dragoste la prima vedere; despre iubirea adolescentină, acea iubire ce apare întâia oară și “lovește” cu toată forța, acea iubire care te face să simți fericirea în forma ei pură, dar îți dă și să guști pelinul din plin; despre dragostea matură, sceptică și prevăzătoare, dar nu mai puțin profundă!

“Ori e iubire, ori am înnebunit complet, sau e posibil să fie amândouă! Dacă nu îl iubesc, atunci de ce aștept cu atâta nerăbdare să sune, să mă caute? De ce atunci când mă apropii de el, îmi bate inima cu putere? De ce cuvintele lui au avut un asemenea impact asupra mea? Și el… Ce simte el?”

O lecție despre cruzimea vieții, trădările ei și relațiile la distanță, despre încredere, prietenie adevărată, oameni frumoși, intrigi și secrete de familie, întâlniri emoționante și despărțiri dureroase.

“…absența ta mă cutremură, chiar și absent… ești ‘atât de prezent’, dar eu tot invizibilă rămân”.

Am trăit iubirea lor, am râs, am plâns, m-am emoționat, m-am îndrăgostit, le-am simțit tristețea și durerea imposibilității relației lor… și m-am bucurat extraordinar de mult de conversațiile lor spumoase ce au creat dependență exact ca un viciu. :D

Am văzut cum o tânără optimistă și plină de viață, ce se bucura din plin de prezent și trăia viața la maxim, devine, din iubire… pentru iubire, un om matur mult prea încercat de soartă.
“A trecut mult timp. Perioadă în care am încercat să mă dezleg de slăbiciunea de a mă gândi la tine, dar nu am reușit. Mi-e dor de tine mai mult decât crezi…”
“…câteodată timpul trece atât de greu, sfidător chiar… mai ales atunci când ți-e dor…”

Tânăra scriitoare a reușit să redea perfect toate emoțiile înăbușitoare, toate trăirile efervescente, toată durerea halucinantă, toată tristețea sfâșietoare, toată dragostea amețitoare, deznădejdea, dorul, disperarea, tragedia, viața… citindu-le, trăindu-le alături de Nidia și Eric… îți iau efectiv respirația, lăsându-te cu un gol în stomac, uneori un gol emoțional, alteori unul amar…

“Eram sugrumată de emoție… neputincioasă în fața a milioane de senzații […] simțind cum se topește viața din mine și totodată fiind mai vie ca niciodată. Timpul încremenise, totul în jur era amorțit, dormea, numai noi eram vii…”

Iar finalul cărții… uff… finalul este cu totul neașteptat! Răvășitor. Cutremurător. Mai presus de orice emoție… mai presus de durere… Mai presus de cuvinte…
Finalul, pentru mine, a fost unul bulversant! Tulburător! Amar! Un final ce m-a lăsat cu zeci de întrebări. Nu neapărat despre carte, ci despre viață… iar “De ce?” mi s-a învârtit obsedant în minte zile intregi!

“…nu știi cât ești de puternic, decât în momentul în care ‘să fii puternic’ este singura opțiune care îți rămâne”.

“Imaginează-ți cum ar fi dacă am putea să visăm la imposibil. Să transformăm realitatea într-un vis… și visul să se stinga într-o secundă…”
“E amintire, și totuși pare reală. A îndrăznit să privească un vis ce se lovește de realitate, un vis imposibil. Doar pentru că-l privește, el devine probabil uneori. Știe răspunsul… și totuși… se întreabă dacă va deveni vreodată inevitabil”.
“Te caut pe tine… dar uit că drumurile pe care mă plimb eu sunt diferite de drumurile pe care mă aștepți tu acum…”
“Te iubesc… mai mult decât ți-am arătat”.

Cartea “Sclipind la ultimul vagon” a fost un fel de déjà vu pentru mine, până la un punct, și pentru o anumită perioadă… M-am (re)găsit în tânăra Nidia, am (re)trăit anumite situații cu ea și mi-am (re)amintit diferite circumstanțe asemănătoare cu a celor doi… iar acum nu mă pot abține… “De ce?”

“M-am pierdut printre filele unei cărți… o carte veche, cu mirosul de veșnic impregnat în fiecare cuvânt citit de tine… acolo”
“…mă găsești printre rândurile astea, fără sens… și știi că încă sunt aici pentru că reușești involuntar… să mă simți în fiecare adiere a vântului, în fiecare oftat special, în fiecare încercare de a respira…”

RECOMAND cu cea mai mare încredere această carte! Un roman sfâșietor, inexplicabil, psihologic, care te face să traversezi toată gama emoțională!

Nota mea: 10*/ 10

Recenzie cititor: Denisa

by -
11

dedicată adolescenților, dar și oamenilor care vor să citească cărți despre o poveste între doi adolescenți

Mă gândesc la ea non-stop de Andreea Cătălinama gandesc la ea non-stop

Autor: Andreea Cătălina
Editura: Etnous
Anul apariției: 2015
Număr de pagini: 380

Mă gândesc la ea non stop” scrisă de Andreea Cătălina este dedicată adolescenților, dar și oamenilor care vor să citească cărți despre o poveste între doi adolescenți. Titlul cărții este inspirat de un magazin din Sibiu care are același mesaj ca titlul cărți.
Romanul reprezintă o frumoasă poveste de dragoste între Andrei și Silvia, doi tineri care se reîntâlnesc după trei ani. Acea primă noapte în care s-au cunoscut a fost ceva ieşit puţin din tipar. Andrei împreună cu un prieten se aflau într-un magazin, când prietenului îi vine ideea să facă o mică nebunie: vandalizarea magazinului. Îşi opreşte prietenul, dar evident se iscă o mică bătaie. Cea care îl ajută pe Andrei, şi intervine în acest conflict este o fată pe nume Silvia. Andrei auzise numele când mama acesteia a strigat-o. Astfel a decurs prima lor “întalnire”. Din acel moment ceva s-a declanşat în el şi zile la rând se gândeşte numai la ea. Orice făcea nu reuşea să o uite. Încearcă chiar el să vandalizeze un magazin, scriind peste tot: “Mă gandesc la ea non stop”, dar inutil să uite acea fată ce poartă numele de Silvia … Dar timpul acoperă nebunia lui, şi estompează nebunia obsesivă pentru Silvia.
După 3 ani, timp în care Silvia a fost plecată, se reîntoarce în Sibiu. Ironia sorţii face ca ea să fie în aceeaşi clasă cu Andrei. La prima vedere tânărul nu îşi dă sema de unde o cunoaşte, dar în final îşi reaminteşte de fata care o perioadă nu i-a dat pace.

Andrei este stresat de fosta iubită, iar Silvia de un băiat dintr-o clasa paralelă, şi ca să scape amândoi de acele persoane îşi propun să se prefacă că au o relație. Fiecare simte o puternică atracție unul faţă de altul, chiar dacă nu sunt împreună în adevăratul sens al cuvântului. Şi totuşi, ei simt nevoia să stea împreună tot timpul, deşi nu vor aşa ceva. Dar ceva mai puternic îi îndeamnă şi nu se pot opune.

În cele din urmă îşi dau seama că sunt făcuți unul pentru altul și se decid să fie oficial un cuplu, nu doar să se prefacă. Trăind împreună clipe frumoase și de neuitat, în spiritul adolescentin al tutunului și al alcoolului, crezând că asta înseamnă adolescenţă, şi dorindu-şi să copieze pe alţii, ca fiind cool. Totul este frumos în relaţia lor nebună şi cred că aşa va fi toată viaţa.
Însă nimic, nu este veșnic, nu-i așa? În urma unui accident Silvia va fi rănită grav, cum şi despre ce este vorba vă las pe voi să aflaţi, dar cert este un lucru: Andrei nu va putea să o uite nici după cinci, nici după 10 ani.
O poveste foarte frumoasă, bine scrisă și structurată. Se citește foarte ușor și repede și chiar merită descoperită. Dacă doriți o carte cu final tragic și o iubire frumoasă, aceasta este una ce se încadrează în  tipar.

Legătura dintre personaje, iubirea celor doi adolescenți și întâmplările petrecute fac să fie o carte foarte frumoasă și specifică spiritului adolescentin din zilele noastre.  Lectură plăcută!

Autor: Denisa-Florinela

Povara trecutului de Elizabeth Thornton

Titlul în engleză : Dangerous to kissuntitled

Număr pagini 457

Editura Lider

Traducere: Diana Constantinescu

Anul apariției 1995

Dangerous Series : Dangerous to Love, Povara trecutului, Dangerous to Hold

Această carte cred că este cea mai bună dintre cărţile apărute la noi scrise de Elizabeth Thornton. O carte în care dragostea se împleteşte cu crima şi misterul. Ritmul alert, scenele pasionale de dragoste, acţiunile de pe tot parcursul poveştii, conversaţiile, enigmele, loviturile de teatru-te captivează şi faci parte din atmosfera cărţii, eşti parte integrantă a ei, simiti că trăieşti fiecare pagină şi reprezinţi fiecare dialog, îţi pui mintea la contribuţie să poţi descoperii secretul crimei şi misterul care înconjoară personajele. La scenele pasionale, parcă te înroşeşti, dar nu poţi să te desprinzi din captivitatea arzătoare a momentului.

Acţiune> Anglia-în timpul regenţei prinţului de Wales, când se afla într-o perioadă dificilă-războiul cu Franţa.

1 (3)Deborah Weyman, era de ceva vreme guvernanta lui Quentin, fiul în vârstă de 8 ani al lordului Gill Barrington, un bărbat cumsecade şi destul de puternic. Se atașase de băieţelul căruia îi murise mama şi a cărui sănătate era foarte fragilă. În acea noapte se dazlanțuise o furtună, Deborah ştia că lui Quentin îi este frică de furtuni chiar dacă nu admitea acest lucru, considerându-se bărbat. Aşa că, zâmbind pleacă să-i facă o surpriză la el în cameră, să-i fie alături. Dar camera era goală, iar din bibliotecă, se auzea vocea ridicată a lordului Barrington. Ajunge la uşa bibliotecii care era întredeschisă, şi vede pe lord şi umbra unui bărbat. Ştia că lordul lucrează pentru Ministerul Afacerilor Externe la informaţii, de aceea probabil se şi aflau în Franţa. Şi mai ştia că în această seară, Barrington trebuia să se întâlnească cu cel mai bun prieten al său contele de Kendal. Dar de ce se certau?
Ciuleşte urechea, chiar dacă vocea celui din umbră nu se auzea, dar o aude pe cea a lui Barrington care spune:
“-Lasă-l pe băiat să plece, se ruga acesta. Pentu numele lui Dumnezeu, ai milă. Este doar un copil. Tocmai tu! Kendal, lord Kendal… Nu-i face niciun rău! Timbrul vocii se îngroşa pe măsură ce zbuciumul sufletesc creştea. Quentin, şterge-o !

1 (4)După asta a urmat o bubuitură, o împuşcătură puternică. Quentin dintr-un salt ajunse în braţele lui Deborah, iar aceasta, când vede imaginea lordului Barrington căzut pe podea cu o siluetă aplecată deasupra lui, rotiţele i se pun în mişcare, iar primul gând este acela de a salva copilul. Se trezeşte afară alergând, alergând, cu umbra în urma lor
Reuşesc într-un final să se salveze, dar trebuia să se ascundă bine, mai ales pe Quentin, care ştia cine este criminalul. Băiatul trebuia protejat şi de negăsit de infamul şi criminalul Lord Kendal. Cum putea un prieten şi mai ales tutore al copilului să-şi omoare un alt prieten bun, şi mai ales copilul de care se presupunea că ar trebui să aibă grijă? Cuvântul ei nu avea valoare dacă ar fi spus, dar al lui Quentin –da. Numai că băiatul suferă un şoc şi îşi pierde memoria. Nu îşi aduce aminte nimic, dar rămâne cu o teamă continuă.
1 (2)Lordul Kendal, este unul dintre cei mai puternici oameni din Anglia, un personaj temut, dar iubit de femei, un tip extrem de inteligent, lucrând pentru acelaşi Minister al Afacerilor Externe, cu relaţii peste tot, un om despre care auzise multe, dar nu-l văzuse niciodată-trebuia să-şi piardă urma. Reuşeşte în final să plece din Franţa, şi ajungând în Anglia, îl ascunde pe Quentin la o familie pe care o cunoştea de mică, iar ea se anjazează ca profesoară la domnişoara Hare, fosta ei guvernantă, care avea o şcoală de fete. Îşi schimbă atât numele devenind o văduvă- doamna Monray, dar şi înfăţişarea, mascându-şi frumuseţea prin pudre şi culori care o îmbătrâneau. Îl vizita pe Quentin o dată pe săptămâna şi atunci foarte atentă, dar se şi gândea că trebuie mereu să fie în mişcare schimbând locul cât mai des.

1 (5)John Grayson, conte de Kendal-un bărbat de 30 şi ceva de ani, frumos ca Apollo, blond cu nişte ochi albaştrii ca cerul înstelat, masiv ca un Hercule, dar fermecător ca vinul de bună calitate şi bomboanele extrafine, căruia nicio femeie nu putea rezista feamecului şi zâmbetului său ademenitor. Chiar dacă circulau poveşti despre relaţiile lui amoroase, era un bărbat care nu se arunca cu capul înainte şi nici nu făcea greşeli-în ciuda faptului că lasă să se vadă altceva. Era unul dintre cei mai inteligenţi şi de bază oameni din Minister, majoritatea invidiindu-l, uitându-se chiorâş, dar aplecandu-se în faţă lui. Avea un temperament ieşit din comun, vulcanic, impulsiv, impetuos, debordant-temperamentul familiei Greyson-toţi erau la fel.

Contele Kendal, era hotărât să-l găsească pe Quentin. Ştia că Gill descoperise sursa scurgerii unor informaţii către inamic, ştia că fusese confuz, dar nu se aştepta să fie ucis. De când aflase că cel mai bun prieten al lui fusese ucis, el devenise tutore-iar băiatul avea nevoie de puterea lui. Poate era speriat, poate era bolnav, cum îl poate propteja pe micuţ de duşmani? De ce îl răpise guvernanta? Poate că ea era o spioană, sau poate vroia o răscumpărare? A aşteptat destul şi nimic, aşa că este hotărât să-şi întindă antenele să-l găsească pe băiat. Detectivii care fuseseră puşi pe urmele guvenantei, chiar îi adusese un bilet. Doamna se ascundea la o şcoală de fete sub numele de Moray. Dar nu trebuia să o sperie, şi să o facă să fugă, trebuia cu orice preţ să-l salveze pe Quentin din mâinile ei. Aşa că pune la cale un plan.

În acest plan are nevoie de oameni care să-l ajute. Nu vrea să apeleze la Minister, era o problemă de familie-doar era tutorele băiatului, aşa că apelează la fratele său mai mic Nick şi la cumnatul său lordul Harley-Hart. Cei doi fraţi, chiar dacă îi despărţeau doar câţiva ani, din spate semănau ca două picături de apă, dar şi trăsăturile le erau cam identice, cu minţile la fel de brici, iar temperamentul era acelaşi, doar că Nick era un pic mai şugubăţ. Amândoi fraţii erau puşi pe şotii, pe făcut glume şi farse-mama lor scuturandu-i de multe ori şi dându-le scatoalce după ceafă-dar aşa era toată familia, inclusiv surorile lor. Dar când venea vorba de treburi serioase toţi erau uniţi şi puternici. Hart, cumnatul lor era un fel de pol opus. Înalt, brunet, blând şi mai încet cu mult la minte decât cei din familia Greyson, apărătorul tenace al tuturor femeilor şi al onoarei lor, reuşise cumva să se integreze în această familie sclipitoare şi vivace, dar mai ales o iubea la nebunie pe sora lor Gussie.

Planul era următorul: Gray-contele, trebuia să ajungă cu un scop la şcoală de fete să facă cumva cunoştinţă cu Deborah. Aşa că îşi ia o mînă de bărbat umil şi cam prostuţ în care orice femeie ar avea încredere, inofensiv, şi ajunge acolo sub pretextul că are nevoie de o guvernantă pentru sora lui cea mică, care trebuia să-şi facă debutul în societate. Odată scoasă de acolo Deborah, va fi dusă într-o casă închiriată de el, unde va încerca să scoată de la ea ceva despre băiat. Practic o va răpi! El va fi omul grotei, dur, arogant,ticălos, neimpresionat de nimeni şi nimic. Se va purta cu ea că şi un stăpân nemilos (dacă va auzi mama lui sigur îi va rupe urechile), să-l urască şi să-i fie teamă de el. Va fi o bestie! Aici intervine Nick, care va fi un fel de apărător al fetei, unde ea să capete încredere în el, să se poarte frumos şi prieteneşte cu ea, să o apere, şi la nevoie să o ajute să evadeze (ca ei să o poată urmări). Iar Hart-va fi paznicul-un fel de omul cavernelor-întunecat, încruntat, fără să vorbească prea mult, altfel s-ar fi văzut că începe să o compătimească pe femeie (bietul Hart-greu pentru el, -blândul şi bunul Hart pe post de gorila), şi să o mai şi ajute pe deasupra. Deci trebuia să pară rău de tot.

Planul este pus în aplicare, Deborah, când aude pe cineva că blajinul şi inofensivul domn Gray, are nevoie de o guvernantă, acceptă-trebuia schimbat locul, iar asta era bine-venit. Şi iată că ziua plecării către casă domnului Gray, vine, pornesc la drum, dar aveau ceva de mers. La un popas în curtea unui han Deborah, este recunoscută de o cunoştinţă a lordului Berrington, -lady Becket. Dar în acelaşi timp doamna o şi întreabă cum de este împreună cu lordul Kendal. Stupoare, criminalul de care fuge este inofensivul domn Gray?
-Lordul Kendal?, spuse cu voce slabă.
– I-am recunoscut calul, înţelegi? Jupiter îl cheamă, parcă, nu? Dacă aş fi ştiut că vine în zona, l-aş fi invitat la restrânsă petrecere pe care o dăm. Prezenţa lui Kendal ar stârni senzaţie.
-Cum l-aţi descrie? Se interesa Deborah, în timp ce dezbătea problema în gând, spunându-şi că nu poate fi adevărat.
-Oh, dragă, te-am zăpăcit de tot, nu-i aşa? Păi, doar ştii-înalt, blond cu chip de înger….”

Asta era, criminalul era el, monstrul, ticălosul, barbarul, vroia să o prindă. Nu mai stă pe gânduri şi fuge, alergând către nicăieri numai să scape. Dar Gray, află la timp şi porneşte împreună cu cei doi după ea. O prinde în final, este dusă în casă închiriată-o cocioabă jegoasă, aruncată pe o saltea, dezbrăcată de haine şi încuiată într-o cameră. Kendal încearcă să o intimideze, să o facă să spună, îşi ia mâna de devorator de virgine, de ticălos în masă, de omul negru. Dar domnişoara din faţa lui, o doare direct în cot de atitudine lui, nu este intimidată, ci chiar se înfurie. De cum a văzut-o Gray, simte o atracţie puternică faţă de această femeie frumoasă, sub tot machiajul ei. Este mai ales fascinat de gropitele din obraji ale roşcatei focoase, subjugat de mintea ei ascuţită şi puterea acestei femei. Întâlnise multe femei, dar niciuna cu temperamental şi mintea lui Deborah. La naiba, femeia asta îi provoca cele mai fierbinţi gânduri, dar o răpise cu un scop, nu? Nu să saliveze el în faţa formelor ei. Era un imbecil dacă stătea să se gândească la nopţi pline de pasiune. Dacă era o trădătoare, o spioană? De fapt cine era Deborah Weyman?

Planul este pus în aplicare, Nick, o “ajută” să evadeze, iar primul lucru făcut de Debarah este la Quentin, numai că Gray este pe urmele ei şi îl descoperă pe băiat. Când vrea să fugă şi de aici cu Quentin pe acoperişul casei, iar băiatul este la un pas de a cădea de la înălţime, Gray este cel care îi salvează pe amândoi. Atunci Deborah îşi da seama că adevăratul criminal nu este contele. Povestea începe cu adevărat acum, deoarece atât ea, cât şi copilul sunt duşi la familia lui Gray, protejaţi şi încercând de aici să se întindă nişte iţe pentru a-l prinde pe adevăratul criminal.
Mai intră în scenă un personaj-contele de Leathe, care îi făcea curte surorii celei mici a lui Gray. Numai că fraţii nici nu vroiau să audă de conte, avea una dintre cele mai dubioase reputaţii, deci îi era interzisă întâlnirea cu sora lor. Într-o noapte în care Gray nu putea să doarmă din cauza gândurilor senzuale cu frumoasa roşcată, din cauză că vedea pe lângă el numai plozi roşcaţi cu ochi verzi şi gropiţe în obraji, din cauza că se abţinea de la orice atingere-cu toate că vroia să o devoreze- o vede pe Deborah în grădina întâlnindu-se cu contele Leathe şi îmbrăţişându-se. Vede roşu în faţa ochilor, el care făcuse totul să nu se atingă de ea, care o respectase-ea se aruncă în bratele infamului conte, fusese un mare prostănac.

Precum omul din Neanthertal, o ridică pe umăr ca pe un sac de cartofi, nu ţine cont de protestele ei, şi o duce în căsuţa pe care o avea pe moşie. Cele mai fierbinţi scene de dragoste vor avea loc aici, cu consimţământul amândurora, iar el realizează că este singură femeie cu care ar vrea să fie împreună până la bătrâneţe. O cere în căsătorie, știind că este singura variantă. Surpriză însă, Deborah îl refuză, şi îi propune să-i devină amantă, deoarece nu se poate căsători cu el. După o săptămână de frustrare, Gray îi dă un ultimatum, ori se căsătoresc, ori el nu va mai accepta să-i fie folosit trupul. Dureroasă decizie pentru Deborah, care între timp se îndrăgostise de el, dar acceptă despărţirea. De ce?
Finalul cărţii este superb, deoarece, Deborah aude că Gray vrea să-şi ia o amantă şi atunci îşi da seama că trebuie să facă ceva cu orice risc. Nu îl poate lasă unei alte femei. Trebuie să-i arate că ea este fata pe care şi-o doreşte. Pune la cale un plan, evident cu trupa de şoc: Nick, Hart, şi încă o persoană (pe care nu o dezvălui)-acela de a-l răpi pe Gray, şi să-l supună ei. Practic povestea se termină cum a început, numai că răpirea este inversă. La ce nu se aşteaptă cei doi? V-am spus că sunt o familie de şugubeţi, aşa că sătui de-eu te vreau, eu nu te vreau, eu te iubesc, eu şi mai mult, unul plânge în batista, celălalt suspină-dar nu luau o decizie-trupa decide că s-au cam săturat. Aşa că hotărăsc să-i răpească pe amândoi, să-i încuie şi să se descurce cum or şti.
Râzând, o prinde în braţe.
-Nu pricepi?
-Nu, spuse Deborah.
-Draga mea, Deb! Te-au răpit şi pe tine. Dacă nu mă crezi, încearcă uşa să vezi dacă este descuiată. Deborah, vru să-i dea ascultare, dar Gray o opri din drum. Mai târziu, spuse el. Încearc-o mai târziu. Până atunci, crede-mă pe cuvânt. Amândoi am fost răpiţi.

Cine era de fapt Deborah? Care este numele ei adevărat şi familia ei? Care este secretul ei întunecat? Cine este misteriosul criminal, şi de ce a ucis şi va mai ucide pe parcursul poveştii? Îşi va recăpăta memoria Quentin? Cei doi se vor căsători? Cine este contele de Leathe-soţul, fratele, vărul sau amantul lui Deborah? Atât de multe întrebări, dar şi răspunsuri sunt, atât de multe întâmplări şi tachinări dar acestea le puteţi afla din carte.

9.9 puncte/10

Autor: Iasmy
%d bloggers like this: