Tags Posts tagged with "carti fantasy"

carti fantasy

The Name of the Wind (The Kingkiller Chronicle: Day One) / Numele Vântului (Cronica Regicidului: Ziua Întâi) de Patrick Rothfuss-recenzie

Editura: Orion Publishing Group

Limba engleză

Anul apariției: 2007

Număr de pagini: 662

   Îţi dai seama că cineva iubeşte din tot sufletul cărţile şi nu le tratează doar ca pe o afacere, când îţi ajung împachetate superb în ambalaj finuţ cu fundiţă şi însoţite de mici obiecte splendide de artizanat – încât toate împreună formează un festin al frumosului, esenţe întrepătrunse de artă, învăluind cuvântul scris ca o ofrandă culturală în apogeul aurei sale estetice. Asemenea gânduri apar, inevitabil,  când deschizi aproape cu regret, pentru cât de drăguţ arată, un pacheţel Books Express, care conţine romanul preferat, ca o perlă găzduită într-o minunăţie de cochilie.

   Şi ce roman! Unul dintre cele mai bune fantasy ever! O operă finisată mulţi ani de Patrick Rothfuss, cu răbdare de bijutier: The Name of the Wind / Numele vântului, prima parte a unei trilogii, The Kingkiller Chronicle / Cronica Regicidului, din care au apărut până acum două volume, iar al treilea este încă în lucru, ceea ce la un autor atât de perfecţionist poate însemna că o să mai dureze și un cincinal până să o completeze.

 

   Book-ul se deschide cu o narare aproape poetică la persoana a treia, prin care ne sunt prezentaţi tânărul hangiu Kote şi straniul lui ajutor/asistent Blast. Facem cunoştinţă cu ei  într-o noapte foarte agitată, când demoni-păianjeni numiţi Scraeli le-au atacat oaspeţii hanului. Kote îl salvează de maleficele creaturi greu de combătut pe unul dintre aceşti clienţi ai lui, chiar pe cel mai puţin întâmplător dintre toţi, pentru că  Chronicler/Cronciarul este scrib şi istoric, sosit în această regiune izolată, anume pentru a afla mai multe amănunte din biografia celui pe care-l crede a fi Kvothe Regicidul. Prin însăşi modul de a lupta cu demonii, acoperirea hangiului de la Piatra de Hotar e compromisă, tânărul  de doar 25 de ani cu părul roşu şi ochii verzi, care s-a retras din viaţa socială ca un bătrân veteran războinic, nu poate fi altcineva decât legendarul Kvothe.

   El îşi dă acordul pentru a povesti cronicarului în trei zile faptele sale de până acum şi ce din toate cele trăite l-au adus în stadiul de a se ascunde într-o minusculă comunitate rurală de graniţă, unde nimeni nu ştie cine era odată. Primul roman al trilogiei acoperă copilăria şi adolescența zbuciumată a misteriosului personaj şi reprezintă echivalentul primei zile din povestea transcrisă de cronicar.

    Istoria personală a lui Kvothe, narată de acum la persoana întâi – revenirile în hanul unde se povesteşte reapărând doar ca întreruperi destul de scurte între capitole –  începe în sânul familiei sale Edema Ruh, o populaţie nomadă de artişti itineranţi, adesea dispreţuiţi şi bănuiţi de mici escrocherii, furtişaguri sau prostituţie, de cei mai plini de prejudecăţi dintre sătenii şi orăşenii stabili. De mic, băiatul se dovedeşte multi-talentat în numeroase domenii, prinzând foarte uşor orice i se predă. De la muzică şi actorie, la mişcări acrobatice sau de dans, până la îndeletniciri practice, folositoare în existența artiştilor peregrini. Educaţia lui se va accentua şi va trece spre alt nivel odată cu alăturarea la caravana lor a lui Abenthy, un celebru Arcanist ce a studiat la Universitate. Acesta îi va deveni prieten şi mentor şi îl va învăţa istorie, chimie, logică şi simpatie (ramură a magiei care augmentează capacităţile fizice prin folosirea lor în duet). Elevul său avid de instruire va reuşi chiar să observe ceva din ştiinţa lui secretă de a stăpâni vântul. Bătrânul învăţat îl va îndemna pe Kvothe să se înscrie la Universitate, antrenamentul lor mental, fizic şi spiritual fiind asezonat şi în acest scop. Dar băiatul rămâne ezitant în a îşi părăsi viața boemă din caravană, chiar pentru toată înţelepciunea lumii.

   Traiul bun al rătăcitorilor se întrerupe însă brusc când fiinţe mitologice care dădeau fiori în nopţile cu istorisiri de groază din jurul focului – temuții Chandrian – se întrupează, parcă invocaţi de un cântec pe care tatăl lui Kvothe îl compunea despe ei şi îi extermină băiatului întreaga familie. Rămas singur pe lume şi incapabil să găsească voinţa de îşi restarta soarta într-un mod mai raţional, Kvothe îşi petrece trei ani ca în transă, ba ascuns prin păduri, ba bântuid pe străduţele rău famate şi pe acoperişurile oraşului port Tarbean, încercând doar să nu moară de foame, să supravieţuiască în orice condiţii.

   Trezirea din starea semi-catatonică are loc numai odată cu întâlnirea unui bard cântăreţ şi povestitor, ce îi istoriseşte legenda Chandrienilor şi a inamicilor lor neînduplecaţi, Amyrii. De abia acum băiatul  întrezărește o noimă în tragedia uciderii familiei sale şi o posibilitate de răzbunare, odată cu identificarea unui făptaş care poate fi atins. Cu noul scop de a afla totul despre ucigaşii Chandrian, se îndreaptă spre Universitate, locul unde toată informaţia lumii este păstrată şi matca modelatoare potrivită pentru mintea sa, indicată de Abenthy încă înainte de tragicele evenimente.

   Acum începe, poate cea mai interesantă parte a romanului, cea comparabilă cu seriile Harry Potter şi Magicienii, despre un băiat orfan şi sărac, dar plin de determinare şi de talente, unele deprinse de la mentorul său încă de la o vârstă fragedă, care ajunge o adevărată legendă printre colegii şi profesorii săi, în pofida faptului că este cel mai tânăr student acceptat vreodată la cursuri. Toate experienţele nefericite ale lui Kvothe îi vor folosi pentru a face faţă încercărilor ce îl aşteaptă în această Academie a magilor. După testul teribil de admitere pe care atât de puţini reuşesc să îl depășească cu brio, chiar după pregătiri specializate şi la o etate mai mare, apar încă şi mai multe dificultăţi peste care băiatul trebuie să treacă  pentru a-şi atinge obiectivele devenite tot mai clare în mintea lui. Să-i găsească pe cei care i-au masacrat familia, aflând tot ce poate descoperi despre Chandrieni, să devină un mag puternic, absolvind Universitatea şi să deprindă tainele controlării vântului, ştiinţă pe care o stăpânea atît de impresionant Abenthy. Iar odată toate informaţiile şi aptitudinile acumulate, să poată răzbuna, în sfârşit, moartea părinţilor.

    Dar cât de greu este să fii mereu cavaler al unei singure cauze când orice societate în care eşti inclus are distragerile şi atracţiile sale: O carieră de artist, cântăreț la lăută – răpitor de inimi, ce poate evolua exploziv, o muză feminină superbă şi nestatornică – Denna, prieteni buni ce au şi ei problemele lor, care devin şi ale sale, o duşmănie ce se autoalimentează, cu bogatul şi răsfăţatul Ambrose, ce îl poate duce de la exmatriculare la pierderea vieţii… şi toate acele lucruri fascinante care se revelează în lecţiile de la universitate şi ce au, ele însele, proprii atracţii, prin pasiunea pe care o stârnesc pentru domeniile lor de cercetare.

   Observatorii de analogii cu alte opere pe aceeași temă ar putea să remarce că avem cel puţin trei genuri de roman printre filele astea, dacă nu chiar patru, în cazul în care separăm linia introductivă şi secvenţială despre Kote hangiul – alter ego ascet al eroului Kvothe. O primă parte aproape bucolică despre copilăria nomadă şi artistică a unui băieţel din tribul Endema Ruth; apoi cea gen Oliver Twist cu orfanul hălăduind pe străzi şi încercând să supravieţuiască; cea mai consistentă de la Universitate, a cărei comparaţie imediată este cu Harry Potter; şi această a patra – legătura dintre ele – ca un nimb sumbru de mister care face să dospească întrebările privitoare la cum a devenit atât de dur destinul acelui tinerel simpatic aflat încă în formare. Cât de sus a ajuns el şi ce lucruri de neimaginat a înfăptuit, încât să-i fie atribuit un asemenea nume de renume? Toate împreună se adună într-un bildungsroman, un tom-fluviu istorisind devenirea protagonistului – pe care nu poţi să nu îl îndrăgeşti. Iar la finalul cărții aştepţi cu înfrigurare volumul doi, pentru a afla continuarea poveştii lui Kvothe şi cum se va descurca cu toate provocările care cresc şi ele, acum că a ajuns la o vârstă aproape adultă.

    Este doar ziua a doua pentru Cronicar şi tânărul hangiu sub acoperire Kote, când va reîncepe povestea de unde e lăsată acum….

    Am citit acest volum în limba engleză, mulţumită librăriei on-line Books Express, şi poate ar fi de folos pentru acei ce vor să parcurgă seria tot în varianta originală, să menţionez că stilul lui Rothfuss nu e tocmai idealul de accesibilitate. Pentru cei care cunosc engleza la nivel mediu nu va fi la fel de uşor de abordat ca o lectură fantasy mai puţin metaforică, dar cei ce au considerat limpede frazarea lui George Martin din A Game of Thrones nu vor pierde nuanțe nici din The Name of the Wind. Umblă vorba printre fanii bărbosului scriitor că sunt strecurate în carte mici indicii pentru soluţionarea misterelor principale ale acţiunii, care se cam pierd prin traducere. Sincer, eu nu le-am descoperit, poate e o legendă livrescă. Ce pot mărturisi din proprie experienţă este că veţi rămâne încântaţi de unele întorsături din condei ale autorului, care în tălmăcire nu ar mai suna la fel de percutant. Câteva mici exemple:

“Anyone can love a thing because. That’s as easy as putting a penny in your pocket.

But to love something despite. To know the flaws and love them too. That is rare and pure and perfect.”

“Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”

“We understand how dangerous a mask can be. We all become what we pretend to be.

  “Denna is a wild thing. Like a hind or a summer storm. If a storm blows down your house, or breaks a tree, you don’t say the storm was mean. It was cruel. It acted according to its nature and something unfortunately was hurt. The same is true of Denna.”

“There are two sure ways to lose a friend, one is to borrow, the other is to lend.”

“You have to be a bit of a liar to tell a story the right way.”

“It was more exciting when I didn’t know I had permission.”

“Practice makes the master.”

Cartea The Name of the Wind, Patrick Rothfuss a fost oferită de libraria on-line Books Express. Poate fi comandată de pe site-ul librariei on-line Books Express

Surse imagini: deviantart.com şi pinterest.com

by -
10

Pendragon- Farr, oraşul pierdut, de D.J.MacHale-recenzie

Titlul original: The Lost City Of Farr
Traducerea: Silviu Genescu
Editura: Nemira- 2011
Număr pagini: 577

   D.J.MacHale s-a născut la 11 martie 1956 în Connecticut. Este scriitor, regizor, producător executiv şi creatorul mai multor serii de televiziune populare şi filme. A publicat seria fantasy pentru copii Pendragon, care se bucură de un succes uriaş, numărând deja nouă volume, traduse în peste cincisprezece limbi.

   Bobby Pendragon un băiat de paisprezece ani duce o viaţă obişnuită în Stony Brook, Connecticut. Are o familie iubitoare, un cămin călduros, chiar şi un câine drag, Marley. Bobby va înţelege în curând că este cu totul deosebit, în mâinile sale aflându-se soarta lumii. Încet-încet, îşi dă seama că realitatea nu este aşa cum credea el. Ajunge cu unchiul său, Press Tilton, într-o gară abandonată, unde vor călători împreună într-o altă dimensiune.

“Dintr-odată, pereţii zgrunţuroşi păreau făcuţi din cristal sau diamant. Lumina peste tot, de parcă ar fi provenit din interiorul pereţilor.
Este o privelişte cu adevărat uluitoare. Atât de uluitoare, încât, încât nu m-am putut opri să mă minunez şi să mă întreb ce erau toate astea. Apoi s-a auzit muzică. Nu era vreo melodie pe care s-o poţi recunoaşte; erau doar nişte sunete blânde şi dulcege, amestecate. Erau aproape hipnotice. Sunetele combinate se auzeau tot mai tare şi mai tare, de parcă totul era din ce în ce mai aproape.
O mâna uriaşă, invizibilă mă apucase şi mă trăgea înăuntru.”

   Proiectat prin timp şi spaţiu, misiunea sa este de a apara ţinutul Halla (practic Universul) de demonul Saint Dane, un răufăcător diabolic care încearcă să distrugă omenirea. Prima sa aventură îl poartă prin Denduron, un teritoriu locuit de fiinţe ciudate, condus de un vrăjitor tiranic şi ameninţat de războaie interne.

   Saint Dane a fugit din Denduron pe Cloral, acolo unde totul este acoperit de ape. Din jurnalele pe care le trimite la Mark, prietenul de pe Pământ, şi fetei care i-a dat primul sărut lui Bobby, aflăm mai departe peripeţiile prin care trec unchiul Press şi Bobby.

“Se numeşte Cloral şi totul este acoperit de apă. Nu glumesc. Totul este sub apă. Iar guigii de pe Cloral sunt nişte rechini uriaşi şi răi, cărora tare le mai place carnea de om.
Am fost, din nou, pe punctul să fiu mâncat. A fost cât pe ce să mă înec. Braţele aproape că mi-au fost smulse din umeri şi cred că mi-am fisurat câteva coaste. Şi toate acestea în prima oră de la venirea mea aici, pe Cloral. Pare un loc distractiv, nu-i aşa?”

   Loor, călătoarea de pe tărâmul Zadda, situat într-un alt timp şi spaţiu, nu va reuşi să meargă pe Cloral. Vor exista tensiuni între oamenii tărâmului ei, astfel că, va încerca să rezolve problemele şi să supravegheze dacă îşi face apariţia maleficul Dane.

   Cloral este un tărâm al apelor. Oameni trăiesc în oraşe plutitoare, numite “habitate”. Comunităţi întregi sunt construite pe nişte barje uriaşe, iar unele sunt atât de întinse, încât poţi jura că te afli pe o insulă.
Deplasarea prin apă se face cu sănii acvatice rapide, anume construite. Respiraţia se face printr-o sferă de plastic, anume construită să se muleze pe faţa celui care o poartă. Salvaţi de Spader, un acvaner de pe Grallion, cei doi vor călători cu glisoarele pe apă. Vehiculele lor de deplasare, adaptate apei erau înlocuitoarele maşinilor de pe pământ.

“Glisoarele semănau cu nişte skijeturi, dar mult mai sofisticate. Fiecare avea forma şi mărimea unei căzi nu prea adânci. Erau de un alb strălucitor şi păreau făcute din plastic. Prova era ascuţită, iar pupa plată. Pentru a controla ambarcaţiunea, cârmaciul avea o manşă cu mânere ca de motocicletă. În spatele cârmaciului mai era un scaun turnat, pentru pasager. Marginile bordajului se ridicau doar câtva centimetri deasupra apei. Glisoarele aveau tangoane pe ambele părţi. Tangoanele erau ridicate din apă şi asta conferea ambarcaţiunilor aspectul unor păsări în zbor. Flotoarele erau motoarele glisorului. Ambarcaţiunea nu avea cârmă sau ceva similar. Când unchiul Press răsucea manetele de control, acestea săreau şi măreau forţa jeturilor din flotoare. Aşa era dirijat glisorul”

   Bobby va afla că Spader este şi el un Călător, doar că, încă nu ştie. Grallion este un habitat, cât o insulă, pe care sunt recolte bogate, necesare hrănirii oamenilor de pe Cloral.

   Bobby şi unchiul său vor lucra o perioadă şi ei la aceste ferme, încercând să îşi dea seama unde este Dane. Nu au de aşteptat mult, iar pericolul vine de la un habitat plutitor imens, care se va ciocni de Grallion. Acest habitat imens, Magorran, va avea la bord doar oameni morţi, otrăviţi, printre care şi tatăl lui Spader. Ce s-a întâmplat? 200-300 de oameni nu mor din senin. Se pare că e mâna lui Dane. Acesta poate lua orice formă vrea, astfel că, sub înfăţişarea unui pirat, va ataca cu nava şi echipajul său Grallionul. Vor cere toată hrana sănătoasă de pe habitat. Vinovat de moartea oamenilor este infectarea hranei cu substanţe otrăvitoare. Pe lângă înfăţişarea de pirat, Dane este transformat şi într-o femeie agronom, şi care a reuşit să îi păcălească pe toţi! Ce se va întâmpla mai departe? Îngrăşămintele au fost împrăştiate şi la celelalte ferme din habitat, atât cele de la suprafaţă cât şi fermele acvatice.

   Farr, oraşul pierdut, singura bucată de uscat de pe Cloral, s-a scufundat cu multă vreme în urmă, iar acesta se spune că ar fi un mit! Într-adevăr aşa este? Există oraşul pierdut? Ar reuşi el să salveze lumea?Există într-adevăr nişte coordonate din adâncuri, dar Dane află şi el această poziţie. Spader, Bobby şi Unchiul Press, se va scufunda, iar ce vor găsi depăşeşte orice închipuire. Farr, nu numai că există, ci este şi locuit. Sub un munte, sub o cupolă uriaşă camuflată, locuitorii din Farr îşi văd de viaţa lor, dar şi protejează recoltele celor de pe Coral, la fermele acvatice.

,,Oraşul avea un aer antic. Nu existau nici clădiri moderne, nici maşini şi nici vreo tehnologie. Însă erau multe păsări. Vă vine să credeţi? În această cavernă submarină zburau păsări.
Clădirile aveau un aspect antic, grecesc, cu trepte de marmură, care duceau spre intrările mărginite de coloane ale unor structuri cu cupola. Erau împrăştiate peste tot pe versanţii abrupţi şi variau în mărime, de la clădiri monumentale imense, impresionante, aşa cum vedeţi prin Washington D.C., până la mici case din piatră, simple, acoperite cu stuc alb. Am văzut mulţi faarieni plimbându-se pe cărările line care şerpuiau în sus şi-n jos, prin tot locul. Mai existau şi lujeri minunaţi, agăţători, care drapau mare parte a clădirilor, iar câteva cascade curgeau din izvoare ascunse în adâncimea muntelui.”

   Ce se va întâmpla? Vor reuşi să găsească cei trei leacul pe Farr pentru recoltele otrăvite ? Ce se va întâmpla cu oraşul acesta când va apărea Dane? Vor reuşi cei trei călători să salveze această lume? Vor reuşi ei să se salveze?

   Mi-a plăcut mult acest al doilea volum din seria Pendragon. Eu sper să se traducă toată această serie remarcabilă. Din punctul meu de vedere este o serie mai bună ca Harry Potter.

 

Cartea Pendragon-Farr, oraşul pierdut, de D.J.MacHale a fost oferită de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărtii

King’s Cage (Red Queen- nr. 3),Victoria Aveyard-prezentare

Limba engleză

   Mare Barrow este prizonieră, slăbită și chinuită de amintiri dureroase. Trăiește la mila unui băiat pe care l-a iubit, un trup și un suflet formate din minciuni și trădări.
Numele lui este Maven Calore, iar scopul său este să dețină controlul absolut asupra țării pe care o conduce și asupra prizonierei sale.
Între timp, pregătirile de război sunt în plină desfășurare, iar Garda Roșie nu mai poate sta pentru mult timp în umbră.
Prințul exilat, Cal, singurul pretendent la inima eroinei Mare nu se va opri până nu o va salva din mâinile unui dictator obsedat de putere.

Cartea poate fi comandată de pe Books Express

Încleştarea regilor (Saga Cântec de gheaţă şi foc, partea a II-a, ed. 2017),de GEORGE R.R. MARTIN-prezentare

Titlu original: A Clash of Kings

Colectia: Nautilus

Westeros este tărâmul uitat al luptei şi al răzbunării, al vrăjitoriei şi al războiului. Povestea din Urzeala tronurilor continuă în volumul al doilea cu haosul din lumea politică în care fecioarele se aliază cu nebunii, fraţii complotează unul împotriva celuilalt, iar morţii se ridică pentru a întunecă pământul.

   Într-un climat al incestului şi al fratricidului, al alchimiei şi al crimei, preţul gloriei va fi măsurat în sânge şi le va fi plătit celor mai cruzi învingători.

   „Un război pentru succesiunea la tron întoarce fraţii unii împotriva altora, într-o luptă armată şi politică fără precedent. Şapte familii nobiliare sunt prinse în înfruntare, iar viaţa şi avuţia lor depind de eternul joc al şantajului, al intrigilor, al răpirilor şi al magiei. Universul creat de Martin este de o bogăţie fără precedent, plin de personaje devorate de setea de putere, împinse dincolo de limitele onoarei şi ale trădării.“-Library Journal

   Încleştarea regilor este cea de-a doua carte din saga fantasy Cântec de gheaţă şi foc. Povestea continuă cu aceleaşi dinastii rivale, iubiri, trădări, sfetnici răuvoitori, regi incapabili, un gigantic zid de apărare împotriva unor forţe neştiute, bastarzi şi dragoni de mult dispăruţi. Totul se petrece într-un climat al fratricidului şi al incestului, al alchimiei şi al crimei.

   De la fortăreaţa Piatra Dragonului până la tărâmurile ameninţătoare din Winterfell, haosul a pus stăpânire pe toată suflarea. Răceală dura a iernii se apropia că o bestie înfuriată. Cei doi conducători care asiguraseră liniştea tărâmului, Lordul Eddard Stark şi Regele Robert Baratheon, au căzut pradă intrigilor şi trădării. Iar pretendenţii la tronul Celor Şapte Regate s-au hotărât să îşi impună voinţa prin foc şi distrugere.

   Saga Cântec de gheaţă şi foc este ecranizată de HBO într-un serial de succes, devenit un adevărat fenomen mondial.

   „Magie neagră, intrigă politică şi multă vărsare de sânge – o saga titanică: G.R.R. Martin. Un festin al literaturii fantasy care va satisface orice apetit.“-Publisher’s Weekly

Sursa: Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Femei periculoase, vol. 2, de GARDNER DOZOIS, GEORGE R.R. MARTIN-prezentare

Titlul original: Dangerous Women

Colecţia: Nautilus

   America devastată. Un viitor incert. O întrebare: Într-o lume dominată de instinctul sălbatic de supravieţuire, mai există loc pentru frumuseţe? Şi, dacă ai găsi-o, ai ucide pentru ea?

   „Dansul dragonilor“, lupta crâncenă pentru Tronul de Fier din Westeros. Violenţă şi sete de sânge. George R.R. Martin a scris o „cronică a cauzelor, originilor, luptelor şi trădărilor din cel mai sângeros conflict din istorie“.

   Iată prima şi ultima povestire din Femei periculoase, volumul al II-lea. Între ele, cititorii vor descoperi câteva invitaţii în alte universuri irezistibile, în care se vor întâlni cu jocuri pe viaţă şi pe moarte, creaturi misterioase, fiinţe supraomeneşti şi spaţii înşelătoare. Antologia realizată de George R.R. Martin şi Gardner Dozois cucereşte fără greş până la ultim pagină.

CUPRINS:

Al doilea arăbesc, foarte încet de Nancy Kress

Oraşul lui Lazăr de Diana Rowland

Pronunţarea Osândei de S.M. Stirling

Fecioarele de Diana Gabaldon

Iadul nu cunoaşte furia de Sherrilyn Kenyon

Numele fiarei de Samuel Sykes

Ingrijitoarele de Pat Cadigan

Minciuni spuse de mama de Caroline Spector

Prinţesă şi Regina sau Negrii şi Verzii de George R.R. Martin

Sursa: Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Acest cântec neîmblânzit, de Victoria Schwab-prezentare

Editura Herg Benet

Colecţia Cărţile Arven

Prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity”

   Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

   Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

   Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

Srusa Herg Benet

Carte disponibilă pe site-ul Herg Benet

Lover Awakened (Black Dagger Brotherhood #3) vol 3 (Frăția Pumnalului Negru)

  Am aflat despre Wrath-vampirul pursânge, Rhage-bestia criminală, acum este rândul lui Zsadist, probabil cel mai fascinant dintre toţi. Fiecare are câte ceva, dar Zsadist este acel ceva periculos ce te atrage fără să vrei….. Sperăm ca acesta seriei să fie publicată!

   În negura nopții, în Caldwell, New York, are loc un război mortal, furibund, între vampiri și asasinii lor. Există și o bandă secretă, o frăție ca nicio alta – șase războinici vampiri, apărători ai rasei lor. Dintre aceștia, Zsadist este cel mai terifiant membru al Frăției Pumnalului Negru.
Fost sclav al sângelui, vampirul Zsadist poartă încă cicatricile unui trecut plin de suferință și umilire. Renumit pentru furia lui nestinsă și faptele sinistre, el este un sălbatic temut de oameni și de vampiri deopotrivă. Furia îi este tovarăș și teroarea este singura lui pasiune — asta până când eliberează un aristocrat frumos de malefica Societate Lessening.

   Bella este vrăjită instantaneu de puterea clocotitoare pe care Zsadist o posedă. Dar chiar dacă dorința lor de a aparține unul altuia începe să-i stăpânească, setea de răzbunare a lui Zsadist împotriva persecutorilor Bellei îl conduce la un pas de nebunie. Acum Bella trebuie să-și ajute iubitul să depășească rănile trecutului său chinuitor și de a-și făuri un viitor împreună.

Misterul gemenelor, de Adi Rule-recenzie

Editura: Corint (Leda Edge)

Număr pagini: 256

An apariţie: 2016

Traducător: Cristina Jinga

 

Descriere:

   ,,De optsprezece ani, o fată fără nume − o aripi-roșii − trăiește ascunsă într-un pod, într-un oraș străjuit de marele vulcan Mol, în timp ce sora ei geamănă, Jey, este în ochii lumii singurul copil al familiei.

   Tatăl lor sperase că fata ascunsă va deveni în timp o ființă omenească normală, nu creatura monstruoasă prevestită de mitologie, așa că îi cruțase viața. Numai că într-o zi cele două surori fac schimb de identități, iar fata fără nume este atacată în drum spre casă. Astfel, este nevoită să cheme în ajutor forțele focului și să elibereze puterile ascunse în corpul ei și totodată să-și dezvăluie secretul bine păstrat. Însă când Jey dispare și orașul este pe cale de a fi nimicit de foc, fata aripi-roșii trebuie să-și aleagă un nume și un drum și să tragă o linie între mit și istorie, pentru a dovedi că nu este un monstru și pentru a-și salva sora și orașul.”

   Un fantasy plăcut, cu personaje misterioase, care te va fac să petreci câteva ore departe de grijile şi treburile zilei.

   Aprecierea de pe spatele coperţii cărţii m-a făcut să îi acord o şansă acestui roman, convingându-mă să încep lectura ei:

   „Scriind la persoana întâi, Adi Rule folosește un limbaj pătrunzător și însuflețit pentru a descrie o cultură cu propriii zei și monștri, îmbinând lumile vechi cu noile tehnologii…

 Autoarea oferă o aventură amuzantă şi captivantă cititorilor care s-au plictisit de eroinele cu ochi de căprioară care leşină în faţa eroilor chipeşi” – KIRKUS REVIEW

    Am avut părţi preferate din acestă carte. Una dintre ele a fost procesul de conturare şi creionare a personajelor realizat de scriitoarea Adi Rule, reuşind să creeze personaje misterioase, care te ţin în suspans.

   Personajul principal al acestui roman fantasy este o fată fără nume, care făcea parte din specia “aripi-roşii”, această specie având puteri supranaturale şi nefiind acceptată de populaţia din ţinutul în care se afla ea şi cu familia ei, undeva lângă marele vulcan Mol.

   Familia acestei aripi-roşii era compusă din mama, tata, sora sa geamănă pe nume Jay şi ea, fiind una dintre cele mai respectate familii de către cetăţenii din oraşul de lângă marele vulcan Mol.

   Acţiunea începe atunci când Aripi-roşii iese din casa unde locuia cu familia ei, într-o scurtă plimbare care se voia a fi una relaxantă. Fata Aripi-roşii nu avea voie să iasă din podul casei unde locuia, aceasta fiind ascunsă de familia ei, pentru că, ceilalţi oameni din oraş nu trebuie să afle de existenţa ei, condiderându-o o adevărată duşmancă.

   Când se întorcea spre casă, Aripi-roşii dă de doi oameni pe stradă, care îi pun câteva întrebări. Văzându-se într-o situaţie dificilă, Aripi-roşii aproape că dă drumul puterilor supranaturale ce mocneau înăuntrul său, dar apariţia unui băiat misterios reuşeşte să îi potolească puţin mânia şi furia care se întrepta asupra celor doi oameni. Corvin, căci aşa îl chema pe băiat, sare în ajutorul fetei, dorindu-şi să o salveze din mâinile celor doi cetăţeni. Nu a făcut bine că s-a revoltat, ţinând partea fetei, drept pentru care este bătut de oamenii care, cu câteva momente mai devreme, o asaltau pe Aripi-roşii cu întrebări.

   Situaţia creată devine de nesuportat pentru fată, asta pentru că, băiatul misterios este expus unui pericol  declanşat de ea. În acel moment, dă drumul puterilor din înăuntrul său şi cu câteva mişcări simple şi rapide trânteşte oamenii la pământ.

   Observând că au scăpat pentru câteva clipe de cei doi oameni răi, Corvin şi Aripi-roşii se îndreaptă către casa familiei lui Corvin. De cum au ajuns în casă, mama lui Corvin, care era reporter şi scria articole despre specia de oameni din care face parte şi fata, o priveşte urât pe Aripi-roşii, iar Nara, mama lui Corvin, îşi dă seama că este o fată din specia “aripi-roşii”, aşa numiţii duşmani ai poporului. Cu toate că nu mă aşteptam, această femeie îi dă drumul lui Aripi-roşii, nedorindu-şi să o denunţe şi mai apoi să fie omorâtă de mai marii conducători ai oraşului.

   Pagină cu pagină, poveste se ţese uşor-uşor. Sora geamănă a lui Aripi-roşii, Jay, lucrează ca şi grădinar pe insula Roet şi îi va cere surioarei sale să facă un schimb de locuri pentru o zi. Cu multe eforturi şi reţineri, Aripi-roşii acceptă propunerea şi se duce să lucreze pe această insulă.

   De cum ajunge pe insula Roet, Aripi-roşii face cunoştinţă cu Zari, un om care tundea iarba. Zari se îndrăgosteşte de Aripi-roşii, însă Aripi-roşii nu îşi dezvăluie adevărata identitate,  spunând tuturor oamenilor pe care îi întâlnea că ea este Jay.

   Îndrăgostit până peste cap, Zari îi trimite lui Aripi-roşii o invitaţie la o petrecere specială.

   Văzând că pe scrisoare scrie numele ei, Jay îşi ia rolul în serios şi vrea ca ea să se ducă, însă Aripi-roşii îi istoriseşte întâmplările din ziua în care a fost grădinar, astfel că Jay cade de acord să o lase pe sora sa geamănă la petrecere. Aripi-roşii nu merge la petrecere pentru că era îndrăgostită de Zari, ci pentru că dorea să ajungă în grădina împărătesei pentru a jumuli o orhidee, care, dacă în preajmă o Aripi-roşii, îşi schimbă culoarea.

   Când ajunge în grădină (fiind îmbrăcată în costumul de grădinar al surorii sale) Aripi-roşii este recunoscută de Bonner, iubitul lui Jay. Acesta o duce la Toiagul de Onix, un fel de conducător al zonei. Toiagul de Onix îi vede cicatricile de pe spate, specifice Aripilor-roşii, şi îşi dă seama că este o duşmancă, o Aripi-roşii. O condamnă la moarte prin scufundare într-un lac în care apa fierbea mereu, dar oare va supravieţui Aripi-roşii acestei probe sau va fierbe până ce se va descompune?

   Dacă doriţi să descoperiţi ce se întâmplă şi să dezlegaţi misterul, citiţi cartea.  Vă aştept şi părerile în secţiunea comentariilor!

Lecturi plăcute în continuare tuturor!

Cartea Misterul gemenelor de Adi Rule a fost oferită pentru recenzie de Editura Corint. Poate fi comandată pe site-ul Editura Corint.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

“Toată lumea avea un viitor, dar nu toată lumea avea un destin … Numai anumiți membri ai unor familii “predestinate” aveau parte de destine, văzute în momentul nașterii lor de fiecare oracol de pe fiecare planetă. Simultan.”

               Pecetea morţii, de Veronica Roth- Editura Corint

Titlul original: Carve the Mark

Traducere: Shauki Al-Gareeb

Editura: Corint

Colecţia Leda Edge

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 496

Gen: Science Fiction; Fantasy; Young Adult

    În Pecetea morții, Veronica Roth înfățișează cu măiestrie puterea prieteniei și a dragostei într-o galaxie plină de haruri neprevăzute.

Pe o planetă stăpânită de violență și răzbunare, într-o galaxie unde unii sunt favorizați de soartă, toată lumea posedă un har, o putere unică menită să dea formă viitorului. În vreme ce majoritatea are de câștigat de pe urma acestui har, unii nu au aceeași soartă, abilitățile lor făcându-i vulnerabili în fața controlului celorlalți. Își vor putea aceștia recăpăta darurile, soarta și viețile? Vor fi ei capabili să întoarcă balanța de putere în această lume?

“Roth prezintă o lume detaliat construită, plină de intrigă politică și aventură, adesea brutală, însă pătrunsă de o emoționantă poveste de dragoste. Fanii lui Roth vor aștepta cu entuziasm urmarea.” – Booklist

     Având în vedere că mă număr printre cititorii care îndrăgesc trilogia Divergent (cu toate că nu sunt de acord cu finalul seriei; un anumit eveniment petrecut în Experiment m-a făcut să nu mai pot duce lectura până la capăt), mi-am dorit foarte mult să citesc “Pecetea morții”, chiar dacă descrierea de pe copertă îmi semnala faptul că voi avea de-a face cu un roman SF.

   Și de această dată, curiozitatea nu mi-a dat pace până nu am aflat mai multe amănunte despre carte. Mare mi-a fost surprinderea când am descoperit că Veronica Roth a scris și rescris povestea încă de când avea 12 ani și că pentru o perioadă de cinci luni a trăit la Cluj.

pecetea-mortii_1_fullsize

    Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin greu să mă deprind cu o serie de denumiri (plante precum năgară, ogra, floare-de-gheață, floare-de-tihnă; stiluri de luptă – altetahak, elmetahak, zivatahak) și termini precum flux, har-flux, undă-flux și nici acum nu sunt convinsă că am înțeles în totalitate cum funcționează lumea creată de autoare. Însă glosarul de la finalul cărții m-a ajutat să ies din starea de confuzie. Dar în ciuda celor menționate, povestea a început să mă prindă în mrejele sale, din momentul în care s-a făcut trecerea și la alte genuri pe care le apreciez mai mult – fantasy și young adult.

   Ceea ce m-a uluit pe mine a fost modul în care Veronica Roth a creat lumi noi, cu tot felul de planete, limbi, oracole, haruri etc. Iar eu, ca să nu vă derutez prea mult, am să vă furnizez câteva noțiuni de bază.

   Universul prezentat în carte este compus din nouă națiuni-planete: Othyr, Pitha (planeta de apă),Tepes (planeta deșertică), Kollande, Ogra, Essander, Zold, Trella și Thuvhe/Urek (planeta de gheață). Teoretic, fiecare națiune-planetă este independentă, însă Adunarea (organul de conducere  al galaxiei) reglementează negoțul, armele, tratatele, călătoriile și aplică legile în spațiile nereglementate. Fiecare planetă din galaxie are trei oracole (unul care se înaltă, unul care stă și unul care cade), iar acestea împart destinele ca pe niște daruri unor persoane speciale. Destinele făceau ca anumite familii să fie importante (precum familia Noavek).

Toată lumea avea un viitor, dar nu toată lumea avea un destin … Numai anumiți membri ai unor familii “predestinate” aveau parte de destine, văzute în momentul nașterii lor de fiecare oracol de pe fiecare planetă. Simultan.”

   Peste fiecare planetă din galaxie curge un fel de energie – flux. Acesta curge prin toate lucrurile care au viață, circulă prin fiecare persoană care respiră. În carte este descris ca o putere invizibilă care le conferă oamenilor abilități și poate fi canalizat în nave, mașinării, arme. Har-flux este un rezultat al fluxului care curge printr-o ființă. Sunt abilități, unice pentru fiecare persoană, care se dezvoltă în timpul pubertății și nu sunt mereu favorabile. De exemplu, personajele principale din “Pecetea morții” au următoarele har-flux: Akos poate  anula puterile celorlați oameni; Cyra poate să rănească pe oricine o atinge, însă harul ei o face să simtă o durere continuă (harul o face să cheme durerea în ea și să o proiecteze în alții), iar harul lui Ryzek îi permite să facă schimb de amintiri cu alți oameni.

Pecetea mortii 2

   Acțiunea din “Pecetea morții” se desfășoară pe planeta Thuvhe, cunoscută și ca “planeta de gheață”. E locuită atât de thuvhesiți, cât și de shoteți. Shotet este un popor, nu o națiune-planetă și erau vestiți pentru comportamentul lor brutal și fioros. Își crestau linii pe brațe pentru fiecare viață pe care o luau și își antrenau până și copiii în arta războiului. De asemenea, ei erau unici prin faptul că urmau fluxul prin galaxie, detașarea lor de locuri și posesiuni este ceva singular. Noavek este familia conducătoare din Shotet și sunt vrăjmașii familiei Kereseth din Thuvhe.

   Romanul este redactat din perspectiva celor două personaje principale, Akos și Cyra, și avem astfel posibilitatea să le aflăm trecutul, amintirile și să le înțelegem comportamentul.

   Cyra Noavek e sora lui Ryzek, brutalul tiran care conduce poporul Shotet. Ea și-a descoperit harul la vârsta de opt ani, în urmă unui eveniment extrem de înfiorător. La acea vreme, suveran în Shotet era tatăl ei, Lazmet Noavek, un bărbat despotic care și-a silit băiatul, pe Ryzek ( în vârstă de optsprezece ani), să execute un prizonier. Iar în momentul în care Ryzek și-a utilizat harul pe Cyra – făcând schimb de amintiri cu ea, atunci s-a declanșat și har-fluxul.

Când mâna lui mi-a găsit obrazul, pe sub pielea mea au răsărit niște vene întunecate, negre ca smoala, care semănau cu niște miriapode, cu niște împletituri de umbre. Au pornit din loc, târându-mi-se în sus pe brațe, aducându-mi  fierbințeală în obraji. Și durere.”

“Venele întunecate îmi aduseseră durere; întunericul era durere, iar eu eram plămădită din durere, eu eram însăși durerea.”

Pecetea mortii 1

   Harul ei îi conferă durere, dar și putere lui Ryzek – ceva ce fratele ei exploatează fără milă, folosind-o pentru a-și tortura vrăjmașii. Dar Cyra (cunoscută și ca “Biciul lui Ryzek”) e mult mai mult decât o armă în mâna fratelui ei: este îndărătnică, agilă și mai isteață decât știe el.

Prin Shotet și Thuvhe circulau zvonuri despre mine, încurajate de Ryzek – și poate că acele zvonuri călătoriseră prin toată galaxia, de vreme ce toate gurile adorau să comenteze despre clanurile predestinate. Acestea vorbeau despre agonia pe care o puteau stârni mâinile mele, despre un braț înțesat de la încheietura mâinii la umăr și înapoi de peceți ale morții, și despre mintea mea, aflată în pragul nebuniei. Oamenii se temeau de mine și mă detestau în aceeași măsură. Însă această versiune a mea – această fată distrusă, care nu făcea decât să scâncească – nu era acea persoană despre care se vorbea.”

   Akos Kereseth e fiul unui fermier și al unui oracol de pe înghețata națiune-planetă Thuvhe. Protejat de harul său neobișnuit, Akos e un suflet generos, iar loialitatea lui față de familie e nemărginită. Interesant e faptul că el înțelege foarte bine limba shoteta și comunică foarte bine cu shotiții, deși afirmă că nu le-a învățat niciodată limba. Mai târziu se descoperă că el are o mai mare afinitate cu cultura celor din Shotet decât cu cea Thuvhe.

   Viața lui Akos se schimbă din ziua în care are loc o alertă de urgență venită dinspre Adunare. Akos și frații lui, Eijeh și Cisi, află de la tatăl lor că Adunarea și-a asumat răspunderea să anunțe destinele celor predestinați. De obicei, destinul unei persoane nu e făcut public decât după ce moare, fiind cunoscut doar de aceasta și de familia sa, dar acum situația e alta și toată lumea știe care sunt destinele fraților Kereseth.

   Îngrijorat pentru soarta copiilor săi, tatăl îi ia de la școală, dar atunci când revin cu toții acasă, găsesc trei soldați shoteți în camera de zi, care au venit în mod special pentru oracol și pentru unul dintre copii (cu toate că nici ei nu știau care anume este acela). În încăierarea produsă, tatăl copiilor este omorât, iar Akos reacționează violent: reușește să scape din cătușe, fură un pumnal și  îl omoară pe unul dintre soldați.

    Akos și Eijeh sunt capturați de soldații din Shotet și duși în fața tiranului Ryzek. Abia acum se descoperă care sunt de fapt destinele celor doi frați. În timp ce destinul lui Akos e să moară în servicul familiei Noavek, să moară slujindu-l pe Ryzek, Eijeh  are un destin aparte: să prevadă viitorul galaxiei. Așadar, va fi următorul oracol de pe planeta de gheață.

   Abia după doi ani, Cyra și Akos se întâlnesc față în față pentru prima oară, iar în momentul în care Ryzek îi cere să-l atingă pe tânăr, se produce un lucru interesant. Akos, datorită harului său, întrerupe fluxul atunci când atinge mână fetei și, în același timp, face ca durerea ei să dispară.

“Am întins mâna spre Akos și întunericul s-a împrăștiat sub piela mea precum cerneala vărsată dintr-o călimară. Mi-am atins mâna de a lui și m-am pregătit să-l aud urlând.

 În schimb, toate umbrele-flux au dat înapoi și au dispărut. Și, odată cu ele, și durerea mea.” 

   Având în vedere că singurul țel al lui Akos e să-și scoată fratele în viată de acolo și să revină împreună acasă, se folosește de faptul că poate să anuleze harul lui Cyra și îi cere să facă un târg: el îi poate oferi acea alinare a durerii de care ea are atât nevoie, iar Cyra  trebuie să-l învețe să lupte. Se vor ajuta unul pe celălalt pentru a supraviețui sau se vor distruge reciproc? Vă las pe voi să aflați răspunsul.

   V-am povestit doar în linii mari câteva dintre evenimentele petrecute la începutul cărții. Nu vă rămane decât să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe cu Cyra si Akos.

“— Presupui că sunt brutală fiindcă asta e ceea ce-ai auzit, am comentat eu. Ei bine, ce zici de ceea ce am auzit eu despre tine? Ești sensibil, un laș, un fraier?
— Tu ești o Noavek, a spus el cu încăpățânare, împreunându-și brațele la piept. Ai brutalitatea în sânge.
— Nu eu am ales sângele care-mi curge prin vine, am replicat. Așa cum nici tu nu ți-ai ales destinul. Tu și cu mine am devenit ceea ce am fost meniți să devenim
.”

Nota 10editura-corint

Cartea Pecetea morții de Veronica Roth a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

„Născută din fum și os” este un roman captivant, care furnizează exact acele coordonate pe care iubitorii genului „fantasy” le caută: suspans și originalitate.

Născută din fum şi os, de Laini Taylor-un fantasy urban, la superlativ

Titlu original: „Daughter of smoke and bone”

Autor: Laini Taylor

Editura: Epica (EpicWave)

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 400

Traducere: Cristina Jinga

    Tendința actuală a genului „fantasy” este aceea de continuă ascensiune. Se scriu cărți din ce în ce mai bune, iar asta nu dovedește decât o notabilă evoluție a imaginației scriitorilor.

   Născută pe 11 decembrie 1971 în California, Laini Taylor și-a dorit dintotdeauna să fie o scriitoare de succes, însă prima sa carte a văzut lumina tiparului abia când Laini avea 35 de ani. Stilul și originalitatea sa au propulsat-o instant în topul preferințelor cititorilor de „fantasy”, astăzi fiind una din cele mai apreciate scriitoare ale acestui gen.

   „Născută din fum și os” este un roman captivant, care furnizează exact acele coordonate pe care iubitorii genului „fantasy” le caută: suspans și originalitate. Dacă în acest decor se insinuează și o poveste de iubire, atunci succesul cărții este garantat, însă în acest adevărat „boom” al acestui gen, devine din ce în ce mai dificil ca un scriitor să scoată o carte care să frapeze. Și totuși… „Născută din fum și os” oferă elemente inedite care alcătuiesc imagini frapante, dialoguri fluente, uneori pline de sarcasm și ironie, alteori dramatice, dar și personaje cu alură mitologică, toate acestea într-un decor urban magic: Praga.

   Dincolo de realitatea curentă, Laini Taylor expune o lume paralelă, care abundă în mistere redate la început subtil, apoi introduse în poveste ca elemente cheie.

   „Născută din fum și os” este povestea unei studente la arte, aparent o fată simplă, al cărui nume – Karou – simbolizează speranța. Aceasta descoperă nu doar că lumea e plină de elemente ascunse, incredibile, ci și faptul că ea însăși e mai mult decât o simplă ființă umană. În așezarea elegantă, cu parfum antic, viața lui Karou devine o cursă între preocupările unei ființe umane obișnuite și misiunile pe care le primește de la demoni și alte creaturi. Pasionată de artă, Karou are o adevărată colecție de desene pe care mintea și inima sa i le-a dictat… sau poate că lumile devin transcendente și cer să fie concretizate pe foile sale.

   Dacă din trendul romanelor fantasy fac parte demoni, himere și alte creaturi mitice, romanul lui Laini Taylor stă bine la capitolul de originalitate a personajelor, a decorului, dar și a acțiunii. Clasica luptă dintre forțele binelui și ale răului, nu e doar o chestiune de alb-negru, ci capătă o adevărată paletă de culori.

   Deși este o ființă umană, Karou este specială, nu doar prin talentul său la desen, ci și prin aspectul său fizic. La cei 17 ani ai săi, Karou merge la școală, socializează cu colegii săi și are un comportament tipic unei tinere de vârsta sa. Nimeni nu știe că dincolo de aceste aparențe, viața sa este tulburată de misiuni cu un grad ridicat de risc, printre himere și alte creaturi ciudate, care nu aparțin acestei lumi. Din lumea aceasta aparent paralelă, însă care transcende adesea realității curente, fac parte ființe jumătate om, jumătate animale. E o lume nu doar misterioasă, ci și primejdioasă, dar care o determină pe Karou să își pună o serie întreagă de întrebări despre originea sa.

„Karou era misterioasă. Aparent, nu avea familie, nu vorbea niciodată despre ea însăși și era expertă la parat întrebări – din câte știau prietenele despre originile ei, ar fi putut foarte bine să fi ieșit direct din capul lui Zeus. Și surprindea continuu. Buzunarele ei erau întotdeauna pline-ochi de lucruri curioase: monede antice de bronz, dinți, tigri minusculi de jad, nu mai mari decât unghia degetului mare.”

 

   Totuși, nimeni nu pare dispus să-i clarifice tinerei situația, dimpotrivă, totul se complică atunci când apare Akiva. De aici, de la apariția acestui personaj, acțiunea cărții devine complexă, plină de suspans. Dinamica personajelor capătă și ea un ritm mai alert, rolurile acestora nu mai par să fie bine delimitate în principale și secundare, ci acțiunile lor au influență majoră în existența celorlalte personaje. Dacă până la un moment dat, acțiunea cărții avansa într-un ritm aparent lent, firul epic devine complex și extrem de alert. Parfumul de urbe cu alură antică, ales de către scriitoare ca decor pentru sclipitoarea poveste, nu face decât să accentueze suspanul acțiunii și tensiunile dintre personaje.

  Și… pentru că veni vorba de tensiuni… emoțiile pe care le trăiește Karou în preajma lui Akiva sunt un amestec de magie, pasiune, o irezistibilă și inexplicabilă atracție din partea ambelor personaje.

„Trebuia să-și înăbușe sentimentul; nici măcar n-ar fi trebuit să simtă asta – acest zbucium, această necesitate imperioasă, acest tumult, acest iureș. Și, sub toate acestea, un ciot sucit de gând, pe care-l ținuse prizonier în umbrele minții lui, atât de încovoiat, încât nici nu-l mai recunoștea drept ce era: o speranță. O foarte mică speranță. Și în centrul ei: Karou”.

   Fără îndoială, stilul este unul original, un amestec de fluență și cursivitate, cu un dialog intrigant, din care nu lipsește umorul. Răsturnările de situație par să fie condimentul final al acestei cărți, punctul forte de originalitate.

   Decorul ales, fascinanta Praga, face din acest roman, unul special, iar descrierile nu sunt pasaje greoaie, ci lejere fraze prin care cititorul este transpus în scenariul poveștii:

„Străzile Pragăi erau o improvizație ireală, abia atinsă de secolul al douăzeci și unu-lea – sau de al douăzecilea, ba chiar și de al nouăsprezecelea, la drept vorbind. Era un oraș de  alchimiști și de visători. Străzile sale pavate, medievale, fuseseră odinioară umblate de golemi, mistici, armate invadatoare. Casele înalte, în culori vii, ca de sânziene, carmin și alb-albastru ca al cojii de ou, erau împodobite cu modele din ipsos și cu acoperișuri uniform roșii. Cupole baroce, în verdele oxidului de cupru, și turle gotice se avântau spre cer, gata să tragă în țeapă îngerii căzuți”.

   Imprevizibilul este factorul cheie al romanului. Este imposibil, din postura de cititor, să intuiești ceea ce urmează, ce nivel va atinge tensiunea dintre personaje sau în ce direcție se vor îndrepta evenimentele.

  „Născută din fum și os”, primul roman al trilogiei lui Laini Taylor, este o carte intensă, bine structurată, chiar dacă acțiunea înregistrează un grad ridicat de complexitate.

Părere personală. Acord acestei cărți cinci stele și o recomand cu mare drag celor care vor să citească un fantasy extrem de bun. editura Epica

Cartea Născuta din fum şi os, de Laini Taylor a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Epica

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

 

by -
4

„Cei învinşi azi pot câştiga mâine. Însă cei morţi au pierdut pentru totdeauna.”

Jumătate de război, de Joe Abercrombie

Seria Marea sfărâmată

Autor: Joe Abercrombie

Titlu original: Half a War

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An publicare: 2015

Număr pagini: 432

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

 

Libertatea nu-ţi este de niciun folos dacă eşti mort. Iar mândria nu le serveşte la nimic celor rămaşi în viaţă.”

     Aşa cum ne-a obişnuit din volumele anterioare, Joe Abercrombie are un talent incontestabil în a purta cititorul prin aventuri uimitoare. Întreaga serie „Marea sfărâmată” ne oferă o călătorie memorabilă printr-un timp în care principiile şi valorile morale erau dictate de inteligenţă şi de tăişul sabiei, iar spaţiul în care se desfășoară acţiunea oferă suficiente condiţii vitrege pentru ca luptele să fie printre cele mai chinuitoare.

jumatate-de-razboi1

   În cel de-al treilea volum al seriei fantasy, Abercrombie păstrează în scenă multe dintre personajele cu care deja ne-am familiarizat din cărţile precedente, dar pune accent pe un nou destin, pe o nouă protagonistă atinsă de dorinţa răzbunării şi de Mama Război.

   „Jumătate de război” o aduce în prim-plan pe prinţesa Skara, a cărei soartă scrisă în stele e pe cale să se împlinească. Fire inteligentă, dar rebelă şi mândră, prinţesa nu poate accepta înfrângerea şi furia pune stăpânire pe ea atunci când îşi vede bunicul învins şi fără speranţă. Frageda vârstă de doar şaptesprezece ani şi lipsa de experienţă nu o ajută prea mult în încropirea unui plan care ar putea salva regatul. Până când…

Cei învinşi azi pot câştiga mâine. Însă cei morţi au pierdut pentru totdeauna.”

    O noapte fatidică, prea mult sânge prelins pe treptele palatului, prea mulţi morţi peste care se calcă, trădare, durere, amărăciune, groază – toate se abat ca un uragan devastând nu doar Throvenlandul ci şi viaţa prinţesei Skara.

   Asistând neputincioasă la invazia lui Yiling cel Strălucitor, Skara este nevoită să accepte ajutorul căpitanului bătrân pe care îl dispreţuia – Jenner cel Albastru – să privească rece asasinarea propriului bunic şi a Mamei Kyre şi să se dea drept sclavă pentru a-şi păstra viaţa. Mânia născută în ea generează ură, iar acest sentiment naşte dorinţa de răzbunare ce îi va fi factor declanşator al abilităţilor înnăscute şi îi va oferi suficientă forţă de a răzbate prin momente chinuitoare.

   Cu scopul de a recupera Throvenlandul şi de a spăla sângele celor care o crescuseră, chiar cu sângele duşmanului, Skara îşi va pune în valoare inteligenţa, folosindu-se de ultimul sfat dat de Mama Kyre: „Cuvintele sunt arme.”

   În paralel cu destinul Skarei, autorul ne prezintă lupte de culise şi un război care ameninţă cu distrugerea. Avem de-a face cu comploturi, strategii, trădări, isteţime, planuri uluitoare şi credinţe bizare. Fraze pline de înţelepciune sunt presărate la tot pasul în text şi devin moralizatoare pe măsură ce acţiunea se derulează.

– Dacă tu consideri că vorbele au vreo valoare, atunci rosteşte-le cu voce tare, fă-le să răsune în toate colţurile, umple sala cu speranţe şi dorinţe şi fă ca fiecare martor al cuvântării tale să le împrăştie mai departe!”

 Oamenii nu se împart doar în eroi şi laşi. Sunt ambele lucruri şi niciunul, totul depinde de cum stau lucrurile. Depinde de cine stă alături de ei sau de cine le stă împotrivă.”

    Îl întâlnim din nou pe părintele Yarvi, iar mintea ascuţită a acestuia impresionează iarăşi, deşi la un moment dat, pare pentru prima oară prins într-o situaţie fără ieşire. Bunica Wexen uimeşte la rândul ei încă odată, prin acţiunile sale, dovedind nu doar inteligenţă ci şi o minte diabolică şi sadică ce se ghidează după valori autocreate.

   Avem parte de un ritm rapid al acţiunii, suspans din plin ce nu permite vreo clipă de plictiseală, scene vizuale realizate din cuvinte şi fraze memorabile. Pe scurt, Abercrombie reuşeşte din nou să îşi captiveze cititorii, iar „Jumătate de război” este încă un volum cu adevărat fascinant care seduce încă de la primele rânduri.

Adu-ţi aminte: puterea înseamnă să îţi ţii totdeauna un umăr în umbră.”

Dar secretul păstrării autorităţii este să dai doar poruncile de care eşti sigură că vor fi ascultate.”

    Personal, am fost cucerită de stilul concis al scriitorului, iar seria „Marea sfărâmată” a devenit una dintre trilogiile preferate. Şi acestui volum ca şi celor anterioare, îi ofer număr maxim de steluţe şi chiar câteva în plus ca bonus. Pentru a înțelege mai bine de ce le merită din plin, vă invit să aruncaţi o privire și peste celelalte recenzii ale acestei serii-Jumătate de lume şi Jumătate de rege.sigla Nemira

Cartea Jumătate de razboi, de Joe Abercrombie a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi coamandată de pe site/ul Editura Nemira. Cartea poate fi achiziţionată şi de aici.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
14

Destinul unui prinț, de T.I. Horia

Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2015

278 de pagini

Nu de foarte mult, un rege a fost asasinat, regina și prințul au fugit din regat pentru a supraviețui, apoi prințul a aflat adevărul despre adevărata lui identitate.

    Cam asta ar fi ideea de la care pleacă T.I.Horia în Destinul unui prinț, un roman fantastic, care pare inspirat din opera lui J.R.R. Tolkien, cu goblini, vrăjitori, orci, ființe malefice de înviat și un tron de recuperat. Romanul lui T.I.Horia este, însă, tânăr, necopt, ca un exercițiu al unui scriitor cu potențial.

Titlul romanului conține și tema acestuia: dorința prințului Corvin de a-și îndeplini destinul.

    În primul capitol, se realizează un preambul, cu evenimente care vor avea o maximă importanță în firul epic ulterior. Lucifer, regele lumii de dedesupt, care își dorea supremația și în lumea de deasupra, a fost învins în lupta pe care o ducea  cu armata celor cinci regi: Corvinus (regele oamenilor), Alijar (al elfilor), Ghimli (al gnomilor), Diego (al magicienilor) și Elder (regele dragonilor). În momentul morții, Lucifer îi răpește pe cei cinci, astfel că Val’drem a devenit un loc pustiu unde numai flăcările dragonilor ardeau continuu, fără a se stinge. Câmpul de luptă era plin de cadavre, sânge și foc, ce nu se mai stingea. Val’drem devenise Val’dul.

   După două mii de ani, regele regatului Akerel, Corvinus al III-lea, este asasinat de cel mai bun cavaler, Sir Rohan, care își dorește puterea. Regina fuge într-un sat uitat de lume cu fiul ei de numai cinci ani, Corvin, unde trăiește în liniște timp de treisprezece ani.

Corvin devenise un bărbat bine făcut, cu păr negru, ochii căprui, maximum 1,80 cm (m, n.n.) înălțime. Având în vedere că era un vânător destul de bun și un tăietor de lemne îndemânatic, corpul său arăta ca și cum ar fi fost modelat din cocă pentru prăjituri, formele văzându-i-se perfect. Mama lui, Merisa, devenise o femeie de rând care se acomodase foarte repede cu viața de la țară, avea părul lung, șaten și ochii albaștri. Nu era foarte înaltă, avea 1,65 cm.

   Rohan află de existența lui Corvin și trimite orcii (niște vietăți născute din încrucișarea elfilor întunecați cu goblinii) să îl ucidă. Aflat la tăiat de lemne, Corvin scapă, dar toți cei din sat mor. Înainte să moară, mama sa îi oferă o cutie în care se află dovezi ale rădăcinilor sale nobile.

   Astfel, Corvin pleacă într-o călătorie care are o dublă semnificație: să reînnoiască vechea alianță a celor cinci rase, pentru a lupta împotriva lui Lucifer, prezent ca spirit prin uneltele sale, Rohan și Gharel, și să demonstreze că merită să își îndeplinească destinul de prinț moștenitor.

Cea mai mare misiune și cea mai grea era a lui Corvin, fiindcă trebuia să unească toate neamurile iar unele dintre ele erau foarte greu de convins. Nu se știa când va începe războiul, dar trebuiau să fie pregătiți pentru orice eventualitate.

    În lunga sa călătorie, Corvin are parte de numeroase și palpitante aventuri, din care iese mereu învingător, ajutat fiind de prieteni de nădejde: frumoasa Faren și elful Lemar. Pentru ca poporul să îi recunoască autoritatea, Corvin trebuie să găsească legendara sabie pierdută, Arkeryn, și să o scoată din piatră.

Înzestrat cu calități importante, precum sinceritatea, bunătatea și curajul, eroul reușește să reunească vechea alianță și să învingă răul.

Lumea devenise mult mai liniștită și mai frumoasă, Val’dul devenise din nou Val’drem și totul era cum trebuia să fie, fără pic de ură în lume…. Doar liniște și pace.

    Am amintit mai sus de influența (posibilă) a lui Tolkien. Similitudini sunt și sar rapid în ochi. De exemplu, unele substantive proprii. Rohan, în Stăpânul inelelor, este ținutul din Pământul de Mijloc, la N-V de Gondor, în Destinul unui prinț, denumește personajul antagonist. Numele Argon/Aragon amintește de Aragorn, regele gnomilor, Ghimli, de curajosul gnom Ghimli din celebra trilogie, Lemar de Legolas. O secvență citită mi-a amintit de scena în care hobbiții Merry și Pippin sunt pe cale să fie mâncați de orci.

–Sau ce? Știi de câteva zile mâncăm numai pâine putrezită, m-am săturat. În noaptea asta o să avem un ospăț pe cinste cu carne, spuse celălalt orc.

Punctul slab al romanului îl reprezintă greșelile gramaticale, care fac lectura destul de grea și obositoare.

–Altceva ce mai știi?

–Nimic. Doar că urma să îi dau de veste ce am aflat despre băiatul care îl protejezi și se pare că am ratat.

–Da. Străjer i-ai și pe ceilalți doi, dacă mai trăiesc și omorâți înainte să scape ca să nu dea de veste., este doar un exemplu.

   Destinul unui prinț este un roman emoționant și antrenant, cu evenimente ce se succed rapid, autorul nepunând accent pe descrieri amănunțite. Tânărul cititor cu siguranță se va transpune în ipostaza de prinț, care trebuie să lupte pentru a-și câștiga dreptul la existență, dar și pentru a-și răzbuna părinții.

Mulţumim autorului pentru cartea oferită!evaluare-carte

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

 

by -
12

Conan Barbarul-Misterul fântânii blestemate, de Robert E. Howard

Editura: Crux Publishing

Număr pagini: 50

Traducător: Cristina Ivan

Consilier editorial: Oliviu Crâznic

   Editura Crux Publishing continuă proiectul Integrala Robert E. Howard cu povestirea Conan Barbarul– Misterul fântânii blestemate, titlu emblematic pentru specia sword&sorcery care l-a consacrat pe Robert E. Howard propulsându-l printre titanii literaturii universale. De această dată îl avem pe Conan în centrul acțiunii și devenim părtași la o nouă aventură care ne va ține cu sufletul la gură.

    “Misterul fântânii blestemate” este o lectură simplă şi relaxantă, perfectă pentru această perioadă a anului, când sărbătorile au trecut, dar nu eşti pregătit şi nu vrei să lecturezi un roman de 500 de pagini, ci vrei ceva reconfortant, plăcut şi care să te binedispună.

 Cu toate că nu citesc cărţi care fac parte din genul fantasy, această cărticică mi s-a părut ideală pentru a începe să mă delectez şi cu acest gen.

Autorul Robert E. Howard a reuşit să concretizeze, în doar cincizeci de pagini, o capodoperă fantasy. După cum bine ştiţi, „Esenţele tari se ţin în sticluţe mici”. Criticile pe care le-a primit aprobă şi susţin afirmaţia:

  „Misterul fântânii blestemate este un adevărat giuvaer literar, element fundamental pentru întreaga operă a lui Robert E. Howard: intensă, dinamică, impecabil executată stilistic.” -Helena Cade, autoarea seriei fantastice The Iron Gods (Ed. Geek Network Print, 2015)

   „Personaj cu trăsături arhetipale, Conan Barbarul este simbolul originilor și al naturii, meterez în fața civilizației decadente; iar poveștile lui sunt poveștile sufletului primordial călit în încercări menite să îl facă pe om mai bun: supus erorii sau cedând sporadic impulsurilor, uneori neîndurător, dar niciodată josnic.” – Oliviu Crâznic, scriitor și critic literar specializat în literatura fantastică.

    Personajul principal este Conan Barbarul, o creatură care a fost nevoită să părăsească locul de întâlnire din Tortuga. Astfel, cu o luntre spartă, a vâslit şi apoi înotat până ce a ajuns la bordul „Hoinarului”, vaporul al cărui şef este Zamoravo, stăpân al carcerii şi care avea cu el mereu o sabie, fiind pregătit în caz de atac.

    În momentul sosiri pe corabie a lui Conan Barbarul, pe punte se afla o fată pe nume Sancha, un fel de soţie/iubită a lui Zamoravo. Cu aceasta are primul dialog creatura barocană, însă nu prea se sinchiseşte să răspundă, întrebările Sanchei fiind retorice pentru Conan.

    Pentru a-şi câştiga un loc pe puntea impunătorului „Hoinarul” şi pentru a-şi face rost de hrană, Barbarul Conan este pus să se lupte cu un bărbat de pe corabie şi mai apoi să lucreze din greu.

Conan îşi ducea viaţa normal, toată lumea admirându-l, muncind şi făcând atât lucruri uşoare, cât şi mai grele.

    Zi după zi, în ochii celorlalţi oameni de la bord, imaginea lui Conan devenea din ce în ce mai bună, unii pasageri afirmând chiar că Barbarul era mai bun decât Zamoravo, dar niciunul nu era în stare să-i destăinuie acest aspect comandantului mereu pun pe gânduri.

 Nu după mult timp, navigând şi tot navigând, se zăreşte un petic de pământ, loc în care se va desfăşura o mare parte din acţiunea povestirii.

    Imediat ce au aruncat ancora toţi marinarii şi ceilalţi de pe bord au coborât din corabie şi s-au dus să viziteze insuliţa. Singura care a primit ordin de la Zamoravo să nu coboare de pe punte a fost nimeni alta decât fata pe nume Sancha.

    Pe această insuliţă creşteau anumite fructe care te îndemnau la somn, având efect de somnifere. Aproape toţi oamenii care au coborât de pe corabie au mâncat din aceste fructe şi au picat într-un somn lung, la umbra răcoritoare a arborilor deşi.

 Pe punte, micuţa Sancha privea cu uimire şi ciudă în jur, fiind invidioasă şi supărată că nu poate să coboare şi ea.

    Abia după ce au adormit marinarii şi persoanele care au coborât, Zamoravo se duce să exploreze împrejurările, cu speranţa că poate va găsit o comoară ascunsă sau minereuri preţioase cum ar fi aurul. În urma lui, Conan Barbarul îl urmăreşte pe Zamoravo, iar cum îl vede, Sancha încalcă ordinul lui Zamoravo şi se dă jos de pe corabie cu gândul să îi urmărească pe cei doi, mânată de o curiozitate extrem de mare.

    Conan Barbarul îl provoacă pe căpitanul care mai ieri i-a oferit hrană la o confruntare sângeroasă. Bineînţeles, căpitanul acceptă. Cine va ieşi învingător veţi descoperi voi. Cert este că acţiunea se complică şi multe incidente vor avea loc, iar probabil cel mai important va fi descoperirea fântânii blestemate. O fântână misterioasă cu puteri nebănuite. Cum se va încheia aceasta aventură nu am să vă dezvălui, dar credeţi-mă că merită citită cartea.

    Lectura cărţii a fost antrenantă şi agreabilă. Scriitorul Robert E. Howard a creat o lume fantastică, dar prietenoasă. Sper să vă placă cel puţin pe cât mi-a plăcut mie şi vă aştept cu păreri sincere referitoare la această minunată povestire fantasy.

Până data viitoare, lecturi uşoare şi relaxante, dragilor!

P.S.: Editura Crux a mai publicat şi „Conan Barbarul-O vrăjitoare se va naşte”, tot de Robert E. Howard.

Crux Publishing logo

Cartea Conan Barbarul -Misterul fântânii blestemate, de Robert E. Howard a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. poate fi comandată de pe site/ul Editura Crux Publishing

 

,,nicio zi fără un şoc"

Dincolo de timp, de O.G.Arion-Credeţi că dragostea învinge orice?

Editura: Librex Publishing

Număr pagini: 202

Seria Nemuritor: 1 Ultimul viking, 2.Te voi găsi, 3, Dincolo de timp

   Scris în aceeaşi manieră inconfundabilă, volumul trei ne aduce aşa cum era de aşteptat întâmplări şi personaje noi. Şi de această dată călătorim şi suntem alături de Victoria într-o lume plină de neprevăzut, de conspiraţii, de luptă pentru putere, de fiinţe nemuritoare ce apar de niciunde, secrete, mituri, dar facem cunoştinţă şi cu marea iubire a vikingului Ian.

   Nu putem să nu fim la fel de impresionaţi ca şi până acum de iubirea dintre Victoria şi vampirul Arrio, de forţa pasiunii lor dincolo de timp şi spaţiu.

   În acest volum personajul feminim se pare că are mai multă marturitate, începe să realizeze ceea ce se întâmplă cu ea, dar îşi pune şi întrebări, întrebări care până atunci rămăseseră cumva ascunse în conştientul ei, sau poate ascunse în spatele pasiunii. Pasiunea aceea mistuitoare a trecut, a rămas iubirea în esenţa ei pură şi atunci este evident că se întrebă ce îşi doreşte cu adevărat.

   Nu voi pistona foarte mult pe acest aspect, deoarece sunt sigură că aţi citit treaba asta cu iubirea neconvenţională în multe recenzii. Voi încerca în schimb să intru în inima lumii interlope nemuritoare, să fiu ochiul care vă ghidează în cercul concentric al întâmplărilor şi să vă stârnesc simţul de aventură, dar şi dorinţa de cunoaştere.

   Nu ştiu de unde se alimentează autoarea cu informaţii, nici nu ştiu dacă aceste ritualuri prezentate în carte există sau sunt pur ficţionale, dar cert este că ceea ce ne prezintă dovedeşte o imaginaţie bogată aspirând către fantasy-ul maiestuos de calitate.

   Aş fi vrut să încep cu una bucată vrăjitoare, un vampir crud, doi vampiri gemeni, şi o iubită nebună, sau mai bine spus ,,rea”’. Da, iubita lui Ian, se pare că este puţin cam mai mult dusă pe câmpiile malefice pline de floricele sângerânde şi personaje distruse în calea ei. Nu am priceput de ce a fost atribuit un astfel de personaj tocmai personajului meu preferat, adică: Măi Oana, nu puteai găsi şi tu o femeie drăguţă, războinică, în locul lui tanti asta? Glumesc. Credeţi-mă că eu dacă eram în locul Victoriei aş fi omorât-o din prima, aşa a trebuit să mai aştepte, dar după ce tipa a luat vieţi şi a distrus cafeneaua cea drăguţă. Bine că Ian şi-a revenit, dar după ce a făcut prostia să o răpească, din iubire, din sanatoriul unde era închisă.

   Vă vine să credeţi că există un sanatoriu pentru fiinţe nemuritoare. Mi-ar plăcea să se dezvolte acest subiect, adică ce naiba fac ăia acolo? Vampir nebun? Metamorf –,,dincolo era mai ieftin””, sau efl care învelea ciocolata? Hai, că deja o iau razna, dar nu pot să nu mă gândesc, sincer ? 🙂

   Volumul trei începe cu o nuntă în lumea nemuritorilor şi se termină tot cu o nuntă în, să spunem aceeaşi semi/lume. Victoria are două puteri: să citească gândurile şi să redea viaţa fiinţelor nemuritoare, din acest motiv este vânată de diverse personaje care au descoperit ,,capacităţile”” ei. Cei mai insistenţi sunt vampirul Erden şi vrăjitoarea Wulina. Cel dintâi îşi doreşte ca femeie iubita, prinţesa-şaman Kadyn, moartă de ceva sute de ani să fie readusă la viaţă, pentru asta, el împreună cu malefica şi perversa vrăjitoare fac totul să o convingă pe Victoria să coopereze, ducând până la răpirea celor din jurul ei, prin manipulare de subconştient şi alte diverse maşinaţiuni, astfel încât prin hărţuiala la care este supusă să îndeplinească dorinţa vampirului. Există un risc- având în vedere că încă nu are bine definite aceste puteri cu redarea vieţii, mai ales că tipa este moartă de sute de  ani, este posibil ca după acest ritual viaţa Victoriei să fie pusă în pericol. Dacă va accepta Victoria sau nu, rămâne să descoperiţi, dar trebuie să vă spun că ea este o femeie care ţine la cei din jur şi îşi doreşte binele lor. Concluzia o trageţi voi.

   Tot în acest volum Victoria îşi descoperă şi cea de-a treia putere, prin ,,bunăvoinţa” scorpiei de vrăjitoare-are puterea de-a ucide fiinţele nemuritoare. Deci. devine un personaj puternic, complet şi complex, -poate da viată, citi gânduri, poate lua viaţa. Într-o lume guvernată de puteri malefice, de forţe oculte, Victoria devine micul lor Dumnezeu. Blestemul argintului face din ea o forţă!victoria1

   Şi ca totul să fie o combinaţie cât mai completă în descoperirea de secrete-găseşte şi vraja-leacul care poate transforma un vampir în om. Probabil că dintre toate cele întâmplate în acest volum, asta este cel mai important pentru Victoria şi iubirea ei, numai că…. este oare convinsă că asta îşi doreşte? Oare el, Arrio îşi doreşte să fie un muritor de rând? Iubirea lor poate fi atât de puternică încât să îşi asume riscuri şi să îşi dorească să renunţe la anumite puteri? Citiţi şi veţi descoperi.

   Să revenim puţin şi asupra vikingului Ian, pe care l-am simţit în acest volum mai timorat şi având slăbiciuni. Da, a iubit o femeie cândva, şi iubirea aia l-a făcut să acţioneze imprudent, dar l-a făcut să îşi arate şi vulnerabilitatea. Putea fi îngenuncheat, dacă nu realiza la timp imprudenţa lui, şi aici trebuie să recunosc că autoarea m-a speriat prezentându-mi un astfel de Ian. Dar se redresează şi devine acelaşi Ian puternic şi de temut, care a avut capacitatea să spună: Ucide!viking1

   Cred că a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult, şi nu sunt o fiinţă malefică, dar chiar voiam să scap de iubita de sute de ani a lui Ian care făcuse extrem de mult rău celor din jur.
Cred că fost volumul cel mai ,,sângeros” dintre toate, asta pentru că întâmplările au fost extrem de dure, având senzaţia că asişti la o pelicula ce se derulează în faţa ta.

   Victoria a trecut prin multe- transformarea unor prieteni în fiinţe nemuritoare, pierderea cafenelei, moartea unei persoane dragi, chinurile la care a fost supusă, pericolele la tot pasul, dar toate astea a făcut din ea o persoana mai puternică şi poate unele din lucrurile întâmplate i-a adus libertatea şi uşurarea de-a face ce doreşte pe viitor. Inclusiv gestul lui Arrio o răneşte la un moment dat dar..arrio1

,,Arrio mă lua în braţe. M-am ghemuit la pieptul sau, urându-mă pentru acel sentiment brusc de linişte care mă învălui. El mă ridică fără niciun efort de la pământ şi se aşeza pe canapea ţinându-mă în continuare strâns, că pe un copil pe care încerci să îl linişteşti după ce a avut un coşmar.
-Iubita mea, repetă el, ridicându-mi uşor bărbia şi privindu-mă în ochi.
-Te urăsc, am spus eu.
-Ştiu. Gândul că te-am pierdut m-a scos din minţi. Am fost bolnav de furie şi neputinţă. Iar tu refuzai să îmi vorbeşti. Ian aproape că m-a închis cu forţă la Trei Stejari, pentru că stăteam în fiecare noapte la uşa ta, sperând la un semn.
Am oftat şi i-am mângâiat obrazul palid. El închise ochii şi un fior brusc i-a străbătut trupul.
-M-ai rănit. Şi eram obosită de tot şi de toate. Speriată.
-Ştiu, asta m-a durut cel mai tare. Nu ştiu ce-mi faci, Victoria, dar nu pot merge mai departe. Pur şi simplu nu pot. De mai bine de trei sute de ani calc pe acest pământ. Am iubit multe femei şi am fost iubit. Nu o spun că pe o laudă. De fiecare dată m-am desprins şi am mers înainte, râzând şi glumind pe seama vieţii de nemuritor şi gustând-o din plin. Dar nu şi acum. Eşti că un copil, o fetiţă curajoasă şi încăpăţânată pe care simt nevoia să o protejez. Şi în acelaşi timp eşti femeie. Mă înnebuneşti. Mă exasperezi. Mă provoci. Te descopăr puţin câte puţin. Te urăsc şi te iubesc. Şi te-aş ucide cu mâinile goale dacă nu te-aş adoră.
Mă privi cu buzele arcuite în acel zâmbet de care eram încă îndrăgostită. Îmi mângâie părul ciufulit şi mă trase mai aproape în poală. Nu m-am împotrivit. Simţeam cum toată durerea pe care o simţisem în ultimele săptămâni se topea încet. Eram noi doi, amândoi, din nou împreună. Şi împreună puteam reuşi orice, inclusiv să trecem peste o ceartă care acum, stand în braţele sale mi se părea absurdă. Dar doream asta?

   Gestul lui Ian de la final este unul magnific şi abia aştept să descopăr ce va face în volumul următor, dar şi cum se vor desfăşura lucrurile în lumea această mistică şi mirifică de fiinţe muritoare şi nemuritoare, secrete şi legende, leacuri şi ritualuri.

   Şi aşa cum am spus, volumul se încheie cu o nuntă, o nuntă la care va exista şi un ritual. Cine cu cine se căsătoreşte, şi mai ales ce întâmplări au fost nespuse de către mine, rămâne să descoperiţi voi, şi aş vrea ca după ce citiţi să îmi răspundeţi la o întrebare: Voi dacă aţi fi vampir, v-aţi dori să redeveniţi om? Sau invers? Credeţi că dragostea învinge orice?

P.S: La sfârşitul cărţii veţi găsi o notă despre Prinţesa din Altai, în cazul de faţă prinţesa şaman.

Librex.ro

Cartea Dincolo de timp de O.G.Arion poate fi comandată de pe site-ul LibrexPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

by -
14

Hex sau puterea farmecelor-Elita întunecată 2, de Chloe Neill

Editura: Leda

Număr pagini: 350

Traducerea: Gabriela Stoica

    Chloe Neill s-a născut în sudul Statelor Unite, în 1975, iar acum trăieşte în Midwest. Este autoarea seriilor Dark Elite şi Chiagoland Vampires. Atunci când nu redactează aventurile lui Merit sau ale lui Lily, Chloe Neill face prăjituri, se uită la televizor, îşi susţine echipa favorită de fotbal, petrece timp cu prietenii şi se joacă împreună cu cei doi câini ai săi, Baxter şi Scout.

ELEVĂ NOUĂ. ŞCOALĂ NOUĂ. ACELEAŞI BELELE.

     Lily Parker este trimisă de părinţii ei la o şcoală particulară elitistă din Chicago, deoarece aceștia urmează să facă un stagiu sabatic de doi ani. Astfel, Lily va pleca din şcoala de stat din Sagamore, New York, tocmai la o şcoală de fiţe din Chicago, unde va avea aceleaşi probleme, sau poate nu! Prietena sa Scout şi colegă de apartament la şcoală este nici mai mult nici mai puţin decât o vrăjitoare cu puteri speciale-o spellbinding, iar Secerătorii o vor pentru puterea sa, dar şi pentru Grimoire-ul său.

,,Vedeţi voi, se pare că Chicago era căminul unei lumi subterane secrete, de magicieni care se luptau între ei în vreme ce restul oraşului dormea. Şi printre toţi acei magicieni se afla şi fata de lângă mine, care acum fredona o melodie din High School Musical 3.
Millicent Green, alias Scout, era , de fapt, o Adeptă şi o membră a Enclavei 3.”

    Se pare că şi Lily s-a pricopsit cu magia din oraşul Chicago. A fost de ajuns să o urmărească pe Scout în subsolul Sfânta Sofia, când unul din indivizii răi a lovit-o cu o porţie de magie, iar ei i s-a activat puterile magice-Blestemul focului.

“Că să fiu cinstită, eram o Adeptă de doar câteva săptămâni şi eram în ceaţă în privinţa detaliilor. Dar blestemul focului era cumva legat de lumină şi de putere – de manipularea şi azvârlirea ei înapoi asupra indivizilor celor răi.
Şi exact aşa mă alesesem eu cu blestemul focului – printr-o lovitură dată de Sebastian Bourn. O fi fost el înalt, brunet şi frumos, dar, pe de altă parte, era şi Secerător. Un adolescent care a refuzat să renunţe la puterile lui magice atunci când a sosit vremea-asta li s-a întâmplat tuturor-şi care îşi petrece timpul recrutând puşti din seva cărora se puteau hrăni Secerătorii mai în vârstă.”

     În schimb, Lily şi gaşca ei de adepţi au promit să restituie magia universului.

“În calitate de Adepţi, noi promitem să renunţăm la puterile noastre magice, să le înapoiem universului înainte de a se transforma în maşini de supt suflete. Secerătorii nu fac un asemenea jurământ. Şi, ca să nu permită puterii lor subit înfometate să-i devoreze din interior, trebuie să se hrănească cu sufletele Adepţilor sau ale oamenilor obişnuiţi.”

     Astfel că, după ce a fost răpită odată de către Secerători, Scout încearcă să se protejeze cât mai bine. Puterea sa în mâinile cui nu trebuie este periculoasă.

“Pui cuvintele potrivite laolaltă, în ordinea potrivită, pentru a crea o vrajă. Aşa că, atunci când răsfoieşti Grimoire-ul, te uiţi de fapt la o succesiune de fotograme ce alcătuiesc vraja, acestea fiind rezultatul splellbinding-lui.
-Tu poţi să legi vrăjile între ele, în primul rând. Poţi să le transfigurezi din litere şi cuvinte în magie.”

    Pe lângă şcoală şi grijile ei, Scout şi Lily, patrulează noaptea prin tunelele de sub Chicago, unde vor încerca să descopere vreo anomalie sau vreun Secerător însetat.
Fetele au şi doi băieţi de la şcoala Montclare Academy, care la rândul lor au puteri magice, şi cărora nu le sunt indiferente.

“Jason Shepherd, vârcolacul rezident al Enclavei Trei, era, în mod categoric, interesant. Avea şaisprezece ani, ca şi Michael Garcia, un alt Adept, care era îndrăgostit până peste cap de Scout. Amândoi studiau la Montclare Academy, un fel de şcoală înfrăţită cu Sfânta Sofia.”

   Se pare că pe lângă tachinările dintre cele două perechi, patrularea aduce ceva nou, dâre de mucozităţi paralele, parcă ar fi trecut extratereştri pe acolo. Înainte de a-şi da seama ce sunt, apar şi posesorii dârelor, deloc prietenoşi:

“Aveau înfăţişare umană, dar erau ceva mai mici decât un adult de talie medie. Erau chei, cu urechi ascuţite şi ochi lăptoşi, iar degetele lor subţiri se terminau cu unghii lungi şi ascuţite. Se apropiau de noi pufnind pe nări şi privindu-ne ameninţător. Nu purtau haine, iar pieile le străluceau în lumină, lăsând dâre albe şi lipicioase pe jos, în urma lor.”

  Această întâlnire cu monştrii cere o reuniune de urgenţă a Enclavei Trei. Împreună cu puterea celorlalţi poate vor afla ce se întâmplă şi poate vor reuşi să scape oraşul de ei.

Scout a deschis uşa, iar Adepţii Junior Varsity ai Enclavei Trei şi-au îndreptat privirile spre noi: Michael Garcia, Jason Shepard, Jill şi Jamie, Riley şi Paul Truman. Fiecare dintre ei avea talentul său magic unic. Michael era cititor, ceea ce înseamnă că putea să ,,citească’‘ istoria unei clădiri doar prin simpla antingere, .Jamie şi Jill erau vrăjitoarele elementelor – Jamie putea manipula focul, iar Jill putea manipula gheaţa. Paul era războinic. Puterea lui magică îi permitea să se adapteze stilului de luptă al oricărui om sau monstru pe care îl înfruntă. Paul era înalt, cu pielea în nuanţa plăcută a cafelei. Era un băiat drăguţ şi deşirat, astfel încât cu greu ţi-l puteai imagina purtând o bătălie feroce, dar privirea lui fermă îl dădea de gol. La cât de deşirat era, probabil că nu avea puterea fizică să-l doboare pe monstru în final, dar puterea magică îi conferea întotdeauna o şansă în plus.”

     Vor reuşi Adepţii să facă faţă tuturor provocărilor şi pericolelor ivite?
    Va reuşi Lily să se abţină de la întâlnirea cu Sebastian, cel care a lovit-o cu Blestemul focului? De ce se oferă să o ajute să-şi stăpânească magia ce îi curge prin vene? Oare ce vrea de la ea, ţinând cont că este un Secerător, dar şi un hoţ? Lily intră într-un joc periculos, se pare că graniţa dintre bine şi rău nu este întotdeauna clară…

     Eu sper să se traducă şi volumul al treilea din această serie minunată.  Nota mea pentru carte este 10.

targulcartii.ro

Cartea Hex sau puterea farmecelor-Elita întunecată 2 de Chloe Neill a fost oferită pentru recenzie de Târgul cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul cărţii.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

            Oraşul de deasupra de Nicoleta Tudor-Editura Librex

Editura : Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 290

Gen: Romantic, Fantasy

 Seria Cercurile mistice: 1. Cercurile mistice; 2. Ora;ul de deasupra; 3.Toria

    A doua carte din seria Cercurile Mistice dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, între două mari iubiri.O iubire pământeană poate străbate timpul și spațiul?

Două universuri paralele unite prin dragostea Mădălinei.

 Dacă mângâierea ta ar fi vânt,

 Aș zbura până la cer.

 Dacă sărutarea ta ar fi soare,

 Aș avea căldură pentru șapte vieți.

 Dacă tu ai fi a mea,

 Aș fi înger . . .  “orasul-de-deasupra-2

    De două ori am citit cartea” Orașul de deasupra“ si de fiecare dată a avut același impact asupra mea. Autoarea scrie într-un fel atât de sublim, plin de duioșie, încât pur și simplu am simțit că emoția mă doboară și abia îmi puteam stăpânii lacrimile. Am trăit fiecare moment la intensitate maximă. Am râs, am plâns și am suferit alături de Mădălina. Iar la final, am simțit un gol în stomac pentru că trebuia să mă despart de personajele pe care ajunsesem să le îndrăgesc atât de mult. Și tare greu m-am desprins de acele fire invizibile care mă țineau legată de uluitoarea poveste scrisă de Nicoleta Tudor.

   Dacă în primul volum al seriei Cercurile mistice m-a fascinat latura mistică (vrăjitorie, șatră de țigani, blesteme), în “Orașul de deasupra”  m-a cucerit modul cum a fost imaginată planeta Toria, îmbinarea dintre real și supranatural/real și fantezie, trecerea de la niște momente tulburătoare, tensionate sau înduioșătoare, la anumite situații care aduc cititorului zâmbetul pe buze. În plus, mi-a făcut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu personaje dragi mie: Maria, Matei, Iolanda, Iani, Garofița, bătrânul Bulibașa și șatra de țigani.

   Personajul central al romanului este Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, protagoniștii primului volum al seriei Cercurile mistice. Având o fire boemă, tânăra preferă să picteze și să citească decât să își îndrepte atenția spre medicină, așa cum își dorește mama sa. Ea a moștenit harul părinților ei, acela de a citi și influența gândurile oamenilor, dar și de a-i vindeca, făcând să dispară durerea “numai fixându-și ochii ei negri, mari și lăcrimoși asupra zonei pe care dorea să o vindece”. Însă ea mai are un dar, acela de a vedea “orașul de deasupra “ planeta Toria.

   În urmă cu câțiva ani, Mădălina a găsit în podul casei o ladă veche în care erau ținute niște straie străveche, dar și un săculeț cu bănuți. Bănuțul cu o gaură perfectă în el i-a atras atenția, și în timp ce-l studia, a constatat că pe fațetele lui începea să se vadă orașul pe care ea îl vedea de când se știa. În timp ce-l strânge în mână, se trezește că este teleportată în Toria, la malul mării și vede cum un băiat cam de vârsta ei este  împins de doi bărbați  până la apă. Scena înspăimântătoare la care asistă în continuare o face să strângă și mai tare bănuțul și astfel se întoarce în camera sa.

Și atunci a simțit amețeala care a cuprins-o brusc, tunelul pe care aluneca în rotocoale, țipătul ei fiind acoperit de un vuiet de lumină care o înconjura și o împingea tot înainte. Când și-a revenit, se afla în nisip, pe malul mării, iar în spatele ei se conturau clădirile elegante și strălucitoare pe care ea le zărea în miniatură.”

   Ani au trecut, Mădălina ajunge să-l cunoască pe Sorin și pe zi ce trece simte că îl place tot  mai mult. Tânărul pe cât era de frumos, pe atât era de sufletist și blând. O făcea să râdă tot timpul și îi  dădea un sentimentul de stabilitate și încredere.

Era iubitul ei, iar ea se simțea liniștită alături de el. Se simțea în siguranță. Îl cunoștea doar de câteva luni dar știa că el va fi umărul de care ea se va sprijini. El va fi liniștea ei.

   În noaptea de după incidentul de la cinema, în urma căruia ea îl salvează pe Sorin, ajunge să vadă din nou orașul de deasupra și brusc ia decizia să scoată din nou bănuțul din noptieră și astfel ajunge din nou pe malul mării, în Toria. Curiozitatea o face să intre în oraș, tocmai când are loc o petrecere unde toată lumea poartă măști, precum cele venețiene. Și aici se împrietenește cu o fată care îi spune ceva ce o nedumerește pe Mădălina.

“-De unde știi tu cum se îmbracă pământenii? mă întreabă cu glasul scăzut. Pe aici nimeni nu mai știe nimic de pământeni de când a fost Căderea.

 – Bănuiesc, i-a răspuns nesigură, întrebându-mă ce înseamnă Căderea.

– Interesant, spuse după ce mă mai studie o dată. Bunica mea îmi povestea adesea despre pământeni, străbunica ei a fost pe pământ. De fapt a și rămas acolo. De atunci nu mai avem voie. Nu se știe nici la cine este cheia. Dar ce vorbesc eu, știu că nu am voie.”

   Revenind pe plaja din Toria, Mădălina zărește un un tânăr care stătea sprijinit de un bolovan, privind pierdut spre mare. Și îl recunoaște. Este băiatul pe care l-a văzut prima dată.

Dintr-o mie de băieți, aș fi recunoscut acei ochi negri, ochii care m-au tulburat și pe care nu i-am putut uita niciodată. Părul negru îi flutura în bătaia vântului, și atunci am știut. Și el mă recunoscuse. “

   La următoarea vizită în orașul de deasupra, Mădălina descoperă că pe tânăr îl cheamă Naum și este descendentul direct al primei familii care a venit pe Toria. De asemenea, află mai multe  lucruri despre această minusculă planetă, dar și că bănuțul este de fapt o cheie cu ajutorul căruia cei din Toria puteau părăsi planeta, iar Naum era însemnat ca purtător al cheii.

 Planeta se răzbunase pe locuitorii ei, pentru că nu o trataseră cum trebuie, și încet încet dispărea câte o porțiune din aceasta. Ei nu o mai puteau vedea sau percepe în nici un fel. Astfel că rămase vederii lor doar un oraș, cu malul mării în care nu se mai încumetau să intre sau să navigheze, întrucât nu știau cât mai puteau vedea sau percepe din acesta. Sau nu li se dădea voie. Doar cei care mureau erau însoțiți pe ultimul drum până la malul mării unde erau lăsați pe apă, și dispăreau în neant.”

   Între cei doi apare o atracție instantanee, o pasiune mistuitoare care pe zi ce trece o distruge sufletește  pe Mădălina. În viața ei exista deja Sorin, iar alături de Naum simțea o foarte mare nesiguranță.

Dar ce mă făceam cu dragostea mea pentru Naum, care mă mistuia centimetru cu centimetru. Nu aveam aceeași siguranță nici în el, nici în mine. Câteodată mă privea cu atâta durere de îmi dădea impresia că îmi ascunde ceva.”

  Prima oară când m-a sărutat, după nouă luni, am simțit cum dispare nisipul de sub picioarele mele. A fost atât de intens ce am trăit, golul pe care l-am simțit în stomac, foamea pe care o aveam de el. Am tânjit după acel sărut timp de nouă luni. Credeam că nu se va mai întâmpla niciodată. Şi mai târziu, stând în patul din camera mea, simțeam acel sărut. Simțeam gustul lui ușor sărat de la briza mării și buzele lui fierbinți care le striveau pe ale mele. Și apoi privirea lui pierdută. L-am întrebat dacă regretă că m-a sărutat. A dat din cap supărat și mi-a spus că nu regretă nici un moment decât că a așteptat atâta timp ca să o facă. Și că acum, că a făcut-o, nimic nu va mai fi la fel. M-a întors spre el, mi-a cuprins fața cu palme puternice și mi-a spus:

-Odată și odată noi vom fi împreună! “orasul-de-deasupra-1

   Mădălina se tot gândește că trebuie să se distanțeze de misteriosul Naum, dar nu rezistă tentației. Tot ce conta pentru ea era să-l vadă. Nu-și putea controla iubirea pentru el. Incertitudinea, nesiguranța, necunoscutul, toate acestea o neliniștesc. Suferă în tăcere, refuză să discute cu cineva și încet încet intră în depresie. Sorin îi este alături când trece prin aceste moment grele, fără să bănuie ce se petrece în sufletul fetei.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

   Cu toate că tânărul îi spune că într-o zi vor fi împreună, comportarea lui Naum îi aduce fetei numai suferință și dezamăgire. Iar ziua în care Aris, prietena pe care și-a făcut-o în Toria, le spune că Enola se apropie, duritatea cu care el îi cere Mădălinei să plece, o sperie cumplit. Dar cine era Enola și ce influență putea avea asupra lui, încât să se poarte cu ea cu atâta asprime?

   Mădălina și-a interzis să mai privească spre cer, să mai caute orașul de deasupra. Luni de zile a refuzat să se mai ducă după Naum. Pentru ea nu mai exista decât Sorin și dulcea dragoste pe care i-o purta.

“M-am simțit vie la el în brațe, după atâta timp, îl simțeam și simțeam că îl iubesc. Și simțeam că trăiesc. Mă privea și mă săruta, mă săruta și iarăși mă privea .Îi simțeam pulsul accelerat, îmi simțeam inima bătând, simțeam legătura care se crea între noi, ne învăluia și ne făcea să plutim  de plăcere, de bucurie și de iubire.”

    Dar pe Mădălina o frământă multe gânduri. Vrea să-l mai vadă pe Naum pentru ultima oară, să primească niște explicații de la el, dar ajunge să cedeze în fața lui.

  Însă  ceea ce îi va pricinui cea mai mare suferință a fost acel moment în care îl vede pe Naum alături de o tânără frumoasă care îi spune acestuia:“Abia aștept să ne unim, pentru a nu ne mai despărți în fiecare zi

 

“Am simțit cum îmi aluneca pământul de sub picioare și lacrimi grele au pornit să-mi curgă pe față. Deci asta era. Am atins bănuțul pentru a nu mă repezi cu pumnii asupra lui Naum și am ajuns în camera mea pentru a-mi linge rănile.”

    Oare va scăpa Mădălina de fantoma acestei iubiri sfâșietoare? Ce alegere va face ea? Oare ce reprezentă Căderea? De ce nu aveau voie cei de pe Toria să vorbească despre pământeni?

“-  Ai sufletul chinuit de o dragoste mare. O dragoste care te omoară pe picioare. Ai de făcut o alegere grea. Între un bărbat pe care îl iubești mistuitor și un bărbat pe care îl iubești la fel de mult dar care îți aduce liniștea în suflet.”

Voi trăi toată viața cu amintirea unei iubiri fără seamăn, a unei iubiri care nu se va șterge din sufletul meu niciodată.”

   Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să vă las vouă plăcerea de a descoperi ce se întâmplă mai departe cu Madalina, Sorin şi Naum.

   Vă mărturisesc că pe mine m-a impresionat răbdarea lui Sorin, faptul că el nu-i cere Mădălinei nimic, ci o îndeamnă să facă ceea ce îi dictează sufletul. De aceea mi-a plăcut de el foarte mult. Dar și suferința lui Naum m-a răvășit profund!

   “Orașul de deasupra “este un roman complex, fascinant, intens, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor. Iubirea, magia și fantasticul își dau mână într-o poveste care atinge sufletul oricărui cititor romantic!

Nota 10 +

 

Librex.roCartea Orașul de deasupra de Nicoleta Tudor a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Îngeri, de L.A.Weatherly

în curs de apariţie la Editura Rao

 Editura: Rao

Gen: fantasy

Număr pagini: 368

    Muritorii de rând tânjesc să vadă măcar o dată în viaţă un înger. Sunt fiinţe uimitoare, a căror atingere vindecătoare alină. Dar dacă în spatele puterii lor s-ar ascunde un scop malefic? Willow, o tânără cu un dar special, poate vedea viitorul şi visele muritorilor, dar nu ştie de unde provine această putere. Până când îl întâlneşte pe Alex, un tânăr care ştie multe despre .ngeri. Băiatul cunoaşte secretul lui Willow, iar misiunea lui este să o oprească. Totuşi, în ciuda lor, Willow şi Alex se vor îndrăgosti, iar dragostea lor va schimba totul.

Sursa Editura Rao

Centurile de siguranță, vă rugăm! Urmează „Purgatorio”, de Theo Anghel!

 

Titlu: „Purgatorio” – „Am murit din fericire 4”

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum Publishers

Anul: 2016

Număr pagini: 365

   Definițiile spun că „purgatoriul” este un spațiu de purificare a sufletelor, o etapă premergătoare accederii acestora în paradis. Imaginați-vă că într-un astfel de loc a luat naștere o societate umană numită Umut (speranță). Puneți-vă centurile de siguranță! Vom pleca într-o călătorie fascinantă, cu nelipsita doză de umor marca Theo Anghel, cu personaje seducătoare, cu aventuri la limita existenței… cu alte cuvinte, plecăm spre „Purgatorio”! 

   După fiecare volum din seria „Am murit din fericire”, am avut impresia că personajul principal împreună cu însoțitorii săi, au nevoie de o perioadă de liniște, în care să le fie bine, să ia o pauză de la perpetua aventură de care aveau parte… ei bine, asta nu s-a întâmplat niciodată. Mai mult, fiecare volum e un nou cumul de încercări, iar citind paginile e ca și cum ai apăsa butonul „Start” și ești instant, proiectat în povestea Orianei.

   Dacă te întrebi „oare ce i se mai putea întâmpla Orianei”, ei bine, răspunsul stă chiar într-una din replicile sale:

„Clar! Universul murea de plictiseală și se hotărâse să-mi joace mie o farsă colosală pentru a se dezmorți din apatie”.

  În această societate, construită în Purgatorio de către Johnny Bravo, un comandant de oști, „cel mai bine clădit mascul de prin părțile locului”, sosirea Orianei și a celor doi însoțitori ai săi (Ama și Abel), creează o oarecare agitație în mica societate. Dacă numele acestei societăți (Umut) înseamnă speranță, treptat descoperim – așa cum am fost deja obișnuiți de la celelalte volume ale lui Theo Anghel – că nimic nu e ceea ce pare. Aici, în acest sensibil și ezitant început al unei societăți, există o accentuată încercare de reinventare a inteligenței, de recunoaștere a valorii acesteia.

  În ciuda atmosferei mereu tensionate, nici unul din personaje nu-și pierde simțul umorului. Nimeni nu și-a pierdut farmecul, iar delicioasele replici ironice condimentează – în doza potrivită – întreaga carte. Iată câteva exemple:

„-Ți-e teamă c-o să-mi cazi în brațe?

-Singurele lucruri care o să cadă sunt dinții tăi dacă nu taci dracului din gură cu rahaturile astea, am spus, cu ochii în buruieni”.

„Femeia îl fixă cu o căutătură curioasă.

-Tu, drăguțule, cine ești? Nu te-am mai văzut pe-aici.

-mamaie, ai răbdare să se facă recensământul…, replică drăguțul plin de țâfnă”.

„-Staaaaai! se urla pe afară.

-Nu mai da așa de tare! Doare, ce naiba!

-Da ce crezi? Că sălbaticii or să te gâdile pe la nas cu fulgi de găină?”

   Apar noi personaje care duc firul epic al poveștii la un nivel complex. Olga apare ca simbol al protecției, dar sunt readuse în scenariu și personaje puternice și/sau înfiorătoare, prezente și în celelalte volume: apar din nou sălbaticii, marii îngeri, Abanddon şi Tabris. Există demoni care s-au refugiat din Iad, există personaje duale, care afișează cu totul alte intenții decât cele reale… cu alte cuvinte, există acțiune, aventură și mult suspans, alături de povestea de iubire care se țese între Oriana și Marc.

   Dacă Oriana mărturisește la un moment dat că existența sa intrase într-un plan oarecum liniar, când nimic ieșit din comun nu se mai întâmpla, tot ea este cea care găsește soluția șa aceasta fază incipientă plictiselii și mărturisește:

„Lipsită de avalanșa terorii în al cărui tipar trăisem în ultima vreme, nu mai știam ce să fac cu atâta timp și cu ce să-mi mai ocup mintea, așa că începusem să mă joc, încurcând viețile altora„.

Pe fondul acesta, al aparentei stări de „nu se întâmplă nimic”, apar cele două personaje care o bulversează: mama sa și Marc.

   Dacă Marc este unul dintre cele mai așteptate personaje din această serie, apariția mamei Orianei este o adevărată surpriză și un moment crucial, care îi creează tulburențe în gânduri și în simțiri.

   Nimic din ceea se întâmplă în „Purgatorio” nu este lipsit de importanță. Toate evenimentele sunt majore, sunt încărcate cu suspans, cu emoții intense…. și totuși, cartea se citește cu zâmbetul pe buze, iar asta se întâmplă stilului special și deja bine-cunoscut al lui Theo Anghel!

Conversațiile alunecă firesc, cu un limbaj franc care oglindește caracterul fiecărui personaj.

„-Nu se spune să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți? Asta fac! Mă iubesc pe mine, mai întâi.

-Ai un stil special de a înțelege acest îndemn, zise ea sarcastic, accentuând cuvântul special.

-Așteptați să mă arunc de la etaj și vă certați pe urmă, da? i-am întrerupt.

-Te arunci de la unu? O să te alegi cu o luxație, cel mult. Urcă-te pe bloc și fă o treabă ca lumea”.

 

    Având în vedere natura încercărilor interioare și exterioare la care sunt supuse personajele, gradul de suspans este pe măsură.

    „Purgatorio” nu e o carte pe care să o începi acum și să o termini când ai timp. E o carte ca un tren accelerat. O deschizi și te trezești dintr-o dată în plină acțiune, alături de îngeri, demoni, recuperatori. Când trenul acesta a oprit, să știi că nu e o stație… ci s-a terminat cartea, chiar dacă tu ai fi vrut ca totul să continue.

Nu vă dezvălui finalul acestui volum, dar vă spun că intuiesc un alt volum, la fel de palpitant și fascinant ca „Purgatorio” și volumele anterioare ale seriei.

  Evident, recomand cartea celor care au citit volumele anterioare. Pentru că în ultima vreme am întâlnit oameni care mi-au spus: „N-am mai citit de mult timp o carte care să mă țină cu sufletul la gură”, le recomand cu mare drag întreaga serie „Am murit din fericire”, de Theo Anghel

Quantum Publishers Logo

Cartea Purgatorio, de Theo Anghel a fost oferită pentru recenzie de Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

J, de Howard Jacobson

Editura: Rao

Număr pagini:384

Gen: fantasy

   Romanul distopic al vremurilor noastre: The Guardian

   Amplasată într-o lume în care memoria colectivă a dispărut, J este o satiră neagră şi, în acelaşi timp, un roman psihologic. Vieţile personajelor stau sub semnul unei catastrofe a trecutului, învăluită în suspiciune şi negare, exprimată ca o şoaptă obscenă: CEEA CE S-A ÎNTÂMPLAT, DACĂ S-A ÎNTÂMPLAT. În această societate distopică acoperită de hipnoză morală, muzica şi cărţile au căzut în desuetitudine, trecutul familiilor a fost şters şi numele au fost schimbate. Doi oameni se îndrăgostesc, fără să ştie de unde vin şi nici încotro se îndreaptă. Ei nu sunt siguri dacă nu cumva au fost împinşi unul în braţele celuilalt; dar cine să o fi făcut şi, mai ales, de ce? J invită la o comparaţie cu 1984 de George Orwell sau cu Minunata lume nouă, a lui Aldous Huxley.

Sursa foto şi text: Editura Rao

by -
7

Universul creat de George R.R.Martin este absolut cuceritor. O lume plină de culoare, mișcare și viață. O lume care este aproape identică cu cea din evul mediu timpuriu așa cum este ea cunoscută din documente istorice și mai ales din literatura medievală.

Cavalerul Celor Şapte Regate, de George R.R.Martin

recenzie

    Volumul “Cavalerul celor șapte regate” de George R. R. Martin (prescurtare GRRM) a apărut la editura Nemira, în colecția Nautilus/Fantasy în anul 2016 fiind tradus din limba engleză de Chițu Oana și Bocancios Laura.  Nu este vorba de un roman propriu zis ci de trei nuvele mari, scrise în ani diferiți, dar care sunt legate între ele prin cele două personaje principale, ser Duncan Vlajganul și scutierul său, Egg. George RR. Martin a lansat acest volum sub titlul “A Knight of the Seven Kingdoms” în 6 octombrie 2015. Și pentru că era vorba de niște nuvele publicate anterior separat, autorul a oferit cititorilor săi pasionați, dar și celor care doreau să-i cunoască scrierile, un cadou deosebit: o carte ilustrată! Volumul cuprinde 160 de ilustrații absolut superbe, operă a ilustratorului Gary Gianni bine cunoscut pentru alte realizări ale lui. Din păcate traducerea în limba română nu oferă și aceste ilustrații!

   Încă de la început țin să mulțumesc Literaturii pe tocuri pentru că mi-a oferit șansa să citesc această carte pe care probabil eu nu mi-aș fi achiziționat-o dintr-o anume reticență față de genul fantasy. Și trebuie să recunosc că greșeam total! Poveștile lui Dunk și Egg sunt cuceritoare și am regretat atunci când povestea s-a terminat. Mărturisesc deasemenea că este prima carte scrisă de GRRM pe care am citit-o și nu am văzut nici un episod din serialul atât de bine cunoscut “Urzeala tronurilor” care are la bază romanele acestui autor. Oricum aceste greșeli de abordare a unui scriitor nou și a unui gen nou pot fi cu ușurință reparate și asta voi face în viitor. Și într-un fel faptul că am început cu aceste povești a căror acțiune este cu un secol anterioară celei din “Urzeala tronurilor” va da o coerență cronologică lecturilor mele. Nimic nu poate înfrumuseța mai mult viața la orice vârstă decât planul unor lecturi viitoare!

    Prima nuvelă se intitulează “Cavalerul rătăcitor” (The Hedge Knight ) în care facem cunoștință cu tânărul Dunk exact în momentul în care seniorul său, ser Arlan de Pennytree, cavaler rătăcitor al cărui scutier Dunk fusese încă de mic copil, murise și trebuia îngropat. Dunk, acum devenit și el cavaler prin investirea care i-o făcuse ser Arlan înainte de a muri era obligat să îi asigure un mormânt corect seniorului său. Așa că a ales o coamă de deal unde îl putea așeza cu fața spre apus cum îi plăcea bătrânului să stea. Rămas singur Dunk decide să își încerce și el norocul devenind cavaler rătăcitor pentru că oricum nu avea nimic al lui în afară de ceea ce moștenise de la ser Arlan, cămașa de zale, coiful, scutul, sabia, lancea, apărătoarele de picioare, caii între care Tunet era cal de luptă, ceva bani și o piatră de granat ciobită plus un pocal cu blazonul seniorului sau. Plecaseră el și ser Arlan spre un turnir cavaleresc ce urma să aibă loc la Ashford așa se decide să plece singur să-și încerce norocul. Dunk avea în jur de 17 ani dar cu o înălțime de peste doi metri și o constituție puternică putea face față unei înfruntări cavalerești în mod onorabil în ciuda puținei sale experiențe. Spera ca din asemenea confruntare câștigată să se aleagă cu armele și calul învinsului așa cum se obișnuia și astfel să stea ceva mai bine din punct de vedere material. În drum spre Ashord ajunge la un han unde îi cere băiatului cam ciudat și ras în cap, ce ieșise fugind pe ușa hanului, să aibă grijă de caii lui dar primește în schimb un răspuns obraznic. La plecarea de la han băiatul cel ciudat îi cere să-i ia cu el în chip de scutier ceea ce Dunk refuză să facă crezând că este fiul hangiței.

   Pe pajiștea de la Ashford se ridicaseră deja corturile multicolore ale cavalerilor veniți la turnir și Dunk la admiră recunoscând ale cui erau toate flamurile și blazoanele de pe acestea, nu știa să citească, dar cunoștea la perfecție blazoanele tuturor marilor nobili ai țarii ceea ce pentru el era suficient. Dunk se decide să își facă loc de popas pe malul apei, între arbori și vegetație, pentru că cea mai mare problemă a lui era să-și găsească armură pe măsură ceea ce însemna un preț mult prea mare pentru resursele sale și să se înscrie pe lista participanților la turnir. În pregătirile lui pentru înfruntarea cavalerească a decis și numele pe care îl va purta, Duncan Vlăjganul și blazonul lui diferit de cel al lui ser Arlan, un ulm verde cu o stea căzătoare într-o parte. Nici nu-și putea imagina câte i se vor întâmpla din clipa în care va intra în iureșul pregătirilor de turnir. Faptul că băiatul cel ciudat ce răspundea la numele la fel de ciudat de Egg, îl urmărește și îl determină să-l ia drept scutier, este partea bună a întâmplărilor, în rest în loc de o confruntare obișnuită, Dunk va trebui să lupte pentru viața lui și nu cu oricine ci cu un prinț din Casa regală Targaryen. Povestea îl ține pe cititor cu sufletul la gură până la final.

   Mi-a plăcut descrierea modului în care ser Arlan îi investește cavaler pe Dunk :

”Mi-a spus mereu că voia ca eu să devin cavaler, așa cum a fost și el. Pe patul de moarte, a cerut spada și m-a pus să îngenunchez. M-a atins odată pe umărul drept și odată pe cel stâng și a rostit niște cuvinte și când m-am ridicat, a zis că mă făcuse cavaler…Mi-a cerut să  fiu un cavaler bun și onest,sa-i cinstesc pe Cei Șapte, să-i apăr pe cei slabi și pe cei inocenți, să-mi servesc cu credință stăpânul și să protejez regatul cu toată puterea mea și am jurat că voi face întocmai.” p.29-30

   Cea de a doua poveste din acest volum se numește “Sabia Jurată” (The Sworn Sword) și continuă aventurile lui Dunk și Egg. Erau deja la câțiva ani după faimosul turnir de la Ashford. Vizitaseră ținutul Dorne și acum erau în slujba unui cavaler în vârstă ser Eustace Osgrey din castelul Standfost care ne este descris astfel:

“Standfost era un castel doar cu numele. Deși se înălța semeț doar pe vârful unui munte stâncos și putea fi zărit de la mare depărtare, de jur împrejur, nu  mai era de mult decât un turn..” p.133

de altfel tot ce ținea de ser Osgrey însemna ruină și decădere.

   În preajma lui ser Eustace Osgrey, Dunk va învăța câte ceva din subtilitățile relațiilor dintre nobilii locali și totodată va învăța despre bătăliile dintr-un trecut nu foarte îndepărtat care îl lăsaseră pe ser Osgrey fără cei trei băieți ai lui și pe nobila lui vecină Lady Coldmoat, poreclită Văduva roșie, fără soți. În acea bătălie de la Câmpul Ierbii Roșii, ser Osgrey se situase de parte învinsă, pe când Văduva roșie prin tatăl și soțul ei, de partea învingătoare așa că ea își putea permite să-și lase vecinul fără apă pe cea mai cumplită secetă din Cele șapte Regate, îndiguind cursul Râului Bălțat.Iar Dunk plin de o naivă bunăvoință  va încerca să rezolve conflictul de vecinătate.

   La fiecare povestire în parte mi-am pus întrebarea de ce are respectivul titlu, în cazul de față, “Sabia jurată”? Pentru că nu este vorba de sabia lui Dunk  care și-o pusese în slujba lui ser Eustace Osgrey ci de sabia Blackfyre a bastardului Daemon care cu 15 ani mai devreme începuse rebeliunea pentru a cuceri Tronul de fier ce pretindea că i se cuvine tocmai pentru că el primise sabia respectivă din mâna regelui Aegon Netrebnicul în locul fiului legitim, Daeron. Și cu toate că Daemon fusese ucis pe câmpul de luptă împreună cu fii lui gemeni Aegon și Aemon, și sabia le fusese luată de Corbul sângelui și el bastard regal, încă mai erau unii care visau la faptul că sorții bătăliei ar fi putut fi alții.Pentru Dunk însă gândul că ser Osgrey luptase împotriva regelui a fost un imbold suficient să-l determine să plece din slujba acestuia iar modul în care se rezolvase conflictul de vecinătate între Osgrey si Văduva Roșie, a adăugat alte motive care sa-i grăbească plecarea. A decis împreună cu Egg să plece spre nord.

   Cea de a treia poveste se numește “Cavalerul misterios” (The Mistery Knight). De data asta acţiunea din poveste este exact în continuarea a ceea ce se întâmplase în “ Sabia jurată”. Dunk și Egg eru din nou plecați la drum de data asta o lungă călătorie spre nordul înghețat pentru că acolo Dunk spera în secret că va putea da peste tatăl pe care nu-l cunoscuse niciodată. Dar pe drum sunt ajunși din urmă și depășiți de o cavalcadă de cavaleri îmbrăcați în haine strălucitoare și  urmați de o mulțime de ostași și slujitori Cu toate că se dăduseră la o parte și așteptau să se elibereze drumul în spatele unor tufișuri, Dunk și Egg sunt descoperiți de unul din nobilii importanți ai grupului care l-a luat la întrebări. A fost întrerupt de alt nobil mult mai tânăr și mult mai elegant care a manifestat un viu interes pentru Dunk. Așa află acesta că toată ceata aceea se duce la o nuntă intre familii de vază, nuntă la care se prevăzuse să aibă loc și un turnir între cavaleri iar premiul pentru câștigător urma să fie nici mai mult, nici mai puțin decât un ou de dragon. Cum vremea dragonilor trecuse de ceva timp, premiul era cu adevărat neobișnuit și foarte rar. Dunk se decide să își întrerupă drumul spre nord și împreună cu Egg să meargă la nuntă și să participe la turnir Nu văzuse niciodată un ou de dragon și nu voia să piardă o asemenea ocazie Nu avea de unde să știe că nunta nu era chiar o nuntă și că din nou se va afla, nu  numai odată,în situația de a pierde tot ce avea și mai ales să fie nevoit să lupte pentru viața lui. O poveste foarte frumos construită!

   Cum volumul se numește Cavalerul celor șapte regate sigur că mă aștept ca cei doi, Dunk și Egg, să mai treacă și prin alte aventuri mergând prin toate cele șapte regate și astfel să existe și o continuare. Căutând date despre autor și cărțile lui am aflat că GRRM pregătește deja încă două nuvele cu Dunk și Egg, “The She-Wolves of Winterfell” și “The Village Hero” pe care evident, ca toții cititorii săi, le aștept cu nerăbdare.

   Universul creat de George R.R.Martin este absolut cuceritor. O lume plină de culoare, mișcare și viață. O lume care este aproape identică cu cea din evul mediu timpuriu așa cum este ea cunoscută din documente istorice și mai ales din literatura medievală. O lume care deja m-a cucerit cu ani și ani în urmă citind romanele lui sir Walter Scott. Cine nu-și amintește de “Ivanhoe”, “Talismanul”, “Frumoasa din Perth” , “Rob Roy” ca să le pomenesc doar pe cele mai cunoscute? Scena turnirului din prima poveste a lui GRRM mi-a adus în fața ochilor turnirul la care participă Ivanhoe întors din cruciadă. Dintr-o dată toată partea de fantastic a dispărut și în fața ochilor aveam o minunată poveste cu cavaleri, turniruri și domnițe. Toate informațiile despre regulile cavaleriei  pe care le avem în cele trei povești sunt cât se poate de exacte și la fel cu cele pe care le întâlnim când citim romanele cavalerești ale lui Chretien de Troyes (1182- 1191) care ne descriu cavalerii mesei rotunde și regulile care guvernează lumea cavalerilor de la început de ev mediu. În felul său George R. R. Martin este un scriitor post modern care jonglează cu informații istorice de primă calitate și cu elemente de fantastic construind o lumea nouă foarte asemănătoare cu cea pe care deja o cunoaștem pentru că așa cum spunea el însuși, scopul lui este explorarea conflictelor interne care definesc condiția umană.

   George R. R. Martin este la ora actuală unul dintre cei mai cunoscuți și mai populari scriitori din lume. Nu odată a fost supranumit “Tolkien al Americii” de către unii critici literari. Romanele sale au fost traduse în zeci de limbi și ecranizate cu un succes deosebit. Evident că de cel mai mare succes s-a bucurat ecranizarea de către HBO a romanelor sale sub titlul “Urzeala tronurilor”. Și jocul încă nu s-a terminat. GRRM s-a născut la 20 septembrie 1948  și mai are multe de oferit publicului cititor. Referitor la stilul romanelor lui GRRM, criticul T. M. Wagner scria :” E multă tragedie aici, dar este și adrenalină, umor, eroism, chiar și la cei săraci, la nobili și la personajele negative și ici -colo câte un pic de dreptate. Este un lucru rar ca un scriitor să poată da operei sale atâta umanism”. Toate aceste caracteristici la întâlnim și în aceste trei povestiri în care nu marii nobili sunt principalele personaje ci Dunk cel simplu și naiv alături de care este băiatul Egg cel ascuns și complicat. Alăturarea celor două personaje atât de disproporționate atât la propriu cât și la figurat, asigură succesul incontestabil al poveștilor.

 Mulțumesc editurii Nemira.sigla Nemira

Cartea Cavalerul Celor Şapte Regate, de George R.R.Martin a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Colţi lungi. Uniunea Triburilor, de Alex Cuc

Editura All

Număr pagini: 384

Roman fantasy

   Într-o lume modernă, în care oamenii sunt tot mai înstrăinați unii de alții și, în același timp, de Natură, ultimele triburi băștinașe de pe Amazon luptă împotriva urbanizării ce amenință jungla.

„Fără-Gură alerga cât putea de repede, cu toată agilitatea trupului său suplu. Evita cu ușurință lianele care urcau și coborau, apoi, până la pământ, sărea sprinten peste rădăcinile încâlcite și se strecura ca o umbră printre trunchiurile copacilor.” Povestea care aduce față în față, în încleștarea unei confruntări fără precedent, forța Naturii și lăcomia lumii civilizate începe într-un ritm alert și ne ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. În numele progresului, albii distrug întinderi imense din jungla amzoniană, înlocuindu-le cu beton și fier. Băștinașii sunt transformați în mână de lucru ieftină și par a fi condamnați la nefericire.

În vârtejul războiului dintre junglă și oraș, se conturează personalitatea emblematică a lui Colți-Lungi, căpetenia nemuritoare a celui mai mare trib. Deși se bazează pe experiența unei vieți de 500 de ani, Colți-Lungi are chipul unui puștan de numai 19. Este războinic, dar și întelept; se simte legat de Amazon și de secretele sale magice, dar este și absolvent al universităților Harvard și Sorbona. Are puteri ieșite din comun și o legătură deosebită cu zeitatea mărețului fluviu, Dha`ba`ta, dar este și un fan împătimit al trupei AC/DC. Sub conducerea sa, triburile amazoniene se unesc și pornesc lupta împotriva unor dușmani redutabili.

În același timp, zeitatea malefică ce sălășluiește în fluviu, Kurupuri, încearcă să profite de situație, pentru a pune stăpânire pe sufletele tuturor. Suspansul crește încă și mai mult când jurnalista Sarah Reed, aflată în căutarea unui subiect demn de Premiul Pulitzer, sosește de la New York direct în inima conflictului dintre Colți-Lungi și invadatorii albi. Rolul ei va fi crucial, iar războiul… nu ia sfârșit după prima luptă!

Sursa foto şi text: Editura All

Cele O Sută de Mii de Regate, de N.K. Jemisin

Editura: Paladin

Traducere din limba engleză de Radu Hăulică

Domeniu:Fantasy 

  Yeine, tânăra conducătoare a unui sat din Nordul Îndepărtat, este chemată în capitala Celor O Sută de Mii de Regate de către bunicul său, Dekarta Arameri, stăpânul atotputernic al lumii. Spre marea ei surpriză se vede desemnată, alături de cei doi veri ai ei, printre cei trei posibili moștenitori ai lui Dekarta. Dar căile puterii sunt greu de străbătut, iar când zeii căzuți din vechime se amestecă în treburile muritorilor, secrete sângeroase încep să iasă la suprafață. Yeine se vede prinsă într-un jos periculos al iubirii și puterii, în care soarta lumii depinde de deciziile ei. Va reuși Nahadoth, zeul întunericului, acum transformat în sclav, să-i ofere lui Yeine dragostea și ajutorul de care are nevoie?

“O poveste complexă, cu numeroase răsturnări de situație deopotrivă amuzante, înfricoșătoare și melodramatice, care vă vor ține cu sufletul la gură.” Publishers Weekly

“Jemisin creează o lume exotică, hipnotizantă, în care zeii căzuți sunt sclavii clasei conducătoare, și unde crima și ambiția merg mână-n mână. Verdict: o eroină interesantă și o abordare nouă a fantasy-ului tradițional fac din acest roman o experiență încântătoare.” Library Journal

Sursa foto şi text: Editura Paladin

by -
13

,,Nu, niciun zeu n-ar putea fi atât de capricios. Însă un om care se crede zeu ușor ar cădea în ispită.”

Atlasul secret, de Michael A. Stackpole

Titlu original: The secret atlas

Traducere din limba engleză: Silviu Genescu

Editura: Nemira Publishing House

Colecția: Nautilus fantasy

Anul apariției: 2016 (Ediția a 2-a)

Număr de pagini: 552

   Michael A. Stackpole s-a născut în 1957, în Wassau, Wisconsin, şi este un celebru autor de romane fantasy şi science-fiction. În 1979 a obţinut diploma de licenţă în istorie la Universitatea din Vermont. Începând cu 1977, Michael A. Stackpole a lucrat ca designer pentru diferite companii producătoare de jocuri pe calculator, colaborând la multe producţii de mare succes. Michael A. Stackpole a scris primul sau roman fantasy (Talion: Revenant) în 1986, dar acesta nu a fost publicat decât în 1997, deoarece s-a considerat că un volum de 175 000 de cuvinte este prea mare pentru un autor necunoscut. Începând cu 1987 a semnat trilogia Warrior, care i-a adus consacrarea şi a stat la baza unui serial de animaţie televizat.

     Datorită popularităţii sale a fost selectat să scrie mai multe romane în seria SF Star Wars. Michael A. Stackpole a semnat numeroase volume care au fost apreciate atât de public, cât şi de critici. Cunoscute sunt revoluţionara serie fantasy Dragon Crown War Cycle sau ultima sa trilogie, Epoca descoperirilor din care Editura Nemira a publicat volumele Atlasul secret şi Hărţile prevestitoare. Acestea reprezintă o abordare neconvenţională a genului fantasy, creând un univers al magiei şi fantasticului unic în întregul spaţiu literar.michael_a_stackpole

   Am auzit foarte multe laude aduse acestei cărți, am citit multe recenzii pozitive și am fost sigur că această carte este pentru mine. Când am aflat că va fi reeditată mi-am zis că nu mai pot amâna citirea ei. Și nu regret deloc această decizie, căci a întrecut orice așteptări. De ce? Fiindcă ,,Atlasul secret” este un fantasy excepțional, perfect pentru fanii acestui gen și nu numai. Eu ador acest gen, îmi place să descopăr lumi noi, oameni diferiți, să iau contact cu fantasticul, cu forțele supranaturalului ce nu încetează să mă uimească și să mă fascineze.

   Acțiunea este plasată într-o lume guvernată de magie, de forțele binelui și ale răului. Ne aflăm la câteva secole de la Urgie, eveniment care a zguduit-o din temelii, care i-a schimbat fața odată pentru totdeauna. Momentan, universul se află într-un fin echilibru, dar care nu se va menține la nesfârșit. Până atunci, oamenii își trăiesc viața, se preocupă de prezent, de ziua de mâine și nimic mai mult. Modul de organizare al societății este unul medieval, lumea este împărțită în principate și teritorii ce așteaptă a fi descoperite. Monarhii, înrudiți între ei, duc o permanentă luptă pentru supremație, pentru ca regatele lor să fie cele mai prospere, cele mai puternice. O luptă inutilă, am putea spune, dar cât se poate de realistă…

,,Keles simți cum o mână îi sfâșie inima. Un prizonierat în turnul familiei îl înspăimânta. Desigur, situația aducea cu sine protecție, însă singuranța fără libertate nu era de niciun folos. Să nu mai privești niciodată un apus de soare, la munte, sau să nu mai vezi păsările cu pene viu colorate prin junglă…”

    Principatul Nalenyr se află sub domnia prințului Cyron și este renumit datorită familiei Anturasi. Această familie este înzestrată cu abilități uimitoare, realizând cele mai bune hărți din lume. Fără acești cartografi principatul nu ar fi atât de prosper, călătoriile pe mare și pe uscat s-ar face mult mai greu. Hărțile familiei Anturasi sunt speciale,valoarea lor neputând fi echivalată nici de tot aurul din lume. Capul familiei este Qiro, un bătrân cu o minte sclipitoare, cu un caracter indescifrabil, o adevărată armă în aceste timpuri, bine ferecată într-o reședință cât se poate de sigură. Niciodată nu se știe cine ar dori să se folosească de Qiro și de cunoștințele sale pentru îndeplinirea propriilor obiective…

,,Prințul nu avea cupă și fu bucuros. Își încrucișă privirile cu Qiro și înțelese imediat că bătrânul îl voia mort pe Keles. Cyron spera că motivele și conflictele care ar fi putut zămisli o asemenea ură rămăseseră ascunse îndelung în interiorul clanului Anturasi, pentru că alternativa sugera o sminteală a lui Qiro, în fața căreia Cyron era dezarmat.

    Dacă îl ucizi pe Keles pentru că rănile lui ți-au compromis intrarea… Prințul scutură din cap. N-ar putea fi asta. Nici chiar zeii n-ar putea fi atât de capricioși.

     Qiro își înclină capul spre Prinț, apoi bău.

     Nu, niciun zeu n-ar putea fi atât de capricios. Însă un om care se crede zeu ușor ar cădea în ispită.”

    În capitală se desfășoară festivalul anual al recoltei, însă această sărbătoare nu aduce doar petreceri și voie bună, ci și incidente nefericite. Keles, nepotul lui Qiro, este rănit extrem de grav în încercarea de a-i salva viața fostei logodnice. Această întâmplare îl determină pe bătrân să-și schimbe radical planurile. După ce se va însănătoși, Keles va pleca într-o periculoasă expediție terestră, în Ixyll, iar fratele său, Jorim, îi va lua locul pe vasul Lupul furtunii. Nimeni nu poate ghici adevăratele intenții ale bătrânului, până și prințul Cyron se limitează la câteva presupuneri.

,,El și mulți alții au fost înspăimântați la vremea aceea că războinicii vor domina lumea și că se va declanșa Urgie după Urgie. Mulți dintre despoții războinici și prinții tâlhari s-au gândit de două ori înainte de a săvârși ceva, asta de teamă că spiritul ascuțit al lui Jaor îi va expune oprobriului public. Așa că aste două nopți au fost chibzuite să poți tu afla că oamenii ar face multe să apere sau să ajungă la obiectele dorințelor lor, inclusiv acte de mare bravură. Toate pentru evitarea morții. Dacă nu înțelegi aceste lecții, nu vei înțelege oamenii. Dacă nu înțelegi oamenii, nu vei putea niciodată să faci vreo diferență între cei pe care trebuie să-i ucizi și cei pe care nu vei fi nevoit.

   Cei doi Anturasi pleacă în misiunile ce le-au fost oferite. Călătoresc – unul pe mare și celălalt pe uscat -, au de întâmpinat obstacole, fac descoperiri uluitoare. Fratele prințului Cyron pune la cale planuri pentru a-l uzurpa și pentru a-i cuceri regatul. Plus multe alte evenimente neplăcute le afectează viețile personajelor noastre. La atât timp după Urgie, niște răni vechi sunt deschise, lucru ce nu prevestește ceva bun. Magia e singura care va salva sau va aduce la pierzanie omenirea. Mai multe rămâne să descoperiți citind acest volum încântător…

,,Prințul își deschise brațele.

– Vă mulțumesc tuturor pentru că v-ați dat atâta stăruință pentru desfătarea noastră. V-aș invita să vă bucurați în continuare de belșugul recoltei aduse națiunii noastre. Ați văzut eroi în această seară, iar de la ei putem doar învăța. În primul rând, știm că rezultatele cele mai bune pot fi atinse numai prin dăruire și mult exercițiu. În al doilea rând, să nu reușim să dăm tot ce-i mai bun din noi înseamnă să fim înfrânți înainte de a apuca să acționăm.”

     ,,Atlasul secret” e o carte pe care o veți îndrăgi cu siguranță. Veți fi fermecați de această lume, vă veți atașa de personajele complex conturate, iar scriitura nelipsită de măiestrie a autorului vă va atrage în mrejele acestei povești. De aceea, vă invit să descoperiți acest univers, să aveți parte de o lectură extrem de plăcută. Timpul va trece foarte repede în compania acestei cărți. Nici nu vă veți da seama cât de repede zboară paginile și la sfârșit vă veți întrista că a s-a terminat atât de repede. Și da, veți aștepta cu nerăbdare continuarea, ca și mine de altfel…

    PĂRERILE CRITICILOR:

  • „Iată un roman fantasy de mari proporţii, cu multe conflicte sângeroase, trădări şi duplicităţi.“ Publishers Weekly
  • „Când vor vorbi despre scriitorii care au urmat după generaţia Asimov-Clarke şi generaţia Zelazny-Silverberg, viitorii cititori vor trebui să-l menţioneze pe Michael A. Stackpole.“ Stephen R. Donaldson

 LECTURĂ PLĂCUTĂ!sigla Nemira

Cartea Atlasul secret, de Michael A. Stackpole a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Sursa foto. Michael A. Stackpole 

Acțiune, fantasy, iubire, prezent și trecut, toate acestea într-un uluitor tablou al unei iscusite îmbinări de cuvinte.

Stăpânul Castelului, de Teodora Matei

 

Editura: Tritonic

Anul: 2016

Pagini: 202

Gen: Fantasy

   Ei… și iată că veni vremea să vă spun o poveste! George Călinescu spunea că „basmul este oglindirea vieții în moduri fabuloase”, iar eu m-am convins de acest lucru citind „Stăpânul Castelului”, de Teodora Matei, o carte impresionantă prin subtilitatea modului de transmitere a mesajului către cititor. Nu sunt deloc puține cărțile  pe care le-am citit până acum și am ales întotdeauna teme și abordări variate, nefiind adepta unui singur stil sau gen literar. „Stăpânul Castelului” e una din acele cărți după care simți nevoia să nu mai citești altceva, ci să meditezi. Cu alte cuvinte, e una din acele cărți care te captează și ești sub influența ei mult timp după ce o citești. Rămâi cu ceea ce eu numesc „gustul cărții” și e greu să te desprinzi din vrajă.

   Romanul se încadrează în stilul fantasy și expune povestea fantastică a unor suflete călătoare aflate sub vrajă și circumstanțele în care acestea interacționează cu cei din lumea reală. De la primele rânduri, până la final, nu e decât o călătorie uluitoare în care descoperi, ca într-o frumoasă parabolă, adevăratul sens al acestei existențe. Pentru cei care iubesc poveștile din care extrag adevăruri pe care înainte doar le bănuiau, pentru adulții care iubesc basmele adresate vârstei lor, acestă carte este una fascinantă.

   Povestea începe cu un tânăr, Dominic, cel mai nou gardian al unei închisori aflate la un capăt al urbei. Misiunea lui Domi este aceea de a păzi condamnații, numiți de către colegii lui „viețași” pentru faptul că pedeapsa lor era închisoarea pe viață. Aici, în ciuda sfaturilor gardienilor mai vechi, de a nu se implica emoțional, de a nu asculta poveștile condamnaților, Domi are parte de experiențe excepționale, mai ales după ce îl cunoaște pe unul dintre cei mai ciudați pușcăriași – Baronul. Acesta are un statut special, fiind respectat de către ceilalți. Aura de mister din jurul acestui personaj se amplifică odată cu trecerea paginilor. Baronul cu laptop, scrie nestingherit de ceilalți, memoriile vieții sale. Curiozitatea lui Domi depășește limitele impuse de către regulile închisorii, iar de aici, povestea ia o turnură fabuloasă, pe care o veți alfa răsfoind paginile cărții. Mai adaug doar că  dincolo de pereții impozanți ai închisorii, povestea capătă izul fantastic care amintește de „La Țigănci”, iar personajul nostru principal, Domi pornește în căutarea de răspunsuri și explicații ale poveștilor pe care le citește de pe laptopul Baronului.

   Este o călătorie a eternei căutări a adevărului, a sensului vieții, o frumoasă și captivantă poveste care se desfășoară în două planuri temporale care se întrepătrund. Pe unul din aceste planuri e situat Domi și curiozitatea sa specifică vârstei, iar pe celălalt plan temporal se situează Baronul și uluitoarele sale aduceri aminte. Poveștile sale au izul poveștilor din copilărie; întâlnim elemente și motive specifice basmului: castelul, un cal primit în dar, dar întâlnim și elemente din tradițiile și credințele populare românești: farmecele, satul românesc și mentalitățile născute aici. În același timp, autoarea ne aduce mereu aminte că povestea este una a realității prezente, ca o subliniere a faptului că dincolo de realitatea noastră, există mereu ceva, iar acel ceva se poate, uneori, intersecta cu prezentul nostru. E fabulos acest mod de a scrie!

   Așa cum îi stă bine unui basm, în spatele tuturor peripețiilor, stă sublimul sentiment al iubirii, ca punct declanșator al întregii avalanșe de acțiune, dar și complicațiile pe care acesta le poate determina. Este vorba despre o iubire ținută secret pentru un timp, o iubire de o mare intensitate, devastată la fel de uluitor cum s-a ivit, prin apariția altei iubiri.

Motivul blestemului apare ca un pilon în jurul căruia toate personajele capătă alura unor eroi de basm, suportând repercusiunile unui blestem din strămoși și devenind inevitabil, oameni cu soarta pecetluită.

   Dacă majoritatea cărților pe care le-am citit până acum presupun un joc imaginativ din partea cititorului, stilul Teodorei Matei este unul extrem de senzitiv. Ea nu-ți permite doar să vizualizezi personajele și cadrul în care acestea acționează, ci te poartă printr-un adevărat curcubeu al simțurilor. Astfel, există rânduri pe care le citești și simți gusturi, atingi obiecte, auzi sunete, șoapte, iar această modalitate de a transmite, de a comunica cu cititorul, nu face decât să îi acapareze acestuia întreaga atenție.

    În altă ordine de idei, nu există tendința de a prefera un personaj sau de a-l trata mai altfel decât celelalte, autoarea acordă șansa fiecărui personaj să se facă cunoscut, astfel încât acesta să poată căpăta un anume loc în viziunea celui care citește. În acest fel, personajele, fie că au un rol esențial sau nu în poveste, au șansa de a lua rolul de narator în carte, povestind ceea ce s-a întâmplat din propria perspectivă. Astfel, fiecare erou, împreună cu partea sa de poveste alcătuiesc un puzzle, un peisaj complet al scenariului.

   După ce autoarea ne ancorează într-un prezent care pare să fie foarte clar (ne descrie închisoarea, paznicii și câteva elemente despre unii pușcăriași), aproape insesizabil, acțiunea capătă alura unui fantasy atât de bine realizat, încât e imposibil să lași cartea din mână…

Iată câteva citate care explică de ce e atât de ușor să te îndrăgostești de stilul Teodorei Matei:

„Băutura alunecă abrupt pe esofag ca zgârietura unei femei geloase pe pielea trădătorului. Urmele ei dureau și frigeau. Când rana părea vindecată, venea relaxarea din mușchi și creier.”

„Închise alene ușa în urma lui și mai pierdu câteva minute privind prin celule. Întenționat, lăsa mereu ultima celula Baronului, atât la inspecția vizuală, cât și la cea video. Povestea acestuia îl intriga pe tânărul gardian. Imaginea bărbatului care, în seara de iarnă, stătea nemișcat pe patul metalic cu fruntea în palme ca într-o rugăciune, îl urmări până acasă.”

„Am închis ochii; prin pleoape dureros-transparente vedeam același Iad. Disperare. Lacrimi. Abandon. Moarte. Plângeam cu brațele înlănțuite în jurul Ritei. La rândul ei, mă strângea la piept și mă legăna ca pe un copil. Îi simțeam oasele subțiri, sânii plini ce-mi împungeau pieptul, îi simțeam părul căzându-mi pe față și degetele alintându-mi tâmplele. Șoptea ceva, dar nu înțelegeam ce.”

   Acțiune, fantasy, iubire, prezent și trecut, toate acestea într-un uluitor tablou al unei iscusite îmbinări de cuvinte, le veți descoperi citind o carte pe care eu am găsit-o fascinantă: „Stăpânul castelului”, de Teodora Matei.Editura Tritonic

Cartea Stăpânul castelului, de Teodora Matei a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Tritonic.

by -
15

Freya a crescut într-o lume în care magia există doar în legende.

Regatul spinilor şi al trandafirilor, de Sarah J.Mass

Titlul original: A Court of Throns and Roses

Traducerea: Andra Elena Agafiţei

Editura: Rao

Număr pagini: 472

    Sarah J.Maas a debutat cu romanul Tronul de Cleştar, publicat în 2010. Volumul a fost nominalizat pentru distincţia Waterstones Children’s Teen Book of the Year, şi a fost tradus în treisprezece limbi. Au urmat Diamantul de la miezul nopţii şi Moştenitoarea Focului, volume la fel de gustate de public. În prezent Sarah locuieşte în sudul Californiei, alături de soţul său şi de câinele familiei, şi lucrează la continuarea seriei Regatul spinilor şi al trandafirilor.
Este poate cel mai bun roman scris de Sarah J.Maas până acum. Fermecător, captivant şi plin de imaginaţie.
Lumea înfăţişată de Maas este impresionantă.” USA Today

Freya a crescut într-o lume în care magia există doar în legende.
Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult de atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat?

   Mânată de promisiunea făcută mamei sale, aceea de a-şi apăra familia, ea se străduieşte să o îndeplinească, astfel că, va fi singura care va vâna pentru mâncare şi banii. Deşi se trag dintr-o familie mai înstărită, ei vor ajunge să locuiască într-o căsuţa dărăpănată la marginea pădurii. Cele două surorii mai mari, tatăl lor şi Feyre, îşi vor duce traiul de pe o zi pe alta. Se pare că frica de spiriduşi a oamenilor e mare. Cu câteva sute de ani înainte, Lumea spiriduşilor, Prythian, şi lumea oamenilor au luptat în război. Oamenii au fost izolaţi dincolo de un zid, regatul-spiniloriar Tratatul încheiat, îi va ajuta să nu fie ucişi de spiriduşi.
Se pare că Marii Spiriduşi, care semănau oarecum cu oamenii şi care conduceau ţinutul Prythian erau cruzi, la fel ca şi zânele care locuiau acolo şi care te puteau trage foarte adânc sub pământ cu solzii, aripile şi braţele lungi şi subţiri. Frica oamenilor faţă de tărâmul magic este justificată? Sau poate alte creaturi săvârsesc aceste fapte oribile.

   Totul ia o întorsătură neaşteptată când Feyre va vâna un lup. Acesta vroia să vâneze căprioara pe care Fey o voia hrană pentru familia sa.
Ea va jupui lupul şi căprioara, iar banii îi va da surorilor sale.
Când o arătare uriaşă le va intra în casă strigând-CRIMINALILOR! Fey îşi va da seama că a ucis un spiriduş, lupul.

”Bestia trebuie să fi fost mare cât un cal, iar în vreme ce trupul îi semăna oarecum cu al unei feline, capul era clar al unui lup. Nu mi-am dat seama ce erau coarnele ca de elan, nu m-am îndoit de stricăciunile pe care le putea face cu ghiarele lui negre, ca nişte pumnale, şi de rănile pe care le putea provoca acei colţi galbeni.”

regatul-spinilor-1

Lupul ucis era Andreas prietenul Bestiei, iar acesta dorea răzbunare.
În urma tratatului încheiat între muritori şi spiriduşi, se specifică:

,,-Viaţă pentru viaţă. Orice atac neprovocat asupra spiriduşilor, din partea oamenilor, se plăteşte doar cu viaţa unui alt om.”

   Asta ştiu oamenii, dar un blestem mult mai puternic din lumea spiriduşilor este cauza.
Fey va fi nevoită să plece în ţinutul Prythian pentru totdeauna şi nu va sfârşi ucisă.
Minunile din acest ţinut întrec orice imaginaţie de om. Fey va fi în Ţinutul Primăverii, condus de către Marele Lord al acestui regat.

”Bestia se trânti pe scaun, iar lemnul scârţăi şi, într-o sclipire de lumină albă, se transformă într-un bărbat cu părul blond. Această bestie nu era nici om, nici spiriduş inferior. Era unul dintre Marii Spiriduşi, unul din clasa conducătoare nobiliară: frumos, mortal şi nemilos.
Era tânăr-sau partea fetei pe care o vedeam părea tânăra. Nasul, obrajii şi sprâncenele erau acoperite de o splendidă mască aurie, încrustată cu smaralde în formă de fuioare de frunze. I se zăreau doar ochii-aceeaşi pe care îi avea şi ca bestie-, un maxilar puternic şi gura, o linie subţire.”

    Fey nu încetează să se minuneze, o lume a opulenţei, tărâmuri magnifice, mâncarea de la o masă ar putea hrăni un întreg sat al lor timp de luni de zile. Atât Tamlin, lupul-spiriduş, cât şi Lucien, fiul marelui Lord al regatului Toamnei, vor avea grijă de fată. La început ostili din cauza ucideri prietenului lor, dar mai apoi îi vor dezvălui puţin câte puţin din lumea lor.
Tamlin încearcă să o protejeze de creaturile mortale, îi va arată frumuseţea regatului, dar şi atenţia care i-o poartă o va face pe Fey să îl vadă cu alti ochi. Nu îi va mai fi aşa teamă de el, iar simţămintele ei se schimbă.
Măştile pe care spiriduşi le poartă în Regatul Primăverii sunt o boală.
Ţinutul Prythian este format din şapte regate conduse de 7 mari Lorzii cu puteri magice uriaşe:(doar,,boala”de fapt blestemul le-a luat din magie) Regatul Primăverii, Regatul Verii, Regatul Toamnei, Regatul Iernii, Regatul Zorilor, Regatul Zilei, Regatul Nopţii.

   Deşi muritoarea (spiriduşi sunt nemuritori, doar pot fi ucişi în anumite feluri) este tratată ca şi o regină, ea va dori să se întoarcă cu orice preţ la familia ei. Poate există vreo cale de scăpare, ceva menţionat în tratat?
Pădurea este plină de pericole mortale, de la Bogge, care imprăştie teroare şi încearcă să te facă să o priveşti, astfel să se poată materializa şi să te mănânce, la Naga- ,,cei care izvorau dintr-un coşmar, acoperiţi cu solzi negri şi nimic mai mult, erau o combinaţie oribilă de trăsături de şarpe şi corpuri de bărbaţi umanoizi ale căror braţe puternice ce se sfârşeau cu gheare negre şi lustruite erau menite să sfâşie carnea.
Acestea erau creaturile legendare pline de sânge, care se strecurau prin zid să chinuie şi să omoare muritorii.”

   Singuri care poate i-ar spune o cale de plecare ar fi spiriduşii Suriel. Lucian îi va da indicii unde să găsească unul. După ce va captura un Suriel, Fey va dori să ştie câteva răspunsuri. Există cale de întoarcere între muritori? Boala care decimează spiriduşi, şi posibil lumea muritoare, poate fi învinsă?

   Fey află şi de Regele din Hybern, cel care este nemulţumit de Tratatul încheiat, forţat să îşi lase sclavii muritori. El şi-a infiltrat oameni în diferite Regate ale Marilor Spiriduşi, a făcut planuri, iar mâna dreapta Amarantha le va lua din puterile magice şi va conduce peste regate.
În zadar lupta Tamlin în fiecare noapte să cureţe pădurile sale de monştrii mortali, ei tot sosesc. Curând zidul care desparte lumile nu va mai fi la fel.
Când Ryhsand, marele Lord a Regatului Nopţii, o va descoperi pe Fey, Tamlin o va alunga înapoi la muritori. Deşi îi spune că o iubeşte, o lasă să plece, lumea lui e mortală pentru ea. Amarantha îl vrea cu orice preţ pe Tamlin ca şi amant al său, refuzul lui ia adus această boală a măştilor. Când,,târfă”reginei, Ryhsand îi va spune, o va sfâşia pe Fey, astfel este nevoit să o trimită înapoi.

  Fey tânjeşte după Tamlin, astfel că se va întoarce în tărâmul Prythian să îl salveze din ghearele Amaranthaei
Puterea dragostei şi speranţa de a fi împreună cu Tamlin îi dă puterea să încerce să îi elibereze de blestem.
Chinurile prin care trece în faţa reginei, bătaia de joc a spiriduşilor, încercările-trei la număr, pe care trebuie să le ducă la capăt, dacă nu dezleagă ghicitoarea Amaranthei, sunt greu de suportat şi pentru un spiriduş, dar pentru o muritoare!

   Ce va alege Fey? Va alege să salveze cele două lumii de blestemul reginei, va alege dragostea pentru Tamlin şi vor muri oricum, sau va dezlega ghicitoarea?
Până acum nu am citit o carte atât de plină de magie, iar povestea aceasta îmi aduce aminte de Frumoasa şi Bestia,  dar povestea este mult mai complicată, miza este mult mai mare.
Nota mea pentru Regatul spinilor si al trandafirilor, de Sarah J.Mass este 10.

Până ne vom revedea…de Renee Collins

Editura: Corint

An apariţie: 04/10/2016

Număr pagini: 320

Traducerea: Alexandra Limoncu

Young adult

     Cluburi rurale și petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană.

   Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui – și că sunt în anul 1925 – , Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. În vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine.Cluburi rurale și petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană.

Disperată să-l salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria… sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

Sursa text şi foto: Leda Edge

Dar fiarele pădurii nu s-au atins de tânăra rănitaă, pentru că o considera de-a lor, le vorbeşte limba, iar în nopţile cu lună plină se transformă...

Camera blestemată, de Mireille Calmel-La chambre maudite

Editura: Rao

Titlu original: „La chambre maudite”

Număr pagini: 320

Nota mea: 8/10

Seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1

„Nu era chiar spaimă. Doar o uşoară apăsare, pe care-o simţea coborîndu-i din piept pînă la pulpele lipite de coastele măgarului.”

Descriere:

 ,,Toţi o cred moartă, dar Isabeau a reuşit să supravieţuiască doar pentru a se răzbuna. Povestea ei ne duce în subteranele Parisului, la curtea miracolelor. Profeţiile unui copil, care mai târziu va deveni Nostradamus, ne poartă în cautarea Pietrei filozofale. Acţiune, mister, reconstituire a unei epoci istorice toate într-un roman pasionant!”

    O carte tristă, care ne zguduie din temelii existenţa. Un roman de excepţie contruit pe baza unor lucruri hidoase. Un suflet care are nevoie de ajutor şi un destin aparte. Suferinţa şi răzbunarea sunt două piese importante din puzzelul acestei cărţi. Fără ele imaginea ar fi incompletă şi nedescifrabilă. Personajele bine conturate, caracterele lor fiind vizibile de la mare distanţă, şi plasate la locul corespunzător au creat o poveste fascinantă.

   Uneori cuvintele din tine te apasă din ce în ce mai tare. Acele cuvintele au nevoie să fie spuse şi auzite de cineva, altfel rişti să devii o persoană frustrată. Odată ce sunt eliberate vei răsufla uşurat şi te vei bucura mai mult de fiecare zi trăită.

    Mireille Calmel ne arată, în minunatul său prim volum, ce înseamnă violenţa şi agresiunea verbală.  Strigătul transmis de autoare are un ecou mult prea lung ca să nu fie auzit. În mintea mea a ajuns, cu siguranţă. Calmel a reuşit să mă facă să înţeleg că: stima şi respectul faţă de tine te face să nu răspunzi anumitor provocări şi să stai mai retras. Cu cât eşti implicat mai puţin cu atât e mai bine. Afundat într-o singură problemă, rişti să îţi pierzi chiar viaţa….Da, este un fantasy, şi am înţeles anumite lucruri mai bine decât dacă aş fi citit o carte de dezvoltare personală.

   Acţiunea romanului ,,Camera blestemată” este plasată cu sute de ani în urmă, pe vremea când existau stăpâni şi curţi regale. Slugile, de asemenea sunt şi ele prezente la datorie. Purtaţi în minunatul Paris al anilor 1500, splendida privelişte te uimeşte: străzi curate, ospitalitate, castele minunate şi oameni frumoşi, atât din punct de vedere fizic cât şi al limbajului folosit. Toate aceste sunt un fel de ambalaj strălucitor ce ascunde hidoşenia. Concluzia finală: Curaţi pe dinafară, dar murdari pe dinăuntru. Acest este tristul adevăr despre acea vreme.

    O ploaie puternică rupe un copac de la rădăcină şi îl prăbuşeşte peste un turn al castelului din Paris. Oamenii, dar mai ales stăpânul moşiei erau foarte supăraţi şi trec chiar din ziua respectivă la reconstruirea turnului. Cu acest aspect, Calmel îşi începe romanul. Apoi, pagină cu pagină povestea este ţesută sub ochii noştri.

   La castel locuia Isabeau, personajul principal al poveştii, ducând o viaţă grea, nu din cauza muncii fizice, ci din cauza nefericirii. Sufetul Isabelei era plin de suferinţă şi nereuşite. Am apreciat mult puterea ei de a lupta în fiecare zi cu viaţa monotonă pe care o trăia. Uitase să mai zâmbească. Acum, în locul zâmbetului afişează tristeţe şi suspin, să nu mai vorbim despre persoanele pe care ea nu le suferă din castel…

S-a căsătorit cu un angajat al moşiei, însă refuzând să se dăruiască regelui. Este bătută, violată şi însemnată cu fierul roşu. Soţul ei a fost spânzurat chiar în noaptea nunţii lor.

    Naivitatea şi nepregătirea lui Isabeau duc către o catastrofă totală. Împotrivindu-se şi negândindu-se la riscuri, fata refuză să se culce cu regele, însă acestă decizie îi va aduce necazuri.

   Nu după mult timp Isabeau este rănită şi aruncată lângă castel. Stăpânul castelului spunea tuturor că noaptea vor veni lupii şi o vor mânca şi nimic nu va mai rămâne din ea. Afirmaţie greşită, pentru că haita de lupi, ieşind noaptea la vânătoare o „adoptă” şi o fac „regina” lor. Ce nu ştiau oamenii, inclusiv regele, era că Isabeau are puteri vindecătoare şi poate înţelege graiul lupilor. Înviind, coordonează haita devenind în scurt timp stăpână atotputernică în lumea lor, venerată, iubită şi respectată. Familia din care face parte este o familie ciudată, o familie de vârcolaci. Le vorbeşte limba, iar în nopţile cu lună plină se transformă…

Dar fiarele pădurii nu s-au atins de tânăra rănită, pentru că o considera de-a lor, le vorbeşte limba, iar în nopţile cu lună plină se transformă...

„În timp ce degetele ei se agăţau de noroi, încercând să urce spre adăpostul grotei întrezărite, un cuvânt, un singur cuvânt, îi alină rănile.

  Răzbunare. Răzbunare.”

   Zilele trec, însă Isabeau nu stă degeaba: concepe un plan de răzbunare împotriva lui Francois de Chazeron, stăpânul castelului. Planul rezultat era unul grozav şi foarte bine pus la punct, neexistând suprapuneri sau eşecuri.

    Nevoită să plece la Paris, Isabeau lasă planul în mâinile lui Loraline, fiica sa care a crescut în sălbăticie, fiind şi ea o femeie vârcolac, trasformându-se la fiecare lună plină în lup. Loraline, devenind responsabilă de ducerea la bun sfârşit a planului de răzbunare, se concentrează, dar oare va reuşi să recapete onoarea mamei ei?  Să fie oare un total eşec? Răspunsurile, bineînţeles, le găsiţi în carte.

„ Când pasajul se închise în urma lui, Loralire se simţi mult mai puternică. (….) era hotărâtă să înfrunte adevărul.”

    O poveste fascinantă, plasată în capitala Franţei, care pe mine m-a făcut să înţeleg unele lucruri, va rămâne mult timp în memoria şi inima mea. E o carte cu suflet scrisă pentru suflete.

Călătoriile personajului Theophrastus Bombast von Hohenheim, cunoscut şi sub numele de Paracelsus vor  conduce la copilul Nostradamus.

„Pe vârful colinei, o lupoaică sură, cu o blană sclipitoare, privea, sfâşiată, cum se despart aceste două destine. Când nu se mai zări decât un punct la orizont, Cythar îşi trecu limba aspră peste botul ei, făcând să i se balanseze cruciuliţa de aur prinsă de un lănţişor pe care-îl purta la gât.

  Abia atunci, lupoaica începu să urle.”

 

Vă urez: Lectură plăcută!

P.s: La Editura Rao a apărut şi cel de-al doilea volum: „Răzbunarea lui Isabeau”. Eu abia aştept să citesc şi acestă carte. Cu siguranţă se va număra printre preferatele mele.

 

 

 

În curând, în colecția Leda Edge: PÂNĂ NE VOM REVEDEA… de Renee Collins.

      Cluburi rurale şi petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană. Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui – și că sunt în anul 1925 -, Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. În vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine. Disperată să-l salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria… sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

„Timpul s-a oprit în loc atunci când am citit această poveste, atât de frumoasă, încât mi-a tăiat răsuflarea. Nu voiam să se mai termine niciodată.” KASIE WEST

Sursa foto şi text: Editura Leda Edge

 Love is in the air-Top 5 cărţi-august

    Toamna se numără boboci, eu număr cărţile din top 5. Bine, dacă o să reuşesc să mă rezum la 5 bucăţi. Luna August a fost o luna de vis, cărţi superbe, autori noi, acţiune cât cuprinde şi dragoste în aer.

       Nici de această dată nu o să pot să trec doar o carte pe primul loc, dar încerc…
O autoare nouă, cel puţin pentru mine, dar surpriză……. este româncă şi se numeşte Rodica Maria Mijaiche, iar cartea sa este absolut superbă.

    1. Anotimpul iubirii de Rodica Maria MijaicheAnotimpul Iubirii

    Editura: Smart Publishing

,,Se opri doar să se uite la femeia din faţa lui. Era de o frumuseţe aproape dureroasă, în ciuda durităţii pe care o afişa ce nu putea ascunde inocenta care flutura că un steag în faţa lui. Putea să recunoască în privirea ei tristeţea şi durerea pierderii de prea multe ori a persoanelor dragi. Ştia de la Mihai prin ce trecuse Anamaria. ÎI păruse rău pentru ea când aflase, dar, acum, că o avea în faţa lui în carne şi oase, ar fi fost dispus să-i dea luna de pe cer şi să adune stelele cu mâinile una câte una, chiar dacă i-ar fi luat o viaţă întreagă, şi să i le aşeze la picioare pentru a-i readuce zâmbetul pe faţa angelică.”

Anamaria îi apucă mâna şi, ridicându-se în picioare, simţi pentru un moment cum totul se opreşte în loc şi trase cu putere aer în piept. Era faţă în faţă cu un exemplar masculin de excepţie. Dacă se gândea la războinicii vikingi, şi se gândea pentru că fusese pasionată de istoria lor ,acesta era cu siguranţă unul dintre ei. De la părul blond, cârlionţat şi puţin cam lung, ochi negri pătrunzători, statura înaltă, impozantă de aproape doi metri, până la puterea şi siguranţa pe care le emana întreagă lui fiinţă. Ocupa tot cadrul uşii cu mărimea lui”.


 

    Aşa aş putea descrie cartea Rodicăi. O dragoste dureroasă între Anamaria şi Adrian. Se înţelege clar atracţia dintre cei doi, dar durerea fiecăruia, demoni cu care se luptă, îi va îndepărta, sau poate apropia. Cert este că merită citită această carte.
Nota mea este 10.

1. Tot pe locul 1 mai avem o carte-Banda celor şase ciori de Leigh BardugoBanda celor sase ciori Bardugo

    Banda celor şase ciori conţine toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situaţii-limită, o echipă războinică de proscrişi pricepuţi, o intrigă complicată şi o tensiune insuportabilă.
Ketterdam: un centru înfloritor al comerţului internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul-şi nimeni nu ştie mai bine decât Kaz Brekker un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…
Aşa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.
Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.
Un fugar cu un trecut privilegiat.
O spioană poreclită Fantoma.
O sfâşie Inimi care îşi foloseşte puterea că să supravieţuiască într-un cartier rău famat.
Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.

    Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregi lumi-dacă nu se ucid mai întâi între ei.
O carte de notă zece unde adrenalină este la cote maxime.

2. Urlet în tăcere (vol 1) de Marina Neaguurlet-in-tacere

   Editura: Quantum

   Şi această autoare mi-a rămas în suflet, mai ales cu prima carte a sa ,,Frumuseţi Monstruoase”. Sunt bucuroasă să spun că şi această autoare este româncă de a noastră. Cărţile ei sunt geniale, nişte fantasy superbe.

,,M-am întors, curioasă să descopăr ce îl speriase atât de tare şi am rămas înmărmurită în momentul în care, sub ochii mei căscaţi de uimire, a început să se desfăşoare, în toată lungimea lui de aproape doi metri, un individ care tocmai descaleca de pe o motocicletă Harley. A ridicat trunchiurile, căci braţe nu le puteam numi, având în vedere mărimea impresionantă, apoi şi-a scos casca. Ceva pe dinăuntru meu începuse să ţopăie de nerăbdare, aticipând momentul în care se va întoarce cu faţa spre mine. Şi nu am fost dezamăgită. Respiraţia mi s-a oprit când ochii lui mi-au prins privirea ca într-o cuşcă. Căutătura metalică m-a pătruns până în adâncul sufletului, ca şi cum încerca să îmi afle toate secretele.”

   Sara, o tânără care a asistat la măcelul familiei sale, ea a fost ucisă, dar Markus a readus-o la viaţă, astfel că principiile naturi sau schimbat şi fiecare trebuie să plătească un preţ. Victime colaterale în relaţia Sara-Markus sunt o mulţime de oameni, care au coşmaruri înfricoşătoare.
Va rezista dragostea dintre Markus şi Sara? Vom vedea în vol 2 (ceea ce fiind spus abia aştept. Marina, scrie mai repede te rog.)
Nota mea pentru carte este 10.

3. Girl Online de Zoe Sugg

       Editura: EpicaGirl Online

    Nu ştiu cum de am trecut cu vederea această carte superbă. De fapt, timpul prea puţin alocat pentru citit este de vină.
Sub numele de Girl Online, Penny scrie pe blog despre cele mai ascunse sentimente ale ei, despre prietenie, băieţi, familia ei ţicnită şi despre atacurile de panică ce începuseră să-i domine viaţa. Când lucrurile încep să se înrăutăţească, familia ei o ia pe sus şi o duce la New York, unde îl întâlneşte pe Noah, un tânăr american chipeş care cânta la chitară. Fără de veste, Penny se îndrăgosteşte şi surprinde fiecare clipă a trăirilor ei în cuvintele scrise pe blog.
Noah are şi el un secret, care va ieşi la iveală atunci când anonimatul lui Penny este deconspirat în mediul Online.
Va rezista relaţia celor doi. Cine se face vinovat de deconspirarea întregii  situaţii?
Va avea o şansă relaţia dintre cei doi?
O carte superbă, care nu o poţi lasa din mâna.
Nota mea pentru carte este 10.

       Până aici aş considera toate cărţile enumerate pe primul loc, dar o diferenţiere a trebuit să fac.

4. O mie de nopţi de E.K Johnstono mie de nopti

    Editura: Trei

     Plină de emoţie şi frumuseţe, ,,O mie de nopţi” îşi va răspândi vraja asupra cititorilor,,fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă.
Regele Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei căutăndu-şi o soţie. Când ea vede norul de praf în zare, ştie că el a sosit. Ştie că o vrea pe fata cea mai frumoasă: sora ei.
Însă jură că n-o va lasa să fie următoarea.
Eroina fără nume face tot ce îi stă în putere să fie luată ea în locul surorii sale.
Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare (bine, aici puterea eroinei noastre este de vină).
Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă. Magia focului rece de aramă este pe măsura demonului ce sălăşluieşte în rege.
Cine va câştiga? Eroina noastră cu ale sale puteri sau demonul înfricoşător din rege?
Nota mea pentru carte este 10.

5.Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras 

     Editura: Treicaleidoscopul inimilor

      Caleidoscopul inimilor e combinaţia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea.
Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică. O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă.
Era prietenul cel mai bun al fratelui meu.
N-ar fi trebuit să devină iubitul meu.
Au crezut că vor da totul uitări, dar unul a plecat, iar unul s-a logodit, având o relaţie de durată.
După moartea logodnicului, Estelle va încerca să meargă mai departe.
Când vine să locuiască cu fratele ei, Estelle va da peste cel care i-a frânt inima -Oliver.
Se pare că acum după ce a terminat facultatea şi este medic, ar vrea să o cucerească cu orice preţ pe singura lui mare iubire.
Estelle nu este hotărâtă să îi mai acorde o şansă, se teme că de data această Oliver îi va frânge inima în mii de bucăţi.
Oare vor reuşi să aibă o relaţie? Vor trece peste ce a fost, dar şi de piedicile de acum?
Nota mea pentru carte este 10.

      Vă doresc lectură plăcută, iar dacă puneţi mâna pe aceste cărţi superbe nu ezitaţi-citiţi-le!
Vă doresc un început de toamnă cu multă lectură bună, dar şi cu multe apariţii de excepţie.

by -
19

Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă

O mie de nopţi, de E.K. Johnston-Editura Trei-fantasy-legendă-aventură fascinantă

Titlul original: A Thousand Nights

Editura: Treio mie de nopti-trei

Număr pagini: 298

    Scriitoarea canadiană E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian. Îi place să spună poveşti şi chiar aceasta i-a fost ocupaţia în ultimii zece ani. Când nu scrie vreun roman, visează la călătorii, la Tolkien sau cânta la saxafon.
     E.K.Johnston a mai scris The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim: roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicat adolescenţilor), Prairie Fire şi Exit, Pursued by a Bear.

     Plină de emoţie şi frumuseţe, O mie de nopţi îşi va răspândi vraja asupra cititorilor, fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă, iar deşertul va rămâne întipărit mult timp în faţa ochilor tăi.

    Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă. Stilul lui Johnston e încărcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie şi una de nopţi, care reprezintă punctul de plecare al romanului.-BOOKLIST

   ,,Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte de a veni şi în satul meu, căutăndu-şi soaţa.
    Aceea dintre noi pe care o va alege va deveni eroina. Ne va dărui celorlalte viaţa. Lo Melkhiin nu se va întoarce înainte de a se căsători cu câte o fecioara din fiecare cătun, din fiecare oraş, din fiecare mahala aflată între zidurile cetăţii, pentru că astfel spune legea, aşa înspăimântătoare cum este ea. Fata această ne va dărui nădejdea pentru vremea ce va să vină şi pentru iubire, nouă celor care rămânem în urmă.
     După ce va trece în nefiinţă, ea va ajunge negreşit o mică zeiţă. Va pleca dintre noi, dar vom păstra o parte din sufletul ei, pe care o vom hrăni cu puterea amintirilor noastre. Numele ei va fi şoptit în cuviincioasă tăcere, în jurul altarelor proaspăt ridicate în cinstea ei. Celelalte fecioare îi vor cânta imnuri de mulţumire, iar vocile lor suave vor fi purtate de vânturile deserutlui şi împrăştiate peste nisipul fin. Părinţii lor vor aduce flori de apă dulce, în ciuda uscăciunii deşertului, şi rădăcini murate de prun, lăsate în semn de ofrandă. Aceea dintre noi pe care o va alege nu va fii niciodată uitată.”

     Eroina noastră, fără nume, autoarea a ales să nu îi dea un nume, se va sacrifica pe sine, pentru a-şi salva sora cea frumoasă. Ştia că regele îi va lua sora, aşa că, atunci când vine vremea se oferă pe ea, îmbrăcată într-un dishdashah violet (veşmântul de nuntă al surorii sale).
     Astfel va fi aleasă Soaţa pentru rege. Sora ei i-a făgăduit că îi va închină altare, ridicând-o la rang de zeiţă.
     Ajunşi în qasr, locul unde multe fecioare şi-au găsit sfârşitul, doamna Soaţă, încearcă să supravieţuiască noapte după noapte.

,,M-a condus într-o încăpere bine luminată, unde se afla baia, gonindu-i pe soldat şi pe slujitor cu o fluturare de mână, iar eu am urmat dâra de parfum greu şi zgomotul foşnitor al mătăsurilor. Alte femei ne aşteptau cu perii, uleiuri şi haine atât de fine, încât străluceau în lumina lămpii. Trebuia să mă îmbăieze şi să mă împodobească pentru nuntă, dar ştiam că voi fi gătită pentru moarte. Totuşi, gândurile mele erau învolburate de un sunet, acel sunet. Atunci am decis că trebuie să supravieţuiesc acelei nopţi, ca să văd de unde vine. Am păşit pe scări, intrând în haremul lui Lo-Melkhiin”.

    Zi după zi, încearcă să supravieţuiască. Când regele vine la ea şi o întreabă dacă îi este frică, ea va spune că nu îi este frică de el. El va încerca să afle mai multe despre sora ei ceea frumoasă pentru care s-a sacrificat. Ritualurile lor sunt cam aceleaşi. El îşi bate joc de satul ei, deşi îi cere să îi povestească. În fiecare noapte îi ia mâinile şi o lumină ca de foc trece din pielea ei în al lui.
     Cu fiecare poveste creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.

,,De fiecare dată, Lo -Melkhiin îmi ia mâinile şi focul cel rece înfloreşte de la mine spre el. Câteodată în el sunt închipuiri: satul meu, sora mea, lucruri pe care vrea să le ia şi să le ardă. Apoi, când termină, fire subţiri de aramă se întind de la vârfurile degetelor lui spre ale mele şi simt cum îmi creşte inima în piept. Nu ştiu dacă vede şi el, ca şi mine, focul cel rece, dar ştiu că nu-l vede deloc pe cel arămiu-este de parcă am face shimb de focuri, chiar dacă el nu vrea asta.”

     Regele Lo este intrigat, cum de nu a putut ucide focul sau pe această soaţă? Demonul din el este nesaţul, vrea jertfă, dar recunoaşte o putere când o vede în soaţa sa.
     Când era tânăr, regele era un om bun, blând şi un bun vânător, dar acum este un ucigaş de fecioare. Oameni din oraş sunt mulţumiţi de cum conduce. Regatul său înfloreşte, au tot ce le trebuie, aşa că închid ochii la faptele nesăbuite de rege.
     Vorbele despre transformarea regelui sunt diferite. Se spune că a plecat ca un bărbat, şi s-a transformat în altceva când a părăsit nisipurile.

,,Plecase să vâneze lei, pentru că mamei sale îi era drag să toarcă fire din coama lor de smoală şi pentru că prădaseră deja satele care tiveau mantia deşertului, Călărea singur, cum îi şade bine unui vânător priceput ca el, dar Nadarqwi Atotvăzătorul îi veghea izbânda, stând pe stâncile roşietice; iar Sareeyah Tălpuite stătea în apropiere, gata să se avânte spre Lo Melkhiin, dacă acesta ar fi avut nevoie de ajutor.
Când l-am zărit, am ştiut că trebuia să fie al meu.
Mintea îi era mai puternică decât m-am aşteptat şi mi-a cerut iscusinţa ca să alunec în crăpăturile ei. Îşi iubea mult oamenii-şi erau numeroşi. Avea un puternic simţ al îndatoririlor sale.
Aici mi-am înfipt ghearele şi dintîi. Am tras de îndoielile lui, întinzându-le, dezgolite, sub soarele fierbinte. Iar el a capitulat, iar eu mi-am preluat cucerirea.
     A luptat-cei mai buni simt nevoia să lupte-dar era prea târziu. L-am luat şi a devenit al meu. I-am călcat în picioare îndatoririle şi i-am îngropat iubirile. Am păstrat din el doar părţile pe care le-am dorit. Puterea. Cunoaşterea. Priceperea de a cârmui.”

   Cu un asemenea personaj, Soaţa are de a face. Se pare că, încet, încet, ea îşi dă seama că poate prevedea viitorul apropiat, îl modifică în gând. Când regele a fost rănit şi otrăvit de unghiile unei păsări gigantice, s-a întâmplat să ţeasă pe gherghef această imagine. Îşi dă seama că ea a chemat pasărea. Când este rugată de către mama regelui să îl salveze, ea îi găseşte în capul său pete pe creier, ceea ce arată că, vechiul rege,cel adevărat, mai sălăşluieşte în acel corp posedat.
      Oare va merita să îl salveze?

    Tatăl şi fraţii reginei vin să o ceară de la rege pentru a asista la nunta surori sale.Toată lumea o consideră o zeitate în viaţă, iar mătasea violet este ca un steag, atârnat peste tot pe unde trec.
     Când ajung în oaza tatălui său, îşi dă seama că va fi şi un război împotriva regelui nu numai o nuntă.
     Regina are de gând să se lupte singură cu armata de demoni care va veni cu soţul său.
     Cum puterea minţi şi focul rece de aram îi dă posibilităţi nelimitate, ce va alege regina?  Îşi va salva soţul? Sau îl va omorî odată cu demonul din el? Va mai există vechiul rege? Va scăpa regina de armata nemiloasă a demonilor? Sau soţul o va omorî şi pe ea?
      O CARTE DE NOTA 10.

#PromovamLiteraturapromovam literatura 2

by -
25

Tu cât de mult te poți ascunde de magie?

Coperta blestemul zorilor

Neamul Corbilor 2 – Blestemul zorilor de Lavinia Calina – Editura Herg Benet

Editura : Herg Benet

Colectia : Cartile Arven

Data aparitiei : Mai 2016

Numar pagini : 296

Gen : Fantasy

                       Tu cât de mult te poți ascunde de magie?

      Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune a morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

     Acum câteva minute am terminat de citit “Blestemul zorilor”, volumul doi din seria Neamul Corbilor și încă mă aflu sub imperiul emoțiilor. De aceasta dată mizele sunt mai mari, și cu toate ca  acțiunea nu este foarte alertă, am avut parte de numeroase întorsături de situație. Iar finalul m-a facut să strig: vreau continuarea!

    Dacă în primul volum povestea a avut o doză  mare de umor, în volumul doi am constatat că ironia a luat locul umorului, iar povestea fantastică îmbinată cu momente romantice s-a transformat într-un roman de acțiune în toată regula. Cât despre cele două personaje principale, Nicol și Roxana, am remarcat o schimbare de comportament. Roxana nu mai este fata timidă de altădată, iar Nicol a devenit mult mai rece și distantă. Trebuie să recunosc că m-a dezgustat comportarea ei, cruzimea cu care își torturează victimele. Știam că întunericul din interiorul ei devine tot mai puternic, că încearcă să-și ascundă slăbiciunea în fața Corbilor, că nu aceasta este adevărata ei față, dar tot nu am putut să empatizez cu acest personaj. M-a enervat puțin și încăpățânarea ei, convinsă fiind de faptul că Roxana nu este cu adevărat îndrăgostită de Liviu, bărbatul din Neamul Lupilor, ci că se află sub efectul unei vrăji și tocmai din acest motiv, încearcă  să-i despartă.

     În primul volum, făcusem cunoștință cu cele două tinere cu personalități aparent diferite  care au devenit bune prietene după un incident petrecut într-o parcare. Amândouă împărtășeau același secret și anume că sunt vrăjitoare. Puterea lor era una naturală, ereditară. De la bunica Nicoletei au aflat că doar primul copil de sex feminin putea moșteni dinspre înaintașele ei, iar dacă prima fată murea, puterea familiei murea odată cu ea.” De asemenea, li s-a mai spus că în cazul în care “o femeie nu avea urmași de gen feminin, atunci putea alege să își împartă puterea fiilor ei, doar că aceștia trebuiau mereu să practice, să exerseze, să cultive timp de mulți ani acea fărâma de magie lăsată de mama lor, altfel aveau să o piardă pentru totdeauna. Însă existau  și vrăjitori care erau nemulțumiți de abilitățile lor, așa că au găsit o altă cale de a-și crește rapid puterea,  furând-o de la alții. Iar dacă o vrăjitoare își pierdea puterea, nu avea să mai apuce următorul răsărit. Așa că Nicol și Roxana au încercat timp de mai mulți ani să ducă împreună o viață cât mai banală, pentru a se ascunde de ceilalți vrăjitori, mai ales de cei din Neamul Corbilor.

     De asemenea, ni s-a prezentat o parte din povestea acestor Corbi, de unde a apărut legenda. Totul a pornit de la vânătoarea de vrăjitoare. În secolul al XVI-lea au început procesele și pe tărâmul nostru. Presupusele vrăjitoare erau torturate pentru a-și mărturisi nelegiuirile. În Cluj, spânzurarea  sau decapitarea se făcea în fața Bisericii Sfântul Mihail. Într-o zi, în fața Bisericii a fost adusă o femeie care era acuzată și condamnată la decapitare. Profitând de neatenția celor care o țineau captivă a reușit să-și elibereze o mână și să ducă la gură o sticluță ce conținea otravă. S-a sinucis. De ce a încercat să se sinucidă când oricum era condamnată la moarte? Există un motiv anume! După cum v-am spus deja, prima fată născută moștenește automat puterea mamei. Dar femeia respectivă avea cinci băieți. Însă există un ritual pe care o vrăjitoare putea să-l facă pentru ca fiii ei să-i moștenească puterile, ritual care se termina în unicul fel: mama alege să-și ia propria viață. O astfel de predare a puterii era menită să țină familia unită, să nu lase să se piardă tot ce urmașii au reușit să crească și să întărească. Acești băieți i-au moștenit abilitățile, dar în loc să îi apropie, puterea i-a dezbinat. S-au întors unul împotrivă celuilalt, și-au creat propriile lor familii, și-au luat nume noi și au căutat să își mărească forțele. Cel mai mic dintre ei s-a decis să vâneze alți vrăjitori pentru a le fura puterile și a devenit mai puternic decât frații lui. Și-a luat de soție o altă vrăjitoare și și-au crescut neamul. Așa s-a născut Neamul Corbilor. Ceilalți frați au organizat mici grupuri, s-au răspândit prin țară și și-au creat și ei propriile familii. Pe lângă neamul Corbilor, mai există cel al Șoimilor, Cerbilor, Lupilor și  Roibilor. Cu toții sunt copii ai întunericului în care nu te poți încrede. Iar între ei este un război în toată regula!

blestemul zorilor 1

 

    Nicol și Roxana au devenit pioni în mijlocul acestei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori. Ei au făcut tot posibilul să le atragă, să le convingă să le jure credință. Până la urmă, Nicol este șantajată să jure credință celor din Neamul Corbilor, iar Roxana este capturată  de  Lupi și se îndrăgostește de unul dintre ei, de Liviu. Am fost uluită de ceea ce am aflat la finalul primului volum, cine este de fapt conducătorul Corbilor, ultimul descendent al celui care a întemeiat neamul lor și legătura de sânge care există între el și cele două fete.

Acțiunea din “Blestemul zorilor” se petrece atât în România, cât și în Graz, Austria. Povestea este spusă când de Nicol, când de Roxana.

     Au trecut trei luni de când Nicol s-a despărțit de buna ei prietenă (și soră) și a intrat în Neamul Corbilor. În tot acest timp a fost nevoită să-și consolideze mereu poziția, mai ales că mulți o priveau ca pe o începătoare și nu ca un lider. Și-a dat seama că pentru a fi respectată, trebuia mai întâi ca ceilalți să se teamă de ea, așa că în ultimul timp se transformase într-o persoană rece și crudă. Conducătorul Corbilor îi încredințase sarcina de a o găsi și de a o aduce înapoi pe Roxana și de atunci a torturat destui Lupi, Roibi și Cerbi, luându-le energia și amintirile.

“Am crezut că o să înnebunesc, dar, surprinzător, totul a devenit mai ușor. De parcă era ceva natural, la ordinea zilei. Nu conta din ce neam făceau parte. Dacă îmi stăteau în cale sau nu îi puteam folosi cumva, toți aveau parte de aceeași soartă.”

    Într-una din zile a torturat un Lup și de la el a aflat că Roxana și iubitul ei, Liviu, sunt undeva prin Austria (acesta din urmă s-a certat cu fratele sau, Ștefan, și a ales să se despartă de familie, luând-o cu el și pe Roxana). Se pare că Ștefan, devenit de curând unul dintre cei  nouă membrii ai Consiliului, le-a dat de urmă în Graz. Și dacă el știa deja unde se ascund cei doi, asta înseamnă că Nicol nu mai are mult timp la dispoziție că s-o găsească ea prima pe Roxana. Se tot gândește că singura ei prietenă adevărată este în compania unui Lup care mai mult ca sigur îi îmbibă mintea cu minciuni și face tot posibilul să o întoarcă împotriva ei.

“Roxana trebuia să fie aici, cu Neamul în care i-a fost scris să intre, nu cu Lupul acela jegos cu care fugise. Trebuia să o găsesc, și asta cât mai repede. Nu voiam ca Ștefan să ajungă la ea înaintea mea. Plus că mai aveam eu un motiv personal pentru care îmi doream să îi dau de urmă.”

    Între timp, Roxana și Liviu petrec clipe romantice într-un micuț apartament din Graz. Visele ei încă mai sunt bântuite de coșmaruri. Cu toate că iubitul ei o asigurase de nenumărate ori că în cazul în care Ștefan îi va găsi el îl va face să înțeleagă ca nu este nevoie să-i facă rău, fetei tot îi este frică de ce va urmă.

   Într-o zi a făcut greșeala să se folosească de puterea ei și a încercat să o contacteze pe Nicol, și din acea clipă a simțit o agitație inexplicabilă că cineva le dă târcoale. Se tot gândește că Nicol era pe undeva în apropiere și încercă să o găsească. Însă s-a înșelat pentru că Ștefan a fost cel care i-a găsit. Acesta le spune că Nicol a jurat credință Corbilor și de atunci le vânează frații pentru a le fura puterea și pentru asta trebuie să o găsească neapărat.

blestemul zorilor 2

      Nesuportând să mai stea în aceeași încăpere cu Ștefan și ceilalți Lupi, Roxana pleacă din cafenea  și se plimbă prin centru orașului. Dar în curând își dă seama că este urmărită de o femeie însoțită de alți doi  bărbați. Temându-se să nu fie prinsă de aceștia, se refugiază într-o mică bisericuță catolică. Privind mai atent, a observat în primul rând de la altar, pe o băncuță, un cap plecat, acoperit cu o eșarfă neagră. Părea o femeie care se ruga. Se uită spre ușă de fier de la intrare care se deschide și încearcă să-l apeleze pe Liviu, dar în acea clipă o rafală puternică o lovește în plin. Se pare că cei din neamul Lupilor nu vor să accepte un refuz. Însă în timpul disputei, femeia care se ruga mai devreme se ridică în picioare și ghiciți cine este ea. Nimeni alta decât Nicol! Și începe lupta…

“Fulgerele deveniră dintr-odată mult mai puternice. M-am aruncat pe burtă la fix. Valul de energie trimis de ea zbură deasupra mea și-i izbi în plin pe cei trei Lupi ce stăteau la intrare. Doi dintre ei se loviră puternică de ușă, iar femeia aceea căzu peste una dintre statui.”

Nicol încearcă să o convingă pe Roxana să plece cu ea, dar aceasta refuză.

“-Te rog, Roxana! Dacă rămâi, are să găsească o modalitate prin care să te convingă să li te alături. Are să te întoarcă împotriva mea. Acesta le-a fost planul de la început, nu vezi?

-Încetează, am zis și mi-am smuls mâna dintr-a ei. Singura care face asta ești tu. Știu că îți vine greu să crezi, dar eu chiar țin la Liviu.

-Nu mă îndoiesc de asta. Sunt sigură că îl iubești cu toată ființa ta, dar la fel de convinsă sunt că tot ce simți e doar rezultatul unei vrăji. Te pot ajuta să scapi de asta. Nu ești nevoită să-l iubești, să li te alături…

-Nu mă alătur nimănui, am interupt-o eu.

-Ba ai s-o faci, spuse ea tristă. Dacă nu te salvez eu, ei au să găsească o cale prin care să te oblige, iar atunci nu am să te mai pot ajuta.“

      Lucrurile se complică în momentul în care își fac apariția Liviu și Ștefan care o atacă pe Nicol. Exact în momentul în care aceasta din urmă crede că nu mai are nicio scăpare și că acolo își va găsi sfârșitul, aude cum vitraliile bisericii se sparg și sute de păsări negre au intrat în biserică atacându-i pe  Lupi.

Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Nicol, Roxana, Liviu și Ștefan, dar și semnificația noțiunii” blestemul zorilor”. Un lucru vă mai destăinui: Roxana va fi nevoită să jure credință Neamului Lupilor pentru a-l salva pe Liviu. Atunci când el s-a decis să fugă în lume cu Roxana, a încălcat niște reguli, iar Consiliul trebuie să-l judece. Este o chestie ce ține de loialitate.

“-  Când ai jurat credință, nu ai promis doar că o să fii alături de noi, ci ai jurat totodată că o să fii împotriva lor. Din clipa asta, orice ai face, tu și Nicol veți fi dușmani păna ce una dintre tabere vă câștiga. Iar ca una dintre tabere să câștige, cealaltă trebuie să dispară.”

     ,,Blestemul zorilor ” este un roman fascinant și vă mărturisesc că mi-a furnizat niște surprize de proporții. Mi-a plăcut stilul autoarei, îmbinarea perfectă de acțiune și romantism, complexitatea  personajelor, misterul în care ele sunt învăluite. Aștept cu nerăbdare apariția ultimului volum și sper să aibă happy-end (vreau să cred că lupta lor nu a fost în zadar) .

Nota 10Editura_Herg_Benet

Cartea Blestemul zorilor de Lavinia Călina a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

un roman de aventuri/încredere, secrete, durere, iertare, identitate și iubire/acţiunea intensă și tensiune maximă se îmbină firesc cu momentele romantice

Nume de cod: Crina Albu

Legion

Platforma Editorială Smart Publishing

An apariţie: 2016

      La câteva săptămâni după  examenul de bacalaureat, viața lui Teo ia o întorsătură dramatică, exact când se aștepta mai puțin și când ar fi trebuit să se „mulțumească“ cu jobul de vânzătoare la un mall din oraș. Îndrăgostită nebunește de vecinul de  bloc, un bărbat matur, cu 20 de ani mai în vârstă, care se lasă „sedus“ cu bunăștiință de tinerețea  și frumusețea ei, Teo este trasă de acesta într-o aventură periculoasă. Tânăra dispare brusc de acasă – și intră, la fel de brusc, într-o lume plină de taine și consiprații. Intriga se complică odată cu dezvăluirea faptului că Teo – asistând la uciderea iubitului ei  de foștii camarazi „de arme“ pe care acesta se pare că îi trădase  pentru o sumă uriașă de bani – după zile și nopți și zile de nebunie, află că are capacități extrasenzoriale: poate ucide și poate topi metale cu ajutorul unui foc pe care îl eliberează chiar din trupul ei, atunci când se află într-o anumită stare. Găzduită într-un laborator secret al armatei, Teo află cum să își stăpânească focul și cum să îl folosească în favoarea Binelui. Dintr-o fată simplă, banală, Teo devine ținta unor creaturi întunecate, programate să distrugă totul în calea lor. Întreaga ei personalitate  suferă transformări profunde. Departe de familie, supusă unor experimente dure, Teo se maturizează rapid, supravegheată îndeaproape de „Criminal“. Cine este Criminalul și ce rol are el în această poveste aflăm, desigur, pe parcurs romanului, dar, mai mult ca sigur, acest personaj de va surprinde în mod plăcut.

      Autoarea reușeste să transmită  de la capitol la capitol, emoții tot mai mari cititorului și să îl atragă într-o lume  care, în mod normal, rămâne ascunsă omului obișnuit. Deși „Nume de cod: Crina Albu“  este un roman de aventuri, în plan secund, descoperim și o parte psihologică, autoarea supunând atenției complexitatea naturii umane. Personajele sunt frământate de temeri și întrebări despre încredere, secrete, durere, iertare, identitate și iubire, care te îndeamnă la meditație și reflecție. O lectură captivantă, desigur, şi impresionantă, în care scenele încărcate de acţiune intensă și tensiune maximă se îmbină firesc cu momentele romantice, într-un volum în care lupta nu se dă doar pentru libertate şi supravieţuire, ci şi pentru dragoste.

Sursa foto şi text: Smart Publishing

Oh, dragul meu Arrio, unde eşti?Te voi găsi, nu contează ce va trebui să fac pentru asta. dar te voi găsi, Arrio, te voi găsi!"

Te voi găsi, de O.G.Arion

Editura: Librex
Seria ,,Nemuritor”: 1.Ultimul Viking, 2.Te voi găsinemuritor

    Destul de greu să scriu recenzia acestui volum. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru faptul că a fost atât de intens pentru mine, încât cuvintele se învălmăşesc în mintea mea şi vor să se aştearnă cu forţa şi multitudinea lor.

    Te voi găsi a avut asupra mea un efect de magie, care m-a mirat şi pe mine. Asta se datorează în exclusivitate stilului abordat de autoare, care a ştiut să ţeasă o naraţiune demnă să te prindă, să te ţină în alertă, să nu te plictiseşti nicio clipă. Descrierile locurilor prin care trece Victoria în călătoria ei, să îşi salveze iubitul, pe vampirul Arrio, sunt bine definite creând acea impresie de real şi credibil. Personajele sunt creionate cu măiestrie şi ţi se impregnează în minte, le vizualizezi ca şi cum ar fi în faţă ta.

    Deşi este o carte aparent simplă ca şi stil, dacă analizezi mai bine îţi dai seama de complexitatea construcţiei narative, de documentarea autoarei atât în ceea ce priveşte legendele mitologice, destinaţiile, structura şi ierarhia unor caste vikinge, de efecte şi nu în ultimul rând de supranatural. Magie de autor.

Titlul cărţii este sugetiv şi bine ales, iar coperta ce are imprimat un simbol are legătură cu ceea ce veţi descoperi în carte, se regăseşte în poveste.

    Am citit cele două volume –Ultimul viking şi Te voi găsi şi am descoperit că piesa centrală a celor două este, surprinzător, personajul secundar Ian, uriaşul viking, o figură pregnantă, puternică, impozantă, deşi nu este evidenţiat prea tare.
Probabil că mulţi dintre voi, cei care aţi citit sau veţi citit cărţile veţi spune:-nu domle”, Arrio este personaj principal, el este iubirea Victoriei, despre cei doi vorbim mai mult. Da, sunt în prim plan, da par a fi pilonii principali, dar citiţi cu atenţie şi veţi vedea că totul se învârte în jurul lui Ian.

    Primul volum se încheie oarecum ca şi cum lucrurile ar fi intrat pe un făgaş normal şi liniştit, Arrio pleacă împreună cu Ian să rezolve problema comorii arginţilor, Victoria primeşte mesaje şi este în temă cu fiecare pas al lor, totul pare liniştit asta până când ultimul mesajul cu dispariţia lui Arrio disturbă liniştea. Se pare că era liniştea dinaintea furtunii.

,

Oh, dragul meu Arrio, unde eşti?Te voi găsi, nu contează ce va trebui să fac pentru asta. dar te voi găsi, Arrio, te voi găsi!”

    Te voi găsi aduce acţiunea în prim plan, călătoria Victorie plină de neprevăzut şi pericole, alături de faimosul Ian. Pe parcursul acestei misiuni de salvare a vampirului ei iubit, li se alătură şi alte fiinţe nemuritoare- o elfiţă, Serena de o frumuseţe aparte şi cu anumite puteri care vor ajuta în crearea unor diversiuni şi aflarea unor informaţii, un nephilim masiv, tatuat-Einar, marele boss al lumii interlope nemuritoare -un fomor, Elatha, dar şi creaturile periculoase care le pun piedici, ce au un scop bine definit.-VAMPIRI ORIGINARI, cei puternici, cei care se spune că sunt greu de învins.te voi gasi oana arion

    Vom călători alături de Victoria din Franţa în Irlanda de Nord, vom trece prin diverse locuri, care aşa acum am spus sunt bine descrise, încercând să descopere cât mai mult din ceea ce s-a întâmplat cu Arrio. Primul gând a fost că a părăsit-o, mai ales că în toată ecuaţia ar fi fost vorba despre o femeie, dar şi-a reprimat gândul ăsta atunci când începe să cerceteze mai amănunţit situaţia. La început Victoria pare că ar fi a treia roată la căruţă, fără să aibă prea multe de spus, sau de pus în practică planuri active. Pare ca un mic spectator. Asta până când furia ei iese la iveală şi decide să acţioneze, iubitul ei era în pericol şi nu putea să stea deoparte doar fiind de acord cu implicarea celorlalţi. Da, Arrio a fost răpit, trebuia să descopere de cine şi de ce. Da, Arrio era ţinut prizonier în subteran, dar unde? Da, avea nevoie de ajutor, dar putea ea oare să stea deoparte şi să privească? Clar, nu! De ce, pe unde trecea cineva încerca să o omoare? Da, este iubita unui vampir, dar totuşi…. Femeia plină de iubire din ea capătă puteri nebănuite şi acţioneză în consecinţă. Vom descoperi o Victorie războinică, capabilă de orice pentru a-şi salva iubitul

     Conjunctura face ca în această ,,aventură” la un moment dat, Victoria şi Ian să se cazeze în aceeaşi cameră. Eu nu ştiu, acum, dar tare am avut impresia că Ian pare puţin îndrăgostit de ea. Poate mi s-a părut şi este numai imaginaţia mea, totul fiind numai acea dragoste prietenească, protecţie ptentru că era iubita prietenului lui, etc. Dar, şi Victoria are oarecare atracţie faţă de el. Adică vezi berseker-ul, mă rog pe nenea vikingul, mare, blond, musculos, cu ochii aia de te fascinau, care ieşise de la duş într- o pereche de boxeri, asta pentru că halatul era prea mic, şi când te uiţi constaţi că îl ai în faţa ochilor pe Mister Univers, cum naiba să nu te ameţească. Şi cred că pe undeva este fascinată de Ian, asta pentru că au există câteva situaţii în care ea chiar rămâne cu ochii pe individ. Ian inseamnă mare, soare, nisip., valuri verzi albăstrui, adieri uşoare de vânt viking. Arrio înseamnă întuneric, sânge, rece.. Deci stop, îl iubeşte maxim pe vampir, şi dacă….asta cu,, şi dacă” o spun eu, na, mă las şi eu purtată pe valurile imaginaţiei. 

     Arrio a fost răpit din cauza sângelui lui. Nu vă spun prea multe, sânge care pare diluat din cauza muritoarei, iubitei lui, deci din acest motiv Victoria va fi la tot pasul vânătă spre a fi ucisă. Odată ce ea dispare din peisaj, sângele vampirului îşi va face treaba.

    Blestemul arginţilor aduce cu sine şi puteri supranaturale, puteri de care Victoria încă nu este conştientă şi nu ştie încă cum să le folosească şi cum să le gestioneze. Veţi descoperi multe despre ea, dar mai ales totul capăt formă în castelul înconjurat de forţă magică, acolo unde se va duce adevărata lupta pentru salvare supravieţuire, atât a lui Arrio cât şi al Victoriei. Nişte ruine asupra cărora s-a aruncat un descântec şi castelul iniţial pare pierdut şi nevăzut de muritori, nu poţi intra, nu poţi ieşi, decât dacă se rupe descântecul, dacă ştii incantaţia potrivită.victoria 2

    Mi-a plăcut că autoarea se foloseşte de documentare şi asupra cântecelor şi poemelor. Există un cântec viking cântat de Ian în carte, şi un poem persan ce se găseşte în cufărul vechi al lui Arrio, care sunt autentice.

   O mare bilă albă autoarei, a făcut ca totul să nu fie numai o plăsmuire a imaginaţiei, ci a îmbinat fantezia ei cu autenticul, dând viaţă unei poveste demne de filmele fantasy de acţiune.

Nu lipseşte stilul ironic, sarcastic şi amuzant al Victoriei, un personaj creat parcă după asemănarea autoarei, dacă mă întrebaţi pe mine, şi asta face deliciul poveştii, şi îndulceşte situaţiile periculoase şi macabre pe alocuri.

    Te voi găsi este o carte cu efect de elf. Magia hipnotică a elfilor parcă s-a coborât asupra cărţii şi a învăluit cititorul într-un hipnotism continuu până la final. Cel puţin ăsta a fost efectul asupra mea, eu o neiniţiată în genul fantasy am ajuns să spun: mai vreau.
Finalul cărţii este intrigant şi ofertant lăsând dechidere către un nou volum poate mult mai incitant şi mai fascinat. Oricum, este atât de bine construit încă deja îţi pui întrebări: Ce Dumnezelui se intamplă, cine, ce, pe bune?

    Când am început să citesc cartea am avut în minte un singur gând, să fiu critică. De ce? Pentru că nu este genul meu preferat şi găsesc câte ceva care să nu îmi placă. Pentru că sunt obiectivă să nu mă las influenţată de subiectivism. Pentru că o cunosc pe autoare şi nu vreau să se creadă că îi fac un favor. Pentru că suntem prietene şi trebuie să o critic constructiv. Pentru că nu îmi plac vampirii, trebuie să fie mult prea domn să mă fascineze. Şi….s-a întâmplat că, nu am ce să critic, decât că nu vreau să aştept prea mult următorul volum, că vreau povestea vikingului Ian să fie super puternică, şi în concluzie apă de ploaie critica mea.

    Ce pot eu să spun acestei fiinţe de autoare când m-a vrăjit cu cărţile ei? Nimic, decât că sunt bucuroasă că am descoperit un real talent şi o potenţială doamnă a fantasy-ului.
A..trebuie să spun totuşi ceva de rău: Te voi găsi Oana Arion şi am să îţi cer socoteală pentru că m-ai făcut să plâng alături de Victoria, atunci când pierde o fiinţă dragă. Am plâns alături de ea, şi îmi venea de te ucid cu creionul pentru că ai ales să iei viaţa fiinţei acelea drăguţe.

Ne răfuim noi pe data de 07.09.2016, într-o miercuri,  ora 18.30 la Teatrul de Artă din Bucureşti, acolo unde va avea loc lansarea volumului doi din Seria Nemuritor- Te voi găsi!

Poemul persan care mi-a plăcut atât de mult, cel pe care Victoria îl descoperă printre lucrurile lui Arrio.


,, Să mori în această iubire!
Dacă mori în acesată iubire sufletul tău va fi revelat!
Să mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă mori pentru ceea ce este temporal, vei ajunge dincolo de timp!
Să mori!
Taie acele lanţuri care te ţin prizonier în această lume de ataşamente!
Să mori
Să mori pentru ceea ce este efemer şi vei deveni etern”

Esenţele ţări se ţin în sticluţe mici, asta reprezintă Oana Arion şi a ei Serie Nemuritor.
Mulţumesc autoarei, pentru manuscris. Cartea va fi publicată în curând la Editura Librex.afis

by -
17

Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur...Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.

Banda celor şase ciori, de Leigh Bardugo

Titlul original: Six of Crows
Traducere: Laurențiu Dulman
Editura Trei, 2016
Nr. pagini: 590

   Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi recent s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic. La Editura Trei a apărut de această autoare şi volumele din Trilogia Grisha: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor şi Regatul Luminilor.

Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.

,,Banda celor şase ciori conţine toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situaţii-limita, o echipa războinică de proscrişi pricepuţi, o intrigă complicată şi o tensiune insuportabilă.” PUBLISHERES WEKLEY

,,Se citeşte pe narasuflate: o poveste despre o bandă multietnică formată din inadaptaţi foarte diferiţi, dar care împreună alcătuiesc o familie.” KIRKUS REWIEWS

    Acum că am terminat de citit primul volum din această serie, vreau neapărat să citesc volumul doi.
De data aceasta Editura Trei vine cu un bestseller care pe mine m-a bulversat la propriu, pur şi simplu ador această carte.
O echipa foarte diferită, o ură care izvorăşte din afecţiunea considerată interzisă între vânător şi vânat, dragoste care provoacă trădări ale neamului, dar care împreună alcătuiesc un tot invincibil. Povestea celor şase personaje principale m-a ţinut cu sufletul la gură.

    Un centru înfloritor al comerţului internaţional, Ketterdam, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul, nimeni nu ştie mai bine decât Kaz Brekker un hoţ de geniu. El activează în Butoiul, un cartier în care doar cei puternici supravieţuiesc.

     Banda Scursurilor, şeful bătrân-Per Haskell, dar considerat de temut, un tânăr locotenent în bandă, Kaz.
Kaz este teroarea multora, dar când a apărut în oraş era doar un frate mai mic, care avea încredere ca o să o scoată la capăt.

     Când Rollins Pekka, un conducător puternic a unei bande i-a înşelat, fratele său a murit de epidemie. Kaz a jurat să se răzbune. Cu o voinţă de fier, cu multă trudă şi perseverenţă, a reuşit să se impună ca o persoană temută, fără scrupule, un talentat personaj al evadărilor. Legendele în urma cărora a devenit faimos sunt în mare parte reale.

,,Kaz Brekker nu avea nevoie de motiv. Aşa se şoptea pe străzile din Ketterdam, în tavernele, cafenelele şi pasajele sumbre din cartierul plăcerii cunoscut sub numele de Butoi. Băiatul căruia i se spunea Mâini-Murdare nu avea nevoie de motiv-după cum nu avea nevoie nici de vreo permisiune-să rupă un picior, să suspende o alianţa sau să schimbe soarta unui om cu o singură carte de joc.
Fiecare violenţă a lui Kaz era calculată şi fiecare favoare pe care o făcea implică o mulţime de obligaţii. Mâini -Murdare întotdeauna avea motivele lui.”

    Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…

   Aşa că iată care este banda lui:

   Un condamnat însetat de răzbunare-Mathias fjerdanul, un vânător de Grisha, vrea să se răzbune pe cea  care l-a întemniţat, Nina-o Grisha.

     Mathias este folositor, el este un fjerdan, cunoaşte capitala fjerdanilor-CURTEA DE GHEAŢĂ, iar aceasta este imposibil de cucerit, planurile şi schiţele lui Mathias sunt foarte utile. De ce face parte din bandă? Actul de eliberare din închisoare şi apropierea de Nina, pe care doreşte să se răzbune crunt. Va reuşi să îşi trădeze ţara?

    Nina-specialistă în emoţii. O sfâşie-Inimi care îşi foloseşte puterea să supravieţuiască într-un cartier rău famat.

,,Se ocupă de bucurie, încredere şi stăpânire de sine. Cei mai mulţi Corporalki Grisha se concentrau asupra corpului-ca să omoare sau ca să vindece-, dar Nina avusese nevoie de o slujbă care să-i permită să rămână în Ketterdam, şi în acelaşi timp, s-o ţină departe de pericole. Aşa că, în loc să câştige bani buni, riscându-şi viaţa ca mercenară, alesese să uşureze respiraţia, să încetinească bătăile inimii şi să relaxeze muşchii. Ca să facă bani în plus, lucra şi pe post de Croitoreasă,î ngrijindu-se de ridurile şi guşile kerchienilor bogaţi, însă principala ei sursă de venit era modificarea stărilor sufleteşti.”

    Deşi a fost vânată şi închisă în cuşcă împreună cu alţi Grisha, de către Mathias, deşi l-a închis într-o închisoare a iadului, ea vrea să îl elibereze, iar dacă poate, să îi explice de ce s-a procedat aşa, răzbunându-se pe el.

    Mathias şi Nina sunt ca şoarecele cu pisica. Vor reuşi cei doi să nu se omoare? Sau ura aceasta ascunde simţăminte puternice între cei doi?

    Inej-o altă membră a bandei. Ea a fost răscumpărată dintr-un bordel de către Kaz. Acesta a văzut în ea potenţialul fantastic de a spiona.

,,Inej era una din cele mai bune investiţii pe care le făcuse Kaz vreodată. Faptul că ştia să se camufleze atât de bine, o făcea o excelentă hoaţă de secrete, cea mai bună din Butoi. Şi totuşi, abilitatea ei de a pleca pe nesimţite îl deranja. Inej nici măcar nu avea miros. Toţii oamenii împrăştiau mirosuri care spuneau câte ceva despre ei-izul de fenol de pe degetele unei femei sau mirosul de fum din părul ei, costumul de lână umed al unui bărbat sau miasma de praf de puşcă din mânecile lui. Însă nu şi Inej. Reuşise cumva să stăpânească invizibilitatea. Inej era o resursă valoroasă.”

   Doar abilităţilor sale de Fantomă, sau mai există şi alte motive din partea lui Kaz? Se pare că această fată -Fantomă a reuşit să îi descopere nişte simţăminte demult uitate.

   Jesper-un împătimit al jocurilor de noroc, un pistolar temut, dar şi un Grisha, de care nimeni nu are habar în afară de Kaz.

    Cum era un Fabrikator capacitatea sa de a lucra cu metalul va fi foarte folositoare.

    Wylan este băiatul de bani gata, care a fugit de acasă. Este priceput în explozibil, deci valoros pentru Kaz. Un alt motiv valoros este numele sau-Van Eck, al cărui tată este un comerciant puternic. De ce a fugit de acasă şi s-a alăturat Scursurilor din Butoi? Vom afla pe parcursul cărţii. Deocamdată, tatăl acestui băiat i-a angajat în această misiune imposibilă. Consiliul orăşenesc prin Van Eck le propune să devină bogaţi, dar să elibereze din Curtea de Gheaţă pe BO Yul-Bayur, cel care deţine formula drogului Jurda Parem.

    Jurda Parem este un drog extrem de puternic, iar folosit pe Grisha este letal în toate modurile posibile. După prima doză organismul devine dependent, iar încet, încet Grisha moare. Pe de altă parte jurda parem le amplifică puterile extraordinar de mult.

,,Vorbim de oameni care pot trece prin păreţi, deci niciun seif şi nici o fortăreaţa nu va mai fi sigură, De oameni care pot face aur din plumb sau din altceva, care pot modifica însăşi structura materiei-se va stârni un adevărat haos pe pieţele financiare.
În teorie, jurda parem e un stimulent la fel ca ruda ei comună, însă pare să ascută şi să perfecţioneze simţurile unui Grisha. Îi permite să facă legături cu o viteză extraordinară. Iar lucrurile care ar trebui să fie imposibile devin posibile.
Un Isca -Valuri obişnuit poate să controleze curenţii, să extragă umezeala din aer sau să aducă apă dintr-o sursă aflată în apropiere. Dar când se află sub influienţa jurdei parem, un Isca-Valuri îşi poate modifica propria stare: trece de la solid la lichid şi gaz, apoi revine la starea iniţială. Şi poate face acelaşi lucruri şi cu alte obiecte. Chiar şi cu un perete.”

   Echipa lui Kaz sunt singurii care pot împedica distrugerea întregi lumi-dacă nu se ucid mai întâi între ei.

   Vor reuşi imposibilul? Va reuşi să îl scoată viu pe Bo Yul-Bayur? Va reuşi să ajungă la destinaţie? Mai ales că pe urmele savantului mai sunt şi alte bande cu gândul la suma promisă.
Va reuşi să treacă peste obstacolele din calea lor?

    O acţiune plină de neprevăzut, incidente la tot pasul, lupta continuă de supravieţuire, hotărârea neclintită de a duce la capăt această misiune, bine fiecare cu motivele sale întemeiate, mă face să vreau să citesc neîncetat noi şi noi provocări a acestei bande. Trădările sunt la tot pasul, dar împreună poate vor reuşi imposibilul.

      Va avea şorţi de izbândă perechile Mathias şi Nina şi Kaz şi Inej?

   Ştiu că nu trebuie, dar nu mă pot abţine, vreau neapărat să citesc volumul doi, să văd dacă va reuşi Kaz şi banda lui să o recupereze pe Fantomă.

      Nota mea pentru carte este 10.

Editura Trei

Cartea Banda celor şase ciori de Leigh Bardugo este oferită spre recenzie de către Editura TreiCartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Nicol

by -
12

,,Eu sunt Arhivista. Trimisul, ambasadorul şi întruparea pe pământ a lui Catchkeep. Oasele şi stelele Ei sunt trupul meu; trupul şi oasele mele sunt stelele Ei. A mea e gura prin care vorbeşte lumea moartă. Ale mele sunt mâinile care înscriu ce a lăsat în urmă lumea moartă. Ai mei sunt ochii ce stau de veghe, ca moartea lumii vechi să nu se întoarcă să ucidă lumea iar."

Arhivista Wasp, de Nicole Kornher-Stace

Titlul original: Arhivista Wasp
Traducerea: Alexandra Fusoi
Editura: Leda Edge
Număr pagini:300, An apariţie 2016

,,Un bildungsroman postapocaliptic uluitor de frumos, profan şi dulce-amărui, care transcede genul către mit”Kirkus Review

   Nicole Kornher-Stace, s-a născut în Philadelphia în 1983, s-a mutat de pe Costa de Est pe Coasta de Vest în decurs de cinci ani. În prezent locuieşte în New Paltz, New York, cu soţul, cu dihorii ei şi multe, multe cărţi. Ficţiunea ei scurtă şi poezia au apărut într-un număr de reviste şi antologii.
A fost desemnată cel mai bun autor american de fantasy, mai multe premii la activ-YALSA Best Fiction for Young Adults 2016, Kirkus Reviews Best Teen Books of 2015, Book Riot Best of 2015, BuzzFeed 32 Best Fantasy Novels of 2015, ABC Best Books for Young Readers, finalistă Norton Aword.

“Tinerii vor empatiza cu frământările interioare ale lui Wasp şi cu lupta ei de a înţelege o lume plină de ură şi violenţă. Ritmul alert şi acţiunea captivantă îi vor atrage chiar şi pe cititorii cei mai rezervaţi. În concluzie, o lectură obligatorie pentru fanii distopiilor, care preferă să evite poveştile de dragoste şi finalurile previzibile.” SCHOOL LIBRARY JOURNAL

,,Eu sunt Arhivista. Trimisul, ambasadorul şi întruparea pe pământ a lui Catchkeep. Oasele şi stelele Ei sunt trupul meu; trupul şi oasele mele sunt stelele Ei. A mea e gura prin care vorbeşte lumea moartă. Ale mele sunt mâinile care înscriu ce a lăsat în urmă lumea moartă. Ai mei sunt ochii ce stau de veghe, ca moartea lumii vechi să nu se întoarcă să ucidă lumea iar. Apară-mă Catchkeep, până ce alta va sta în faţa Ta aici, cum stau eu, unde alta a stat. Apară-mă, să pot face munca Ta, până ce trupul meu va slăbi, până ce oasele mele vor slăbi, lăsând numai stelele Tale, ce lumea o vor lumina etern.”

    Sarcina lui Wasp e simplă, să vâneze stafii. În fiecare an ea trebuie să lupte ca să rămână arhivistă. Novicele pregătite de către preotul lui Cachkeep, abia aşteaptă să o omoare pe actuala Arhivistă, sau ceea ce rămâne din bătălia cruntă, care se dă.

Cuţitul. Pierduse cuţitul. Era ca şi moartă.
Cerceta înnebunită nisipul dimprejur. Niciun cuţit. Cât de departe putea să fi căzut? Miji ochii să vadă mai departe, dar torţele mulţimii erau la distanţă prea mare ca să cadă lumina pe lamă. Înjură în şoaptă. Trecură fracţiuni întregi de secundă în timp ce ea, Wasp, de trei ani Arhivistă şi groaza novicelor, încremeni de-a binelea. Probabil că erau ultimele fracţiuni de secundă care-i mai rămăseseră.”

Cât înseamna ea pentru cei dimprejur? Nimic. Este o paria, care lupta să supravieţuiască, şi în fiecare an să îşi câştige dreptul de arhivistă, dacă nu:

Carne pentru câinii de altar ai lui Catchkeep, oase măcinate pentru câmpuri cultivate, un craniu pe peretele altarului, cu o piatră verde în gură. Nisipul însângerat prin care fusese tărâtă, râcâit şi păstrat, ca să poarte noroc. Iar Wasp avea să devină tot mai mică în ochii lor, până când nu va mai fi monstrul propriu şi sacru a lui Cactcheep, însemnat de la naştere.”

    Cu asemenea viaţă grea, Wasp încearcă să se descurce. După ultima bătălie în care era să îşi găsească sfârşitul, după o recuperare de două săptămâni, după rănile violente, ea încearcă să meargă mai departe şi să îşi facă treaba. Stafia unui soldat este calea sa spre evadare, poate… Deşi urăşte ceea ce face, nu are de ales, trebuie să vâneze stafii, încercările sale de evadare, sau soldat întotdeauna cu eşecuri. Câinii fioroşii ai preotului de altar au găsit-o şi adus-o înapoi, iar pedeapsa a fost cruntă. Ea încearcă să stabilească contacte cu stafiile, dar fără rezultat până acum. Eliberează câte poate, până când este prinsă şi pedepsită, şi, iar o ia de la capăt. Când stafia unui super soldat începe să vorbească cu ea, să scape de legăturile sale de sare şi să o vindece cu un aparat pe Wasp, aceasta întrevede o scăpare din acel coşmar care este viaţa sa.

    Stafia supereroului caută o altă stafie. O colegă care a luptat alături de el-Foster. Se pare că, cei doi au făcut parte dintr-un program secret şi foarte crud, de-a pregăti 12 copii pentru a deveni supereroi. Doar cei doi au scăpat cu viaţă şi cu pregătirea de super luptători. Nu pot să descriu cum sunt antrenaţi să devină cei mai buni. Vom asista la viaţa de coşmar a acestora prin amintirile pe care Arhivistă le readuce la viaţă. Ea va rămâne cu corpul în lumea exterioară, iar sufletul ei (stafie nu este, încă nu a murit) va coborî în lumea subpământeană a stafiilor. Supereroul o va însoţi pretutindeni, o va apăra de stafiile furioase a câinilor de altar, dar o va conduce prin locuri, încăperi, amintiri, care îi dau de gândit Arhivistei. Se pare că poate vedea de fapt cine înseamna bebeluşii lui Cachkeep, preotul cu un cuţit, nu ghiarele zeiţei. Oare totul este o minciună sau adevăr?
   Cum va reuşi să dea Wasp de stafia lui Foster? Va fi ea cea aleasă? Va reuşi să o găsească?
Se pare că are o mulţime de întrebări, îndoieli, se pare că viaţa sa de deasupra este mai rea ca viaţa subpământeană.
Rănită grav, cu firul din piept tăiat de stafia unei Arhiviste răzbunătoare, revine în corpul său de deasupra.

    Va reuşi de această dată să scape cu viaţă? Nu cred, nu vrea să mai trăiască, nu vrea să fie un proscris, un monstru, fără familie, fără prieteni, fără trecut şi probabil fără viitor. Oare supereroul o va vindeca din nou, sau îşi va căuta partenera singur.
Preotul lui Catchkeep va reuşi în continuare să mintă lumea, să primească ofrande, mâncarea celor muribunzi de foame, sau novicele îi vor da ascultare lui Wasp, şi se vor scutura de viaţa această crudă de a se omorî între ele?

    Sunt foarte multe întrebări, multe răspunsuri, o carte cu un ritm alert al acţiuni, iar citind-o veţi afla mult mai mult.
Părerea mea despre carte? Nu ştiu ce să spun! M-a fascinat acest distopic în egală măsură cum m-a şi îngrozit. O lume a fricii, a violenţei, a celor care sunt crescuţi pentru a se ucide.
Dacă aş face o comparaţie ca şi stil, a-şi spune că Vrăjitor şi Vrăjitoare, vol.3-Focul-James Patterson, se apropie de această distopie, uluitoare, care s-ar putea să ne dea de gândit ce suntem, şi ce am putea să devenim!
Nota mea pentru carte este 9,8.

 

Editura LedaCartea Arhivista Wasp de Nicole Kornher-Stace a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Nicol
%d bloggers like this: