Tags Posts tagged with "carti pentru copii"

carti pentru copii

by -
4

Ai aflat de Librăria online Libmag.ro?

   Suntem cititori pasionați și ne plac provocările. Căutăm noutățile editurilor în librăriile online, dar și la colț de stradă, important este să ne ducem la bun sfârșit misiunea și să găsim ceea ce ne interesează. Chiar dacă biblioteca personală este aglomerată și deja am uitat numărul titlurilor care ne așteaptă liniștite pe raft să le răsfoim, nu putem rezista tentației.

Cititul a devenit un stil de viață și cărțile sunt precum pantofii cu toc-indispensabili.

   Fără voia noastră suntem într-o continuă mișcare, ne bem cafeaua și vânăm promoțiile primite în newsletter încă de la primele ore ale dimineții. Curiozitatea ne îndeamnă să verificăm ce a apărut nou pe stoc sau care sunt reducerile zilei. Din peregrinările noastre virtuale, am ales să vă prezentăm despre experiența cu Librăria online Libmag.ro-un brand deținut și recomandat de TargulCartii.ro. A apărut în anul 2017 și deține un stoc cu peste 5.000 de titluri de carte nouă din toate domeniile la prețuri foarte bune. Puteți găsi cărţi de literatură, artă, ştiinţă şi inginerie, cărţi pentru copii, cărţi de psihologie, cărți de referinţă, dar și de istorie, politică şi economie, cărţi cu reţete şi sfaturi utile, cărţi de spiritualitate, benzi desenate şi altele. Dintr-o gamă variată de produse puteți să vă comandați ceea ce vă place.

   În cazul în care locuiți în București și aveți chef de o plimbare, Libmag.ro vă oferă posibilitatea să alegeți personal cărțile de la sediul din Bulevardul I. C. Bratianu, nr. 6, Sector 3. Le puteți răsfoi liniștiți sau de ce nu, să simțiți mirosul de cerneală proaspătă pentru că programul de activitate este flexibil: Luni-Vineri: 09:00 – 21:00, Sâmbătă-Duminică: 10:00 – 20:00.

   Din păcate timpul este prețios și de cele mai multe ori preferăm să facem comenzile online pentru că posibilitățile sunt diversificate, iar livrarea ne avantajează. Dacă avem dispoziție și vremea ne lasă, alegem să ridicăm comanda direct din magazin sau preferăm curierul rapid (DPD sau Prioripost).

   Trebuie să știți că un cititor avid de lectură întotdeauna va căuta cele mai bune alternative pentru a găsi cărțile care îl ispitesc. Vânătoarea de noutăți se datorează în special recomandărilor care vin din jurul nostru și ne îmbie să îndrăznim, să căutăm ceea ce dorim cu ardoare.

Dacă vrei mai mult, atunci încearcă, vizitează Libmag și nu vei regreta. Calitatea este garantată.

by -
8

Pisicile războinice (#6). Vremuri întunecate, de Erin Hunter-recenzie

Titlul original: Warrior cats. The darkest hour

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All

Colecția: Galaxia Copiilor

Gen: Ficțiune, Literatură pentru copii

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 352

   De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă, creatorii celor mai îndrăgite serii de romane pentru copii și tineri: Pisicile războinice (24 de volume), Supraviețuitorii (12 volume) și Exploratorii (12 volume). Aceste serii sunt favoritele puștilor din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, China, Japonia, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Rusia și Coreea de Sud.

   La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

   Uită-ne ajunși la cel de-al șaselea și cel din urmă volum al subseriei ce poartă semnătura lui Erin Hunter. După cinci volume fascinante, înțesate de aventură, suspans și populate de personaje memorabile, a venit rândul să-l aducem în discuție pe cel care oferă un deznodământ aventurilor lui Inimă de Foc. Însă, țineți minte: povestea nu ia sfârșit aici! Un sfârșit este urmat de un nou început…

   Pentru cei care nu au citit încă niciun volum din seria ,,Pisicile războinice”, e necesar să realizez o scurtă introducere. Această poveste oferă o perspectivă asupra lumii din punctul de vedere al unor pisici sălbatice, crescute în pădure, și permite cititorului să facă o incursiune în viața acestora, să le înțeleagă faptele, modul de a trăi și să remarce, într-o manieră diferită, virtuțile și defectele societății umane. De altfel, prin intermediul personajelor necuvântătoare sunt satirizați oamenii, caracterele lor și acțiunile pe care le întreprind, acțiuni care se răsfrâng asupra altor oameni, asupra mediului înconjurător, asupra celorlalte viețuitoare, obligate, până la urmă, să accepte…

   Pisicile din pădure sunt împărțite în 4 clanuri distincte, dar organizate identic, conform unei ierarhii sociale bine stabilite. La nivelul clanului, fiecare pisică ocupă o poziție, știe ce are de făcut pentru bunăstarea întregului grup. De asemenea, viața lor este ghidată după anumite principii, după un cod al războinicilor, în funcție de credința lor în Clanul Stelelor, o divinitate colectivă alcătuită din toți războinicii onorabili care au părăsit, la un moment dat, această lume…

   La sfârșitul volumul anterior, Stea de Tigru – conducătorul Clanului Umbrelor – a încercat să răpună Clanul Tunetului, atrăgând o haită de câini până în tabăra lor. Din fericire, planul i-a fost dejucat de inteligența și de inspirația de moment a lui Inimă de foc – secundul Clanului Tunetului, dușmanul de moarte al lui Stea de Tigru. Pisicile au fost salvate de la o moarte cumplită, câinii și-au găsit sfârșitul, însă totul s-a realizat cu sacrificiul întreprins de Stea Albastră, înțeleapta conducătoare a lui Inimă de Foc.

   În acest volum, Inimă de Foc se vede nevoit să meargă mai departe, deși mentora, conducătoarea, mult prețuita sa Stea Albastră a murit. Trebuie să se conformeze și să-și urmeze destinul ce i-a fost hărăzit. Merge în călătoria la Piatra Lunii pentru a împărtăși ritualul spălării cu Clanul Stelelor.

   În vis, reîntâlnește toate pisicile răposate din clanul său, intră în contact cu nouă dintre ele, de la care primește câte un dar și o viață, de care să se folosească pentru a-și sluji clanul cu demnitate și onoare. Din nefericire, Stea de Foc – căci acesta este noul său nume – primește o previziune legată de o cumpănă pe care pisicile din pădure o vor avea de depășit…

 ,,Stea de Foc a privit înnebunit în jur, căutând ajutor sau răspunsuri la celelalte pisici. Dar în poiană se lăsase întunericul. Pisicile din Clanul Stelelor dispăruseră, lăsându-l singur cu dealul acela sumbru din oase. În vreme ce panica începea să-l cuprindă, a simțit prezența familiară a lui Stea Albastră, blana ei caldă lipindu-se de trupul lui. Nu o vedea, fiind întuneric, dar vocea ei i-a șoptit la ureche:

-Se apropie ceva îngrozitor, Stea de Foc. Cele patru vor deveni două. Leul și tigrul se vor înfrunta în luptă, iar sângele va domni în pădure.

Când a terminat de vorbit, mirosul și căldura blănii ei au dispărut.”

   Această previziune nu-i dă pace lui Stea de Foc, îl însoțește pe tot parcursul cărții. Însă, treptat, piesele puzzle-ului vor începe să se lege și să dea un sens celor spuse de sufletul răposatei conducătoare. Clanul Umbrelor și Clanul Râului se aliază, devenind unul singur – Clanul Tigrilor, sub conducerea lui Stea de Tigru. Acesta încearcă să-i convingă pe Stea de Foc și pe Stea Înaltă (Clanul Vântului) să li se alăture, astfel încât pădurea să fie dominată de un singur clan, însă oferta îi este refuzată. Și pe bună dreptate!

   Pisicile ce i se împotrivesc lui Stea de Tigru sunt pregătite să lupte, să-și dea viața pentru a păstra rânduiala celor patru clanuri. În schimb, conducătorul tigrilor îi surprinde în mod neplăcut, întrucât a cerut sprijinul Clanului Sângelui, clan alcătuit din pisici vagaboande ce locuiesc în satul celor Două-Picioare și ce se hrănesc cu gunoaiele aruncate de aceștia. Ceea ce va urma va șoca toate pisicile.

   Clanul Sângelui dorește să domine pădurea și să dea clanurile la o parte. Stea de Foc nu are de gând să renunțe, continuă să spere, să creadă în ajutorul și în sprijinul Clanului Stelelor, însă totul e incert…

Va reuși Stea de Foc să înlăture Clanul Sângelui, să-l gonească din pădurea lor? Ce rol va juca Clanul Stelelor în această bătălie pe viață și pe moarte? Liniștea, pacea, ordinea vor putea prinde rădăcini în pădurea pisicilor războinice?

,,-Și acum veghem asupra ta. Tu ești pisica pe care am ales-o, Stea de Foc. Tu ești focul care va salva clanul. Nu te-a adus niciun războinic din Clanul Stelelor. Ai venit de bunăvoie, pentru că ai spiritul unui războinic și inima unei pisici loiale. Credința ta în Clanul Stelelor îți va da puterea de care ai nevoie.”

   Vă invit să citiți acest volum minunat și, totodată, întreaga serie! Eu o recomand copiilor și adulților, deopotrivă. Cei mici vor descoperi o poveste fermecătoare, ce le va deschide apetitul pentru lectură, iar cei mari vor avea parte de o istorie deosebită, dedicată copiilor, dar ale cărei semnificații le vor înțelege altfel…

Și nu uitați: o aventură s-a sfârșit, iar alta e pe cale să înceapă!

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

Cartea Pisicile războinice (#6). Vremuri întunecate de Erin Hunter şi întreaga serie,  poate fi comandată de pe site-ul Editura All

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, de Iulian Tănase-recenzie

 

Editura: Nemi

Numar pagini: 72

Anul: 2017

Ilustraţii: Alexia Udrişte

 

   Într-o lume cu accentuate nuanțe individualiste, cu tendințe de automatizare, riscăm să creștem generații de copii-roboți, interesați de tehnicile computerizate, în detrimentul jocului… și mai ales al copilăriei. Într-o astfel de lume, când universul copiilor se restrânge adesea la un joc virtual, Iulian Tănase apare ca un cavaler salvator. Dincolo de calitatea de autor al cărții, el se transpune într-un salvator al copilăriei… căci nu e nimic mai sublim decât o copilărie trăită cu fericirea și zâmbetul menit vârstei.

   E adevărat, de la începuturile sale, până în prezent, lumea a fost într-o continuă schimbare, progresul fiind, de altfel, una din constantele acestei lumi. E perfect normal să acceptăm faptul că nu mai trăim ca acum 100 de ani. Dincolo de acceptări și neacceptări, rămâne întotdeauna perioada aceea a vieții în care suntem sublimi, frumoși, curați… calități pe care, nu se știe prin ce „minune”, le pierdem atunci când ne dorim să fim mari. Există, din fericire, posibilitatea să te întorci… și asta face Iulian Tănase. Se întoarce în timp și creează, reconstruiește o lume uitată… a copilăriei.

   Sacha este un băiețel de patru ani, cu ochii mari, albaştri şi păr blond, cârlionţat. Deocamdată, Sacha este rârâit şi casa în care locuiește împreună cu familia sa e una obișnuită… dar totul capătă sens atunci când băiețelul primește în dar un castel… un castel fermecat.

   Din acel moment, viața capătă alte dimensiuni. Coordonatele imaginației se întind în mii de universuri. Inevitabil, locuința se transformă într-un spațiu fantastic, creionat de fantezia fără limite a unui copil de patru ani, iar membrii familiei devin și ele un fel de personaje în poveste.

   E ceva feeric în a fi copil… nu te judecă nimeni dacă uitându-te la uși, vezi evantaie-mitralieră, nici dacă portocalele se transformă sub ochii tăi în dovleci de Halloween. Scaunele sunt niște animale sălbatice, foarte blânde, totul pare să fie perfect. Pare…

   „Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” nu e doar o carte pentru copii… la un moment dat, citind, rămâi cu un gust amar și chiar îți dau lacrimile, atunci când Sacha îți povestește că „de multe oli l-am observat pe tata că se uită fix la mine și la Adola și ne ia în blațe și lăcrimează, și când noi îl întlebăm de ce lăclimezi, tata, el zice că ne iubește foalte mult și că astea sunt laclimi de iubile”. Mai târziu, înțelegi că părinții lui Sacha sunt despărțiți… lucru atât de des întâlnit astăzi, dar totuși, de neînțeles pentru copii: „Când iubești pe cineva, stai tot timpul cu el împleună, cum stau eu cu Adola și cu mama, dal eu aș vlea să stau împleună tot timpul și cu tata, dar mama a zis că nu se poate, că e mai bine așa, dal eu nu cled că e mai bine așa, și am făcut-o ploastă și ulâtă, apoi mi-am celut scuze”.

   Nu-i așa că aceasta nu e o simplă carte?! E mult mai profundă decât mi-am imaginat la început… când  am crezut că e o carte doar pentru copii.

   Pe tema divorțului s-au scris și se mai scriu milioane de pagini, mii de perspective, de soluții pentru a ajuta copilul să treacă mai ușor sau să înțeleagă. Dincolo de teoretizări, lumea copilului, cu elementele concrete, dar și cu întreaga pleiadă de fantezii, este zguduită din temelii atunci când formula clasică a familiei suferă modificări.

   La început, am crezut că marele atu al cărții sunt ilustrațiile realizate cu o deosebită măiestrie de către Alexia Udriște… însă apoi am realizat că mesajul dedus din text este elementul surpriză, adevăratul plus al cărții.

   Atmosfera de poveste descrisă de Sacha ilustrează lumea, în simplitatea și puritatea ei absolută… așa cum numai la patru ani poți să o vezi. În lumea aceasta, alcătuită din culori vii, totul e perfect, exceptând umbrele lansate de acțiunile adulților. Din acest punct de vedere, cartea e o lecție de viață… predată de un copil de patru ani. Mesajul e acela că viața e frumoasă, atunci când există toleranță, atunci când  te lași în voia simplității și nu complici lucrurile. În copilărie, totul e simplu și frumos… dar totul se schimbă atunci când ne pierdem capacitatea sau voința de a fi simpli.

   În cartea, dialogul tatălui alternează cu monologurile fiului. Și unul, și celălalt, gândesc profund. Tatăl își alege cuvintele cu grijă, semn că este conștient de sensibilitatea unui copil ai cărui părinți s-au despărțit. Fiul, în schimb, vorbește cu o sinceritate debordantă, specifică vârstei, dar adevărurile pe care le spune sunt dureroase pentru adulți.

„-Ți-e dol vleodată de viața ta de când nu aveai copii?

-Nu mi-e dor.

-De ce?

-Nu știu, nu vreau să îmi fie dor de ceva ce nu mai există.

-Nu mai ezixstă viața ta de când nu aveai copii?

-Nu.

-Dal unde e ea acum?

-A rămas în memorie, pot doar să îmi amintesc de ea.

-Ți-a plăcut viața aia a ta?

-Da, mi-a plăcut, iubitul meu. A fost o viață frumoasă.

-Mai flumoasă decât viața de acum?

-Nu, asta e cea mai frumoasă viață.

-Pentlu că ezixt eu și Adola?

-Da.

-Elai felicit?

-Da, așa credeam atunci, că eram fericit.

-Și când nu elam născuți, nu-ți era dol de noi?”

 

   Întrebările copilului îl pun pe tată în dificultate, însă întotdeauna acesta reușește să-și aleagă cuvintele potrivite și să dea un răspuns.

   Răspunsurile rârâite ale lui Sacha debordează prin sinceritate, semn că locul sincerității și a altor valori morale e acolo, în inima copilăriei.

  Deși face parte din colecția Nemi și este recomandată copiilor cu vârsta de peste patru ani, eu voi îndemna în primul rând părinții să citească această carte. Vor fi uimiți de calitatea imaginilor, dar și de mesajul textului… și în final, cine știe… poate că unii dintre noi vor lua trenul către lumea fascinantă a copiăriei… măcar din când în când.

Cartea Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, de Iulian Tănase poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

by -
6

Pinguinul care voia să afle mai multe de Jill Tomlinson-recenzie

Editura Nemira, 2016

Colecția Nemi

Titlu original: The penguin who wanted to find out, 1975

88 de pagini

Vârsta recomandată: 7+

   O carte pentru copii trebuie să conțină neapărat o învățătură, altfel nu-și mai are rostul. Copiii devorează orice informație pe care o primesc și pun întrebări la care noi, adulții, nici nu ne gândim. Le răspundem cu răbdare, pe înțelesul lor, și așteptăm să le vedem lumina din ochi. Îi privim cum cresc și se maturizează, apoi îi lăsăm liberi – ne-am îndeplinit misiunea.

  Povestea lui Otto, pinguinul curios, înglobează învățături despre maturizare, despre lumea înconjurătoare și despre relațiile cu semenii.

   Otto este un pui de pinguin, care abia așteaptă să iasă la joacă. Îi place zăpada și să se adăpostească de frig pe picioarele tatălui său. Este primul ieșit din ou, în colonie, și descoperă că are o responsabilitate foarte mare: aceea de a avea grijă de ceilalți puișori.

   Ghidat de adulți, face primii pași în zăpada Antarcticii și învață să se hrănească singur. Dar, nu uită niciodată să îi ajute și pe ceilalți.

  Otto este un pui orfan, pinguinul-tată care l-a clocit a găsit oul în zăpadă și l-a adoptat. Prin urmare, copiii își pot construi în minte o imagine pozitivă a familiei din care face parte un tată vitreg. Claudius, pinguinul-tată, îi oferă puiului răspunsuri și-l ajută să învețe să se descurce în societate. El pregătește puiul pentru lume, nu lumea pentru pui.

–Nu cred că mă voi obișnui vreodată cu frigul ăsta, a spus Otto.

–Ba o să te obișnuiești. Cât ești mic, îți țin eu de cald, dar când vei crește, o să fii acoperit cu un strat de grăsime, așa ca mine. Asta e de mare ajutor.

Otto s-a uitat în sus spre Claudius:

–Chiar o să fiu așa de gras ca tine?

–Da, toți pinguinii adulți sunt grași.

–Ce bine, zise Otto. Ei bine, presupun că o să mă obișnuiesc atunci.

 

   În același timp, micul cititor primește informații despre pinguinii imperiali, despre foci, despre lumea subacvatică și Polul Sud. Află că poți fi prieten și cu cei diferiți, că trebuie să îți asculți părinții și să îi ajuți pe cei neajutorați.

–Să aștept, a bombănit Leo. Întotdeauna așteptăm ceva.

–Așa e. Eu trebuie să aștept să-ți crească penele. Nu intru în mare fără tine.

–Vai, Otto, chiar o să mă aștepți?

–Da, zâmbi silit Otto. Va trebui să mă obișnuiesc cu asta.

   Ilustrațiile făcute în creion moale schițează lumea înghețată a pinguinilor, lăsând loc imaginației micilor lectori spre a o colora și a o transforma într-un paradis terestru. Povestea lui Otto poate fi folosită și ca auxiliar didactic transdisciplinar, la clasele mici, deoarece conține, pe lângă învățături – valori și atitudini –, și informații din geografie – despre Polul Sud și Antarctica – și zoologie – viața pinguinilor imperiali.

   Am petrecut o oră lecturând alături de fiica mea, care, așa cum era de așteptat, a pus multe întrebări, precum Otto.

Cartea Pinguinul care voia să afle mai multe, de Jill Tomlinson a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
8

Spiriduşul apelor, de Otfried Preußler-recenzie

Titlu original-Der kleine Wassermann

Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC JUNIOR 2017

Ilustraţii-WINNIE GEBHARDT

 Traducere-Christa Richter si Christian Sencovici

 Număr pagini: 112

  „ Otfried Preußler (1923–2013), care se autodenumea „un povestitor”, este considerat unul dintre cei mai importanţi şi îndrăgiți autori germani. Multe dintre cărţile sale – cum ar fi Spiridușul apelor, Mica vrăjitoare sau Tâlharul Hoțdezloți ocupă un loc de seamă în literatura pentru copii.”

   Lectura este foarte importanta in viața copiilor, la fel cum este important si ce le citim sau ce cărți să le cumpăram. E prima carte a autorului pe care o citesc si care m-a surprins într-un mod plăcut.

   Spiridușul apelor este o poveste fermecătoare care are la baza familia. Familia din povestea noastră este formată din Piticul-Apelor, Pitica-Apelor şi Piticuţul-Apelor. O bucurie mare când s-a născut un băiețel grozav în familie, mai ales că are ochii verzi şi membrană între degete. E uimitor cât de repede se dezvoltă Piticuțul-Apelor, vorbește, înoată. La început înoată doar în camera de zi, apoi prin casă, iar după ce a primit hainele caracteristice unui adevărat Pitic al apelor a ieșit să înoate în împrejurimile casei.

Și chiar a doua zi îi aduse Piticuțului-Apelor o pereche de pantaloni nou-nouți din piele de pește, pe lângă aceștia o haină verde ca stuful, o căciuliță cu moț roșie ca focul și, bineînțeles, o pereche de cizme adevărate de Pitic-al-Apelor, din piele galbenă. „

   Această carte cuprinde ceea ce numim noi o copilărie frumoasă în care nu lipsesc năzdrăvăniile, prieteniile, descoperirea de lucruri noi. Ce se întâmplă cu un copil când crește? Vrea să descopere singur lucruri care nu are voie să le facă, să trăiască propria aventură, să cunoască prieteni noi. Bineînțeles, noi mămicile suntem greu de convins să lăsăm copiii să pornească în propria aventură.

Piticuțul nostru pornește în căutare de aventuri întâlnind tot felul de vietăți în apele Iazului Morii, unele chiar ciudate.

Peștera era întunecoasă. Mai întâi se gândi că Animalul-cu-mulți-Ochi ar fi un vierme uriaș alburiu. Dar apoi îi văzu înotătoarele de pe spinare și își dădu seama că era un pește. Un pește care avea pe ambele părți ale corpului un șir întreg de ochi rotunzi.

– Ce te uiți? îl întrebă Peștele-cu-Mulți-Ochi pe Piticuțul-Apelor. Nu știi că eu sunt Nouă-Ochi? Cum îți plac?

„Ești urât! Mi-e frică” vru să răspundă Piticuțul-Apelor, dar se răzgândi și spuse numai:

– Deci pe tine te cheamă Nouă-Ochi? ……..”

   Foarte frumoasă evoluția Piticului, cum face el cunoștință cu aerul, cu ploaia, cu oamenii. Cum descoperă că oamenii sunt diferiți privind familia morarului sau o șatră de țigani poposind pe marginea iazului. Totul pare fermecat în ochii Piticuțului.

– Da’ ce faci tu aici, măi băiete? Întrebă Piticul-tată.

  – Ce să fac? Repetă trist Piticuțul-Apelor. Caut ploaia, și acum o chem, dar ea nu răspunde. Îmi vine să cred că a plecat.

Pe Piticul-tată îl bufni râsul. Pe cine cauți? Ploaia? Băiete, dar ești tot timpul în mijlocul ei! Ei da, așa se întâmplă, adaugă el zâmbind, așa se întâmplă dacă nu-l asculți pe tata până la capăt. „

  Câteodată Piticuțul face lucruri periculoase ( întocmai copiilor), cum se dă prin jgheabul de lemn al morii, fără să fie conștient că iazul poate rămâne fără apă dacă modifică viteza apei, doar pentru a folosi roata pe post de tobogan.

   Editura Univers Enciclopedic vine cu această nouă carte pentru copii minunată, educativă și plină de aventură. O carte perfectă pentru a face copilașii să îndrăgească lectura oferind un tablou superb al naturii, prieteniei și cunoașterii!

Cartea Spiriduşul apelor de Otfried Preußler poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Pisicile războinice.Pădurea secretelor, de Erin Hunter-recenzie

Titlu original: Warriors. Forest of secrets

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All         

Colecția: Galaxia Copiilor

Anul apariției: 2015

Număr pagini: 344

    De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă.

      La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

       Având în vedere că nu demult a fost 1 iunie, că am celebrat Ziua copilului și că vacanța de vară se apropie cu pași repezi, m-am gândit că ar fi timpul să vă vorbesc despre cel de-al treilea volum al seriei ,,Pisicile războinice”. O serie încântătoare, perfectă pentru copiii de toate vârstele. O lectură pe care aș include-o, fără doar și poate, în bibliografia școlară. Povestea atractivă și scriitura lejeră ar atrage orice copil în mrejele lecturii, i-ar deschide apetitul pentru această activitate nobilă, esențială pentru dezvoltarea sa ca individ.

   Pentru cei care nu au citit încă primele două volume, protagonistul seriei este Inimă de Foc, un războinic viteaz al Clanului Tunetului. Da, ați auzit bine. O felină războinic. Membru al unui clan. Inițial, Inimă de Foc a fost un motan de casă, din tărâmul celor Două Picioare. În urma unor întâmplări a ajuns în Clanul Tunetului, unul din cele 4 aflate sub protecția Clanului Stelelor, divinitatea colectivă ce influențează societatea acestor pisici. O societate ce se aseamănă izbitor cu cea a oamenilor, motiv pentru care povestea lui Erin Hunter este o alegorie ce are drept rol evidențierea diferențelor dintre oameni și animale, dar și a perspectivei din care felinele privesc lumea.

                                                                               Sursă foto

   Pas cu pas acest străin a reușit să câștige respectul celorlalți și, mai ales, aprecierea lui Stea Albastră, conducătoarea clanului și mentorul său iubit. O misiune deloc ușoară. S-a văzut pus de nenumărate ori în situația de a-și dovedi loialitatea, a luptat din răsputeri, a participat la misiuni de o importanță capitală pentru menținerea păcii și armoniei între cele 4 clanuri. În cel de-al doilea volum, sora sa, pisică de casă, i l-a încredințat pe unul din puii săi, un motănel abia născut, alb ca laptele, pentru a face parte din clan. În cea de-a treia carte Norișor/ Labă de Nor se va confrunta, la rândul său, cu prejudecățile anumitor membrii ai clanului, dar va demonstra că merită să se numere printre ei.

   Pacea dintre cele 4 clanuri este instabilă, atât de fină încât ar putea fi dezechilibrată la cea mai mică atingere, la cea mai plăpândă adiere de vânt. Iarna este cruntă, atât de friguroasă cum nu a mai fost de ani de zile. Toate pisicile se confruntă cu dificultăți, cu hrana insuficientă, cu stomacurile dornice să-și astâmpere chiorăitul, însă Clanul Tunetului rezistă, cum a reușit și altă dată, după spusele bătrânilor.

   Inimă de Foc și prietenul său, Dungă Cenușie, sunt mai hotărâți decât oricând să-l demaște pe Gheară de Tigru, secundul clanului lor, cel responsabil de evenimente tragice, de moartea sau accidentarea unor pisici și care pare să aibă ceva de ascuns. Aleg să meargă în satul oamenilor, locul în care este găzduit Dungă Neagră, un vechi tovarăș, cel care îi poate ajuta în acest demers. Află de la acesta tot adevărul, pe care Inimă de Foc i-l aduce la cunoștință conducătoarei sale, dar degeaba. Nu este crezut.

,,<<Dacă m-am înșelat în tot timpul ăsta?>>, s-a întrebat Inimă de Foc. <<Dacă Gheară de Tigru este exact ceea ce pare a fi: un secund loial și eficient?>> Dar nu se putea convinge să creadă asta. Și în timp ce se îndrepta încet spre mormanul de mâncare, își dorea cu ardoare să fie eliberat de povara lucrurilor pe care le știa.”

   La un moment dat, odată cu venirea primăverii și cu topirea zăpezii, cei doi războinici descoperă necazurile pe care Clanul Râului le are de înfruntat. Apa râului iese din albie, inundându-le o mare parte din teritoriu. În plus, din cauza poluării provocate de oameni au rămas fără pește, fără hrana atât de necesară. Poate de dragul lui Pârâu Argintiu, războinică a Clanului Râului și iubita secretă a lui Dungă Cenușie, ori poate din altruism, decid să-i ajute, procurându-le vânat proaspăt. Și fără ca Clanul Tunetului să știe ceva. Încă…

                                                                          Sursă foto

    Gheară de Tigru împreună cu Coadă Ruptă, prizonierul clanului, și o bandă de pisici singuratice atacă tabăra în încercarea de a o înlătura pe Stea Albastră, aflată la ultima sa viață. Inimă de Foc și Norișor acționează la timp și reușesc să evite o catastrofă. Din acest moment, Stea Albastru nu mai fi aceeași, prea zdruncinată…

    În tumultul acestor evenimente, Inimă de Foc află informații ce îl pun pe gânduri. Istoria clanurilor pare mai complicată decât pare. Pârâu Argintiu urmează să nască puii lui Dungă Cenușie, iar vechii lor aliați, cei pe care i-au salvat de altfel, Clanul Vântului, trec de partea Clanului Umbrelor. Trecutul este uitat, ignorat, însă în această pădure a secretelor trecutul are o importanță pe care nu toți o conștientizează…

,,Inimă de Foc și-a lins una dintre labe și apoi s-a frecat pe față cu ea. Pe măsură ce i se limpezeau gândurile, și-a adus aminte de avertizarea lui Frunză Ruginie: Apa stinge focul. Oare ce încerca să-i spună? S-a gândit apoi la profeția mai veche a lui Frunză Ruginie, că focul avea să salveze clanul. Urmându-l pe Dungă Cenușie afară din vizuină, Inimă de Foc și-a dat seama că tremură și nu e doar din cauza frigului. Simțea cum se adună necazurile, asemenea unor nori grei de furtună. Dacă apa avea să stingă focul, atunci ce ar mai fi putut salva clanul? Oare vorbele lui Frunză Ruginie însemnau că pisicile din Clanul Tunetului erau condamnate să piară?”

     Va reuși Inimă de Foc să afle adevărul despre legăturile secrete dintre clanuri? Ce viitor îi așteaptă pe Dungă Cenușie și pe scumpa sa Pârâu Argintiu, responsabili de a fi încălcat codul războinicilor? Cum va fi afectată ierarhia Clanului Tunetului? Mai există speranță când totul pare aproape pierdut?

    Vă invit să descoperiți ,,Pisicile războinice. Pădurea secretelor”! Oferiți-le această serie cadou copiilor dumneavoastră, citiți-o alături de ei, învățați împreună din povestea acestor pisici uimitoare, veritabile tipologii umane. Veți avea parte de o poveste fascinantă, nelipsită de aventură și suspans, pe care o aveți adora, indiferent de vârstă.

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Pisicile războinice.Pădurea secretelor de Erin Hunter a fost oferită de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi cărtureşti

by -
13

Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell-recenzie

Editura: Nemira,2017 @ NEMI

Traducere din limba engleză: Cristina Jinga

Redactor: Laura Câlțea

Pagini: 228

     Despre autoare

   „Cressida Cowell a crescut în Londra și pe o mică insulă, aproape nelocuită, de pe coasta de vest a Scoției, unde și-a petrecut timpul scriind povești, pescuind și căutând dragoni. Era convinsă că pe insulă trăiau cu adevărat dragoni și, de atunci, a rămas fascinată de ei. Acum locuiește în Londra cu soțul ei, Simon, cu fiicele Maisie și Clementine, și cu două pisici, Lili și Baloo.”

    Cum să-ți dresezi dragonul este primul volum a unei serii ce îl are ca protagonist pe Sughiț. Din aceeași serie mai fac parte: Cum să fii pirat; Cum să vorbești dragoneza; Cum să fentezi blestemul unui dragon; Cum să scapi de urgia unui dragon; Ghidul eroului printre dragonii ucigași; Cum să zbori prin furtuna unui dragon; Cum să frângi inima unui dragon; Cum să furi sabia unui dragon. Cărți care nu sunt neapărat de citit într-o anumită ordine.

„Despre Sughiț – Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, formidabil luptător cu sabia și îmblânzitor de dragoni, a fost cel mai mare Erou Viking care a existat vreodată. Însă în memoriile sale Sughiț își amintește de vremurile când era doar un băiețel obișnuit care descoperea cât de greu e să fii Erou.”

Sughiț este fiul șefului de trib, nu prea este corespunzător pentru a fi conducător, dar este singurul viking care vorbește limba dragonilor (dragoneza) și este dornic să afle tot ceea ce ține de gândurile dragonilor, chiar dacă pentru tatăl său este o dezamăgire. El trebuie să parcurgă câteva probe periculoase pentru a trece de „Programul de Inițiere într-ale dragonilor.”

   Peștera dragonilor este un adevărat pericol din care Sughiț trebuie să fure un ou de dragon. Furatul unui ou nu ar fi o treabă prea grea dacă oul e de găină, dar când e de dragon se transformă într-o adevărată aventură.

   În timp puiul de dragon se dovedește a fi Știrb la propriu și figurat, deși s-ar fi putut numi foarte bine, Flămânzilă 🙂

    Ambiția lui Sughiț de a prelua conducerea tribului de pe Insula Tontului îl face să creeze o alianță cu dragonul copilăros și neascultător deși sunt total diferiți. Se împrietenesc în ciuda faptului că nu te poți  baza cu adevărat pe un dragon, iar prietenia lor ajută la schimbarea destinului vikingilor fiind amenințată de Dragomus  Maritimus  Giganticus.

O lectură amuzantă, captivantă, care te poartă într-o lume fascinantă aducându-ți un zâmbet în colțul gurii.

   Menționez că filmul animat este fantastic mai ales vizionat în 3D, dar lectura este una savuroasă, plină de umor. Ilustrațiile stârnesc imaginația și totul te îndeamnă să nu lași cartea din mână.

  Autoarea scrie fabulos, cursiv și pe gustul tuturor, nu doar a copiilor. Sau poate eu sunt un copil mare 🙂 . Numele alese pentru fiecare personaj sunt comice (Picioedepește, Râtmucos, ș.a.), așa cum sunt și caracterele fiecăruia.

 Recomand cu mare drag și bineînțeles cu zâmbetul întipărit pe chip la care nu vreau să renunț după finalizarea lecturii.

– Ca să vezi și tu, rânji Râtmucos, iată și NEISPRĂVITUL, mânjit tot cu rahat de dragon.De fapt, chiar te prinde bine.

        -HĂ-HÎ, HĂ-HÎ, HĂ-HÎ! Nechează Sufludecâine.

       – Acela nu-i dragon, zise în zeflemea Viermele-de mare, dragonul lui Sufludecâine, care era un Orăcăitor mare și urât, cu un bot de mops și fire josnică. Acela e un gușter cu aripi.

     – Acela nu e un dragon , de strâmbă disprețuitoare Râma-de-foc, Dragonul lui Râtmucos, care era la fel de mojică și de încrezută ca și stăpânul său. Acela e un nou-născut țurțuraș de iepure de câmp, jalnic deranjat la burtă.

  Știrbul icni de furie. „

 

Cartea Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

by -
11

Chiți și prietenii lui, de Dana Codori-recenzie

 

Editura -SMART PUBLISHING, 2017

Tehnoredactor-Liviu Stoica

   „Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în calești și  șoriceii în telegari, josnicia în noblețe și nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână nașă în sufletul lui.” Francis Thompson

       A fost odată cei patru prieteni drăguți și diferiți, dar care aveau un singur scop: să vă încânte copilașii cu aventurile lor educative.

Chiți – șoricelul

  Brumărel – ursulețul

Vivi – veverița

Coco –vrăbiuța

   Aventurile celor patru prieteni drăgălași au rol educativ. Tot ceea ce fac ajută piticotul să pășească în lumea curiozității învățând de ce este bine să întreprindă anumite obiceiul. Modul simplu de poveste este ceea ce face ca aceste lucruri să fie naturale și nu reguli stricte.

      „ S-au spălat pe dințișori, pe mâini și pe ochișori și hop-țop în pătuț”

   Folosirea diminutivelor atrage atenția copilașilor introducându-i într-o lume apropiată vârstei și lectura mai plăcută.

   Cuvintele așternute cu măiestrie sunt folosite pentru a explica mediul înconjurător, pentru a trece peste teama de întuneric. Lumea de poveste să le deschidă căile spre imaginație și frumos, pentru a oferi ajutor.

– Știi ce e frumos la întuneric?

– Ce? Întreabă și mai curios Chiți.

– Uită-te spre cer. Vezi câte stele strălucitoare sunt alături de lună? Ei bine ele sunt acolo și când este lumină, însă le putem admira doar noaptea, fiindcă ele sunt menite să ne vegheze somnul.

– Ce frumos e cerul plin de stele! Se miră Chiți.

– Dacă ții lumina aprinsă, nu vei reuși să privești stelele din pătuțul tău, până adormi, interveni vrăbiuța Coco, iar Vivi, veverița, a continuat:

Vezi? Întunericul e frumos și îți oferă frumuseți pe care lumina nu le are!”

   Lumea de poveste a acestei lecturi descrie o lume plină de frumos: flori, soare, frunze, ploaie, Crăciun. Totul esplicat atât de frumos încât până și ideea de a asculta de părinți este un lucru necesar și bine contura, iar importanța timpului petrecut cu părinții făcând brioșe și experimentând lucruri noi contribuie la formarea copilașului.

   În calitate de părinte recomand această lectură preșcolarilor și  chiar și proaspeților elevi pentru primele lecturi proprii.

                Fiecare dintre noi este un miracol!

                                       Cu drag pentru toți copii!„

Cartea Chiți și prietenii lui, de Dana Codori a fost oferită pentru recenzie de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Smart Publishing

            

 

by -
11

Tornada cu părul roșu: Judy Moody, de Megan McDonald-recenzie

Ilustrații de H. Reynolds

Editura Gama, 2016

Traducere de Ciprian Nedelcu

160 de pagini

Vârsta recomandată: 7+ ani

Judy Moody are toane – primul volum al seriei

   Judy Moody nu voia să renunțe la vară. Nu voia să își pieptene părul în fiecare zi. Nu voia să țină minte cum se scriu anumite cuvinte. Și nu voia să stea lângă Frank Pearl, care mânca plastilină în clasă.

 Judy Moody avea toane.

   Nu era în toate bune. Era în toane rele. În toane furioase. Nici măcar mirosul noilor ei creioane Grounchy nu reușise să o scoată din pat

   Din câte se poate lesne observa, Judy Moody (în limba engleză, moody înseamnă capricios, imprevizibil, morocănos, irascibil) este fetița care l-a luat pe nu în brațe. Independentă de felul ei, roșcata de clasa a treia are probleme serioase, pe care le rezolvă în stilul caracteristic. Își dorește un animal de companie nou, cum ar fi un leneș cu două degete, din jungla amazoniană, dar se mulțumește și cu plantă carnivoră, pe care o duce mândră la școală și nici nu vrea să meargă la ziua lui Frank –mâncătorul de lipici. Stink, fratele mai mic se ține după ea toată ziua și-i strică planurile. Normal că are toane! Bine că îl are alături pe Rocky, cel mai bun prieten!

   Peripețiile lui Judy Moody amintesc de copilăria adevărată, cea trăită fără tablete și telefoane, afară, la joacă. Imaginația și veselia acestui copil construiesc o lume fericită, în care, până la magazinul din colț, treci prin China și Japonia și în care pietrele de pe drum sunt căzute din Lună.

   –Când ajungem în China? Întrebă Stink.

   –Încă suntem pe strada Jefferson, îi răspunse Rocky.

   – Să ne uităm după pietre până ce ajungem în China, zise Stink.

   –Hai să vedem cine o găsește pe cea mai bună, zise Rocky.

   Cei trei au studiat pământul pe drum. Judy a găsit cinci pietricele roz și o surpriză „Bazooka Joe” cu bandă desenată și mesajul: ÎȚI VOR IEȘI BANI ÎN CALE.

   Rocky a găsit o piesă albastră de Lego și o piatră cu o gaură în mijloc – o piatră norocoasă.

  Oricare ar fi provocarea, Judy Moody o depășește!

            Lectura este un deliciu atât pentru adulți, cât și pentru copii, cu toate că, prin traducere, unele sintagme și-au pierdut umorul. Adresându-se în special celor mai mici dintre cititori, editorii au avut grijă le ofere un text scris mare, cu imagini strecurate pe ici-colo.

   Celelalte titluri ale colecției: Judy Moody vine de pe Marte, Judy Moody face ocolul Pământului în 8 zile ½, Judy Moody merge la facultate, Judy Moody salvează lumea, Judy Moody devine celebră.

Părerile copiilor:

Stefania, 6 ani: Judy Moody e cam obraznică și mama nu o pedepsește.

Maria, 5 ani: Ștefi, hai să ne jucăm de-a Judy Moody!

Cartea Judy Moody are toane a fost oferită pentru recenzie de Editura Gama. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Gama

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Enescu şi hora razelor de soare continuă proiectul Poveşti din ,,Pădurea Muzicală” la editura Nemi

   La editura Nemi pentru copii apare Enescu şi hora razelor de soare, un volum nou ce completează colecţia binecunoscută a Cristinei Andone, Poveşti din Pădurea Muzicală.

Cartea este însoţită de un CD cadou cu o oră de muzică enesciană: cele două Rapsodii Române şi Simfonia a II-a în La major.

   Enescu şi hora razelor de soare va fi disponibilă în librării la sfârşitul lunii aprilie, cu sprijinul Ameropa, Cutaden Bebe, Napolact şi Samsung.

   În avanpremiera lansării acestei cărţi, sâmbătă (8 aprilie) şi duminică (9 aprilie), în intervalul orar 11.00-12.00,  vă invităm la un atelier de poveste, la Palatul Cantacuzino, cu prinţesa Maruca, iedul Gheorghiță şi maestrul Enescu. Plus o experienţă de neratat de realitate virtuală, Acasă la Enescu  #Enescu360.

   Colecţia  Poveşti din Pădurea Muzicală  reprezintă o serie de poveşti pentru copii scrise de Cristina Andone, ale căror personaje principale sunt cei mai mari compozitori ai lumii. Cărţile, original illustrate de Adriana şi Sebastian Opriţa şi Thea Olteanu, îi vor „împrieteni” pe copii cu muzica clasică, oferindu-le, într-un mod accesibil, informatii esentiale pentru cultura lor generala.

  Parteneri de promovare: Un părinte mai bun, Fundaţia Ce Poţi Face, Muzeul Naţional George Enescu, Work at Homes Moms România.

Surtsa> Editura Nemira

Jurnalul unei belele, de Virginy L. Sam-recenzie

 

Titlul original: „Journal d`une Peste”

Autor: Virginy L. Sam

Ilustraţii: Marie-Anne Abesdris

Editura: Univers Enciclopedic Gold

Colecția: Univers Enciclopedic Junior

Anul: 2016

Traducere: Blanche Oltean

Număr pagini: 272

 

   Nimic nu este mai fascinant decât lumea feerică a copilăriei. Așa credem noi, adulții… însă în realitate, lumea copiilor poate fi destul de agitată. Aflăm asta din mărturisirile lui Fannette, o puștoaică creativă, pentru care:

„Viața e făcută pentru ca să te DISTREZI.

Adulții n-au întotdeauna dreptate.

Lumea e cam DEGEABA dacă seamănă doar cu școala.

Să fii tu însuți înseamnă să fii DIFERIT”.

   Virginy L. Sam este realizator TV, autoarea a numeroase piese de teatru, cântece, satiră și povești. În 1982 ea răstoarnă litiera pisicii în baia surorii sale, Marie-Anne. Se răzbună pentru că aceasta îi rupsese toate cartoanele jocului ei preferat: 1000 de Granițe. Mama le spune: „Sunteți niște belele”. Ceva ani mai târziu, Virginy devine scriitoare, iar Marie-Anne desenatoare… și se pare că se înțeleg mult mai bine decât în copilărie. În 2015, ambele surori au parte de un bine meritat succes: publică cartea „Jurnalul unei belele”.

   Ca să fie clar, ni se pune în vedere, încă de la început, faptul că viața este monotonă atunci când se respectă regulile (Nu cânta la masa; Nu arunca nimic pe fereastră; Nu băga pisica în cuptorul cu microunde etc) și se fac numai lucruri „autorizate”. De-a lungul „scurtei sale vieți” – după cum mărturisește Fannette – i-a fost dat să audă multe reguli, multe interdicții… însă cu perspicacitatea sa, a reușit întotdeauna să opună rezistență… și este foarte mândră de asta.

   Întreaga sa existență e un adevărat fluviu de întrebări, de frământări, multe dintre acestea având ca subiect, controversatele creaturi, numite „părinți”.

   Cartea e o reușită îmbinare dintre text și imagine, cu un limbaj lejer, extrem de plăcut copiilor cu vârsta cuprinsă între 7 și 13 ani. Stilul este unul adolescentin, sincer, fiind o adevărată oglindă a gândirii copiilor din epoca noastră. Trăirile pe care le are Fannette, emoțiile sale care uneori abundă în impulsivitate, se regăsesc – atât de vii și intense – și la cititorii de vârsta lui Fannette.

   Iată un episod care reflectă personalitatea lui Fannette și iscusința cu care reușește să intre întotdeauna în belele:

„Eu eram blocată acolo și hipnotizată de caietul ăsta. Problema: costa 12E și eu îmi cheltuisem toți banii de buzunar pe bentițe (singurul accesoriu de fată pe care îl port tot timpul). Deci, niciun ban în buzunar. Falită. Totuși, imposibil să-mi imaginez că îmi pot scrie jurnalul pe altceva în afară de ACEL caiet. Atunci, fără să părăsesc caietul din ochi, am sunat-o pe mama, care lucrează la câteva străzi mai încolo, în florăria ei și am rugat-o să vină de urgență.

-Repede, mama, e o urgență!

-Ce s-a întâmplat? Te-ai rănit? E ceva în neregulă? E ceva grav?

Ca să o fac să vină mai repede, am închis fără să-i răspund.

Asta a fost bună: a ajuns alergând în doar 4 minute și 22 de secunde (am cronometrat-o).

M-a strâns în brațe ca și cum mă-ntorsesem din morți, apoi și-a luat un aer super îngrijorat ca să mă întrebe ce se întâmplase.

-Mămicuță dragă, trebuie neapărat să-mi iei caietul ăla, pentru că o să mă pun pe scrisul unui jurnal și doar pe caietul ăla pot să o fac!

A rămas mută o secundă, apoi a început să urle cu vocea ei ascuțită pe care o are pe când e foarte furioasă”.

E doar una din întâmplările mărturisite de Fannette, iar concluzia sa, după îndelungi cugetări este aceea că: „Părinții sunt niște creaturi absolut bizare”.

   Ilustrată cu măiestrie, cartea este jurnalul zilnic al lui Fanette, caietul în care aceasta își scrie nu doar năzdrăvăniile pe care le face, ci și concluziile și cugetările pe care le are vizavi de fiecare eveniment. Într-o manieră amuzantă, haioasă, intenția lui Fannette este aceea ca, prin intermediul acestei cărți, să-i învețe și pe alții cum să fie diferiți și cum să scape de plictiseală și de monotonia vieții, opunând rezistență la toate regulile… și fiind diferiți. De altfel, Fannette îi invită, la sfârșitul cărții, pe toți cei care au trăit evenimente similare și au simțit la fel, să ia parte din Confreria Belelelor.

   Un adevărat fluviu de evenimente și mărturisiri, de concluzii și cugetări, toate amestecate cu cele mai haioase ilustrații, cartea este o lectură amuzantă nu doar pentru copii, ci și pentru adulți… pentru că, ce poate fi mai relaxant după o zi de muncă, decât să  citești rândurile amuzante scrise de către o maestră în belele?! În plus, cine citește cartea în calitate de părinte, are mai multe beneficii: pe lângă relaxare, ea descrețește frunțile, dar oferă și o perspectivă nouă asupra a ceea ce știm despre copiii noștri… sau mai bine zis, despre ceea ce credem că știm.

   Ideea de carte-jurnal este una care pare să capteze atenția copiilor de astăzi, devenind un adevărat trend, iar „Jurnalul unei belele” este una dintre cele mai fascinante cărți ale acestui gen. Încă de la primele pagini, chiar și copiii care nu au lectura ca pasiune, vor fi prinși în poveste și vor urmări cu sufletul la gură aventurile pe care le povestește Fannette.

   Recomand cartea în primul rând copiilor ( vor găsi o altfel de lectură, plăcută, lejeră, amuzantă), dar și adulților care vor să se întoarcă în lumea plină de frământări și vise a copilăriei, cu pleiada sa de gânduri, de planuri și de pozne.

   În loc de final, așteptăm cu nerăbdare continuarea aventurilor lui Fannette, pentru că ea ne mărturisește: „Începând de acum, a apărut o nouă prioritate în viața mea: să îl revăd pe Theo Ulmer”, dar apoi mai adaugă: „O să găsesc o modalitate ca să mi se ofere un nou caiet și voi reveni”.

Cartea Jurnalul unei belele de Virginy L. Sam a fost oferita pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandata de pe site-ul Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

by -
7

Cavaleri, săbii și sânge de balaur, de Cornelia Funke-recenzie

Editura Univers Enciclopedic Junior (2016)

Titlu original: Ritter, Schwert und Drachenblut (1994)

Ilustrații de Cristina Halzhausen

Traducere de Cristina Muică

Număr pagini: 64  

   Despre Cornelia Funke nu auzisem până când a apărut și în România  Inimă de cerneală, în 2014, o trilogie care a cucerit cititorii tineri și nu numai. În Cavaleri, săbii și sânge de balaur, am descoperit aceeași autoare, cu același stil, dar cu un vocabular și teme adresate copiilor care se formează ca cititori. Titlul conține  câteva dintre elementele-cheie ale volumului cu 4 basme și 2 povești, și anume ce iubesc piticii noștri mai mult: cavaleri neînfricați, săbii lucioase și sânge de balauri.

 

 Într-o dimineață, cavalerul Barbă Sură s-a ivit din nou, ca de fiecare dată, în armura proaspăt lustruită și cu sabia bine ascuțită, în fața peșterii în care se adăpostea balaurul și a început să-l întărâte.

–Hei! Râmă spurcată! urla cavalerul. Căpcăunule scuipător de foc! Cârtiță de pășune dezgustătoare! A sosit cel care te va învinge. Mișcă-te și hai la luptă vitejească!

Balaurul a scos capetele sale enorme din peșteră, a suflat câteva flăcări mici înspre Barbă Sură și a căscat.

–Nu! a mormăit el. Nu am niciun chef!

De uimire, nobilului cavaler i-a căzut scutul din mână.

–Păi, păi…, a îngăimat el. Cum vine asta? Ești cumva bolnav?

–Nu. pur și simplu nu mai am chef.

    Scrise cu măiestria unui pedagog cu vocație, ce cunoaște adevăratele valori, pe care trebuie să le insufle copiilor, aceste texte amuzante nu sunt deloc dure, cum anunță titlul.

   Chiar dacă pare ciudat, trebuie să recunoaștem că, în general, basmele și poveștile sunt foarte violente, în ciuda faptului că se adresează copiilor. Explicația ar fi că cei mici trebuie să se obișnuiască și cu ce este rău. Dar fac o paranteză, cum să nu te înfioare imaginea celor două capete de ied din fereastra caprei (din Capra cu trei iezi) și cât de educativă este povestea, care se termină cu o răzbunare? Ei bine, din această perspectivă, cartea Cavaleri, săbii și sânge de balaur a reprezentat pentru mine o surpriză plăcută; aici, violența este doar aparentă, doar ca o formă de joacă. De exemplu, monstrul înspăimântător din șanțul cetății îi cântă cavalerului Oswald cel Viteaz în fiecare seară, ca să adoarmă, în ajutorul șoriceilor terorizați de cumplita Meg vine renumitul șoarece-cavaler Gawain Coadă Cenușie, spaima tuturor motanilor și pisicilor, iar capetele tăiate ale balaurilor cresc imediat la loc, neprovocându-le dureri.

   Povestea mea preferată este cea a Cavalerului fără nume, în care o tânără prințesă, sătulă să tot sărute câștigătorii turnirurilor, ca premiu oferit de tatăl său, se deghizează în cavaler, îi învinge pe participanții la turnir și îi cere tatălui său, regele, un sărut ca premiu, dovedindu-i astfel că nu e tocmai plăcut să fii luat ca trofeu.

   În Prinții răpiți, o uriașă înspăimântătoare folosește prinți pe post de jucării în căsuța ei pentru păpuși. Este învinsă de Neînfricata Frieda, cu ajutorul unui păianjen.

Apoi i-a eliberat pe prinți din casa de păpuși și pe cavaleri din temniță.

Dar ce s-a întâmplat cu frumosul prinț Fistichiu? Frieda nu s-a mai măritat cu el, căci i-a plăcut mult mai mult de unul dintre cavaleri.

Părerile copiilor despre carte

   Ștefania, 6 ani: Îmi place că are desene colorate și scrisul mare. Povestea mea preferată e când șoriceii lăsau furculițe în capcane. Și că mami citește frumos.

   Ioana, 8 ani: Mie mi-a plăcut cel mai mult povestea în care omul acela a construit un balaur din tinichea, ca să se apere de oamenii răi.

   Rareș, 4 ani: Dacă bunicul taie capul cocoșului (să-l facă piftie, n.n.),  îi crește la loc, ca la balaur?

Cartea Cavaleri, săbii și sânge de balaur de Cornelia Funke a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic.Poate fi comandată de pe site-ul Univers Enciclopedic Junior

Sursa foto: arhiva personală Andreea D-foto: Ştefania

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
6

Nelli şi locul învăluit în ceaţă, de Annika Scheffel-recenzie

 

Număr pagini: 256

An apariţie: 2017

Editura: Univers Enciclopedic

 

Descriere:

,,Mai toate poveștile încep cu o călătorie. Eroii călătoresc în cele mai diverse locuri. Această poveste începe cu o sosire. Micuța Nelli și mama ei, Ava, care au pornit în căutarea tatălui fetiței, ajung în cel mai ciudat loc cu putință. Peste tot în jur sunt semne de interdicție și, pe neașteptate, Ava dispare fără urmă.

Oare ce va face Nelli acum?

O carte captivantă a talentatei scriitoare Annika Scheffel.”

Despre autor:

   Annika Scheffel, născută în 1983 la Hanovra, este prozatoare și scenaristă de succes. I s-au acordat numeroase distincții și premii. Nelli și ținutul învăluit în ceață este prima sa carte pentru copii.

   Joëlle Tourlonias (cea care a realizat ilustraţiile), născută în 1985, a studiat Comunicare Vizuală, secțiunea Ilustrație și Pictură, în cadrul Universității Bauhaus din Weimar. Din 2009 lucrează ca independentă, desenează, pictează și trăiește în camera sa de zi.

   Îmi plac foarte mult cărţile pentru copii, chiar dacă am depăşit de mult stadiul de “copil”. Mă fac să văd o altă abordare şi altă rezolvare a unor probleme ce par de neînţeles. Cărţile pentru copii reuşesc să mă desprindă din lumea reală (a grijilor, nevoilor, treburilor) şi să mă introducă în universul literar folosind un limbaj simplu, care poate fi înţeles de oricine. Iubesc să citesc astfel de cărţi şi nu îmi plac persoanele care resping literatura pentru copii şi fac discriminări. Întotdeauna e bine să revenim asupra unei perioade îndepărtate, spre exemplu când eram mici şi nu prea ştiam ce şi cum se mănâncă şi cum putem reintra mai bine în acea perioadă, decât prin intermediul cărţilor pentru copii?

   Annika Scheffel a scris o carte frumoasă şi interesantă, perfectă pentru copiii de toate vârstele, deopotrivă.

   „Nelli şi locul învăluit în ceaţă” transmite şi îi învaţă pe copii să stea alături de părinţi lor şi să nu plece de lângă ei fără acordul lor. Este foarte important ca ei, copii, să nu se desprindă de părinţi, mai ales când sunt mici şi mai ales în locuri aglomerate, pentru că, odată ce au plecat cu greu se mai întorc şi uneori dorul pentru părinţi îi fac să regrete decizia rapidă pe care au luat-o, cea de a fugi fără acord. Exact în această situaţie se află şi Nelli, protagonista cărţii. Dar să începem cu începutul….

   Încă din primele pagini facem cunoştinţă cu Nelli, o fată curioasă, care îi place enorm să exploreze locuri noi, şi Ava, mama lui Nelli. Acestea au o relaţie foarte strânsă, cum ar trebui să aibă fiecare părinte cu copii săi, şi ambele au aventura în sânge. Deşi seamănă leit şi sunt adesea confundate, cele două fete au şi câteva lucruri diferite, prin care se deosebesc.

   Tatăl lui Nelli, respectiv soţul Avei, dispare într-o zi fără urmă, iar cele două fete lăsate în urmă de Eric, căci aşa îl chema pe tată, sunt foarte triste şi posomorâte. Într-o zi Ava se hotărăşte să plece în căutarea lui Eric, pentru că dorul pe care îl simte pentru el este mult prea mare şi intens. Bineînţeles, o ia şi pe Nelli, fiica ei, cu ea. Deoarece Nelli avea un purceluş, călătoreşte şi el cu ele şi le ţine companie.

   Împreună au vizitat multe ţări şi zone, au traversat nenumărate oraşe şi au văzut peisaje care de care mai spectaculoase şi frumoase (o adevărată bucurie, atât pentru ochi, cât şi pentru suflet), dar, din păcate, nu l-au găsit pe Eric, nici după câţiva ani de căutări şi explorări.

   Nelli, Ava şi Jupiter (purceluşul cu care Nelli are o relaţie minunată de prietenie) călătoresc într-un autobuz super dotat: au paturi, baie, bucătărie şi chiar şi o grădină pe capota mijlocului de transport, în căutarea lui Eric.

   Purceluşul Jupiter a visat dintotdeauna să devină pilot, iar Nelli, o prietenă devotată, face un fel de antrenament cu el pentru a-l învăţa să zboare, mai exact, purceluşul este legat pe lângă un stâlp înalt şi Nelli trage de o sfoară pentru a-l înălţa şi pentru a-i da acestuia impresia că zboară. Deci, vedeţi şi voi cât de bine se înţeleg cei doi….

   Într-o zi, echipa Nelli-Ava-Jupiter poposesc într-un loc ciudat, diferit de toate locurile pe care le-au vizitat până acum. Este locul numit „învăluit în ceaţă”, pentru că, peste tot este o ceaţă deasă şi lăptoasă, care reduce vizibilitatea şi îngreunează deplasarea oamenilor.

   Aici, în acest loc necunoscut, Nelli o vede pe Ava afară, vorbind cu un poştaş zburător. Când se reîntoarce în autobuz, Ava este asaltată cu întrebări din partea lui Nelli, dar aceasta nu îi răspune şi Nelli se supără.

   Din dorinţa de a descoperi noul loc, spiritul de aventurier şi explorator din Nelli se trezeşte şi o îndeamnă să iasă afară, să facă o expediţie. Camaradul ei este, bineînţeles, purceluşul Jupiter.

   După ce vede ce se află în jurul ei, Nelli doreşte să se reîntoarcă în autobuz, la Ava, care probabil îşi face griji în privinţa lui Nelli. Din păcate, Nelli constată că autobuzul a dispărut în ceaţă, cu tot cu mama ei.

   Supărată şi tristă, Nelli aude o voce din ceaţa deasă, pe care o puteai tăia cu cuţitul. Din fericire este Henri, un băiat care de cum o vede pe Nelli, îi doreşte binele. Cu mari eforturi, Henri o aduce pe Nelli în casa lui, nu înainte de a-l lăsa pe purceluş ascuns sub un panou pe care scrie o interdicţie.

   Acasă la Henri, Nelli este ascunsă într-un dulap, pentru ca părinţii lui Henri să nu o descopere. Cum necum, Nelli iese din dulap şi îi salută pe părinţii lui Henri. Aceştia nu sunt prea încântaţi, dar Nelli e o tipă drăguţă şi o acceptă în familia lor. Din acest punct începe transformarea lui Nelli: părul îi este uns cu ceva lipicios pentru a sta lipit de cap, este pusă să poarte îmbrăcăminte până la pământ şi este obligată să mănânce mucilagiu de ovăz, o mâncare care, dacă o mănânci în fiecare zi, ajungi să trăieşti 444 de ani.

   Nelli este integrată la şcoala unde predă mama lui Henri şi unde tatăl lui Henri este paznic şi se acomodează destul de uşor printre noii colegi (mai comite şi greşeli, fiind pedepsită aspru).

   În acest loc învăluit în ceaţă sunt nişte reguli absurde, precum: „Ghemuitul interzis!” sau „Nu ai voie să pui întrebări!”. Toţi copii care îndrăzneau să încalce aceste reguli primeau pedepse. Se spune că, conducătoarea acestui loc învăluit în ceaţă este o doamnă pe nume Gertrude, foarte severă.

   Pentru că nu mai suportă atmosferă din “Locul învăluit în ceaţă”, Nelli porneşte în aventura vieţii ei, alături de Henri şi Laura, o colegă care iubea să respecte regulile locului. Aceştia trei pornesc în căutarea persoanelor dispărute (cu timpul cei care făceau greşeli erau daţi dispăruţi), în special în căutarea Avei.

   Dar vor reuşi ei să treacă peste toate obstacolele din cale lor? Oare Gertrude va ordona ca Nelli şi prietenii ei să dispară?

   „Nelli şi locul învăluit în ceaţă” este tipul de lectură care merge citită copiilor seara, înainte de culcare. Sunt sigur că personajele curajoase vor fi pe placul lor, iar acţiunea de asemenea.

Cartea Nelli şi locul învăluit în ceaţă, de Annika Scheffel a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
6

Mira şi Dragonul Alb, de Margit Ruile-Editura Univers Enciclopedic

recenzie

    Am primit cu încântare această carte destinată copiilor între 9 și 11 ani și am privit-o ca pe o nesperată șansă de a mă reîntoarce măcar pentru câteva ore în magica lume a copilăriei. Dar lectura cărții mi-a oferit mult mai mult decât atât datorită talentatei scriitoare germane Margit Ruile. Mi-a amintit farmecul orașelor de provincie, calda plictiseală a pretențiilor unor mătuși obsedate de ordine pentru oricare copil din lume și mai ales pentru copiii foarte curioși din fire și legea nescrisă a vrăjitoriei de pretutindeni, care spune că magia o poți descoperi oriunde și oricând, e suficient doar să-ți deschizi sufletul și să închizi pentru o clipă ochii. De multe ori este destul să citești o carte bună cum este “Mira și Dragonul alb” pentru a te lăsa complet absorbit de lumea magică a vrăjitorilor de tot felul, a vrăjilor și animalelor fantastice.

   Margit Ruile s-a născut în orașul Augsburg în anul 1967. A făcut studii legate de film în Munchen lucrând apoi în acest domeniu. “Mira și Dragonul alb” a fost publicată în 2012  și este cartea sa de debut în ceea ce privește cărțile destinate copiilor, fiind o apariție editorială deosebită prin ilustrațiile asigurate de Laurence Sartin.

   Laurence Sartin este un foarte cunoscut ilustrator de cărți pentru copiii. S-a născut în anul 1949 în orașul Worthing, Sussex din Marea Britanie. A început să deseneze de mic copil sub influența mamei sale o foarte talentată portretistă. S-a decis pentru meseria de ilustrator de cărți la vârsta de 24 de ani. În 1984 se instalează la Munchen în Germania în această calitate de ilustrator. Dar va lucra și în Elveția ca director de artă într-o editura și din nou în Germania ca profesor de desen la academia din Regensburg. Astăzi locuiește în Franța, în Beyssac, Correze unde pictează dar și continuă să facă ilustrații pentru cărțile destinate copiilor. Ilustrațiile sale asigură o mare parte din succesul acestor cărți.

  “Mira și Dragonul alb” este primul volum dintr-o trilogie care deja a apărut în totalitate în limba germană. Volumul al doilea se intitulează “Mira și bilele vrăjite” iar cel de al treilea “Mira și cartea cu dragoni”. Abia aștept ca editura “Univers Enciclopedic Junior“ să asigure apariția întregii trilogii.

   “Mira și Dragonul alb” de Margit Ruile  a apărut la editura Univers Enciclopedic Junior în anul 2016 în traducerea excelentă a traducătoarei Odette Sofronescu și cu ilustrațiile deosebite din cartea originală ale lui Laurence Sartin.

   Cartea are 25 de capitole fiecare cu titlu propriu explicit pentru un copil care citește singur acest gen de roman destinat copilăriei. Pentru că este vorba de un roman în adevăratul sens al cuvântului, cu personaje multiple, situații complicate și o permanentă întrepătrundere între lumea reală și lumea magică. Este un roman clasic, atemporal pentru că nu aveam nici un fel de amănunte legate de universul tehnologic specific mileniului trei, elemente accesibile și curente și în viața copiilor de astăzi. Este chiar odihnitor să citești o poveste atât de atractivă în care nu întâlnești nici calculatoare și nici telefoane mobile.

   Personajul principal este Mira, o fetiță obișnuită aflată în vacanța de toamnă, acea vacanță pe care o au elevii din clasele mici la începutul lunii noiembrie. Pentru că mama sa trebuie să plece într-o delegație la Berlin, Mira este trimisă să-și petreacă vacanța la mătușa ei, Lisbeth, sora uneia dintre bunicile ei, pe care Mira nu o cunoștea. Așa că pentru prima dată în viața ei, Mira pornește fără prea mare entuziasm într-o călătorie cu trenul de una singură pentru a ajunge în orașul Schwarzburg  în care locuia mătușa. Are cu ea un rucsac cu tot ce-i trebuie și cartea  “Călătoriile lui Gulliver” pentru a avea ce citi. Încă din tren are parte de întâmplări neobișnuite. Mai întâi își dă seama că și-a uitat biletul de tren folosit pe post de semn de carte, acasă, pe masa din bucătărie. Apoi face cunoștință cu o fetiță ciudată ce se prezintă cu numele de Miranda. Arată ca un copil al străzii, mănâncă râme, vrăjește conductorul să nu le ceară bilet de tren dar  nu știe să citească. Așa că Mira este cea care îi citește ce scrie pe un sul de hârtie vechi și lipit cu o pecete. Mesajul nu era însă pentru un copil obișnuit ci doar pentru cei din lumea vrăjitorilor. Ajunsă la mătușa Lisbeth, Mira trebuie să se adapteze uni lung și plicticos șir de reguli de viață care pentru ea, ca pentru orice copil, sunt foarte plictisitoare. Așa ca amintirea Mirandei pe care o redescoperă în turnul cel vechi al orașului, ca și cartea cu dragoni pe care Mira o ia din turn, vor fi exact ceea ce-i trebuie pentru a-și transforma vacanța plictisitoare într-o vacanță de neuitat. Copiii dar și adulții vor descoperi citind toate cele 25 de capitole ale cărții că  vrăjitorii trăiesc chiar lângă noi,că multe case vechi nu sunt decât locuințe ale vrăjitorilor în care piticii vorbesc cu fântânile arteziene și că fiecare pisică mult îndrăgită de o câte o doamnă în vârstă, nu este altceva decât un vrăjitor în căutarea unei case frumoase și calde și a mâncării pe săturate. Nu uitați să priviți cu atenție ochii pisicilor. Pentru că sigur pisicile cu ochi albaștri nu se întâlnesc chiar la fiecare colț de stradă.

   Romanul pentru copiii “Mira și Dragonul alb” este o lectură cuceritoare și pentru că personajele create de Margit Ruile pune accentul pe valori morale atât de necesare formării la vârsta copilăriei. Îi învață pe micii cititori cum să fie curajoși, răbdători, curioși la modul constructiv, ordonați, toleranți, cinstiți. Și îi învață puterea nebănuită a cărților care prin simpla lor lectură îi poate ajuta să se transforme în tot ce își doresc. Scriitoarea folosește un stil de scriere imaginativ, vesel, antrenant, plin de viață. Folosește un vocabular accesibil copiilor, dar fără a fi sărac sau lipsit de nuanțe. Ilustrațiile cărții sunt extrem de sugestive și ajută la înțelegerea poveștii dar și la imprimarea ei în memorie.

   În ciuda faptului că este o carte pentru copiii, ea poate fi citită cu plăcere și de adulți și cred ca părinții ar trebui să o citească pentru a putea discuta cu copiii lor despre povestea în sine, dar și despre semnificația ei. Poate constitui o excelentă lectură suplimentară pentru școală care dă profesorului posibilitatea de a discuta cu elevii despre cât de important este să știi să citești și cât de complex este de fapt cititul.

   Pornită în călătoria înapoi spre casă după săptămâna de vacanță, Mira era cu totul alt copil decât cel care plecase fără tragere de inimă spre mătuşa Lisbeth.

Afară se perinda peisajul de toamnă. Câțiva călători se înghesuiau pe culoarul îngust de lângă compartimentul Mirei, fără să i se alăture. Se gândea la Miranda și la vrăjitoarea Fa, la dragonul alb și la trădătorul de Hippolyt, la vrăjitoarea neagră cea rea și la toți ceilalți vrăjitori și ființe pe care le întâlnise în această săptămână ciudată.” p.229

   Romanul are un final deschis. Povestea nu se încheie definitiv, ci va continua, și Mira va avea șansa să descopere și alte personaje și întâmplări din lumea magiei.

Mulțumesc editurii Univers Enciclopedic Junior pentru cartea pusă la dispoziție.

 

univers enciclopedic

 

univers enciclopedic junior

Cartea Mira şi Dragonul Alb, de Margit Ruile a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic.

 

Coroana celor trei.Cartea intai,de J.D.Rinehart

„Urzeala tronurilor pentru tinerii cititori!“

O saga captivantă plină de magie şi monştri, vrăjitori şi război, în îndepărtatul regat Toronia. Secretele de familie se împletesc cu magia într-o poveste în care creaturile ciudate, bătăliile şi puterea determină destinele tripleţilor Tarlan, Elodie şi Gulph. Separaţi la naştere, cei trei cresc fără a şti nimic unul despre celălalt. Totuşi, există o profeţie străveche, în care se vorbeşte despre cum, într-o bună zi, cei trei se vor regăsi şi, astfel, vor reuşi să readucă pacea în regat.

„Un început minunat pentru ceea ce se anunţă a fi o saga reuşită!“-School Library Journal

Sursa foto şi text: Editura Rao

Costumul Nici-Nu-Contează și alte povestiri, de Sylvia Plath

Titlul original: The It-Doesn’t-Matter-Suit and Other Stories

Traducere din limba engleză: Florin Bican

Ilustrații: David Roberts

Editura: Pandora M

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 96

   Apreciez literatura pentru copii, o găsesc fascinantă și din când în când mă delectez cu acest gen. Oricât  de mari și de bătrâni am fi, sufletul nostru rămâne la fel de tânăr (cu puțin efort din partea noastră), iar copilul acela zglobiu, năzbâtios și pus pe șotii rămâne veșnic acolo, într-un ungher luminat de razele plăpânde ale soarelui. Acea voioșie, acel spirit pueril trebuie ,,alimentat” pentru a rămâne la fel. Un mijloc la îndemână poate fi literatura pentru copii, iar un reprezentant de seamă – ,,Costumul Nici-Nu-Contează și alte povestiri”.

    M-am bucurat de rândurile Sylviei Plath, abundând în zâmbete și culori. Am citit pe nerăsuflate cele trei povestiri, de fapt două povestiri și un poem epic, m-am simțit pentru puțin timp copilul de altădată, la fel de inocent și zburdalnic. Traducerea măiestrită a lui Florin Bican mi-a înseninat ziua prin redarea perfectă a sentimentelor autoarei. A păstrat același ton șugubăț, același caracter ludic, atât de simplu,  dar atât de profund și fermecător.sylvia_plath

În cele trei texte distincte, autoarea izbutește să atingă tema copilăriei într-o manieră încântătoare, făcând din poveștile fără vârstă dedicate propriilor copii niște jocuri antrenante, în care cuvintele dansează, levitează, aleargă într-un frumos decor. Rămâi fără glas, nu mai ești capabil să scoți vreun sunet și singurul lucru pe care-l faci e să urmărești spectacolul ce ți se derulează prin fața ochilor cu o viteză uimitoare.

     ,,Costumul Nici-Nu-Contează” e o comică istorisire despre depășirea propriului statut, despre felul în care haina te face domn. Într-o familie obișnuită, cu șapte copii, mezinul Max constată că este singurul din întreaga comunitate lipsit de un costum și tânjește după unul pe care să-l poată purtă oriunde și oricând. Dar destinul face ca într-o zi o cutie mare, fără expeditor și un destinatar concret, să ajungă acasă la familia Nix. Înăuntru se află un costum impresionant, ,,lânos, vârtos, nou-nouț, galben-ca-muștarul, cu trei nasturi de alamă în față, strălucind ca oglinda, și cu doi nasturi de alamă în spate și cu câte un nasture de alamă pe fiecare manșetă”.

   Pentru care membru al familiei este oare costumul ? Această întrebare stăruie pe buzele tuturor. Mama Nix îl modifică pe rând pentru Tata Nix și pentru fiecare dintre fiii săi. Cu toții conștientizează că un asemenea costum nu se potrivește activităților pe care le desfășoară. Cu toții, cu excepția lui Max, singurul fără un costum al său. Băiețelul îl găsește perfect pentru sine, îl poartă cu mândrie și un vis i se îndeplinește : toată lumea, de la pisicile și câinii de pe stradă până la primar, îl privește cu admirație și respect pe Max, îmbrăcat într-un supercostum, într-un ,,Nici-Nu-Contează Costum”.

   În ,,Bucătăria doamnei Cherry” ne confruntăm cu o situație fără precedent : aparatele electrocasnice din bucătăria harnicei și gospodinei doamne Cherry suferă din cauza unei probleme existențiale. Oare n-ar putea îndeplini alte sarcini decât cele cu care au fost înzestrate ? Oare n-ar putea schimba măcar odată rolurile între ele, urmând să-i facă o frumoasă surpriză doamnei Cherry ? Zis și făcut. Dar ceea ce adineauri părea simplu ca bună ziua întrece orice așteptări.

   Cafetiera nu poate păstra înghețata asemenea lui Frigirece, iar Frigirece nu poate coace tartele cu prune ale lui Coace-Tot ș.a.m.d. Haosul cuprinde bucătăria, iar apariția și îngrozirea domnului Cherry îi conving pe spiridușii Sare și Piper (vinovații acestei debandade) că n-a fost o idee tocmai potrivită. Din fericire, totul revine la normal fix înainte de întoarcerea doamnei Cherry, ,,femeia cu adevărat norocoasă”. Electrocasnicele învață că fiecare în această lume (bucătărie) are o anumită misiune, că fiecăruia îi este dat cât poate să ducă și nimic mai mult…

        ,,Cartea Paturilor” este un frumos poem epic, un elogiu plin de umor adus paturilor. Acestea pot îndeplini numeroase funcții,  fiecare are un rol bine definit fie că ne referim la ,,Paturi-Mici-De-Buzunar,/ Și Paturi-Alimentare,/ Tanco-Paturi, Paturi-Care-/Merg-pe-Elefanți Călare”, fie la oricare alte instrumente ingenioase ce numai unui copil îi pot trece prin minte. Cert e că oricare din multitudinea de paturi ,,poate face o minune”, nu numai ,,patul alb în care,/ Înainte de culcare,/ Mama-ți dă o sărutare/ Și-apoi suflă-n lumânare/ Și te lasă plat în Pat.”

   Copiii dumneavoastră vor fi încântați de aceste mici bomboane literare însoțite de ilustrații caraghioase și sugestive, le vor sorbi cu nesaț și vor dori să mai citească. Povestirile Sylviei Plath vă vor plăcea și dumneavoastră, părinților, vă vor aminti de copilărie, de curcubeul acestei perioade mirifice. Oricât de mult ar trece timpul, oricât de bătrâni am părea, nu trebuie să uităm niciodată de sufletul nostru de copil ce așteaptă să fie hrănit și iubit…

        LECTURĂ PLĂCUTĂ !pandora M

Cartea Costumul Nici-Nu-Contează și alte povestiri, de Sylvia Plath a fost oferită pentru recenzie de Editura Pandora M. Poate fi comandată de pe site-ul Pandora M

 

by -
5

„ Cartea aleasă e un bun prieten/ A fi tobă de carte.”

 

Dorodont- Motanul Învăţat de Tatiana Scripa-Rubrica Piticot

Ilustrații:Viorica Didic- Vlas

Despre autoare

   Tatiana SCRIPA s-a născut la 13 martie 1963 în or. Herţa, reg. Cernăuţi, Ucraina. Lector universitar la Catedra de pedagogie şi psihologie generală a Universităţii de Stat din Tiraspol, cu sediul în Chișinău. 
Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Renata Verejanu”, Chișinău, edițiile 2014 (poezie) și 2015 (eseu); Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Nichita Stănescu”, București, 2015

tatiana-sipca

   Astăzi vă recomand o carte de poezie și creativitate. Am cunoscut autoarea la târgul de carte Guadeamus, care i-a oferit lui Răzvi această deosebită cărticică, o persoană foarte drăguță.

Cartea are 32 de pagini,  ilustrațiile colorate și atractive, o copertă  lucioasă și simpatică, pentru copii peste 7 ani.

„Moto

   S-adunăm doar fapte bune

 Și –din- cărți –înțelepciune ! „

Ghicitori, proverbe, poezii, jocuri creative.

 „ Pomul se îndreaptă cât e mic

   E om frumos, dar năravul îl strică”

     Cartea este foarte utilă pentru copii, bine scrisă, amuzantă și plină de învățături.

Vă ofer un fragment dintr-o poezie:

                  „        MOFTUL

Un copil emoționat,

Dar,pesemne, motivat,

Povestea unui pisic

O istorie cu tâlc.

 

Dorodont a priceput-

Are sensul de-nceput,

Se laudă și-alți copii

Cum trebuie-sau nu-să fii:

– Mi-a venit, recent, un moft,

Pe motiv că este copt.

Era moft cu rădăcini

Cel ce caută pricini:

Când i-așa, iar nu-i așa,

Iar un fel e de alt fel!

Drege, face, doar ce-i place,

De pe calea-i nu se-ntoarce!

Nu-i cuminte, nici nu tace:

– Iată, dragul meu copil,

Vreau ca tu să ai profil

Și cu mofturi bosumflate

Să te-apuci de rele fapte!”

…………………………………

Recomand să citiți continuarea, a acceptat copilul provocarea?

„ Cartea aleasă e un bun prieten/ A fi tobă de carte.”

tatiana

 

 

 

 

by -
6

Cărți pentru copii

   Câteodată ne întrebăm ce cărți să mai cumpărăm Piticoților noștri pentru ca aceștia să îndrăgească lectura. Astăzi eu și Răzvi vă recomandăm cele mai recente cărți pentru copii pe care le-am primit cadou de la un prieten drag.

  1. UN URS PE NUME PADDINGTON –MICHAEL BOND

    O zi caldă de vară pe peronul unei gări, lume multă, gălăgie și… un colț întunecat. Acolo stă cuminte pe o valiză un urs cu ochii rotunzi, acoperiți de o pălărie cu boruri largi. De unde vine și ce caută în gara Paddington veți afla călătorind cu noi în lumea plină de aventuri a misteriosului urs.

   Această carte este una dintre acelea pe care le vom iubi împreună cu copii și încă de la primele rânduri. Aventura, amuzament, emoție, mister, iubire. Scris mare, cursiv, imagini, perfectă pentru copii de la 6 la 14 ani (deși recunosc m-a prins și pe mine).

„- Vai, se adresă el lumii în general. Iar am dat de bucluc. Dacă el dărâmase toate lucrurile. și presupunea că da, urma să fie luat din nou la întrebări. De fapt, mai multă lume avea să fie luată la întrebări. Oamenilor nu le plăceau explicațiile primite. Va fi dificil să le explice că îi căzuse gluga pe ochi.”

  1. DANNY, CAMPIONUL LUMII – ROALD DAHL

   Danny este un băiat norocos: tatăl lui îi spune povești în fiecare seară, îi construiește zmeie și lampioane, îl învață să repare mașini… Este cel mai minunat și mai aventuros tată pe care l-ar putea dori un băiat, dar are un secret periculos, care le-ar putea aduce multe necazuri. Și, odată ce-i descoperă secretul, Danny pune și el umărul la sabotarea celui mai antipatic om din ținut.

   O carte uimitoare sensibilă și emoționantă, tot ceea ce trebuie pentru ca lectura să devină un obicei plăcut pentru copiii noștri. Autorul donează 10% din drepturile de autor ce le câștigă în urma vânzării acestei cărți fundațiilor create de el, pentru ajutarea copiilor bolnavi. Aceste ajutoare constă în infirmerie, echipament medical și jucării.

 „Am stat foarte calm pe patul meu, urmărind cum tata punea capsulele una câte una înapoi în sticluță. Mai că nu-mi venea să cred ce se întâmpla, faptul că eram pe cale să dăm lovitura, că tata și cu mine urma să facem să dispară practic întregul cârd de fazani neprețuiți ai domnului Victor Hazell. Doar gândindu-mă la asta, și simțeam că mă trec mici fiori de curent prin tot corpul. „

RECOMANDĂM CU DRAG

     VERO ȘI RĂZVI

by -
14

Porneşte într-o călătorie magică plină de culoare.

Children’s Picture Atlas – travelling around the world

Titlu: Children’s Picture Atlas

Editura: Usborne

Ilustraţii de Linda Edwards

  Ca şi cadru didactic în învăţământul preuniversitar aleg cu mare grijă cărţile pentru copii având grijă ca de fiecare dată să analizez conţinutul acestora, dar şi calitatea lor. Majoritatea site-urilor de profil şi a librăriilor au „explodat” în ceea ce priveşte literatura pentru copii. Unele publicaţii au rol educativ pronunţat, iar altele sunt mai puţin constructive. Datoria mea este să le aleg pe acelea care sunt adaptate vârstei şi care sunt calitative atât din punct de vedere educaţional cât şi al textului şi imaginilor care-l însoţesc.

Children's Picture Atlas Contents    Printre sute de cărţi vizualizate, am descoperit recent un atlas deosebit. Vă veţi întreba probabil ce are atât de deosebit deoarece un atlas poate fi găsit inclusiv într-un anticariat. Ceea ce pe mine m-a impresionat în primul rând la Children’s Picture Atlas este coperta atractivă, lucru foarte important pentru copiii cu vârste mici. Din momentul în care atlasul este deschis se remarcă atât calitatea hârtiei cât şi imaginile alese cu grijă. Acestea acţionează ca un magnet asupra preşcolarilor şi şcolarilor mici, care, atraşi de coloratura ilustraţiilor, urmăresc cu mai multă atenţie explicaţiile şi informaţiile oferite. Întotdeauna am fost de părere că suportul imagistic al unei cărţi face minuni atât în grădiniţă, cât şi în clasele primare, iar acest atlas este un real ajutor menţinând atenţia copilului.

Children's Picture Atlas People

    Un astfel de atlas este o achiziţie nepreţuită pentru biblioteca unui copil. Printre cărţi de poveşti, cărţi de colorat şi poezii ale copilăriei, cunoaşterea lumii înconjurătoare este de asemenea extrem de importantă încă de la vârste fragede. Cuprinsul ne arată fascinanta călătorie pe care copilul urmează să o parcurgă şi la finalul căreia va fi nu doar mai informat ci, în acelaşi timp, va dobândi cunoştinţe preţioase dezvoltării imaginaţiei şi creativităţii sale. Începând cu creearea universului, continuând cu formele de relief majore, lumea aşa cum o ştim cu continente, ape şi locuri uimitoare şi, sfârşind cu răspunsuri la majoritatea curiozităţilor copiilor, Children’s Picture Atlas prezintă lumea în imagini şi fraze concepute special pentru vârste mici.

Children's Picture Atlas Maps    Hărţile atlasului mi s-au părut de asemenea foarte ingenioase fiind presărate cu simboluri caracteristice fiecărei zone/ ţări care ajută copilul să reţină mai bine informaţia putând să o asocieze cu o imagine reprezentativă. De exemplu România este asociată cu pădurile întinse dar şi cu binecunoscutul castel Bran din Transilvania, iar din UK nu putea lipsi faimosul Big Ben. Aventura nu se sfârşeşte aici deoarece „A trip around the world” plimbă cititorul într-o fascinantă excursie plină de ţinuturi, oraşe şi obiective interesante. Un fel de evaluare distractivă care poartă cititorul prin informaţiile parcurse și care ajută la obţinerea unui feed-back în ceea ce priveşte receptarea mesajului de către cei mici.

     Copilul descoperă pe măsură ce paginile sunt întoarse că lumea este vastă şi universul se întinde dincolo de imaginaţie. Veţi fi uimiţi de ochii mari pe care cei mici îi fac şi de strălucirea din privirea lor atunci când conştientizează posibilitatea atingerii acelei lumi cuprinse între pagini. La urma urmei este adevărat că Marea Britanie este la o distanţă de trei ore cu avionul şi că Turnul Eiffel este vizitat zilnic de sute de turişti.

Children's Picture Atlas Questions

     Faptul că atlasul este în limba engleză mi se pare a fi un alt avantaj al acestei publicaţii. În zilele noastre engleza a devenit limba „pe care trebuie să o ştii”. Copiii trăiesc în era tehnologiei, a informaţiei şi toate sunt în engleză. Cu cât vârsta de la care se începe învăţarea unei limbi străine este mai fragedă, cu atât achiziţiile sunt fixate mai bine. Children’s Picture Atlas este o sursă de cuvinte noi pentru copil; cuvinte pe care le va reţine cu uşurinţă datorită suportului ilustrat calitativ. Informaţiile sunt oferite succint, prin fraze simple şi uşor de perceput. Faptul că sunt şi însoţite de imagini superbe face încă şi mai uşoară fixarea cunoştinţelor.

    Personal, consider atlasul o carte must have în bibliotecă, plus că deja am câteva idei de activităţi care vor consolida cunoştinţele dobândite de preşcolari în urma parcurgerii acestei lucrări. De exemplu, doresc să desenez o hartă oarbă, iar copiii să atribuie simbolurile specifice fiecărei ţări în parte, conform imaginilor din atlas. În acelaşi timp voi încerca să suplimentez cartea cu alte imagini şi informaţii conform curiozităţii manifestate de cei mici. Cu o asemenea „achiziţie” începutul anului şcolar devine dintr-o dată mai interesant, mai fascinant şi, de ce nu, mult mai colorat, asemeni copilăriei.

Autor: Maryliynusborne

Children’s Picture Atlas, a fost oferit pentru recenzie de UsborneLibraria celor mici. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook

Cărţi Usborne în limba engleză,cărţi în limba engleză pentru copii mici şi mari

Singura carte pentru copii scrisă de Aldous Huxley, Ciorile din Pearlblossom e o poveste despre inteligența care triumfă asupra egoismului.

Ciorile din Pearblossom, de Aldous Huxley

Editura: Arthur
Traducere din engleză de Laura Albulescu
Singura carte pentru copii scrisă de Aldous Huxley, Ciorile din Pearlblossom e o poveste despre inteligența care triumfă asupra egoismului.

    Domnul şi doamna Cioară au o mare problemă. În fiecare zi, doamna Cioară face un ou – mai puţin duminica şi de sărbătorile legale. Dar, după ce se întoarce de la cumpărături, ia oul de unde nu-i!

Într-o bună zi, doamna Cioară ajunge mai repede acasă şi ce să vezi? Şarpele-cu- clopoţei, vecinul lor, tocmai termină de mâncat ouşorul ei scump şi drag. Odată făptaşul descoperit, soţii Cioară îi cer ajutorul Bătrânului Bufniţ şi împreună pun la cale un plan ca să-i vină de hac lacomului Şarpe.

Sursa text şi foto: Editura Arthur

%d bloggers like this: